reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 Aug 2019

Fiecare primar cu prioritățile lui - la Vlad Țepeș vor fi reparate 50 de case

Comuna Vlad Țepeș, deși poartă un nume atât de măreț, nu are mai nimic cu ce să iasă în evidență. Aflată în județul Călărași, în zona în care Bărăganul începe să coboare spre Dunăre, e compusă din două sate. Două sate cu nume mari: Vlad Țepeș și Mihai Viteazul. În ele în mod oficial trăiesc în jur de 2.400 de oameni. Primarul comunei, Constantin Mihalache, ne spune însă că, în realitate, numărul real al locuitorilor abia dacă depășește puțin 1.800. „Mulți dintre ei sunt plecați în străinătate, la muncă. Unii se mai întorc câte o perioadă, alții nu. Mai sunt și copii care au părinții despărțiți și doar unul dintre părinți locuiește în comună. Acei copii stau când la părintele din Vlad Țepeș, când la celălalt, din altă localitate. De aici rezultă o altă imprecizie în evidențe“, povestește edilul-șef.

Ceea ce deosebește comuna de cele din vecinătate este dinamica pe care dezvoltarea urbanistică a cunoscut-o în ultimul deceniu. Deși nu recunoaște, primarul a fost motorul și sufletul acestei dezvoltări. În ultimii ani au fost accesate mai multe programe. Milioane de euro provenind din fonduri europene au ajuns și la Vlad Țepeș. Așa se face că școlile și grădinițele din comună au fost renovate și aduse la standarde moderne. Rețelele de alimentare cu apă curentă în sistem centralizat, după ce au fost întâi un vis, apoi o minune, acum sunt o chestiune firească. Cu canalizarea a fost ceva mai greu: „Am realizat rețeaua și am dus-o până la fiecare gospodărie, la punctul de branșament. Numai că oamenii nu s-au prea grăbit să se branșeze, așa cum au făcut cu apa. Așa că majoritatea gospodăriilor nu sunt încă legate, deși pot s-o facă oricând!“, povestește primarul.

„Nu prin pomeni se rezolvă problemele!“

Lista lucrărilor de modernizare a comunei ar putea continua cu centrul de permanență pentru asistență medicală, cu farmacia, cu asfaltarea străzilor și încă multe altele. Dar toate acestea, după cum s-a vădit, nu își împlinesc menirea dacă cea mai importantă valoare a comunei, respectiv oamenii, nu sunt ajutați să se dezvolte, să se redescopere, să se adapteze vremurilor. Așa crede Mihalache Constantin, primarul din Vlad Țepeș. Și îndată ce s-a ivit posibilitatea a depus proiecte care să-i permită să se concentreze asupra acestui aspect. Ocazia a venit odată cu lansarea Programului Operațional „Capital Uman“ (POCU).

„Am pornit de la faptul că un studiu a arătat că în comuna noastră în jur de 560 de oameni trăiesc în condiții aflate sub pragul sărăciei. Primul pas a fost să încercăm să facem ceva pentru ei, să îi ajutăm să iasă din această situație“, povestește edilul. În optica sa, a da pomeni nu reprezintă o soluție. Adevărata rezolvare constă în a crea condițiile ca oamenii să aibă posibilitatea să aibă activități productive, care să le aducă niște câștiguri îndestulătoare. „E foarte important acest aspect în condițiile în care aici în localitate se trăiește la limita subzistenței. Există doar două activități principale: agricultura și comerțul. Comerțul înseamnă cele câteva magazine. În aceste condiții, oamenii trebuie să se implice și în alte activități, neagricole, aș zice eu. Dezvoltarea unor ateliere meșteșugărești, de exemplu, ar fi o soluție. Cred că în dezvoltare trebuie să se pună mai mult accent pe școală. Niște oameni mai bine pregătiți pot face mai multe. Acum, cei care locuiesc în sate se ocupă de vii și de grădinile de legume pentru propria lor subzistență. Nu în felul acesta se rezolvă problemele“, spune domnia sa.

Patru milioane de euro pentru o viață mai bună

De aici a pornit prima activitate prinsă în proiect: organizarea unor cursuri de antreprenoriat pentru 40 dintre locuitorii comunei, selectați în urma trierii de către o comisie independentă. La sfârșitul cursurilor, fiecare absolvent va trebui să depună un plan de afacere. Autorii primelor 15 cele mai fezabile dintre proiecte vor primi câte un grant de 25.000 de euro pentru a le pune în practică! Astfel, probabil că în cel mult un an comuna va beneficia de 15 noi afaceri care să poată ridica gradul de bunăstare a localității.

O altă activitate constă în organizarea unor cursuri de calificare în anumite meserii cerute în zonă. Tot din bani europeni, timp de trei ani câte zece elevi din ultimul an de liceu primesc meditații. Primii cinci clasați în ordinea mediilor la bacalaureat primesc ca premiu câte un laptop!

Dar lucrurile merg și mai departe. În cadrul unei alte activități vor fi reparate și modernizate 50 de locuințe. Suma alocată lucrărilor pentru fiecare dintre ele este de nu mai puțin de 30.000 de lei. Această sumă trebuie să acopere costul proiectului, al materialelor și al manoperelor. Între alte lucrări se dorește și construcția unor grupuri sanitare moderne, în casă, acum, când există apă curentă și canalizare. Proiectul mai cuprinde și alte activități, precum acela de asigurare a unor tratamente stomatologice pentru grupul-țintă.

În total, peste patru milioane de euro din cadrul POCU au fost alocate proiectului de la Vlad Țepeș.

