reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Aug 2019

Comuna Ciorani speră să dea lovitura: s-au anunțat primii 7 investitori în parcul industrial din localitate

Comuna Ciorani n-a fost niciodată un etalon rural pentru județul Prahova. În agricultura de stat, localitatea era depășită de alte centre (Gherghița, Bucov, Puchenii Mari); în sistemul economiei de piață, activitatea agricolă nu aduce un plus de confort locuitorilor, așa cum se întâmplă, de exemplu, în bazinele legumicole din Balta Doamnei sau Olari. Dar localitatea în sine este bine dezvoltată, mult mai dezvoltată decât 80% dintre localitățile de câmpie, beneficiind de ajutor financiar sporit al Consiliului Județean Prahova, mult mai sporit comparativ cu alte așezări.

Așa se face că, de exemplu, comuna a fost racordată la sistemul de alimentare cu gaze când nici măcar orașele mici nu sperau la așa ceva sau asfaltul a mers pe toate străduțele înnămolite, când în țară sunt încă drumuri naționale din pământ. Locuitorii se bucură așadar a se bucura de confortul infrastructurii rutiere (cu asfalt și canale de colectare a apei pluviale) și de utilități (apă, gaze, cablu, Internet), dar investițiile nu s-au oprit aici: primul și cel mai mare centru cultural din spațiul rural la Ciorani s-a ridicat, primul parc industrial tot aici a fost înființat. Să amintim și că, la intrarea sudică, veghează statuia lui Dromihete...

Principala funcțiune economică – agricultura

ciorani amplasament parc

Suprafața totală a comunei Ciorani este de 8.046 ha, din care arabil – 6.471 ha. De altfel, principala funcțiune economică a așezării este cea agricolă. La nivel local își desfășoară activitatea patru societăți cu profil agricol încadrate la ferme mari, șapte exploatații (PFA), considerate unități mici și mijlocii, profilate în cultura cerealelor și plantelor tehnice și o crescătorie de ovine.

Întreaga speranță a fost legată însă de parcul industrial. Acesta a fost deschis ca un soi de filială a Parcului Industrial Ploiești (care aparține de Consiliul Județean Prahova) în 2008.

Racordarea la utilități (rețea de iluminat stradal, de apă potabilă, de canalizare menajeră și pluvială, stație de epurare proprie, rețea de gaze naturale și de energie electrică) sau crearea infrastructurii (drum interior asfaltat) a durat ceva ani. Între timp, numeroși investitori promiteau că-și vor deschide afaceri în parc, autoritățile promiteau același lucruri, ba chiar au și dat amănunte legate de un centru de depozitare și sortare legume, dar în afară de o stație electrică de transformare și o fermă de panouri fotovoltaice, construite pe un teren privat din proximitatea parcului, nu s-a întâmplat nimic.

Parcul public are o suprafață de 45 de hectare. Alături de acesta, tot în 2008 s-au mai vândut către trei persoane (politicieni sau oameni de afaceri) câte 50 ha, astfel că, la un loc, parc public și privat, sunt disponibile 195 ha pentru investiții. Numai să vină investitorii...

Ciorani Liceul Tehnologic

Investiții în parcul industrial la 10 ani de la înființare

La jumătatea lunii iulie, Consiliul Județean Prahova, în calitate de acționar unic al Parcului Industrial Ploiești, deci și al celui de la Ciorani, anunța că a fost semnat un contract de cesiune pe o suprafață de 20 de hectare, cu șapte oameni de afaceri români, fără însă să le dea acestora numele. În baza înțelegerii, întreprinzătorii au promis să înceapă investiții în valoare totală de aproximativ 17 milioane de euro.

Domeniul principal de activitate este legat de creșterea porcinelor. Într-o primă fază vor fi înființate câteva zeci de locuri de muncă, numărul acestora urmând să crească anul viitor, după ce va începe producția propriu-zisă. Fermierii, afirmă autoritățile, vor pune bazele și unei maternități de purceluși care să asigure, în final, exemplarele pentru unitățile de îngrășat. Consiliul Județean nu renunță însă la proiectul mai vechi al unui depozit de legume care să asigure apoi colectarea producțiilor din bazinele de profil din sud-estul județului.

Comuna Ciorani: Sate/cartiere – Cioranii de Jos, Cioranii de Sus. Suprafața: 8.045,69 ha. Populație: 6.872 de locuitori. Gospodării: 3.500. Infrastructură: drumuri asfaltate 97%, gaze 95%, apă 70%. Educație: Liceul Tehnologic Ciorani, 3 școli,  2 grădinițe, stadion, baze sportive. Sănătate: 1 stație ambulanță, 3 dispensare, 2 farmacii, Casa socială „Bucuria ajutorului“. Cultură: Centrul cultural, 2 biblioteci, 3 biserici.

ciorani centrul cultural

PROIECTE DE DEZVOLTARE:

– construire sală de sport în satul Cioranii de Jos;

– sistematizarea și modernizarea centrului localității (amenajare spații verzi, plantare arbori orna­mentali, construire trotuare);

– extindere rețea de alimentare cu apă în satele Cioranii de Jos și Cioranii de Sus;

– amenajare trotuare în satul Cioranii de Sus;

– înființare sistem de colectare a apelor uzate și stație de epurare;

– reabilitare/modernizare iluminat public;

– construire sediu nou primărie.

