- Invatamant. Cercetare
- Septembrie 05 2022
Liceul Tehnologic, cea mai prestigioasă instituție de învățământ din Măxineni
Liceul Tehnologic „Mihai Basarab“ din comuna Măxineni, județul Brăila, a fost înființat încă din 1878 și sunt organizate astăzi toate clasele, de la clasa pregătitoare până la clasa a XII-a. Profilurile de bază din cadrul liceului sunt industrie alimentară și pielărie/textilă, iar liceul reprezintă una dintre opțiunile preferate de elevi. Mirela Calu, directoarea liceului, se simte mândră de elevii pe care liceul îi are și consideră că dascălii de aici contribuie armonios la educarea copiilor.
Școală la cele mai moderne și înalte standarde
Liceul a fost reabilitat în septembrie 2021, de aceea astăzi există toate condițiile necesare pentru desfășurarea unui proces educativ la cele mai moderne și înalte standarde. Fiecare clasă este dotată cu table digitale, camere rotative și laptopuri noi. În cadrul liceului sunt laboratoare de chimie, informatică și de industrie alimentară, unde elevii își desfășoară activitatea practică.
„Sunt director la liceul «Matei Basarab» încă din 2017. Am debutat acest mandat cu 490 de elevi. În prezent sunt înscriși la liceu doar 425 de elevi, iar cauzele acestei diminuări sunt, în primul rând, scăderea natalității și faptul că mulți dintre locuitorii comunei lucrează în străinătate. Pe parcursul acestui mandat a avut loc o serie de evenimente. Activitatea didactică din cadrul comunei se desfășoară în 6 structuri: școala gimnazială – Latinu, școala primară – Corbu Vechi, școala gimnazială – Corbu Nou, grădinița – Măxineni și liceul tehnologic din comuna Măxineni. În anul 2018 au avut loc constrângeri masive din cauza faptului că activitatea se desfășura în clase simultane. De aceea, conform solicitărilor la minister, diminuarea și restrângerea structurilor au avut loc astfel încât am ajuns cu clase de efective de 25-28 de elevi, toate clasele fiind sub conducerea liceului, iar structurile arondate au rămas doar ca grădinițe. Toate clasele de gimnaziu și clasele primare, clasele de liceu își desfășoara activitatea în liceul tehnologic de la Măxineni“, a explicat Mirela Calu.
Profile care pun baza viitoarelor meserii
Directoarea liceului a precizat: „În cadrul liceului a funcționat inclusiv și anul acesta profilul Textile-pielărie, pe lângă profilul de Industrie alimentară. În anul 2020 ne-am autorizat și pe profilul de Tehnician în gastronomie, astfel încât să putem realiza ceea ce își doreau mulți dintre elevi, respectiv să activeze pe partea de gastronomie, alimentație și turism, iar acest profil le include pe toate. Avem absolvenți ai liceului cu profilul de industrie alimentară care și-au continuat studiile la Facultatea de Industrie Alimentară sau la Facultatea de Agricultură din Brăila. Unii și-au finalizat chiar și doctoratele în această direcție. Suntem mândri de absolvenții noștri.“
Pentru o însușire mai bună a domeniului selectat, elevii au oportunitatea de a face practică pe timp de vară. Liceul colaborează și cu alte instituții în care elevii reușesc să învețe îndeaproape această meserie. Mirela Calu a explicat: „Avem încheiate convenții de colaborare și cu lanțurile mari de magazine din țară, dar și cu alte facultăți. Aceste parteneriate facilitează în primul rând consilierea elevilor de a-și finaliza studiile și a nu se mulțumi doar cu un liceu.“
Liceul Tehnologic „Matei Basarab“ oferă șanse egale de instruire pentru dezvoltarea carierei profesionale prin domeniile și calificările profesionale pe care le oferă. Pentru clasa a IX-a: filiera tehnologică, profil: Resurse naturale și protecția mediului, specializare – tehnician analize produse alimentare. Pentru clasa a X-a: filiera tehnologică, profil: Resurse naturale și protecția mediului, specializare – tehnician analize produse alimentare. Clasa a XI-a: filiera tehnologică, profil: Tehnic, specializare – tehnician în industria pielăriei.
Liliana POSTICA
- Traditii
- Septembrie 06 2021
Morăritul, o meserie pe cale de dispariție
În anii 1990, membrii familiei unui electrician care nu s-au speriat să încerce ceva absolut nou pentru ei – morăritul, şi încurajați de câțiva localnici au pus cărămidă peste cărămidă și au construit prima moară de grâu și de porumb cu valțuri din localitatea Probota, județul Iași. Cu trecerea anilor, prin muncă și devotament, sprijinit de întreaga familie, morarul-electrician aduce comunității ieșene uleiului de floarea-soarelui presat la rece, ne spune Cecilia Țugulia, fiica morarului din comuna ieșenă, care a continuat tradiția și a dus business-ul la un alt nivel, investind într-o brutărie cu produse naturale.