Principala piedică – mentalitatea beneficiarilor

Principala piedică în derularea programului n-o constituie nici birocrația (cu toate că și aceasta ridică nenumărate bariere), nici funcționarii, ci, paradoxal, chiar beneficiarii proiectului. „Pentru repararea caselor, singura condiție pentru a participa la selecție este ca cei care doresc să depună copii după actele de cadastru. Ei bine, nu am primit decât 17 cereri. Fiind vorba de bani europeni, trebuie să existe la dosar dovada că beneficiarul este proprietarul casei. Or, oamenii pur și simplu au neglijat aspectul și acum nu au acte de proprietate valabile. Vom căuta o modalitate să rezolvăm cumva și această problemă. E paradoxal cum oamenii găsesc bani de țigări și pentru altele, dar nu găsesc niciodată bani pentru cadastru! La fel și în cazul cursurilor de antreprenoriat: deși nu eu am făcut selecția, m-am pomenit cu oameni care mă întrebau malițios când să vină să-și ia câte 25.000 de euro ca să își deschidă afaceri. Numai că ei nu știau nici să citească. Or, o afacere înseamnă și o anumită pregătire. Mulți îi privesc pe cei 40 selectați pentru curs ca fiind «piloși». În realitate, cei neacceptați erau niște oameni fără nicio pregătire, care au trecut prin sistemul de învățământ ca rața prin apă. Din păcate, asta ne frânează cel mai mult: mentalitatea că alții sunt favorizați și incapa­citatea de a ne recunoaște propriile limite, propriile greșeli, propriile lipsuri“, descrie, cu amărăciune, primarul din Vlad Țepeș principalul dușman al progresului.

Alexandru GRIGORIEV

  • Publicat în Sate

Să avem grijă de satele noastre!

Satele au constituit și încă mai constituie leagănul copilăriei pentru o bună parte din populația României. Fie ne-am născut și am crescut la sate, din părinți țărani, fie am venit ca nepoți la bunicii țărani, toți avem o nostalgie a frumuseții vieții la țară. Trebuie să mai avem în vedere că și în prezent aproape jumătate din populația României trăiește în mediul rural. Cel care notează aceste rânduri s-a născut și a copilărit în satul anilor ’30-’40-’50, a cunoscut ororile celui de-al Doilea Război Mondial și starea de înfometare provocată de cumplita secetă din 1946.

Câteva exemple...

În perioada războiului s-a răspândit tifosul exantematic care a ucis multe vieți, în special copii de la sate. O soră a mamei mele, într-o iarnă, a înmormântat 4 copii.

Pe câmp nu mai era nimic verde decât lucerna care are rădăcina pivotantă și adâncă și de la care se rupeau frunzele și vârfurile din care se făcea ciorbă.

În ciuda acestor condiții, deosebit de grele, țăranii, cu casa plină de copii, s-au descurcat pe baza produselor de pe lotul lor de pământ, cu o văcuță, câteva oi și cu 1-2 porci și au crescut copii sănătoși care, o bună parte, după Reforma învățământului din 1948, când învățământul a devenit gratuit, și-au continuat studiile în licee și facultăți.

Din păcate, statistici recente menționează că în învățământul superior mai sunt doar 3-4% studenți din mediul rural, deși peste 45% din populație trăiește la sate.

Ar trebui avut în vedere că vârfurile oamenilor de știință au origine țărănească deoarece fiii de țărani au fost învățați de mici cu munca și greutățile.

Niciodată nu am întrerupt legătura cu satul natal (comuna Ștefănești – Vâlcea), merg regulat la vechea casă părintească, deși am depășit 85 ani, unde ne strângem toate neamurile, de toate vârstele, de la străbunici la strănepoți, și dorim să respectăm ceea ce scria marele poet basarabean Grigore Vieru: „Casa părintească nu se vinde/ Nu se vinde tot ce este sfânt“. Din păcate, populația satelor este în majoritate vârstnică, iar numărul de copii este tot mai mic.

Familiile de altădată

Făceam niște aprecieri, împreună cu ceilalți consăteni de generație, că atunci când eram noi copii, pe o porțiune de uliță de cca 300 m, la un număr de 12 familii, eram 60 de copii – toate familiile aveau câte 6-8 copii. Acum, pe aceeași porțiune de stradă, dacă mai sunt 5-6 copii. Când plecam la școală se umplea drumul de copii cu traista în spinare. Deși făceam câte 5-6 km până la școală, nu lipsea nimeni, nu cunosc niciun copil analfabet din acea perioadă, nu se mergea cu microbuzul și nu se beneficia de programul „Cornul și laptele“.

De aceea considerăm că este o problemă de ordin național să se acorde mai multă atenție menținerii și revigorării satului românesc.

Marele agronom PS Aurelian, fost ministru al Agriculturii, ministru al Învățământului, președinte al Academiei Române și un statornic iubitor al țăranului român, referindu-se la serviciile statului spunea: „Istoria nu va trece în nemuritoarele sale pagini pe acei urmași care nu sunt în stare să-și îndeplinească sarcinile pentru poporul de la sate.“

Acesta este și îndemnul unor străini care ne vizitează țara și spun: „Păstrați-vă țara așa de rotundă, de simplă și adevărată precum a fost și merită să fie; lăsați satele și cătunele așa cum le-au brodit înaintașii voștri străbuni, nu le smintiți din loc că nu le mai puteți drege, greșeală pe care am făcut-o noi, occidentalii.“

Este absolut necesar să se aibă în vedere că:

– satul nu este implicat în mișcări de stradă, este un tampon pentru pacea socială;

– satul este purtătorul obiceiurilor, datinilor și tradițiilor poporului român;

– satul a fost zona cu cea mai ridicată natalitate;

– țăranii sunt cei mai fideli enoriași ai bisericii naționale;

– în zona rurală se găsește majoritatea fondului funciar;

– țăranii produc alimente sănătoase și mâncăruri gustoase;

– țăranii sunt cei mai preocupați de protejarea mediului înconjurător.

Din aceste motive și încă multe altele trebuie avută cea mai mare preocupare pentru păstrarea satului românesc.

Tudor Arghezi atrăgea atenția: „Să cinstim aceste meleaguri prin muncă, cu dăruire și să nu ne rușinăm niciodată de agricultură sau de pământ, să le considerăm talpa țării, căci însuși numele de țară vine de la țarină și poartă în el existența și trăirea tuturor, de ieri, de azi, de mâine și de poimâine, deci poartă în el VEȘNICIA.“

În acest scop este necesară o ajutorare mai concretă a tinerilor care doresc că se stabilească în sat, o dotare cu mijloace de producție și un sistem de creditare adecvat.

Starea de sănătate a pământului țăranilor, puțin chimizat, îl face apt de a trece cel mai ușor la agricultura ecologică.