ciorani primaria

Maria BOGDAN

  • Publicat în Sate

Mitreni, comuna care vrea să bată palma cu investitori

De când s-a dat liber la accesarea fondurilor europene toată lumea a mizat pe faptul că aceasta trebuie să fie pârghia de care satul românesc trebuie să se prindă pentru a ieși din mocirlă. Nu s-a întâmplat în toate comunele așa. Mai mult, uneori lipsa experienței în acest proces alambicat de absorbție a fondurilor europene a creat probleme. Și atunci, care este șansa de dezvoltare a comunelor unde, din diferite motive, nu mai ajung banii europeni? Cine din mediul privat, cu putere financiară, se mai gândește să își mute afacerile la sat? Să pună în valoare resursele lui? La mai puțin de 60 km de București există un lac care ar putea transforma comuna căreia îi aparține, Mitreni, într-un fel de Amara sau Techirghiol. Este doar o idee de afacere ce poate fi dezvoltată aici, spune primarul comunei Tudorică Minciună. Dacă se găsesc investitori interesați, comuna este gata să bată palma cu ei.

În implementarea proiectelor europene orice greșeală costă

Istoria comunei Mitreni începe în anul 1815, când ciobanii s-au așezat pe malul Argeșului. Din cauza apelor repezi care ieșeau din matca râului aceștia au fost nevoiți să se mute pe colinele din împrejurimi și așa au apărut satele comunei: Clătești, Mitreni și Valea Roșie. Astăzi comuna se întinde pe 5.800 de hectare și are 4.150 de locuitori. Și iată că am revenit în contemporaneitate.

„Comuna noastră a beneficiat în 2004 de un proiect european, cu o valoare de cca 900.000 de euro, pentru realizarea alimentării cu apă. Proiectul a fost bine implementat, doar că, la vremea aceea, din cauza neînțelegerilor dintre oamenii care se aflau la conducerea primăriei s-au făcut niște sesizări și s-a deschis un proces care s-a încheiat în decembrie 2017. Acest proces a îngreunat foarte mult situația economică a comunei pentru că instanța a hotărât ca primăria să plătească cca 1 milion de euro. Am preluat mandatul la primărie cu această povară și constant am căutat soluții să rezolv această problemă. Am putut amâna achitarea acestei sume până la 1 mai anul acesta, când a devenit alierat. Dacă suma nu era plătită în 90 de zile se proceda la blocarea conturilor și astfel primăria nu ar mai fi putut funcționa. Am prevăzut acest lucru și am dimensionat salariile din primărie astfel încât și angajații să fie mulțumiți, dar și să ne permitem să achităm această datorie. Printr-o economie pe care am făcut-o în ultimii cinci ani am reușit să strângem peste șapte miliarde, am pus încă cinci miliarde din bugetul local și am achitat această datorie istorică. Fondurile europene sunt o mană cerească pentru toți cei care știu să le folosească. Eu recomand tuturor să implementeze proiecte europene, dar să fie foarte atenți la fiecare amănunt, pentru că altfel pot ajunge în situația primăriei Mitreni. Tot ce scrie în proiect trebuie pus în practică literă cu literă. Orice greșeală costă. Pe noi ne-a costat bugetul pe aproape un an și jumătate. Ne-am salvat în ultima clipă, pe tampoanele din spate, ca să spun așa. În contextul prezentat am fost nevoiți să accesăm doar proiecte naționale, dar de acum ne vom orienta și pe proiecte europene.“

Mitreni primar

Pe avarie, dar comuna s-a dezvoltat totuși

În pofida presiunii uriașe create de această „datorie istorică“, primarul Minciună spune că a făcut eforturi pentru a dezvolta comuna. A folosit ca drept resursă veniturile proprii ale primăriei, „destul de mici, ce-i drept, dar bine gândite și repartizate“. Cea mai evidentă metodă de a schimba imaginea unei comunități este prin a îmbunătății infrastructura. Comuna are în total 54 km de drum, din care doar 10% mai sunt drumuri de pământ. O altă realizare menționată de primarul din Mitreni este iluminarea comunei. Aproape fiecare stâlp de curent are o lampă de iluminat, iar din cele 700 de lămpi 300 au fost schimbate pe leduri. „Dacă nu am fi avut această datorie puteam anul acesta să rezolvăm integral prin forțe proprii tot ce înseamnă iluminat public.“ În satele Valea Roșie și Mitreni există școală și dispensar. Tudorică Minciună spune că renovarea școlilor și construirea unei noi grădinițe în Valea Roșie au fost prioritățile sale încă de la începutul mandatului pentru că educația copiilor înseamnă un viitor mai bun. Primarul încurajează și sportul, motiv pentru care a construit un stadion modern și vestiare pentru echipa de fotbal a comunei. Pentru activitățile de gospodărire a comunei primarul a găsit ca soluție înființarea unui SRL al cărui administrator este primăria. „De ce am ales să facem asta? Pentru că putem rezolva problemele prompt, atunci când este nevoie, iar prețurile nu sunt mari. Dacă este nevoie, spre exemplu, să schimbi o lampă din circuitul iluminatului public poți face asta foarte rapid, trimițând un om atunci, imediat. Întreținerea spațiilor verzi, de asemenea, se face prin intermediul acestui SRL. Păstrarea curățeniei în comună este prioritatea zero a primăriei. Oamenii nu au încă o educație în acest sens și mai aruncă gunoaie. Ca să controlăm fenomenul și să putem lua măsuri am fost nevoiți să instalăm camere pe drumul comunal. Am montat până acum 15 camere. Colaborăm acum și cu o firmă specializată în salubrizare cu ajutorul căreia sper să păstrăm comuna curată.“