Pe vremuri… curtea morii era plină!
„Aici am copilărit, aici am construit, aici am clădit, am pierdut, aici am câștigat, aici s-au întâmplat multe lucruri. Tatăl meu, aici de faţă, și mama au pornit această moară; este o afacere de familie pornită în anii ’90, după Revoluție. În momentul în care a venit această perioadă, lumea a înțeles libertatea cum a dorit, tatăl meu a înțeles libertatea în a-și schimba domeniul de activitate, el a fost electrician“, a precizat antreprenoarea ieșeană Cecilia Țugulia.
Morarul Mircea Păvăluță spune că a avut o cotitură în evoluția sa profesională. „Un gând divin m-a îndemnat să mă apuc de morărit. A fost o nevoie a comunei, a fost pur și simplu cheia pe care am împărtășit-o mai departe în familie. A fost greu, dar am izbutit, cu ajutorul Celui de Sus. Mă gândeam că fac ceva util oamenilor pentru că nu exista o moară de grâu aproape de localitatea Probota. Și atunci am plecat de la această idee: să vin în ajutorul oamenilor, sunt un fel de patriot“, adaugă morarul ieșean.
Era o nevoie locală, iar acest lucru i-a motivat spune Cecilia. „Putem spune că suntem niște oameni sensibili la nevoile celorlalți, am avut ocazia să facem ceva… și am făcut-o cu tot dragul pentru cei care aveau nevoie pentru că nu puteai să îți sacrifici o săptămână din viața ta ca să te duci până la moară și să vii cu câțiva saci înapoi. Pe vremuri, curtea morii era plină de căruțe, era neîncăpătoare, tata măcina zi și noapte în sezonul de vârf. După datele tehnice ale utilajelor, capacitatea morii este de 600 kg/oră, în funcţie de produs. Am și o presă de ulei de floarea-soarelui presat la rece, cu o capacitate de 120 kg/oră.“
„Hai să facem o brutărie!“
A fost un parcurs firesc, spun aceștia. „De la moara de grâu și moara de porumb a apărut moara de furaje, din moara de furaje a apărut presa de ulei, ne-am îndreptat fix spre toate nevoile comunității din care facem parte. Am făcut acest lucru pentru că, la 30 de ani distanță de momentul în care tata a deschis această moară, meseria aceasta de morărit este pe cale de dispariție. Nu știu câți morari cunoașteți dumneavoastră. Eu îl știu doar pe tata! El este cel care a fost modelul meu de unicitate, de continuitate, modelul meu de dăruire și, atunci când am avut ocazia să am un timp de respiro și să mă uit mai atent către afacerea tatălui meu, am observat că este în declin. În acel moment am intervenit așa cum am considerat eu de cuviință, așa cum el i-a propus familiei acum 30 de ani, «Hai să facem o moară!», eu le-am propus acum «Hai să facem o brutărie!», dar hai să o facem într-un alt fel decât se face la ora actuală în Iași, și anume să facem o pâine cu maia fără drojdie, o pâine fără conservanți, aditivi, amelioratori și coaptă în mod tradițional, la cuptor cu lemne, așa cum coceau bunicii mei. Atunci tata a zis că nu o să fie ușor; recunosc, a și avut dreptate, dar ce mă motivează pe mine este ceea ce l-a motivat și pe el: dorința celor din jur de a consuma un produs cât mai bun, cât mai curat și de a oferi mai departe celorlalți din experiența noastră, din dăruirea noastră și din produsele noastre care sunt 100% curate și naturale. Și o să vă mai spun un lucru, tata nu ne-a spus lucrul acesta niciodată, că ar vrea să facă o brutărie; în momentul în care eu m-am apucat de această idee, prieteni de-ai lui mi-au mărturisit că acesta era de fapt visul lui“, adaugă Cecilia.
Era necesar să închidem lanțul, specifică morarul. „Una este să oferi un semiprodus și alta este să oferi un produs final; aceasta a fost ideea mea de la început, dar nu am avut curajul să o pun în aplicare.“
Beatrice Alexandra MODIGA
- Invatamant. Cercetare
- Decembrie 19 2018
Este pregătită școala românească pentru meseriile viitorului?
Se vorbește mult despre școala românească de astăzi. Dacă e bună sau rea. Și nu numai că se vorbește, s-au făcut și se fac reforme în continuu. Mult prea... în continuu, ca să avem certitudinea unui plan pe termen lung, vizionar, care să garanteze un învățământ competitiv. Și mai ales armonizat cu schimbările globale – sociale, culturale și economice – pe care le trăim zi de zi și an de an. Sistemul educațional este privit diferit. Depinde din ce perspectivă este analizat. Și mai ales de cine face analiza, la un moment dat. Astăzi, noi vă propunem să lucrăm cu cifre, tocmai pentru a elimina orice tendință de subiectivism. Faceți dumneavoastră apoi orice comparație doriți.