Totodată, pe microparcelele țăranilor, asociate pe familii sau pe sate-cătune, se pot cultiva specii de plante diverse, în afara celor cultivate de marile ferme asigurând astfel o biodiversitate a culturilor agricole.

Credem că sunt suficiente motive pentru a avea cea mai mare grijă de satele noastre.

Prof. dr. Ing. Vasile POPESCU

  • Publicat în Sate

Viața la țară, analizată și comentată de Alex Ștefănescu „Satul românesc a fost distrus“

Am stat de vorbă cu unul dintre cei mai iubiți și populari critici literari ai României. Este vorba de Alex Ștefănescu. Un om cult, carismatic, profund și cu multă măiestrie în jocul cuvintelor. În rândurile de mai jos povestește și analizează pentru revista Lumea Satului evoluția vieții la țară de acum o sută de ani până în prezent.

– Sunteți o persoană deosebită, v-ați remarcat datorită umorului fin pe care îl aveți. Însă, cum sunteți văzut de colegii din domeniu? Adresez această întrebare deoarece, în general, imaginea unui critic literar este una a unui om obiectiv. Folosiți umorul pentru a comunica mai ușor cu cei din jur?

– Ați pus degetul pe rană! Încă din tinerețe am optat pentru un scris accesibil, nu m-am gândit să intimidez, nici să fac impresie sau paradă de superioritate intelectuală, ci să mă fac util, să inițiez oamenii în frumusețea literaturii. Oamenii nu sunt mai puțini inteligenți ca mine, dar nu se ocupă de asta. Atunci eu, care sunt un cititor de serviciu, pentru că asta este un critic literar, m-am gândit să le atrag atenția prin frumusețea literaturii. Acest lucru îl poți face doar pe înțelesul tuturor. Să știți că pentru mine este mult mai greu să vorbesc simplu decât să folosesc terminologia de specialitate. Atunci când o folosesc e ca și cum aș pune scrisul pe pilot automat. Ca să scrii simplu trebuie să faci un efort de reformulare a acelor adevăruri pe care trebuie să le comunic. Asta mi-a adus simpatia din partea publicului și o foarte mare nemulțumire, chiar dispreț, din partea unor critici literari, care au impresia că le-am stricat piața. Umorul este o formă de comunicare foarte bună! Totodată, vreau să fac deosebirea dintre ironie și umor, eu nu sunt adeptul ironiei. Ironia este o armă, sunt capabil să o folosesc ca o armă, ca să mă apăr. Ironia înseamnă să râd de tine pentru amuzamentul publicului, pe când umorul înseamnă că eu și cu tine râdem împreună. Umorul ne apropie unii de alții.

– Să vorbim un pic și despre viața la țară. Aș dori să faceți o comparație despre lumea satului de acum o sută de ani până în prezent. Cum a evoluat în tot acest timp din punct de vedere social, spiritual și economic?

– A involuat, dar ar trebui spus un cuvânt mai tare: a fost distrusă viața de la țară de către comunism. Farmecul vieții de la țară a fost distrus! Lumea nu înțelege, spune că ce înseamnă să trăiești la țară, să ai toaleta în curte? Aceștia vorbesc cu dispreț. Aici fac o mică paranteză, faptul că ai toaletă în curte nu este un lucru rău, este o dovadă de decență a țăranilor. Satul românesc ajunsese un model de echilibru ecologic, la figurat vorbind.

Ca dovadă, atunci când Dimitrie Gusti a înființat muzeul satului român cu toate casele regiunilor din România, sociologii din Europa de Vest veneau aici ca să afle cum funcționa viața în satul românesc deoarece era un exemplu de armonie. Țăranii aveau de toate: forță de muncă, cultură, divertisment, se duceau la hore și aveau o morală formidabilă. De exemplu, țăranii de odinioară aveau un respect față de lucrul muncit. În romanul Răscoala al lui Liviu Rebreanu, unde este vorba despre niște țărani indignați care se duceau să dea foc unui conac, ocoleau răzorul cu flori din fața conacului pentru că aveau un respect față de munca depusă de cei de acolo. Acum a dispărut asta, în parcuri se calcă pe flori fără nicio reținere. Viața la țară ajunsese la o armonie uimitoare prin reglări succesive, iar anumite imperfecțiuni s-au corectat de la sine. De exemplu, dacă unul își cumpăra o batoză își dădea seama că nu are rost să-și cumpere și alții pentru că batoza are o capacitate mare de prelucrare a grâului și o pot folosi mai mulți. Se asociau singuri, din bun simț făceau asta. De asemenea, erau foarte rare cazurile în care fetele rămâneau gravide înainte de căsătorie. Nu am nicio prejudecată, dar atunci era o adevărată dramă socială. În general, viața la țară era armonioasă și bine gândită, avea farmec! Comunismul a distrus asta în mod brutal, nu că a involuat satul românesc, a fost pur și simplu distrus. De asemenea, colectivizarea forțată a fost o altă mare tragedie. Una este asocierea liberă a unor oameni care se cunosc între ei și alta este ca pe cei mai buni să-i deportezi în Bărăgan. Toată elita satelor a fost supusă unor persecuții, iar ura oamenilor valoroși a fost prezentă și în lumea satelor. Cei care aveau cât de cât o anumită bunăstare din munca lor, din mâinile lor pline de pământ, au fost numiți chiaburi și pedepsiți groaznic. Iar toți bețivii și toți nenorociții au fost considerați oameni cinstiți. Cât despre colectivizarea forțată avem documente, a fost de un tragism sfâșietor. Cu plutonul de securiști în mijlocul satului, un țăran a spus că nu poate să trăiască fără pământ și că fără el mai bine îl împușcă. Iar ei l-au împușcat. Ei bine, primul țăran care a făcut asta putea să creadă că nu se va întâmpla așa ceva și putea să facă o asemenea scenă doar ca să impresioneze, însă a venit și al doilea țăran cu aceeași replică și a fost împușcat, a venit și al treilea. Vă dați seama, în total au fost opt bărbați curajoși care au făcut chestia asta și au murit. Fac o paranteză, cum să ne mai mirăm cu nu mai avem bărbați curajoși astăzi? Mai sunt, dar s-a diluat calitatea populației.