Ce afaceri se pot dezvolta aici

„Comuna Mitreni poate fi un bazin legumicol foarte bun. Avem soluri foarte bune, iar confirmarea acestui lucru este că pe vremea comunismului aici era baza de producție care alimenta și fabrica de conserve închisă în anul 1995. Aș vrea să găsim un investitor care să facă o fabrică de conserve. Cum spuneam, legumele se dezvoltă foarte bine în acest loc, plus că avem și oameni foarte pricepuți care pot realiza conservele. Așadar, cei care ar vrea să dezvolte o astfel de fabrică ar găsi și forță de muncă. Comuna noastră are și o altă resursă naturală neexploatată foarte importantă. Este vorba despre lacul Mitreni, care se întinde pe 20 de hectare. Această apă are o cantitate imensă de nămol terapeutic. Pe lângă mărturiile celor care au folosit nămolul, avem și buletinele de analize eliberate de Laboratorul de Balneologie Fizică din București care confirmă proprietățile terapeutice ale acestui nămol. Ca urmare, s-ar putea face investiții în tratamentul balnear. Eu am încercat să fac acolo o bază de tratament. Am construit până la etajul 1 și, după o perioadă în care am abandonat proiectul, mă gândesc să accesez fonduri europene pentru a-l duce la bun sfârșit. Sperăm că, odată cu crearea facilităților de drum, apă și gaze, să atragem și investitori.“

În comuna Mitreni cele mai multe terenurilor agricole au fost date în arendă către societățile agricole din comunele vecine. Nu există palmă de pământ nemuncit. Terenurile care nu sunt lucrate prin asociație sunt îngrijite de micii producători pe care primarul încearcă să îi convingă să se asocieze. Nu doar pentru a-și eficientiza munca, ci și pentru o miză mult mai mare.

„Pe raza comunei sunt două stații de irigat, ambele sunt dezmembrate și este necesar să fie puse în funcțiune. Suma de bani aferentă pentru fiecare stație este de 1 milion de euro, iar pentru partea de rețele încă 1 milion de euro. Dacă se vor pune în funcțiune, apa va veni din lacul Mostiștea prin vechile canale și probabil că și aici vor trebui făcute niște lucrări. Din informațiile mele, suma de bani pentru acest proiect există, dar acordarea ei este condiționată de înființarea unor asociații ale producătorilor pe raza comunei. Acum acestea nu există. Am discutat cu micii producători pe care îi avem în comună, toți sunt conștienți că este necesar să punem în funcțiune stațiile de irigații, dar până acum nu am reușit să îi mobilizez.“

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Sate

Investitori, fiţi pe fază! O primărie concesionează teren cu 1 leu/mp

Situată într-o zonă cu un peisaj generos, fără însă o bună perspectivă economică, comuna Mehadia, judeţul Caraş-Severin, face eforturi şi caută soluţii, prin aleşii locali, pentru depistarea acelor activităţi specifice care să conducă la creşterea bunăstării locuitorilor ei. Astfel, Primăria, cu votul Consiliului Local, este dispusă să acorde o serie de facilităţi potenţialilor investitori, una dintre acestea fiind concesionarea unor suprafeţe extravilane, dintr-un total de 2.000 ha, la preţul simbolic de 1 leu/mp.

Pe primarul comunei Mehadia, Iancu Panduru, l-am găsit inspectând mândru un teren de fotbal în curs de amenajare. Probabil adept al dictonului latin „Mens sana in corpore sano“, încurajând sportul în general şi fotbalul în particular, a susţinut acest proiect prin GAL Poarta Almăjului, cu gândul bun că mintea sănătoasă a tinerilor, speranţa de viitor a comunei, va merge „brici“ şi-n sectorul economic dacă-şi „călesc“ sănătos trupurile în sporturile de echipă. „Mai întâi de toate aş vrea să fac o prezentare sumară a localităţii. Este un proiect nou de care a beneficiat comuna noastră, un proiect care se derulează prin Măsura 322 prin GAL Poarta Almăjului, un GAL în care mai figurează încă 11 comune şi staţiunea Băile Herculane. Terenul a fost inaugurat în perioada anilor 1980. La vremea respectivă a fost făcut de autorităţile locale prin muncă voluntară, dar s-a degradat de-a lungul vremii. În ultima perioadă am încercat să-l întreţinem, l-am împrejmuit, am ridicat ziduri de sprijin şi am amenajat un vestiar pentru sportivii care vin pe acest teren. Acum avem o echipă care joacă în diviza D, la nivel judeţean, şi o echipă de juniori şi de copii. Valoarea integrală a proiectului este de 80.000 de euro, dar nu este finalizat, suntem în faza de început“, spune optimist Iancu Panduru.