Un milion pierdut
În 1990, România avea 28.303 de unități școlare (creșe, grădinițe, învățământ primar, gimnazial și liceal, învățământ special, școli profesionale, învățământ postliceal și de maiștri, licee militare, învățământ superior). În anul 2017, în România mai existau 7.047 de unități școlare. Ultimele cifre nu reflectă însă realitatea deoarece sunt enumerate doar școlile cu personalitate juridică, de regulă cele coordonatoare, iar acestea au în subordine mai multe entități. Dar au fost închise sau comasate, din 1990 și până astăzi, multe unități de învățământ.
Ca să vă faceți o impresie, numai între anii 2003 și 2007 au fost desființate 1.781 de școli și comasate alte 1.534 de unități. Vorbind despre populația școlară (de la creșe la învățământul superior), în 1995 în România învățau 4.703.277 de elevi și studenți, iar în 2017, pe fondul migrației, al abandonului școlar și al sporului natural negativ, numărul s-a redus dramatic, cu peste un milion, ajungând la 3.578. 561 de preșcolari, elevi și studenți. Cu alte cuvinte, populația școlară a scăzut cu 1.124.716 de persoane cu vârsta între 1 și 35 de ani.
Radiografie fulger
Vă mai oferim, spre edificare completă, patru detalii:
– În 2017, potrivit biroului de statistică al Uniunii Europene Eurostat, rata abandonului școlar a fost, în România, de 18,3%, față de o medie a UE-28 de 10,6%! Asta înseamnă că, în fiecare an, peste 270.000 de tineri părăsesc școala înainte de absolvirea unui ciclu de învățământ. La nivelul UE, în acest clasament suntem depășiți doar de Spania, cu un procent al abandonului școlar de 20,3%, și de Malta, cu 20,1%;
– La ultima evaluare PISA (Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor) la care a participat, România a ocupat locul 48 din 72 de țări analizate. Programul măsoară nivelul de bază al cunoștințelor elevilor de 15 ani la matematică, citire și științe;
– România figurează în Top Shanghai 2018 al celor mai bune universități din lume cu 2 instituții de învățământ superior: Universitatea „Babeș-Bolyai“ Cluj-Napoca, clasată în intervalul 601-700, și Universitatea București, plasată în intervalul 801-900;
– Elevii noștri continuă să aducă, la mai multe discipline, medalii de aur individuale sau pe echipe de la olimpiadele internaționale, România aflându-se, din acest punct de vedere, pe un loc onorabil în lume.
Ne armonizăm sau nu?
Dar haideți să nu mai insistăm asupra cifrelor și să ne gândim la altceva. Există o platformă denumită Skills Panorama, unde niște băieți care nu au ce face, cum ar zice unii de pe la noi, publică tot felul de studii cu privire la piața muncii din UE. Iar studiile nu-s realizate de orișicine, ci de niște instituții ale Uniunii. Ultimul descrie proiecția locurilor de muncă în statele UE, tendințele de creștere sau descreștere a acestora, dinamica domeniilor de activitate și a abilităților necesare, în perioada 2016-2030. O să vă mirați, dar UE a realizat un tablou și pentru România, tot până la orizontul anului 2030. Întrebarea care se pune: se uită cineva, dintre cei care alcătuiesc politici de tot soiul, pe aceste studii, ca să armonizeze învățământul nostru, de exemplu, cu tendințele pieței de muncă? Vă oferim câteva exemple:
– sectoare în care se preconizează scăderea numărului de locuri de muncă: construcții – minus 30,1%, tratarea apelor și deșeurilor – minus 23,3%, agricultură, industria forestieră și pescuit – minus 13%, minerit – minus 11,3%, manufactură – minus 2,2%, telecomunicații – minus 1,2%, transport și depozitare – minus 0,2%;
– ocupații (meserii) care vor fi în scădere: meseriași – minus 25%, lucrători agricoli – minus 21%, manageri – minus 2%;
– sectoare în care cresc locurile de muncă: servicii profesionale + 91,4%, sănătate și servicii sociale +66,7%, educație +20,4%, servicii de administrație +20,1%, arte și recreație +17,9%, resurse energetice +17%, sectorul public și de apărare +14,6%;
– ocupații care vor fi în creștere: specialiști + 30%, lucrători în servicii și vânzări +20%, tehnicieni +18%, muncitori necalificați +14%, funcționari +12%, operatori și asamblatori +6%.