– De curând, am sărbătorit Centenarul Marii Uniri. Din punctul dumneavoastră de vedere, ce trebuia marcat?

– Sunt multe de spus, dar cea mai mare realizare care marchează Centenarul Marii Uniri este construirea Catedralei Mântuirii Neamului.

alex stef poza deschidere

– Construirea acesteia a născocit diferite discuții pro și contra. Până la urmă este un lucru bun, cum comentați?

– Este un lucru extraordinar de bun, sunt foarte mândru ca s-a construit această catedrală. Mulți oameni sunt împotrivă și gândesc negativ din cauză că au o gândire lipsită de poezie, de măreție. E ca și cum te-ai duce la o fată cu un buchet de flori și ea te-ar întreba cât au costat și că mai bine de banii ăia cumpărai niște carne. Odată i-am arătat marea unui prieten, avea un joc impresionant de culori. Și îi spun: „Uite ce măreție!“: Iar el îmi răspunde: „Ce să văd, niște apă?“ Sunt unii oameni care au un fel de orbire, nu văd frumosul, văd doar partea practică. Revenind la subiect, sunt persoane care judecă construirea catedralei și spun că mai bine cu banii folosiți construiau niște spitale. Asta este o dovadă de prostie, catedrala conține în ansamblul ei un spital, un azil de bătrâni, o cantină pentru săraci, o bibliotecă, un centru cultural, social, este formidabilă. Din păcate, ne aflăm într-o situație mai proastă decât acum o sută de ani, nu suntem la înălțimea celor care au făcut marea unire în 1918. Avem teritorii și mai puține decât aveam atunci, pentru că le-am pierdut între timp. Avem o infrastructură sub orice critică, nu există țară din jurul nostru care să stea așa de prost cu mijlocul de transport. De asemenea, avem o stare a populației foarte proastă, mereu agitată. Când mă duceam în altă țară mă uitam cât de calmi sunt oamenii, senini, politicoși, ce sentiment de siguranță au. Asta se vede când te întorci dintr-o vizită în străinătate. Populația noastră este foarte agitată, mie nu-mi pare rău că sunt tratat nepoliticos pe stradă, dar mi-e milă de acei oameni care trăiesc atât de încordați, nervoși și irascibili. Dacă aș fi conducătorul acestei țări m-ar îngrijora foarte tare ce se întâmplă cu oamenii din țara mea.

– Dacă ați ocupa o asemenea funcție, care sunt primele măsuri pe care le-ați lua?

– O soluție care pare simplă, dar nu este: toată lumea trebuie să-și facă datoria! Când toți vor face asta lucrurile vor merge bine.

– Aveți perfectă dreptate! Mi-a făcut o deosebită plăcere să vă am alături și vă mulțumesc pentru găzduire și timpul acordat. Sper să ne vedem mai des și să dezbatem diferite teme de interes pentru revista Lumea Satului.

Ruxandra HĂBEANU

  • Publicat în Sate

ONU - Al Treilea Comitet aprobă: Declarația Națiunilor Unite a Drepturilor Țăranilor și altor persoane care lucrează în mediul rural

Cine s-ar fi gândit în anul de grație 2018 că drepturile unei categorii sociale precum țăranii ar trebui certificate de o organizație precum ONU? Adevărul este că în multe colțuri ale lumii țăranii au drepturi mult mai puține comparativ cu cei din țările occidentale. În plus, Organizația Națiunilor Unite a considerat că țăranilor le trebuie recunoscute meritele în ceea ce privește contribuțiile lor la bunăstarea și calitatea vieții societăților pe care le hrănesc prin propria muncă lor.

O protecție mai bună

Declarația Națiunilor Unite are ca scop o mai bună protejare a drepturilor tuturor populațiilor rurale, incluzând țărani, pescari, nomazi, muncitori agricoli și popoare indigene, îmbunătățirea condițiilor de trai, precum și consolidarea suveranității alimentare, lupta împotriva schimbărilor climatice și conservarea biodiversității. Aprobarea Declarației reprezintă de asemenea o contribuție importantă la eforturile comunității internaționale de a promova agricultura familială și agricultura țărănească, informează biroul de presă ONU. Astfel, al Treilea Comitet (Social, Umanitar, Cultural) al Adunării Generale a Națiunilor Unite a votat în favoarea Declarației ONU a Drepturilor Țăranilor și ale altor persoane care lucrează în mediul rural, prin Rezoluția nr. A/C.3/73/L.30. Aceasta a fost aprobată prin 119 voturi în favoare, 7 voturi împotrivă și 49 de abțineri. Este un pas înainte semnificativ al campaniei conduse de La Via Campesina, cea mai mare mișcare țărănească din lume, sprijinită de nenumărate organizații internaționale, precum FIAN International și CETIM. Bolivia, președinta procesului, a subliniat importanța Declarației pentru realizarea unor societăți mai reziliente, sustenabile și incluzive:

„Credem că avem în fața noastră un pas major către politici publice care recunosc nu doar drepturile și nevoile țăranilor, dar și contribuțiile lor la bunăstarea și calitatea vieții societăților pe care le hrănesc prin munca lor zilnică. Suntem siguri că acest instrument va juca un rol central în cadrul drepturilor omului, precum și în eradicarea foametei și a sărăciei, în linie cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și cu Decada pentru Agricultura Familială și fără a lăsa pe cineva în urmă.“

Eforturi susținute

Încă de la adoptarea sa în Consiliul pentru Drepturile Omului de la Geneva, la sfârșitul lunii septembrie, La Via Campesina și aliații săi au depus eforturi pentru a se asigura că Declarația va fi adoptată și în Adunarea Generală a Națiunilor Unite. Delegații La Via Campesina prezenți la New York de la începutul sesiunii celui de-Al Treilea Comitet și-au exprimat satisfacția în urma rezultatelor votului. „În acest moment istoric, când capitalul financiar și corporațiile își întăresc ofensiva de a monopoliza hrana și de a acapara pământul și bunurile naturale, cu costul vieților noastre, adoptarea Declarației Drepturilor Țăranilor în Al Treilea Comitet al Adunării Generale ONU este o victorie strategică nu doar pentru țărani, dar și pentru popoarele lumii, în general. Vom continua pe această lungă cale a unității pentru justiție socială convinși că democrația este pe deplin posibilă printr-o reformă agrară, rolul social al pământului și posedarea drepturilor țăranilor“, a declarat Diego Monton, reprezentantul La Via Campesina. Acordul Comitetului privind Declarația a fost marcat de dezbateri, dar a beneficiat și de sprijinul major al Africii, Asiei și Americii Latine.  Câteva reacții negative din partea Europei și a altor regiuni au fost exprimate, iar delegația SUA a respins textul pe baza unei îngrijorări constante că Declarația urmărește extinderea drepturilor existente, evidențiind drepturile umane ale țăranilor față de cele ale altor grupuri, precum și drepturile colective stipulate în conținutul Declarației.