Şomaj cu aromă de fructe de pădure

Pe lângă acest teren de fotbal, amenajat la dimensiunile standard, primarul ţine să amintească faptul că tocmai s-au început lucrările şi la amenajarea unui teren de minifotbal, cu nocturnă, propice şi pentru volei şi, de asemenea, amenajarea unor vestiare şi a unor parcări. Bucuros de realizări, are însă şi mâhniri pe măsură. „Vizavi de acest teren se află clădirea Ocolului Silvic din Mehadia, ce are o răspândire destul de mare, pe mai multe comune. Cu ani în urmă avea mulţi angajaţi, iar prin anii 1994-1995 încă se mai executau lucrări de prelucrare a fructelor de pădure sau a nuielelor din care se făceau mese, scaune, fotolii, coşuleţe care mergeau la export. Eram renumiţi în toată zona. Din 1995 nu se mai lucrează nimic. Fructele de pădure, începând cu cireşele, zmeura, afinele, murele mergeau la export sau în ţară la prelucrat. Acum nu mai culege nimeni, toţi şomează! Ne-ar trebui o fabrică în zonă, un centru de prelucrare şi avem nevoie de investitori. Am dori să facem un apel pentru investitorii care ar vrea să vină aici, să vorbim nu numai despre fructele de pădure, ci şi despre alte activităţi economice. Consiliile anterioare şi Consiliul Local de acum au fost de acord ca acelor investitori care şi-ar dori să facă afaceri aici să le atribuim suprafeţe de teren pe perioada unor ani de zile, încasându-le o sumă modică, în ideea să vină cât mai mulţi pentru a crea locuri de muncă. În zona extravilană a localităţii, din terenurile pe care le avem la primărie, islazul comunal, păşunea comunală, putem să discutăm de o suprafaţă totală, undeva la 2.000 ha. Acest teren sau suprafeţe de teren le-am putea închiria, concesiona unor investitori care ar vrea să-şi dezvolte afaceri în zonă, cu activităţi specifice zonei. Suma modică pe care am percepe-o, prin acordul şi înţelegerea cu Consiliul Local, ar fi de 1leu/mp. S-ar putea face uşor aici o fabrică de prelucrare a fructelor de pădure, dar nu numai asta.“

Zootehniei locale îi dau „corniţele“

De remarcat că în zonă mai sunt prielnice pomicultura şi creşterea animalelor. În opinia primarului, o altă ramură a agriculturii, care mulţi ani a fost într-un continuu repaus, începe să renască de la an la an. „În ceea ce priveşte zootehnia avem tineri fermieri care, începând de 2-3 ani, au accesat fonduri europene pe Măsura 112, prin GAL, dezvoltându-şi microferme sau exploataţiile pe care le deţin. În aceste condiţii s-ar putea face şi fabrici de prelucrare a laptelui. În ceea ce priveşte efectivul de animale putem spune că, faţă de anii anteriori, şeptelul a început să crească. Avem un tânăr fermier, în momentul de faţă, care are în jur de 75-80 de animale pentru carne şi avem şi tineri care au investit, cumpărându-şi caprine şi ovine. Totuşi, la nivel de comună efectivul este mic, undeva la 2.500 de capete de ovine şi aproape 500 de caprine, asta în condiţiile în care acum trei ani de zile toate nu totalizau 1.000 de capete. Dar se vede o creştere de la an la an, asta şi datorită subvenţiilor la nivel de zonă, subvenţii date de APIA pe alte măsuri.“

Proiecte multe, bani puţini

Fiind la a patra investitură, Iancu Panduru n-ar vrea să-i dezamăgească pe locuitorii care l-au ales primar, ci să lucreze cât mai mult şi cât mai bine în folosul lor. Planuri are, dar n-are bani. De aceea prezenţa investitorilor ar fi un plus câştigat pentru întreaga comunitate. „Având în vedere că sunt a patra oară ales, la fiecare început de mandat mi-am propus câte ceva. Până am accesat aceste fonduri am dus lipsă de bani. Colectarea banilor la bugetul local s-a făcut destul de greu, dar am făcut un pas înainte, însă au rămas şi lucruri pe care mi le-am propus, dar nu s-au putut realiza. Spre exemplu, cum în localitate avem un liceu şi elevi de şcoală generală, în jur de 600 de elevi în total, ne-am dori să construim o sală de sport pentru copii, asta pe lângă terenul de fotbal şi minifotbal. Drept pentru care am depus un proiect în 2007, prin Campania Naţională de Investiţii, necesar şi dorit de locuitori. Pe viitor mai avem un proiect pe Măsura 322, prin care toate localităţile avem un obiectiv de realizat. Avem în plan canalizarea, apa menajeră, staţia de epurare a apei, un cămin cultural şi un after-school în Plugova. Dar am spus şi mai întăresc acum: ne dorim investitori în zootehnie, în silvicultură şi în turism. Ca primar, consider că avem facilităţi ce nu pot fi neglijate de eventualii investitori şi sunt convins că şi Consiliul Local este de acord cu mine. Îi aşteptăm şi le oferim tot sprijinul!“

Patricia Alexandra POP
Paul Rogojinaru

În fostul bloc estic investitorii străini în agricultură dezvoltă afaceri de succes

Într-o mare parte a Europei de Est, terenurile agricole sunt uşor accesibile şi de multe ori pe întinderi mari, iar investitorii străini au profitat de avantaje şi au investit în regiune, relatează Financial Times /FT/.

Spre exemplu, cel mai mare teren închiriat în Ucraina de către grupul olandez Theeuwes, depăşeşte 250 de hectare - de 10 ori mărimea unei ferme medii din Olanda - ceea ce scade costurile de producţie considerabil.

Cei mai mulţi investitori închiriază, în loc să deţină fermele, din cauza restricţiilor aplicate încă străinilor cu privire la proprietatea asupra terenurilor într-o mare parte din regiune. Contractele de leasing sunt, de obicei, pe o durată care variază între 5 şi 15 ani, şi doar câţiva şi-au asigurat un contract pe 30 de ani.

Unul dintre aceşti investitori în regiune este Kristof Szabadhegy, un american de origine ungară care a ajuns să facă agricultură, după ce a lucrat 10 ani la grupul de consultanţă în afaceri Deloitte. În 2005, Kristof, împreună cu fratele său, au preluat o fostă fermă de stat, în ruină, din apropierea conacului familiei sale, achiziţionat la rândul său prin proceduri de faliment. Multe astfel de ferme s-au luptat să supravieţuiească după căderea comunismului, după ce a fost transformate în cooperative conduse de către săteni lipsiţi de experienţă şi de capital.