Un alt ghid, de data aceasta românesc, realizat de Asociația INACO (Inițiativa pentru competitivitate), prezintă tendințele ocupaționale la nivel mondial, pe baza studiului Forumului Economic Mondial „Viitorul locurilor de muncă“, în ceea ce privește principalele domenii în care forța de muncă va scădea sau va crește:
– scăderi la nivel global: birouri și administrație – minus 4.759.000 de locuri de muncă, manufactură și producție – minus 1.609.000, construcții și extracții de resurse – minus 497.000, arte, design, divertisment, sport și media – minus 151.000, juridic – minus 109.000, instalații și întreținere de clădiri – minus 40.000;
– creșteri la nivel global: afaceri și finanțe +492.000 de locuri de muncă, management +416.000, computere și matematică -405.000, arhitectură și inginerie +339.000, vânzări +303.000, educație și training +66.000.
15 meserii ale viitorului
Centre for the Future of Work (SUA) face un clasament al celor mai căutate 15 meserii în următorii 10 ani. Și trebuie să recunoaștem că unele dintre ele ne sunt complet străine, în fine, depășesc un fel primar al nostru de a judeca lucrurile. Așadar, cele mai căutate meserii vor fi: asistarea persoanelor în vârstă, asistarea roboților din domeniul medical, ofițerul în diversitate genetică, analiza datelor primite prin Internet, gestionarea datelor complexe din orașele inteligente, generarea de realități virtuale paralele, detectivul de date, brokerul de date personale, comerțul cu inteligența artificială, oferirea de consultanță în fitness, supravegherea traficului pe drumurile publice pe care vor circula mașinile cu pilot autonom, modă digitală, cu croitori digitali, construcția de călătorii personalizate în RV augmentată, managerul de echipe combinate om-mașină și ofițerul de etică. Angajatul de mâine așadar are nevoie de cu totul alte aptitudini, sub acțiunea factorilor tehnologici și sociali, dacă vrea să fie și bine plătit. Iar învățământul românesc...
Vă lăsăm pe dvs. să completați punctele de suspensie!
Maria BOGDAN
- Invatamant. Cercetare
- Decembrie 18 2017
Meseria de tractorist agricol este tot mai căutată
Tot mai mulţi tineri din mediul rural, majoritatea elevi în clasa a VIII-a sau absolvenţi de liceu, doresc să facă şcoala de tractorişti pentru a putea lucra pământul părinţilor cu ajutorul tehnologiei moderne sau pentru a putea lucra în străinătate pe utilaje agricole. Dacă în trecut aceste şcoli funcţionau pe lângă liceele cu profil agricol, odată cu desfiinţarea acestor meserii din programa şcolară, fermele au ajuns să ducă lipsă de mecanici pentru utilajele agricole, tractorişti agricoli şi conducători de utilaje autopropulsate agricole, forestiere sau pentru lucrări.
Şcoala de şoferi produce tractorişti rutierişti
Pentru a obţine permisul de tractorist rutierist este suficient să urmezi şcoala de şoferi pentru categoria Tr şi, în urma verificării cunoştinţelor teoretice şi practice pe care le acumulezi, să promovezi un examen şi să intri în posesia documentului care îţi permite să circuli cu tractorul pe drumurile publice. Conform Codului Rutier, se poate conduce un tractor sau utilaj agricol şi în cazul deţinerii altor categorii de permis auto, dar acest drept este restricţionat în funcţie de greutatea totală a vehiculului şi a remorcii. Un permis pentru categoria Tr oferă posibilitatea de a conduce vehicule din această categorie fără astfel de restricţii, inclusiv posibilitatea de a ataşa două remorci la un tractor/utilaj agricol. Dacă permisul se obţine relativ uşor şi repede, obţinerea certificatului de calificare pentru meseria de tractorist agricol nu este atât de simplă.
Deşi obţinerea certificatului de competenţe profesionale pentru meseria de tractorist agricol nu oferă dreptul de a conduce tractoare/utilaje agricole pe drumuri publice, acest document îi ajută pe fermieri să obţină fonduri europene pentru cumpărarea de tractoare performante, iar pe tineri să aplice un plan de afaceri prin Programul Start-Up Nation prin care să obţină 200.000 lei, bani cu care pot cumpăra un tractor şi un minim de utilaje cu care să înceapă o afacere în agricultură.
Meseria se învaţă pe câmp
Pentru că liceele agricole nu mai promovează meseriile de tractorist agricol şi conducători de utilaje autopropulsate agricole, forestiere sau pentru lucrări, mulţi dintre cei care doresc să le practice sunt nevoiţi să le înveţe pe câmp, direct de la tractoriştii cu experienţă, ca mai apoi să poată lucra cu tractorul.
