reclama youtube lumeasatuluitv
update 11 Dec 2019

Pregătirea junincilor în vederea fătării şi a primei lactaţii

În condiţiile scăderii efectivelor matcă la bovine, asigurarea necesarului de lapte trebuie să se facă în special pe seama creşterii, cantitative şi calitative, a producţiei pe animal. Se impune ca potenţialul genetic să fie pus în valoare printr-o furajare raţională, în primul rând, dar şi prin cunoaşterea şi, mai ales, corecta aplicare a tehnologiei de creştere şi exploatare a vacilor de lapte.

Plecând de la aceste considerente, pregătirea junincilor în vederea fătării şi a primei lactaţii are o importanţă deosebită, deoarece de felul în care se realizează depinde obţinerea atât a unor viţei viguroşi, cât mai ales a unei bune producţii de lapte chiar la prima lactaţie, cu influenţe majore asupra întregii vieţi productive. Practic, este vorba de aplicarea unei furajări optime, asigurarea confortului tehnologic şi, ceea ce este foarte important, de aplicarea unei gimnastici funcţionale asupra ugerului şi a celei de ansamblu a organismului viitoarei vaci.

Deoarece factorul hotărâtor îl constituie alimentaţia, în alcătuirea raţiilor de hrană, vor intra furaje de bună calitate, cu un bogat conţinut de proteine, vitamine şi săruri minerale, astfel stabilite încât să asigure: definitivarea creşterii până la atingerea maturităţii corporale; dezvoltarea normală a fătului (care în ultimele două luni de gestaţie realizează 60-70% din greutatea sa la naştere); crearea de rezerve în organism pentru susţinerea producţiei de lapte în primele luni după fătare.

Realizarea sporurilor de creştere

În perioada de vară, pe lângă masa verde se administrează un supliment de concentrate, în funcţie de productivitatea păşunii. Norma de hrană poate fi stabilită orientativ, cunoscând că necesarul pentru asigurarea funcţiilor vitale este de 0,9 U.n. cu 60 g P.d./100 kg greutate vie, la care se adaugă 5 U.n. cu 500 g P.d. pentru realizarea unui kilogram spor, până la atingerea greutăţii corporale normale, caracteristică rasei.

Deoarece în ultimele două luni de gestaţie cerinţele nutritive ale junincilor sunt cu 50% mai mari decât ale tineretului femel de aceeaşi vârstă şi greutate dar negestant, pentru realizarea unor sporuri de creştere masive se impune mărirea treptată a ponderii concentratelor din raţie, administrată sub formă de uruieli, şi reducerea nutreţurilor însilozate şi a borhoturilor. Cercetările au demonstrat că există o corelaţie pozitivă între sporul înregistrat în ultima parte a gestaţiei şi intensitatea de secreţie a hormonului somatotrop (de creştere), cu rol important în dezvoltarea canalelor galactofore şi sistemului alveolar al glandei mamare. Preocuparea pentru realizarea unor sporuri mari de creştere nu trebuie exagerată, deoarece o supraîngrăşare a junincilor gestante duce la fătări grele.

Un aspect căruia nu i se acordă importanţa cuvenită

Pregătirea în vederea primei lactaţii include şi aplicarea unei gimnastici funcţionale raţionale asupra ugerului (efectuarea masajului), problemă cunoscută de crescătorii de animale, dar căreia nu întotdeauna i se acordă importanţa cuvenită. Aceasta trebuie să înceapă obligatoriu cu 5 luni înainte de fătare, când se alcătuiesc şi grupele separate de juninci, în cazul exploataţiilor cu efective mari. Pentru ca viitoarele vaci să se obişnuiască cu mulsul manual sau cu mulsul mecanic, precum şi în scopul dezvoltării ţesutului glandular al mamelei, se va face masajul acesteia zilnic, imitând mulsul prin mişcări uşoare de la baza mamelei spre vârful mameloanelor. Abordarea animalului se face cu multă blândeţe, iar operaţia se va executa de 2-3 ori/zi, de obicei la aceleaşi ore la care se face mulsul, creându-se reflexele pe care trebuie să le aibă vacile de lapte. Spre sfârşitul perioadei de gestaţie, când ugerul s-a dezvoltat bine şi a început să se congestioneze, masajul încetează.

Aceeaşi atenţie trebuie acordată gimnasticii funcţionale de ansamblu a organismului (gimnastica funcţională a aparatului locomotor şi a tubului digestiv). Pentru aceasta, în zilele fără ploaie, ninsoare sau viscol, animalele trebuie scoase în padoc sau la plimbare.