În calitate de cetăţeni ungari, cei doi fraţi au voie să deţină teren. Preţurile de aproximativ 4.000 de euro pe hectar sunt semnificativ mai mici decât în Europa de Vest, unde în anumite zone hectarul ajunge la 30.000 de euro (părţi din Benelux), explică Kristof Szabadhegy.

Investitorii au putut cumpăra clădirile fermei, maşinile agricole şi alte bunuri, în condiţiile în care restricţiile privind străinii se aplică doar dreptului de proprietate directă asupra terenurilor agricole.

În teorie, în condiţiile aderării Ungariei la UE, aceste restricţii sunt pe cale de a fi eliminate treptat. Cu toate acestea, aşa cum se întâmplă în mai multe ţări din regiune, guvernul de la Budapesta ridică noi obstacole pe fondul temerii că terenurile vor fi achiziţionate de către vecinii mai bogaţi.

O diferenţă importantă pentru investitorii din Serbia şi România este că străinilor le este permis să cumpere teren. Acest lucru s-a dovedit important pentru familia austriacă Bardeau, care a vizat zona Banatului, la graniţa României cu Serbia şi Ungaria, cu terenuri bune şi o moştenire a unui trecut în Imperiul Austro-Ungar. "Ştim cine erau proprietarii terenului", afirmă Bardeau. "Nimeni nu poate veni pe viitor să spună că este al lor", adaugă el. Familia a achiziţionat teren de la circa 14.500 de mici proprietari de terenuri şi închiriază de la alţi 1.500 - fiind nevoie de o echipă de şapte pentru a gestiona achiziţiile şi închirierile sale.

Spre deosebire de unii investitori, Tom Green, directorul executiv al Spearhead International - unul dintre cei mai mari fermieri din regiune, cu peste de 70.000 de hectare - preferă să închirieze terenuri, eliberându-şi astfel capitalul pentru investiţii. Pe de altă parte, noii investitori trebuie să investească în infrastructură şi utilaje. Spre exemplu, Spearhead a cheltuit doar anul trecut 4 milioane de euro pentru depozitarea şi irigarea terenurilor sale.

Spearhead s-a dezvoltat în parte, din Greens of Sohan, afacerea de familie a lui Green (unul din cei mai importanţi producători britanici de legume), iar operaţiunile sale se întind acum spre Polonia, Republica Cehă, Slovacia şi România.

Deşi mai multe ţări din regiune se descriu drept "coşul de pâine" al Europei, Ucraina este mai îndreptăţită decât majoritatea. Bogată în cernoziom, sau pământ negru, ţara se numără printre primii 10 exportatori de grâu la nivel mondial, fiind totodată responsabilă pentru jumătate din producţia mondială de floarea-soarelui.

Pe de altă parte, deşi îmbunătăţirea infrastructurii cu bani europeni a ajutat semnificativ, subvenţiile oferite de UE au avut şi un efect inflaţionist asupra preţurilor terenurilor. Agricultorii sunt, de asemenea, în competiţie cu investitorii financiari care văd în terenuri un bun în sine, în contrast cu un deceniu în urmă, explică Christoph Hartig, consultant pe probleme agricole.

Cu toate acestea, terenul rămâne ieftin după standardele occidentale şi, foarte important, disponibil, remarcă FT. Spre exemplu, în unele zone ale României, terenul poate fi încă achiziţionat cu 300 euro pe hectar, în timp ce în centrul Ucrainei un hectar poate fi închiriat cu 70 de euro pe an.

Sursa AGERPRES

Fondurile de investiţii merg din poartă în poartă ca să cumpere teren agricol. Oferă şi 3.000 euro/hectar

Fondurile de investiţii merg din poartă în poartă şi întreabă cu cât îţi vinzi pământul şi spun că dau mai mult decât alţii. În zona mea, în Ialomiţa, terenurile se vând cu 3.000 sau 3.000 şi ceva de euro/hectar. Nouă, fermierilor români, cel mai rău ne pare de terenurile care pleacă către fondurile de investiţii care iau terenul pentru speculaţii", a spus ieri Nicolae Sitaru la ZF Live.

El a adăugat că nu toţi străinii reprezintă un pericol pentru agricultura locală, ci doar fondurile de investiţii, care cumpără terenurile speculând creşterile de preţ posibile în viitor.

"Avem prieteni străini în agricultură fie că sunt francezi sau portughezi, care s-au stabilit şi au ferme aici. Fondurile de investiţii nu lucrează terenurile, îl dau în arendă şi abia când strâng mai mult încep să lucreze." Investitorii străini sunt atraşi de plasamentele în terenuri agricole pe piaţa locală pentru că preţurile din România sunt şi de 4-5 ori mai mici decât în economii precum cea germană sau olandeză, dar şi pentru că legislaţia locală în domeniul achiziţiei de terenuri este mai relaxată decât cea a altor ţări din Uniunea Europeană. Aceşti investitori mizează pe terenurile agricole româneşti în speranţa că în viitor preţurile de pe piaţa funciară locală le vor ajunge din urmă media europeană.

Singura statistică dată publicităţii în urmă cu un an de Ministerul Agriculturii a arătat că investitorii străini controlează 700.000 de hectare de teren, adică active de 1,4-1,5 miliarde de euro, potrivit calculelor ZF. Miza este însă imensă în condiţiile în care cele 8,3 milioane de hectare de teren arabil ale României valorează 16-17 miliarde de euro. "Eu lucrez terenuri din 1995, dar nu am îndrăznit să întreb pe cineva vreodată dacă îşi vinde terenul. Ăştia (fondurile de investiţii - n. red.) vin şi iau de la primării liste, dau ciubucuri, iau numere de telefon şi se duc din uşă în uşă şi îi mai păcălesc pe unii."