Pentru că meseria de tractorist agricol „se fură“, mulţi dintre tractorişti, deşi au experienţă, nu pot lucra cu tractoare şi utilaje moderne. Pe Marius l-am întâlnit pe un ogor la Dumbrăveni, la arat. Are peste 30 de ani, din liceu a ieşit cu calificare de instalator sanitar, dar a învăţat să lucreze pe tractor de la tractoriştii care lucrau la SMA, a studiat în timpul liber mecanică din cărţile de specialitate şi din documentaţia tehnică a utilajelor, îşi repară singur cele trei tractoare şi utilajele agricole aferente, toate modele clasice, vechi, aduse din Olanda.
„La cele noi, cu senzori, cu computer de bord, cu tot felul de sisteme automate, îţi trebuie şcoală să le poţi folosi şi să le poţi întreţine. Avantajul oferit de noua gamă de tractoare şi utilaje agricole îl constituie oferta foarte bogată de echipamente de bază. Aceste tractoare pot fi dotate şi cu o mulţime de echipamente opţionale de la aer condiţionat şi încărcător frontal până la priză de putere mare, contragreutăţi, sisteme de prindere frontale, cuple rapide etc. Cât despre service, trebuie să apelezi la reprezentanţă pentru a le repara, ceea ce presupune costuri mari, deplasări etc., inaccesibile micului fermier cu o suprafaţă de câteva hectare, chiar dacă tractorul l-a cumpărat printr-un program care i-a asigurat o parte din finanţare“, susţine Marius.
Fermele mari caută tractorişti agricoli calificaţi
Certificatul de calificare profesională este obţinut la sfârşitul unui program de studii teoretice şi practice, organizate pe parcursul câtorva luni, şi după susţinerea unei evaluări a competenţelor în domeniu la o instituţie de stat sau particulară, acreditată. Certificatul poartă girul Ministerului Muncii şi Ministerului Educaţiei, fiind recunoscut de către orice angajator din România şi din statele membre ale Uniunii Europene, iar posesorul lui trebuie să cunoască foarte bine modul de executare a lucrărilor de pregătire a solului, însămânţarea culturilor agricole, fertilizarea culturilor, recoltarea culturilor cu utilaje specializate şi întreţinerea agregatelor de lucru. În multe ţări din Uniunea Europeană documentul şi aptitudinile practice dovedite în faţa proprietarilor de utilaje agricole performante aduc venituri considerabile posesorului. La fel şi în fermele moderne din judeţ, cu suprafeţe mari, de peste 1.000 de hectare de teren, cum sunt cele din zona Siret, Bălcăuţi şi cea de la Fălticeni, condusă de doi nemţi, unde tractoriştii agricoli sunt plătiţi cu 2.000 de euro, dar sunt foarte greu de găsit cei care ştiu să lucreze pe utilaje moderne. Fermierii susţin că, pe lângă investiţii, este nevoie de oameni care să ştie exact cum se folosesc utilajele moderne, pentru că ceea ce știu să facă tractoriştii este mult mai complicat decât să conducă un tractor sau alt utilaj agricol.
Reînfiinţarea şcolilor profesionale presupune dotarea cu utilaje moderne a unităţilor de învăţământ
Direcţia de Agricultură Suceava derulează programe sezoniere pentru specializarea legumicultor, zootehnist şi apicultor, declară directorul executiv al instituţiei, ing. Haralampie Duţu, precizând că, dacă vor fi solicitări şi un număr suficient de doritori care să urmeze cursurile de tractorişti agricoli şi conducători de utilaje autopropulsate agricole, instituţia pe care o conduce se va acredita şi va organiza astfel de cursuri. Metodele folosite pentru predare şi tematica cursurilor va fi preluate din programa şcolilor profesionale, iar practica se va desfăşura la unităţi agricole din judeţ.
Cea mai veche şcoală din judeţul Suceava care pregătea tractoriştii s-a înfiinţat la Fălticeni. Şcoala profesională de mecanici agricoli a luat fiinţă în toamna anului 1961, fiind în subordinea Consiliului Superior al Agriculturii şi aflându-se sub patronajul Staţiunii de mecanizare a agriculturii Suceava. În 1972 s-a unificat cu Liceul agricol, în cadrul căruia a funcţionat până în anii 2000, când s-a transformat în şcoală de şoferi. Şcoala dispunea de un bogat inventar de tractoare şi maşini agricole, practica era făcută prin prelucrarea mecanizată a unei suprafeţe de teren de 11,46 ha deţinută de şcoală şi a dat agriculturii, până în 1990, un număr de 1.595 de mecanici agricoli şi 914 tractorişti. În urmă cu câţiva ani fostul liceu agricol a devenit colegiu şi s-a adaptat cerinţelor elevilor, având clase de matematică-informatică, silvicultură, servicii în alimentaţie, turism, industrie alimentară. Din fosta şcoală profesională cu profil agricol nu a mai rămas decât specializarea de horticultor, la care s-au adăugat cele de mecanic auto şi lucrător în agroturism.