Junincilor trebuie să li se asigure şi timpul necesar pentru odihnă şi rumegare (12-13 ore/zi), ceea ce permite o bună valorificare a furajelor şi creşterea în greutate. După fătare odihna devine şi mai importantă, deoarece favorizează o bună secreţie, cu formarea unei mari cantităţi de lapte în uger. Nerespectarea programului zilnic de mişcare şi odihnă va duce la obţinerea unor rezultate neconvingătoare, chiar dacă sunt asigurate furajarea raţională şi confortul tehnologic.

De aceea, pentru formarea unor vaci de mare producţie, nu numai pentru prima lactaţie ci şi pentru următoarele, trebuie acordată atenţie tuturor factorilor la care ne-am referit.

Bogdan MACOVSCHI
REVISTA LUMEA SATULUI NR.6, 16-31 MARTIE 2013

Gestaţia şi prima lactaţie la oi şi capre

Reproducţia animalelor înseamnă pentru mulţi fermieri o sursă importantă de venit, aşa încât tot ceea ce ţine de înmulţirea animalelor este un subiect de un real interes pentru crescătorii de animale pe care încercăm să-l tratăm cu toată responsabilitatea. În acest sens am apelat la experienţa doamnei dr. ing. Adriana Vicovan, de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru ovine şi caprine Palas, pentru a vă furniza informaţiile necesare despre amplasarea, amenajarea şi pregătirea adăposturilor pentru fătare, furajarea animalelor gestante, îngrijirea mieilor şi iezilor în perioada de alăptare şi cea de după înţărcare.

Amplasarea şi amenajarea adăpostului

Pentru asigurarea factorilor normali de microclima, adăpostul pentru întreţinerea oilor/caprelor gestante trebuie amplasat cu latura longitudinală contra direcţiei vânturilor dominante, cu padocul în partea sudică. Terenul pe care este amplasat adăpostul trebuie să fie omogen ca structură, neinundabil, cu umiditate redusă, asigurând rezistenţa necesară fundaţiei şi să aibă o pantă de 2%, favorizând scurgerea cu uşurinţă a apelor din precipitaţii şi apele uzate.

Indiferent de forma adăpostului (în forma literelor U, T, I), acesta trebuie prevăzut cu ferestre cu dimensiuni de 60/120 (0,72 m2), uşi exterioare şi interioare de 300/220. Pardoseala adăpostului se recomandă a fi de pământ presat, amestecat cu nisip, peste care se aşază aşternutul permanent (paie uscate, curate). În acest adăpost sistemul de întreţinere a ovinelor/caprinelor este liber, adăpostul se compartimentează, în scopul întreţinerii animalelor pe loturi, cu ajutorul panourilor confecţionate din lemn. Adăpostul trebuie să fie prevăzut cu un padoc larg, unde animalele îşi petrec o bună parte din timp atunci când sunt întreţinute în stabulaţie şi vremea permite acest lucru (în zilele călduroase).

Furajarea animalelor gestante

Alimentaţia femelelor în perioada de gestaţie reprezintă un factor esenţial în dezvoltarea fătului, în exprimarea potenţialului productiv al nou-născuţilor şi a tineretului, precum şi pentru sănătatea şi producţiile de lapte realizate ulterior de oile/caprele mamă.

O deosebită atenţie trebuie acordată animalelor gestante cărora trebuie să li se administreze furaje de bună calitate, să se evite administrarea de furaje mucegăite sau furaje îngheţate (acestea pot produce avor­turi). În lactaţie trebuie să li se admi­nistreze furaje care să stimuleze secreţia lactată, nutreţuri suculente, porumb însilozat, masă verde.

În ultima parte a gestaţiei (ultimele 6 săptămâni), crescătorul poate administra oilor: 0,8-1 kg fân de lucernă de bună calitate; 0,5-0,8 kg paie orz; 0,6-0,7 kg concentrate (amestec de porumb, orz, mazăre); sare şi cretă, iar caprelor fân lucernă – 0,8-1 kg, paie de grâu sau coceni de porumb în cantitate de 0,5-0,8 kg, concentrate 0,4-0,6 kg, sare, cretă.