Informaţiile disponibile arată că printre cei mai mari investitori străini în terenuri agricole (exploatate în proprietate sau în arendă) se numără gigantul olandez Rabobank, cu un portofoliu de terenuri de 20 de milioane de euro, libanezii de la Maria Trading (25.000 de hectare), fondurile de investiţii germane Germanagrar (8.000 de hectare) şi Agrarius (3.700 ha) sau companii daneze precum Ingleby, FirstFarms sau Agriinvest (30.500 ha).

Interesul pentru agricultură al acestor grupuri este justificat de faptul că profiturile generate în ultimii ani de agricultură au atras ca un magnet atât investitorii străini, cât şi români cu business-uri în alte domenii. Spre exemplu, în 2011, anul record al agriculturii, firma lui Nicolae Sitaru a avut, la 2.600 de hectare de teren arabil, o cifră de afaceri de 2,9 milioane de euro şi un profit net de un milion de euro. Pe scurt, fermierul a făcut din grâu, porumb şi rapiţă un business cu o maijă de profit comparabilă cu cea din industria de IT&C sau telecom.

Sitaru spune că, în pofida unor reduceri de recoltă cauzate de secetă, nu a pierdut bani nici anul acesta pentru că preţurile au compensat o parte din reducerile din volum. "Pentru mine anul 2012 a fost aproape normal, producţiile au fost mai mici decât anul trecut, dar au fost compensate de un preţ mai bun. Am avut o productivitate de 3,5 tone/hectar la grâu, dar nu am vândut din el şi sper ca prin diferenţa de preţ să ajung la veniturile de anul trecut, când am făcut o producţie de 5,5 tone/hectar". O producţie de 3,5 tone la hectar este cu 30% mai mare decât productivitatea medie pentru grâu pe economie de anul acesta. Recolta de grâu este evaluată în acest an la 1,1 miliarde de euro, în scădere cu 9% faţă de recolta record de anul trecut.

"Agricultura poate fi câteodată un business foarte bun. Este adevărat (că se fac profituri bune - n.red.), dar fermele noastre sunt extrem de tinere, şi deşi societatea noastră este înfiinţată în 1993 timpul acesta nu înseamnă foarte mult având în vedere că în 20 de ani a trebuit să rezolvăm situaţia terenurilor sau a capitalurilor de lucru."

Totuşi, fermierul spune că cei care au început afaceri în agricultură la începutul anilor 1990 au avut şanse care nu se întâlnesc de două ori într-o singură generaţie. "Şansa noastră a fost că mult timp terenurile au fost la preţuri accesibile."

Agricultura este o piaţă care s-a încadrat pe o tendinţă de creştere de cinci ani, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, avansul venind pe fondul subvenţiilor plătite fermierilor de Bruxelles. Producţia agricolă acoperă în fiecare an aproximativ 6-6,5% din PD3, anul trecut sectorul contribuind la PIB cu 13,6 miliarde de euro, iar primele calcule arată că în acest an contribuţia se va ridica la 11-12 miliarde de euro.
Nicolae Sitaru proprietarul fermei Elsit tm.f , Ś' larii Avem prieteni străini în agricultură fie că sunt francezi sau portughezi, care s-au stabilit şi au ferme aici. Fondurile de investiţii nu lucrează terenurile, îl dau în arendă şi abia când strâng mai mult încep să lucreze.


Măsurile pe care le-ar lua Nicolae Sitaru din fotoliul de ministru al agriculturii

1. REABILITAREA IRIGAŢIILOR. Nicolae Sitaru a spus că reabilitarea sistemului de irigaţii ar fi prima măsură pe care ar lua-o dacă s-ar afla în poziţia de ministru al agriculturii.
"Primul lucru care trebuie făcut pentru stabilizarea producţiei agricole sunt irigaţiile", spune el.
Poziţionarea pe primul loc a irigaţiilor în lista de priorităţi a fermierului arată interesul producătorilor agricoli locali pentru a-şi pune la adăpost recoltele din fiecare an. în prezen puţini fermieri pot spune că sunt feriţi pe deplin de secetă, având în vedere că doar 1,5%-2% din terenul arabil al ţări este irigaţ. De cinci ani statul nu a direcţionat niciun euro către sistemul de irigaţii, iar rezultatul este acela că numai 120.000 de hectare au avut acces la apă anul acesta.


2. SIMPLIFICAREA LEGISLAŢIEI. Fermierul din Ialomiţa subliniază că ar schimba anumite legi care au impact direct asupra afacerilor agricultorilor având în vedere că acum 'sunt multe legi care te zăpăcesc". "Anul trecut, a fost o lege sau o hotărâre de guvern pe care am încercat şi am şi reuşit să o oprim. Eram obligaţi să cântărim pe cântar electronic producţia din câmp, iar aşa ceva nu se poate".
Măsura luată şi suspendată ulterior a fost introdusă de autorităţi pentru a evita supraîncărcarea camioanelor ce transportă materii prime agricole în timpul verii şi, implicit, deteriorarea şoselelor.