„Nu mai şcolarizăm tractorişti. Am fost contactaţi şi de Direcţia Agricolă, dar nu mai avem dotarea necesară, nu mai dispunem de suprafeţe de teren pe care să efectuăm lucrări agricole şi să învăţăm elevii această meserie. Specialişti avem, dar a şcolariza tractorişti şi mecanici agricoli în 2017 presupune o dotare cel puţin de nivelul fermelor mari, tractoare şi utilaje din generaţii noi, cu o gamă diversă de accesorii“, este de părere Florin Ciocârlan, director adjunct al Colegiului „Vasile Lovinescu“ din Fălticeni.
Reorganizarea liceelor cu profil agricol
Agricultorii consideră că Ministerul Educaţiei trebuie să reînfiinţeze şcolile profesionale, astfel încât tineretul să înveţe meserii pentru a putea duce mai departe economia ţării. Corelarea nevoilor agriculturii româneşti cu cifra de şcolarizare din unităţile de învăţământ agricol a ajuns şi în atenţia Parlamentului. Camera Deputaţilor a adoptat, în prima decadă a lunii noiembrie, proiectul de Lege nr. 181/2017 prin care se prevede reorganizarea liceelor cu profil agricol. Acestea vor funcţiona în subordinea Ministerului Agriculturii şi a Ministerului Educaţiei Naţionale. Astfel, creşte capacitatea Ministerului Agriculturii, prin intermediul instituţiilor descentralizate la nivel judeţean, de a se implica mai intens în asigurarea bazei materiale, a modului de desfăşurare a activităţilor practice, în identificarea necesităţilor pieţei de muncă locale, fapt ce va asigura un grad sporit de adaptare şi o încadrare mai facilă a absolvenţilor acestor licee pe piaţa muncii.
Silviu Buculei
Fundaţia World Vision România derulează proiectul „Atelierul de meserii“ în cadrul Programului pentru agricultură şi dezvoltare economică care promovează investiţiile în capitalul uman cu scopul dezvoltării economiei locale competitive, sustenabile pe termen lung şi în acord cu valorile şi tradiţiile locale. Prosperitatea familiilor este esenţială pentru bunăstarea copiilor, întrucât le oferă acestora şanse egale la educaţie şi dezvoltare. Prin aceste activităţi este stimulată o atitudine activă şi implicarea în schimbarea condiţiei de sărăcie în România.
Datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică arată că doar 1.3% din populaţia României cu vârsta cuprinsă între 25 şi 64 de ani participă în prezent la o formă de educaţie sau formare profesională, în contextul unei medii de 9,7% pentru Uniunea Europeană.
„Atelierul de meserii“ continuă activităţile de formare şi dezvoltare profesională pe care Fundaţia World Vision România le desfăşoară de 14 ani în opt judeţe ale ţării. Proiectul cuprinde aproximativ întreaga ţară, mai puţin Regiunea de Dezvoltare Vest, şi se desfăşoară în perioada 16 aprilie 2014 – 15 octombrie 2015.
Proiectul „Atelierul de meserii“ urmăreşte să sprijine 2.200 de persoane angajate, din mediul rural şi urban, în dezvoltarea profesională. Participanţii la proiect vor beneficia gratuit de consiliere şi orientare în carieră, seminarii şi de schimburi de experienţă, precum şi cursuri de calificare şi recalificare în meseriile: lucrător comercial, patiser, lucrător social, infirmieră, îngrijitoare bătrâni la domiciliu, operator introducere, prelucrare şi validare date.
Implicare socială cu rezultate economice
Puţine proiecte reuşesc să provoace implicare civică în comunităţile rurale româneşti. Poate mai îngrijorător este însă faptul că tot mai puţine programe abordează concret şi în mod specific nevoile de dezvoltare ale acestor comunităţi. De un deceniu şi jumătate Fundaţia World Vision România se implică în comunităţi săteşti din opt judeţe ale ţării. Cea mai recentă iniţiativă a fundaţiei este acest program de dezvoltare economică rurală prin revitalizarea tradiţiilor populare şi exploatarea potenţialului economic non-agricol.
Multe dintre companiile mari care activează în spaţiul rural – de la producătorii tehnologiilor de protecţie a culturilor agricole, producătorii şi distribuitorii de utilaje agricole şi până la presa de profil sau marile festivaluri din domeniu – îşi dezvoltă afacerile în România în acord cu nevoile comunităţilor în care activează, însă se adresează preponderent problemelor de ordin economic ale regiunilor.
Adevărul este însă că un set de analize economice şi grafice de predicţie nu oferă o imagine de ansamblu asupra potenţialului unei comunităţi. World Vision a înţeles acest lucru şi a pornit o serie de iniţiative prin care să aducă în acord potenţialul concret al oamenilor care trăiesc în spaţiul rural cu nevoile şi exigenţele pieţelor.
Sorin STAICU
- Articole revista
- Mai 16 2014
Frumuseţea meseriei de agronom
Printre diversele meserii care se practică în lume se pare că cea de agronom este cea mai apropiată de natură, cea mai bine prinsă în tiparele tânărului şi copilului care a trăit la ţară.
Zugrăvirea cea mai autentică a acestei meserii a fost făcută de marele agronom al României, acad. prof. Gheorghe Ionescu-Şişeşti, provenit tot dintr-o familie numeroasă de la ţară.
În revista Viaţa agricolă din iunie 1912, într-un articol cu titlul „Întoarceţi-vă la pământ!“ scrie:
„Noi suntem privilegiaţii, noi suntem cei mai puţin nefericiţi în această vale a plângerii, pentru că noi am rămas cei mai apropiaţi de natură, cei mai înţelegători şi cei mai credincioşi copii ai săi.
Să respiri mirosul brazdei proaspete, să ţi se mai încingă fruntea de primele zbenguiri, pe care soarele le trimite de la marginea zării, să-ţi crească pieptul de aerul tare al dimineţii, să ai, în fiecare clipă, înainte-ţi unduirea lanurilor în soare, să simţi mâna sigură şi trupul falnic de muncă, să dormi fără visuri şi fără frământări, după o zi de încordare, să birui eroic ploaia, ninsoarea – acestea nu sunt jertfe, acesta-i cel mai mare bine pe care pământul şi firea ni le dau în schimbul unui grăunte de iubire.“
În 1905, în „Note de drum“ spunea:
„Dar să lăsăm oraşul cosmopolit cu aerul lui greu şi înăbuşitor şi să mergem iarăşi la ţară, unde e mai multă sănătate, mai multă viaţă şi mai mult românism.“
În 1961, într-un material adresat tineretului cu titlul „Îndemn către o frumoasă profesiune“, spunea:
„Veţi aduce apa în stepa Bărăganului şi veţi alunga pentru totdeauna spectrul secetei, veţi transforma coastele dealurilor sterpe şi brăzdate de ogaşe în plantaţii de pomi şi vii; veţi fecunda nisipurile şi terenurile neproductive; veţi crea noi soiuri de plante şi noi rase de animale mai bune decât cele de azi; veţi construi ferme, sate, case de cultură şi laboratoare; veţi ridica fertilitatea solului şi veţi dărui belşugul pe tot întinsul ţării.“
Adresându-se în continuare, în mod special tineretului de la sate care dorea să urmeze Agronomia, spunea: „Voi ştiţi ce încântare aduce boarea dimineţii şi răsăritul soarelui, ce satisfacţie vă dau lanul de grâu, mereu nou în fiecare zi, animalul ce creşte sub ochii şi îngrijirea voastră, maşina condusă de voi, pământul fertilizat de voi. Mai presus de toate veţi fi ingineri de oameni, pedagogi şi educatori, sfătuitori ai părinţilor şi fraţilor noştri.“
În 1063 acad. Gh. Ionescu-Şişeşti, adresându-se către agronomi, menţiona:
„Sunteţi deţinătorii unei ştiinţe nobile şi unei milenare îndeletniciri care asigură viaţa omenirii. Fie că lucraţi în învăţământ, unde pregătiţi pe tinerii dvs. urmaşi, fie că lucraţi în câmpurile de experienţă şi în laboratoare, unde descifraţi tainele vieţii vegetale şi animale sau mecanismele noilor unelte şi maşini, fie că lucraţi acolo unde se făureşte producţia, oriunde lucraţi trebuie să fiţi mândri de misiunea dvs. şi să-i dăruiţi toată puterea de muncă şi tot entuziasmul dvs.“
Şi mai departe:
„Satisfacţia rodului îmbelşugat, obţinut sub conducerea dvs., vigoarea şi tinereţea care vin de la contactul cu pământul, de la lumina aurorei, de la soarele dogorâtor şi de la adierea vântului, apropierea de sufletele oamenilor cu care lucraţi şi, mai presus de toate, bucuria de a vedea bunăstarea şi mulţumirea lor, ca rezultat al strădaniilor unite, […] toate acestea sunt privilegiul şi mândria ostenelilor dvs.“
Cel care scrie aceste rânduri a avut privilegiul de a se număra printre studenţii din ultima generaţie care au beneficiat de prelegerile şi îndrumările marelui profesor acad. Gh. Ionescu Şişeşti.
Prof. ing. dr. Vasile POPESCU
Se ridică uşor, gemând, în picioare, loveşte cu palma crupa calului pe care îl potcovise şi îmi strânge mâna cu putere. E mic de statură şi uscăţiv şi, aşa cum arată, n-ai crede că e trecut de... 90 de ani. Îl cheamă Costică Bostan şi e singurul fierar din comuna ieşeană Stolniceni-Prăjescu şi – zâmbeşte – „de pe toată valea Moldovei.“
Şi tatăl şi bunicul său şi „poate şi ceilalţi de demult au mânuit barosul“. Bunicul Costică, cum îi spun toţi, s-a trezit în covălia aflată şi acum în centrul satului. La început a tras foalele, apoi a trecut, încetul cu încetul, să facă toate celelalte munci pe care le cere meseria aspră, dar frumoasă de fierar.
A fost pe front, tot fierar. Sfârşitul războiului l-a prins în Tatra. A venit din nou în covălia lui şi a prins a potcovi caii, a face căruţe – „din lemn şi fier le fac în întregime, de merg pe uliţă“ –, a reparat fiare de plug şi tot ce-i cereau oamenii. Dar vremurile s-au schimbat. A apărut CAP-ul, oamenii n-au mai avut cai şi nici căruţe şi Costică Bostan s-a angajat la autobaza din Paşcani, unde a lucrat tot în branşă ca arcurier, adică făcea arcuri pentru zecile de camioane ale unităţii. N-a închis însă covălia, cum îi spune el fierăriei, şi în timpul liber mai aprindea câteodată forja, reparând cele aduse de prin gospodării. A ieşit la pensie după 23 de ani de muncă şi o bucată de vreme, după 1990, treburile i-au mers din plin. Şi acum ascute fiare de plug, dar tot mai puţine. Şi caii s-au împuţinat: „În urmă cu zece ani se stătea la rând pentru potcovit, acum vine doar câte unul din când în când.“ Repară tot felul de beteşuguri la tractoare şi la maşinile tot mai multe, dar îi vine mai greu.
„Vezi, mata, îmi spune, nu mai am puterea de altădată şi, ca să pot duce la bun sfârşit treaba, cer ajutorul câte unui vecin. E adevărat că bunicul Costică are acum aparat de sudură şi alte scule pe bază de curent, foalele sunt doar pentru decor pentru că un ventilator electric i-a luat locul, dar munca grea la baros şi nicovală rămâne.
S-ar cuveni să vină cei în putere, dar ca peste tot şi la noi tinerii au împuns cele patru zări în nădejdea unui trai mai bun. Nici băieţii mei – are doi fii –, deşi i-am învăţat meserie, n-au vrut să mă urmeze. Cândva, îşi aduce aminte fierarul, aveam patru-cinci ucenici, toţi sunt acum în alte zări şi poate unii chiar lucrează în meseria în care i-am pregătit, în timp ce odată cu mine dispare nu numai asta – arată cu mâna clădirea scundă a fierăriei –, ci şi o meserie, aşa cum am auzit eu la radio o melodie «Eu mă duc, mă prăpădesc/ Ca un cântec bătrânesc».“
Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2013
- Social
- Octombrie 15 2012
De două ori mai multe meserii accesibile românilor şi bulgarilor
Accesul românilor şi bulgarilor pe piaţa muncii din Franţa a fost extins la 291 de meserii, faţă de cele 150 din prezent, în sectoare unde angajatorii au dificultăţi în a recruta, potrivit unei hotărâri de guvern publicate duminică în Jurnalul Oficial.
Hotărârea este semnată de ministrul de Interne, Manuel Valls, şi de cel al muncii, Michel Sapin.
Lista completată acoperă majoritatea sectoarelor, în special cel al construcţiilor (muncitor, montor, proiectant), cel hotelier (bucătar, ospătar), cel agricol, piscicol, industrial (sudor, mecanic) şi comercial. Pe listă se află, de asemenea, funcţii în domeniul informatic, bancar şi financiar.
Relaxarea accesului pe piaţa muncii a fost anunţată la 22 august de guvernul francez, în acelaşi timp cu eliminarea taxei pe care angajatorul trebuie să o plătească pentru a recruta cetăţeni din România şi Bulgaria.
Românii şi bulgarii sunt supuşi restricţiilor pe piaţa franceză a muncii până la sfârşitul lui 2013. În afară de faptul că trebuie să practice o meserie autorizată, aceştia trebuie să dispună şi de o autorizaţie de muncă eliberată de prefectură.
Statele din UE care încă menţin restricţiile pe piaţa internă a forţei de muncă pentru lucrătorii români şi bulgari sunt Marea Britanie, Irlanda, Germania, Franţa, Luxemburg, Malta, Olanda şi Austria.
Sursa: AGERPRES