Extinderea drepturilor

Declarația urmărește extinderea drepturilor existente, evidențiind drepturile umane ale țăranilor față de cele ale altor grupuri, precum și drepturile colective stipulate în conținutul Declarației. Răspunsurile țărilor europene au fost împărțite. „Votul Comitetului nu a fost unul simbolic, ci un pas necesar pentru a înainta cu decizia Consiliului Drepturilor Omului de la Geneva din luna septembrie. Am fost martori la o diversitate de poziții din partea țărilor Europei de Est și de Vest. Mulțumim acelora care ne-au susținut. Votul lor favorabil plasează valoarea umană în drepturile omului, dând speranță milioanelor de țărani de pe întregul continent. În acele țări care au votat împotrivă sau s-au abținut este bine de știut că țăranii și fermele mici familiale nu pot fi lăsate în urmă“, a declarat Ramona Duminicioiu din partea Coordonării Europene Via Campesina.

Declarația Națiunilor Unite a Drepturilor Țăranilor și ale altor persoane care lucrează în mediul rural va fi ratificată în mod formal de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite în luna decembrie a acestui an, urmând decizia celui de-Al Treilea Comitet.

„Puterea mișcării țărănești se simte la cel mai înalt nivel al guvernării internaționale: de aceea, trebuie să recunoaștem eforturile și pasiunea atâtor țărani de peste tot din lume. Solidaritatea la nivel internațional a țăranilor este o dovadă a cât de aproape suntem unii de alții, că problemele noastre sunt interconectate, indiferent de unde locuim. Totuși, ziua de azi este doar un pas pe calea lungă a justiției drepturilor omului pentru oamenii din mediul rural. Vom duce mai departe acest moment și vom pune în acțiune Declarația la toate nivelurile societății“, Jessie MacInnis, La Via Campesina America de Nord.

La Via Campesina (calea țărănească) a fost fondată în 1993 de către organizațiile de fermieri din Europa, America Latină, Asia, America de Nord, America Centrală și Africa. Se descrie ca o „mișcare internațională care coordonează organizațiile țărănești ale producătorilor mici și mijlocii, muncitorilor agricoli, femeilor din mediul rural și comunităților indigene din Asia, Africa, America și Europa“.

„După aprobarea Declarației de către Adunarea Generală ONU, în luna decembrie, vom începe un nou capitol al Drepturilor Țăranilor și solicităm tuturor țărilor membre ONU să se angajeze în implementarea Declarației. Suntem hotărâți să contribuim la o societate mai bună, să luptăm împotriva schimbărilor climatice, să punem capăt foametei, să asigurăm hrană diversă și nutritivă tuturor. Din fericire, prin recunoașterea drepturilor noastre, acest nou instrument internațional ne va permite și mai mult să facem acest lucru“, Ramona Duminicioiu, La Via Campesina Europa.

Bogdan Panțuru

Fondurile europene alocate tinerilor fermieri prin PNDR 2020 în sesiunea 2018 s-au epuizat în 36 de zile

Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale anunță epuizarea fondurilor europene nerambursabile alocate pentru sesiunea din acest an prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020) pentru instalarea tinerilor fermieri în mediul rural.

În cadrul sesiunii de primire a cererilor de finanțare din acest an, AFIR a primit online 680 de solicitări de finanțare în valoare totală nerambursabilă de peste 28 milioane de euro. Precizăm că alocarea financiară stabilită pentru sesiunea anuală 2018, aferentă submăsurii 6.1 Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieria fost de 11 milioane de euro.

Sesiunea de primire a proiectelor s-a închis conform Regulamentului de organizare și funcționare al procesului de selecție și al procesului de verificare a contestațiilor pentru proiectele aferente măsurilor din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020. Astfel, în cazul atingerii plafonului stabilit de 200% din alocarea disponibilă în acest an pentru submăsura 6.1, sesiunea de depunere a proiectelor se închide automat înainte de termenul limită prevăzut în anunțul de lansare (31 decembrie 2018). Sesiunea de primire a cererilor de finanțare a fost deschisă pe data de 1 august 2018, ora 9.00.

Reamintim faptul că toate activităţile pe care solicitantul se angajează să le efectueze în cadrul Planului de afaceri şi pentru care a primit punctaj la selecţie devin condiţii obligatorii pentru menţinerea sprijinului pe toată perioada Contractului de finanțare (perioada de implementare şi de monitorizare a proiectului de investiții finanțat prin PNDR 2020).

Sursa: afir.info

Un târg mic, dar plin de noutăți

Îndeobște, când vine vorba despre târguri industriale, gândul majorității dintre noi fuge la suprafețe imense, zeci sau chiar sute de firme și mii de utilaje expuse. Recent însă am avut ocazia să îmi revizuiesc această imagine. La Dărmănești, firma Uni Lift Serv a organizat, la mijlocul lunii trecute, a doua ediție a unui târg specializat în utilaje pentru gospodărie comunală, construcții și scule, precum și servicii conexe. Deși numărul participanților a fost redus (doar cinci-șase firme), nivelul manifestării a fost unul de excepție.