3. LIMITAREA FURTURILOR DIN AGRICULTURĂ. Fermierul spune că dezvoltarea agriculturii şi a irigaţiilor nu este posibilă fără o lege care să limiteze furturile de materii prime agricole sau utilaje. 'Furturile sunt o plagă periculoasă care fac ca nici irigaţiile să nu fie posibile decât cu costuri foarte mari. La utilaje ai nevoie de pază non-stop, altfel rămâi fără ele. în ţările civilizate se lasă tractorul în câmp. La noi dacă nu ai paznic în câmp a doua zi nu mai găseşti nici roata tractorului."

 

4. CONSULTANŢĂ PENTRU FERMIERI. Fermierul spune că micii fermieri nu se pot dezvolta în lipsa unei instituţii care să ghideze afacerile micilor producători agricoli.

"Este nevoie de o instituţie care să îi înveţe pe micii fermieri să îşi folosească forţa de muncă. Satele sunt pline de oameni care nu fac nimic şi asta se întâmplă pentru că instituţiile statului nu au făcut nimic în ultimii 20 de ani." Şi actualii oficiali de la Ministerul Agriculturii au o iniţiativă în acest sens în sensul înfiinţării de anul viitor a aşa-numitelor camere agricole, instituţii care ar trebui să îi consilieze pe micii antreprenori agricoli.


5. DEPOZITE PENTRU LEGUME Şl FRUCTE. Nicolae Sitaru explică că piaţa de legume şi fructe poate fi susţinută prin construirea unei reţele de depozite de legume şi fructe.
"Am făcut 12 ani legume, ajusesem captiv al unei pieţe nefiscalizate şi era foarte periculos. Legea îţi permite greu să ai zilieri. Este complicat să dai zvon la ţară să zici mâine mergem să culegem ceapă că nu ştii cine vine. Te trezeşti că unii s-au îmbătat şi n-au mai venit." Daniel Constantin, actualul şef de la Agricultură, a anunţat în public în mai muite rânduri că vizează construirea unei reţele de depozite pentru legume şi fructe pentru a conecta micii producători de pieţe, însă proiectul nu a trecut până acum de stadiul de declaraţii.


CE A MAI SPUS FERMIERUL NICOLAE SITARU LA ZF LIVE 

Este foarte greu de spus acum cum va fi anul viitor, dar pot să vă spun că arată mult mai bine decât în perioada similară din anul trecut. Grâul este înfrăţit, iar rapiţa intră în iarnă în condiţii bune.

  • Noi, fermierii români spunem că nu trebuie să vindem terenul străinilor care nu se stabilesc aici. Cei care gestionează terenul din afară nu ar trebui să îl vindem şi ar trebui să luăm exemplul altor ţări.
  • Dacă am lua rezultatele fermei mele şi le-am extrapola, iar eu nu am o fermă extrem de performantă, am avea o medie de 5 tone de cereale/hectar, ceea ce înseamnă că în total ar trebui să facem lejer 40 de milioane de tone de cereale la nivel de economie.
  • Sunt zone cu terenuri foarte fărâmiţate şi acolo producţiile sunt extrem de mici. Din păcate, o medie de 3 tone de porumb la hectar este ruşinos de mică pentru România.
  • Fermele noastre sunt extrem de tinere deşi societatea noastră (firma lut Sitaru - n.red.) este înfiinţată în 1993, timpul acesta nu înseamnă foarte mult, având în vedere că a trebuit să rezolvăm situaţia terenurilor, a capitalurilor de lucru şi 20 de ani sunt ani destul de puţini.
  • 2011 a fost un an cu producţie bună, dar şi cu preţuri la fel. Putem avea o producţie mai mare dacă vom avea condiţii mai bune sau dacă condiţiile sunt şi mai bune decât în 2011 sau dacă irigăm.
  • Neavând exerciţiu şi expertiză, mulţi o dau în bară în agricultură. Este o meserie şi dacă nu te pricepi, o dai în bară. Agricultura se învaţă greu şi de multe ori se învaţă cu sânge, cu pierderi mari.
  • Spre deosebire de alte afaceri, aici în pământ bagi totul şi dacă nu faci lucrurile cum trebuie, poţi pierde tot. Ţine şi de noroc şi de şansă.
  • La anul producţia de rapiţă ar trebui să fie bună, cel puţin în zona noastră, în Dobrogea şi Oltenia s-ar putea să fie probleme şi anul viitor.
  • Am cultivat legume 12 ani şi am renunţat, mi-am dat seama că devenisem capitv pe o piaţă total nefiscalizată.

Sursa: Ziarul Financiar

Arabii, interesaţi de terenurile agricole şi oile karakul din Botoşani

După occidentali a venit rândul arabilor să fie interesaţi de potenţialul agricol al judeţului. Arabii vor să cumpere sute de hectare şi să înfiinţeze în judeţ ferme de oi karakul. Preşedintele Consiliului Judeţean Florin Ţurcanu se laudă că este unul dintre cei care le-a vândut arabilor oi la un superpreţ.

Tot mai mulţi străini vin să ne cumpere judeţul. Punctele de atracţie sunt agricultura şi zootehnia, puritatea produselor şi lipsa cosmetizării, acestea fiind detalii de importanţă maximă. Terenurile agricole ale ju deţului au devenit un punct de atracţie pentru străini.

Ieftine, bune şi fertilizate în mod natural, aşa au fost caracterizate loturile care în ultimii ani au trecut în proprietatea investitorilor străini.
Tendinţa s-a accentuat în ultimii ani, cumpărătorii fiind atraşi de preţurile mici, de calitatea solului care a fost ferit de fertilizatorii artificiali, care până la urmă periclitează atât calitatea produsului cât şi sănătatea consumato' Personal am vândut nişte miei arabilor cu 800 de lei bucata " Florin Ţurcanu rului, dar şi de forţa de muncă ieftină. La sate, primii care şi-au înstrăinat pământul au fost bătrânii, care nu mai aveau putere să-1 muncească.