Pregătirea adăpostului pentru fătare

Pentru perioada fătărilor trebuie efectuată pregătirea adăpostului cu aproximativ 2-3 săptămâni înainte de fătarea oilor/caprelor, aceasta fiind o condiţie esenţială pentru obţinerea unor produşi sănătoşi, viabili, care să se dezvolte normal şi care să pre­întâmpine îmbolnăvirea mieilor şi iezilor şi chiar a oilor şi caprelor mame. Adăpostul amenajat trebuie să fie încăpător, curat, luminos, uscat şi fără curenţi de aer, amenajat cu boxe individuale de fătare şi trei compartimente pentru oile cu miei/caprele cu iezi, în care se asigură 1,5 m2 spaţiu util de cazare pentru cuplul oaie mamă-miel/ capră-ied. În plus, trebuie asigurat 0,3 m front de furajare pentru oile mamă/caprele mamă şi un refugiu pre­văzut cu hrănitori speciale pentru miei/iezi, unde oile şi caprele nu au acces şi calculate cu 0,25 m front de furajare pentru miel/ied. Se amena­jează un compartiment pentru oi mame cu miei cruzi/capre mamă cu iezi cruzi, în vârstă de 5-12 zile, compartimentul cu oi mame cu miei mijlocaşi/capre mame cu iezi mijlocaşi, în vârstă de 12-30 zile şi compartimentul cu oi mame cu miei zburaţi/capre mame cu iezi zburaţi, unde se ţin până la 60 de zile, până la înţărcare.

Îngrijirea necorespunzătoare duce la mortalităţi infantile

Frigul asociat cu curenţii, pe lângă inaniţie, constituie unul dintre factorii principali ai pierderilor de miei şi iezi, în special ai celor cu vitalitate redusă în prima săptămână de viaţă. La temperatura de 100C, mieii şi iezii pot avea grave alterări ale stării de sănătate, aceştia prezintă frisoane, contracţii ale muşchilor pielii, urmate de tremurături care apoi afectează muşchii scheletici.

În timpul perioadei de fătare şi în primele 2-3 săptămâni după fătare trebuie asigurate condiţii optime de microclimat, o temperatură care să aibă valori medii de 16-18oC, o umiditate relativă de 65-75% şi o luminozitate de 1/12. De asemenea, trebuie luate măsuri de evitare a formării curenţilor de aer. Pe timp favorabil mieii şi iezii, împreună cu mamele, pot fi scoşi în padoc, chiar din prima săptămână de viaţă, pentru acomodarea lor treptată la condiţiile externe de mediu, fără însă a-i lăsa să se culce pe teren umed şi rece.

Perioada de alăptare

Îngrijirea mieilor şi iezilor în perioada de alăptare condiţionează starea de sănătate şi intensitatea de creştere şi dezvoltare. Imediat după fătarea mieilor şi iezilor li se efectuează tăierea şi de­zinfecţia cordonului ombilical, curăţirea mucozităţilor din jurul nărilor şi gură şi masajul suprafeţei corpului. Vitalitatea mieilor şi iezilor la naştere se apreciază după: respiraţia regulată şi imediată, reflexul de sugere, mărimea efortului de a se ridica şi rămâne în picioare în cca 35 minute după fătare (toate aceste acte participă direct la declanşarea mecanismului „termoreglării“ şi la buna stare fiziologică a nou- născuţilor). La 20-30 minute după fătare se urmăreşte ca mielul şi iedul să sugă colostru singur sau prin aplecare la ugerul oii sau al caprei (după ce ugerul a fost spălat şi de­zinfectat şi s-au eliminat primele jeturi de colostru, pentru a evita infectarea mieilor şi iezilor). Colostrul este indispensabil pentru nou-născuţi; el are un rol imunologic, laxativ şi nutritiv. Alăptarea se face natural, urmărindu-se îndeaproape alimentaţia oilor/caprelor mame.

Înţărcarea mieilor şi a iezilor

La vârsta de 10-12 zile mieii şi iezii vor primi furaje vegetale, fân de bună calitate şi amestec de concentrate, la discreţie, în refugii special amenajate, unde nu au acces oile şi caprele mame. Obişnuirea cu hrănirea suplimentară a mieilor şi iezilor sugari, la o vârstă cât mai timpurie, permite obţinerea unor sporuri ridicate de creştere într-o perioadă mai scurtă de timp şi cu consumuri reduse pe unitate de greutate corporală, precum şi reducerea perioadei de alăptare şi, în consecinţă, creşterea producţiei de lapte marfă a oilor şi caprelor.

Înţărcarea mieilor se poate efectua tradiţional, la vârsta de 60 şi 90 de zile, şi timpuriu, la vârsta de 45 de zile. Indiferent de durata alăptării, trecerea de la o alimentaţie la alta trebuie să se efectueze progresiv şi efectivele de miei/iezi să beneficieze de o supra­veghere atentă, pentru a se evita scă­derile bruşte ale sporului în greutate şi, evident, repercusiunile asupra rentabilităţii fermei.

Patricia Alexandra POP
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013

 

Abonează-te la acest feed RSS