Un început de tradiție

„Suntem deja la a doua ediție a acestui târg. Sperăm să putem crea o tradiție. Dacă am fi participat la un târg mare, precum INDAGRA sau altul de aceeași talie, nu am fi putut să prezentăm decât o mică parte dintre utilajele pe care le-am expus aici. Cât despre demonstrații, mare parte dintre ele nici n-ar fi avut loc!“, ne-a spus dl Costel Brumă, reprezentantul firmei organizatoare. Domnia sa consideră că, organizând un târg la sediul firmei, cu aceeași cheltuială, rezultatele obținute sunt incomparabile. Cu atât mai mult cu cât principalii clienți sunt cei din zonă. Astfel, poate fi prezentat întreg portofoliul firmei direct clienților potențiali. Același lucru este valabil și pentru celelalte firme care au participat la târg, dintre care amintim Karcher, specializată în utilaje de curățenie cu jet de apă, De Waals, care oferă o largă paletă de scule de mână, Makita, ce oferă motoferăstraie, motocoase și alte utilaje gospodărești și de grădinărit electrice sau motorizate.

Pentru că spațiul pus la dispoziție a fost generos, iar numărul participanților mai mic, așa cum am spus, am putut asista la demonstrații numeroase și foarte amănunțite, așa cum nu se văd la marile târguri.

Forța apei, adusă pe șantiere și pe străzi

Așa am luat la cunoștință despre performanțele unor scule, care permit realizarea unor lucrări de tâmplărie destul de complexe chiar dacă sunt folosite de amatori fără pic de instruire. Facilitățile pe care sculele le oferă compensează cu vârf și îndesat îndemânarea și lipsa de pregătire a utilizatorilor. Dar, pe lângă acestea, am avut ocazia de a asista la demonstrații absolut spectaculoase, cu utilaje despre care nici măcar nu ne-am fi imaginat că există. Un exemplu în acest sens este hidrodemolarea.

Un utilaj care creează un jet de apă cu o presiune de până la 2.800 de bari este folosit pentru dărâmarea unor structuri din beton. Părea o secvență dintr-un film fantastic când am văzut un stâlp din beton retezat cu jetul respectiv. „Această tehnologie a fost dezvol­tată de către firma noastră în primul rând pentru șantierele navale. Acolo este folosită pentru a hidrosabla structurile navelor. Astfel, vopseaua veche și rugina se pot curăța mult mai rapid și cu un efort considerabil mai mic decât utilizând tehnologii clasice“, ne-a explicat Dominik Schneider, reprezentantul firmei germane Oertzen. Și nu numai că ne-a explicat, dar ne-a și demonstrat: în mai puțin de un minut, un panou de tablă (de fapt o poartă veche), de circa cinci mp a fost curățată până la metal, deși de-a lungul vremii fusese acoperită cu mai multe straturi de vopsea. „Ulterior mașinile noastre au fot adaptate și pentru activități din domeniul construcțiilor și al gospodăriei comunale, putând fi folosite pentru hidrodemolare, așa cum ați văzut, pentru curățarea zidurilor, a străzilor și pentru multe alte activități“, a mai adăugat domnul Schneider.

Curățarea ideală pentru monumente și tancuri de lapte

O altă aplicație a jeturilor sub presiune am văzut-o la demonstrațiile firmei italiene IBIX. Această companie este certificată de Vatican pentru lucrările de restaurare a monumentelor istorice. De altfel, în portofoliul său de lucrări se regăsesc restaurarea Fontana di Trevi din Roma, a clădirii Gării din Milano și a unei părți din Piața San Pietro din Vatican. „Tehnologia noastră constă în a utiliza jeturi de apă foarte fine și anumiți solvenți, astfel încât doar să curățăm, fără să distrugem suprafețele. Tehnologia ne permite să folosim, de exemplu, bicarbonat de sodiu, care este un compus nepoluant și necoroziv. În schimb, dizolvă foarte bine depunerile de piatră“, a spus dl Ricardo Gigli, reprezentant al firmei.

Demonstrațiile care au urmat au fost spectaculoase. Un autoturism acoperit cu grafitti a fost curățat, fără a-i fi afectată vopseaua originală. Diverse fragmente de structuri din lemn, piatră sau metal au fost curățate de murdărie și readuse la aspectul original. Dar cel mai interesant a fost modul în care un carton tipărit a fost curățat de stratul tipărit, fiind readus la stadiul de alb.

„Desigur că gama de aplicații este foarte largă. Utilajele nu sunt folosite numai pentru curățarea structurilor și a siturilor arheologice. Există duze adaptate pentru curățarea rezervoarelor pentru lapte folosite de fermieri. Împreună cu bicarbonatul de sodiu, care este un ingredient alimentar, fac o treabă foarte bună, curățând toate muchiile. De asemenea, avem și duze pentru curățarea mașinilor agricole și a atașamentelor lor. Practic, putem curăța orice, de la monede la silozuri“, a încheiat domnia sa.

MicroOne, un utilaj cât un parc de mașini

Printre alte minunății, am văzut cum copiii de la școlile din oraș, care au vizitat târgul, au curățat cu niște lavete speciale inscripțiile grafitti de pe diverse suprafețe.

De departe însă, cea mai utilă demonstrație, chiar dacă nu atât de spectaculoasă, ni s-a părut cea făcută pentru a demonstra calitățile utilajului Multi One. Acesta este un mic tractoraș, dotat cu o parte hidraulică de excepție. Deși mic, este articulat, astfel încât poate vira aproape pe loc. Cele peste 100 de atașamente disponibile îl fac să se poată substitui unui întreg parc de mașini. „Ideea e de a transforma energia hidraulică în orice formă de energie de care poate avea nevoie utilizatorul: electrică, mecanică etc.“, a explicat dl Costel Brumă, directorul Uni Lift Serv.

Acest mic utilaj poate fi folosit pentru spălat străzile, pentru săpat gropi, ca un excavator sau pentru ridicat și cărat greutăți. Mai poate fi utilizat ca motocultor sau cositoare, freză de zăpadă și câte și mai câte. I se poate atașa un generator electric sau chiar o motopompă. Prețul său, cuprins între 8 și 16.000 de euro, îl face un utilaj pe care ar trebui să și-l dorească orice șef de administrație comunală.

În concluzie, putem spune că la Dărmănești am avut ocazia de a ne convinge că un târg mic, dar bine și inteligent organizat, poate avea rezultate la fel de bune ca un eveniment de mare amploare.

GALERIE FOTO


Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 48-49

  • Publicat în Sate

Satele Prahovei, după 10 ani de accesare a fondurilor europene

În zona de sud a județului Prahova putem vorbi despre o schimbare semnificativă survenită după ce s-au dezvoltat două proiecte majore, de alimentare cu apă și cu gaze, încă nefinalizate în toate cele 10 comune cuprinse în programul început în 2012. Asta chiar dacă gazul și apa n-au ajuns în fiecare casă, dar cel puțin rețeaua este la îndemâna oricui. Astăzi vom vorbi despre două localități situate pe DN1A București – Ploiești, Puchenii Mari și Gorgota, așezări în care oamenii au făcut diferența sau, după caz, administrațiile locale, prin investițiile în infrastructură realizate inclusiv sau mai ales din fonduri europene.

Puchenii Mari – investitori alungați de separatoarele de sens

Suprafață: 5.492 ha în satele Puchenii Mari, Puchenii Mici, Odăile, Moara, Pietroșani, Puchenii Moșneni, Miroslăvești; Populație – 8.500 de locuitori; Gospodării – 2.900; Infrastructură – drumuri asfaltate 95%, gaze 40%, apă 15%, canalizare 9%; Educație – 4 grădinițe, 3 școli gimnaziale, o școală primară cu after-school; Sănătate – 3 dispensare, 3 farmacii, Centrul de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Handicap; Cultură – 2 cămine culturale, o bibliotecă, 5 biserici.

sate Puchenii Mari gradinita fonduri europene

Nu ne-am fi imaginat vreodată că un drum cu o circulație atât de intensă ca DN1 ar putea fi un dezavantaj pentru o localitate, ci nu un beneficiu, așa cum se spune că ar fi căile rutiere sau infrastructura feroviară pentru investitori. Dar la Puchenii Mari se va întâmpla acest lucru, după ce vor fi montate separatoarele de sens. „Practic – spunea primarul Constantin Negoi – separatoarele vor rupe comuna în două. Mai mult ne încurcă acest drum de mare viteză decât ne ajută. Să treci dintr-o parte în alta cu mașina trebuie să străbați kilometri buni. Este un aspect la care eventualii oameni de afaceri se vor uita cu siguranță și n-am speranțe să fie vreun exces investițional în perioada următoare.“ Șansa ar fi că o parte dintre localnici și-au asigurat un oarecare confort prin ei înșiși: cei din satul Odăile – prin confecționarea teracotelor (în 30 de gos­podării se confecționează cahle), iar cei din Pietroșani și Puchenii Moșneni – prin legumicultură (peste 250 ha cultivate cu legume). În rest, în localitate sunt în jur de 100 de firme, cu activități în special legate de comerț. Vorbind despre infrastructura publică, în mandatul anterior al primarului Negoi (2008-2012) a fost realizată o piață agricolă en-gros singura din bazinul legumicol din sud și din tot județul, a fost accesat un program european în valoare de 3 milioane de euro pentru modernizarea drumurilor (19,5 km), construirea unei grădinițe, after-school, reabilitarea căminului cultural etc. Ulterior a început să se lucreze la alimentarea cu apă și cu gaze, iar planul de viitor ar fi extinderea canalizării.

Gorgota – comuna cu pistă de motocross și teren de golf

Suprafață – 225 ha în satele Gorgota, Potigrafu, Fânari, Poienarii Apostoli, Crivina; Populație – 5.170 de locuitori; Gospodării – 1.609; Infrastructură – drumuri asfaltate 90%, gaze 100%, apă 100%, canalizare 45%; Educație – 4 grădinițe, 2 școli; Sănătate – 3 dispensare; Cultură – două cămine culturale, o bibliotecă, trei biserici.

Comuna Gorgota face notă separată în mediul rural și nu pentru că ar fi mai dezvoltată decât altele, ci pentru că este singura care deține o pistă de motocross, un teren de golf și un lac pe malul căruia chiar se face agrement sau turism piscicol. Pe de altă parte, ar mai fi singulară și pentru că a fost singura unitate administrativ-teritorială din județ care a primit, anul trecut, două finanțări europene, investițiile urmând să înceapă în 2017.

sate gorgota

O cronologie scurtă a ultimilor cinci ani ar arăta astfel:

– în 2012, prin Măsura 322 a fost accesat un proiect în valoare de 2,5 milioane de euro pentru rețeaua de apă, canalizare, modernizare drum și festival meșteșugăresc (brand înregistrat la OSIM). În 2016, rețeaua de apă potabilă a fost extinsă în satele Poienarii Apostoli, Crivina, Fânari și Potigrafu, fondurile (300 de mii de euro) fiind asigurate de la bugetul județean și local;

– în 2016, echipa Primăriei a întocmit și a depus un proiect, acceptat spre finanțare, pentru modernizarea infrastructurii rutiere în localitate. Valoarea proiectului este de un milion de euro;

– tot în 2016, a fost obținută o nouă finanțare (1,3 milioane de euro) pentru extinderea rețelei de apă și canalizare în satele Crivina, Fânari, Gorgota, Poienarii – Apostoli și Potigrafu.

sate gorgota primarie si gradinita

Anul trecut, printr-o investiție cifrată la 200.000 de euro (parteneriat cu Consiliul Județean Prahova), sediul Primăriei a fost modernizat, clădirea fiind una dintre cele mai reușite din spațiul rural, sub aspectul arhitecturii. Pentru 2017, primarul Dumitru Ionuț Nicolae mai are în plan să realizeze două sensuri giratorii pe DN1 și să înceapă construirea trotuarelor de la DN1, până în centrul satului reședință de comună. Din punct de vedere economic, localitatea se bazează în mare parte pe agricultură, având în jur de 100 ha cultivate cu legume, 10 ha cu pomi fructiferi și 10 ha de vie. Zootehnia este și mai bine reprezentată, aici activând o unitate de creștere a vacilor de lapte, poate cea mai mare din județ, investiție sută la sută israeliană.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 48-49

  • Publicat în Sate

Curs de bucătari pentru persoanele din mediul rural

Fundaţia “Mihai Eminescu Trust” anunţă desfășurarea unui curs de bucătar în perioada Aprilie –August 2017, la care vor participa 28 de persoane din comunitățile rurale din Archita, com.Vânători, Mălâncrav com. Laslea și Viscri, com. Bunești. Scopul acestui curs este de a iniția beneficiarii selectați în domeniul culinar și de a-i ajuta să promoveze gastronomia tradițională.

Cursul se va desfășura în cadrul proiectului “Economic Opportunities for Multiethnic Villages (ECOM Villages)”, proiect co-finanţat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Eropeană extinsă, cu suma de 178.225 CHF dintre care contribuţia Fundaţiei “Mihai Eminescu Trust” de 19.070 CHF.

Obiectivul general al proiectului este încurajarea comunităților, mai ales a grupurilor vulnerabile din satele Archita, Mălâncrav şi Viscri de a participa la dezvoltarea economiei locale.

În perioada următoare în cadrul proiectului se vor mai organiza: un curs de formare în incluziune socială, o acțiune de voluntariat și un eveniment cultural.

  • Publicat în Sate

„Îs mândru că-s ficior de ţăran“

Un chip „cioplit“ de timp, brăzdat de zâmbete şi lacrimi, se închină pios în faţa ogorului copt de soare. Parcă ar avea în faţă o icoană. Strânge în pumnul său ţărâna sfântă şi apoi o elibe­rează în firişoare plăpânde. E semn că pentru ţăran pământul are viaţă, iar căuşul palmelor sale nu se îndură să strivească sufletul nevăzut al ogorului. Din mâinile sale muncite, acest suflet se plămădeşte în lanuri întinse ce hrănesc lumea întreagă. Dar cine mai are timp să contemple imaginea bietul ţăran? Orologiul spune că veşnicia începe să se scurgă din inima satului şi că tradiţiile din tată-n fiu ar putea să se piardă.

Şi totuşi iată că de la opinca satului se mai ridică oameni care înţeleg că acest univers este parte din fiinţa noastră. Iosif Ciunterei este un tânăr de doar 20 de ani care a ales să propovăduiască în lume cuvântul ţăranului român. Surprinzător pentru un copil născut în generaţia internauţilor, Iosif a ales altă cale decât majoritatea adolescenţilor. Este profund dedicat misiunilor sale şi nu se sfieşte să spună cu glas tare „îs mândru că-s ficior de ţăran.“ Împreună am depănat povestea vieţii lui, am vorbit despre speranţele pe care le nutreşte şi mai ales despre eforturile de a scoate din sipetul prăfuit al trecutului obiceiurile şi datinile străbune uitate.

Iosif s-a născut în Feldru, un sat din judeţul Bistriţa-Năsăud, acolo unde, spune un cântec popular, a „pus Dumnezeu raiul“. Vorbeşte cu o vădită emoţie şi căldură despre clipele petrecute în intimitatea „cuibului“ familiei sale, unde a împărţit ştrengăriile copilăriei cu alţi 11 fraţi, şi mărturiseşte deschis că nu îşi poate închipui viaţa altfel decât cum s-a petrecut. În vocea lui se simt responsabilitatea şi maturitatea, dar şi un soi de tristeţe când vorbeşte despre cât de „frumoase erau clipele când mergeam la scăldat şi ce trist este pentru copiii de acum, a căror copilărie se consumă în faţa unui calculator.“

Frumuseţea satului, traiul într-o familie simplă de ţărani, mersul la muncile câmpului, toate laolaltă s-au înfiripat în fiinţa lui şi i-au modelat caracterul.

La 17 ani, pe vremea când era doar un licean, deja intuia ce va face. Era o certitudine că vrea să alunge întunericul în care alunecaseră tradiţiile populare. Mai trebuia doar să găsească resursele pentru a reuşi. A păşit fără teamă în studioul radioului din Bistriţa şi s-a prezentat în faţa directorului. I-a vorbit despre aspiraţiile sale şi l-a convins. Aşa s-a născut emisiunea radio „Cu Iosif pe coclauri“, o oră de poveste în care tânărul din Feldru porneşte în căutarea datinilor străbune şi dă glas bătrânilor satului. Este o călătorie în care nu descoperă doar satul românesc arhaic. Se redescoperă şi pe sine, aflând înlăuntrul său sentimente care până acum doar au mocnit. „Îmi place să stau la poveşti cu bătrânii locului, chiar dacă uneori mă doare sufletul să văd că ţăranul autentic este pe cale de dispariţie.“

Iosif este singurul copil al familiei care a hotărât să urmeze o facultate. A lăsat în urmă satul natal, în pofida rugăminţilor părinţilor care sperau ca fiul lor să rămână alături de ei, să se îngrijească de gospodărie şi de pământ. S-a desprins greu, dar a prins aripi pentru că a simţit că ceea ce face el contează mult. Hotărârea de a urma Facultatea de Istorie şi Filozofie din Cluj, secţia Etnologie, a venit firesc, ca o completare a iubirii sale faţă de obiceiurile româneşti. Primul an l-a încheiat cu succes. A obţinut o bursă de studii, iar cu banii câştigaţi astfel a reînviat tradiţii arhaice. Fără salve şi fără a aştepta să păşească pe laurii victoriei, Iosif a recreat alături de femeile satului Dumitra, din Bistriţa, „Cununa grâului“, o sărbătoare a tuturor satelor pe ogoarele cărora se semăna grâu. Următorul proiect, „Cununa Strugurelui“, o sărbătoare unică în România, o va celebra în acelaşi sat. „Drumul Cânepii“ este un alt proiect aflat la început de drum. Toate iniţiativele sunt aproape de sufletul lui, şi nu doar pentru că îi aparţin, ci pentru că dau glas tradiţiilor şi obiceiurilor ţăranului român.

Deşi foarte tânăr, Iosif, unul dintre viitorii etnologi ai ţării noastre, a dovedit că este un om de nota 10. A avut curajul să pornească singur în lume şi să lupte pentru proiectele sale. Nu i-a fost uşor, pentru că România pare, după cum spune, o ţară fără mentori. A ales de la fiecare ce a fost mai bun şi a strâns în sufletul său comori pe care acum vrea să le împărtăşească şi celorlalţi.

 

Laura ZMARANDA

Abonează-te la acest feed RSS