în judeţ, aproximativ 10 la sută din suprafaţa arabilă a fost cumpărată de străini. De la italieni, austrieci, nemţi, olandezi şi chiar suedezi, dar şi unii arabi, terenurile din Bo toşani au atras capital străin pentru investiţii.

Şeful Direcţiei Judeţene Agricole, Cristian Delibaş, a declarat că, din cele aproape 300.000 hectare de teren arabil din judeţ, străinii au cumpărat 20.000 de hectare. 'Este impropriu spus că străinii au cum parat terenurile deoarece vorbim de firme româneşti cu capital străin. In jur de 20.000 de hectare de teren arabil este dfânut de străini", a precizat directorul instituţiei. Aceste terenuri cumpărate de investitorii străini sunt folosite pentru culturile mari, adică porumb, grâu, soia, rapiţă. în propor ţie de 99 la sută, străinii cultivă terenurile cunpărate.

Achiziţia de terenuri agricole a început din 2004-2005, atunci când botoşânenii îşi vindeau hectarul de teren arabil şi cu 4 milioane lei vechi.
Preţurile au evoluat mult, iar acum cel mai ieftin teren agricol costă 700-800 euro hectarul şi ajunge până la 3.000 euro, în funcţie de mai multe criterii, calitate, grad de compactare a suprafeţei. 

Preşedintele Consiliului Judeţean, Florin Ţurcanu, a afirmat că a purtat discuţii cu mai multe persoane din Arabia Saudită, acestea fiind interesate în a investi în judeţul Botoşani, arabii arătându-se atraşi atât de solurile fertile, dar şi de zootehnia din zonă. Fiorin Ţurcanu este de părere că fermierii botoşăneni vor avea numai de câştigat prin venirea arabilor la Botoşani, aceştia fiind dispuşi să investească sume importante în fermele din judeţ. 'Personal am vândut nişte miei arabilor cu 800 de lei bucata" a spus Florin Ţurcanu. Conform celor declarate de Ionică Nechifor, preşedintele Asociaţiei Moldoovis, afacerişti din Arabia Saudită şi-au exprimat interesul vizavi de rasa de oi Karakul de la Botoşani, atât datorită produselor lactate de calitate, cât şi a cărnii, pe care musulmanii vor să o ducă în Emirate, acolo unde este o delicatesă.

'Am avut discuţii cu câteva persoane din Arabia. Acestea îşi doresc să înfiinţeze ferme în judeţul Botoşani. Ei sunt foarte interesaţi de rasa Karakul, care este specială pentru ei. Încercăm să concretizăm lucrul acesta în următoarea perioadă. Eu ţin foarte mult în a investi în fermele pe care le avem noi şi să producem noi. Dacă vor înerca să investească dânşii într-o fermă prprie, în judeţul Botoşani, nu ne vom opue. Ne-am bucura dacă prin parteneriate reuşim să implicăm fermierii botqăneni în a produce şi a valorifica pe piaţa arabă", a spus Ionică Nechifor, preşedintele Asociaţiei Moldoovis Botoşani.

Sursa: Evenimente de Botosani

Achizițiile de teren agricol ale străinilor ar putea fi limitate în viitor

Ministrul Agriculturii Daniel Constantin a anunțat că statul va lua anul viitor măsuri pentru a limita achizițiile de teren agricol ce ar urma să fie făcute de străini după 2014, moment în care România este obligată să liberalizeze total piața funciară.

Ministrul a reluat astfel ideea de a transforma Agenția Domeniilor Statului (ADS) într-un "fel de jucător pe piața funciară", ce ar urma să dea aviz persoanelor fizice străine interesate de achiziția de terenuri în România.

Un astfel de scenariu a fost adus în lumina reflectoarelor în prealabil și de Stelian Fuia sau de Valeriu Tabără, predecesorii actualului ministru, scrie cotidianul Ziarul Financiar.

Măsurile pentru limitarea achizițiilor făcute de străini vin pe fondul unui interes sporit al străinilor pentru astfel de preluări. Achizițiile străinilor au fost facute pâna acum prin intermediul companiilor înregistrate local, aceasta fiind singura limitare impusă de autorități.

Singura statistică făcută publică anul trecut de Ministerul Agriculturii a aratat că investitorii controlează, în proprietate sau în arendă, circa 800.000 de hectare de teren arabil, adica 9,6% din total, menționeaza ziarul citat.

"Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că și în agricultură avem nevoie totuși de investitori. De aceea cred ca trebuie să creăm și un mediu propice pentru ca acești investitori să vină și să investească în România. Condiția este ca taxele și impozitele să fie plătite în România, iar profitul să nu fie externalizat", a adăugat Daniel Constantin, citat de Ziarul Financiar.

Printre cei mai mari investitori străini în terenuri agricole în România se numară compania italiană de asigurări Assicurazioni Generali (4.650 de hectare și 350 de hectare de viță de vie), companiile daneze Ingleby și FirstFarms (18.000 de hectare împreună), fondurile germane de investiții Germanagrar (8.000 hectare) și Agrarius (3.700 de hectare), olandezii de la DN Agrar (2.000 de vaci și 11.000 de hectare de teren), Prio Foods (25.000 de hectare), libanezii de la Maria Trading (25.000 ha) sau gigantul bancar olandez Rabobank (dețineri estimate la 12.000-15.000 ha).

Sursa: AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS