reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 Sep 2019

Grădina de lângă casă. Ce, când, cum, unde semănăm? (X)

Crăițele, mângâiere și leac pentru ochi

Una dintre florile care pot înfrumuseța orice grădina este crăița. Este o plantă absolut nepretențioasă, care înflorește încă de la sfârșitul lui mai și până în octombrie. Este prezentă într-o paletă largă de varietăți, de înălțimi diferite, cuprinse între 10 cm și un metru. Și florile au culori diferite, în funcție de varietate. Ele pornesc de la galben-portocaliu, trecând prin portocaliu și ajungând la roșcat. Diametrul lor poate ajunge până la 7-8 cm.

Crăițele se plantează direct în grădină la sfârșitul lui aprilie sau începutul lui mai. Se pot cumpăra de la magazin plăntuțele tinere sau se pot face răsaduri, începând cu luna martie. Semințele se pun într-o cutie cu pământ, apoi se acoperă cu un strat subțire de nisip. Răsadul trebuie udat bine.

Cresc fără niciun fel de probleme în toate tipurile de sol, însă au nevoie de soare și de spațiu. Trebuie udate la 3-4 zile în perioadele normale, iar în cele caniculare chiar și zilnic, pentru că sunt foarte „însetate“.

Ca să înflorească mai mult timp, iar floarea să fie mare se procedează ca la trandafiri: se rup florile uscate, iar acolo unde au crescut prea mulți muguri se răresc. Așa vor avea flori practic în permanență.

Toamna, după ce se ofilesc, crăițele trebuie smulse. Semințele se adună și se păstrează pentru anul următor. Adesea, dacă iarna nu este grea și uscată, se întâmplă ca plantele de crăițe să răsară în mod spontan din semințele căzute și rămase în sol din anul precedent. Aceste plante vor fi mai viguroase decât cele obținute prin răsădire, chiar dacă nu vor fi la fel de timpurii.

Crăițele au și proprietăți repelente. Dacă sunt plantate în preajma legumelor sau chiar intercalate între rânduri îndepărtează unii paraziți și insectele dăunătoare.

Fitoterapia cu flori de crăiţe are acţiune antispastică şi hipotensivă, reglează tensiunea intraoculară şi circulaţia sanguină a retinei, combate oboseala oculară, scade tensiunea oculară, are acţiune vermifugă şi purgativă. Preparatele fitoterapeutice sunt recomandate persoanelor cu glaucom, cecitate nocturnă (nictalopie) şi diurnă (hemeralopie), celor care lucrează mult la calculator sau care suprasolicită ochii prin natura profesiei (şoferi, conductori de locomotivă, radiologi, operatori calculator, piloţi, controlori trafic aerian), în menţinerea acuităţii vizuale, retinită pigmentară şi miopie.

Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de flori uscate la o cană de apă clocotită, se lasă la infuzat 3 minute, apoi se strecoară şi se administrează 2-3 căni pe zi în cură internă sau sub formă de comprese, spălături locale (la nivelul ochilor) în uz extern.

Gălbenelele, ajutor pentru frumusețe și leac pentru ulcer

galbenele c

Gălbenelele, științific numite calendula oficinalis, iar popular zise și rujuliță, călinică, filimică sau ochi galben, sunt flori care înfrumusețează grădinile fără a cere prea mult în schimb.

Planta are tulpina ramificată în jumătatea superioară, atingând înălţimea de 30-35 cm. Ramificaţiile poartă în vârf inflorescenţe tip calatidiu, alcătuite din flori ligulate colorate în nuanţe diferite de galben şi portocaliu şi flori tubuloase colorate în galben–purpuriu. Frunzele sunt alungite și ascuțite spre vârf, dispuse alternativ, colorate în verde intens şi acoperite cu perişori. Înflorirea are loc din mai până în octombrie, calitatea florilor fiind superioară primăvara şi toamna.

Calendula este o plantă puţin pretenţioasă şi poate creşte pe orice tip de sol, tolerând chiar şi solurile cu salinitate medie. Preferă zonele cu temperaturi moderate şi terenurile însorite. Se înmulţeşte prin seminţe, pentru obţinerea a 1.000 de plante fiind necesare 15-20 g seminţe. Semănatul se face direct la locul de cultură în câmp, în cuiburi distanţate la 20-30 cm, câte 2-3 seminţe la cuib, primăvara devreme sau toamna târziu. Temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor se situează în jurul valorii de 15°C, plantele răsărind în circa 10-14 zile de la semănat. După răsărire se face rărirea plantelor, lăsându-se o singură plantă la cuib. Calendula se poate autoînsămânţa de la un an la altul, mai ales în regiunile cu ierni blânde. În aceste regiuni plantele pot chiar rezista în faza de rozetă peste iarnă dacă sunt uşor protejate cu materiale organice (paie, frunze, rumeguş).

Mai rar se poate apela şi la producerea de răsaduri, semănându-se în ghivece, 1-2 seminţe la ghiveci, în luna martie, pentru devansarea înfloririi.

Lucrările de înflorire sunt cele comune, respectiv plivirea și udarea. Se udă la fel ca și crăițele, la 3-4 zile în mod normal sau mai des în perioadele caniculare.

Au acţiune antiinflamatorie, decongestivă, antiseptică, antimicrobiană, imunostimulentă, cicatrizantă, grăbesc vindecarea şi regenerarea ţesuturilor, reglează ciclurile menstruale, carminativ, reglează funcţia biliară prin principiile amare. Sunt indicate în tratamentul ulceraţiilor, eczemelor, gastritelor, ulcerului gastric, ulcerului duodenal, inflamaţiilor colonului, colecistitei, bolilor hepatobiliare, hemoroizilor, dereglărilor menstruale, dismenoreei, micozelor, vaginitelor, infecţiilor urinare, cistitelor și chiar ca adjuvant în cancer.

Se administrează sub diferite forme. Infuzia se prepară din 2 liguriţe cu vârf de floare uscată la o cană de apă clocotită, se lasă la infuzat 3-5 minute şi se consumă 2-3 căni pe zi, înainte de mese.

Tinctura se prepară din flori proaspete puse într-o sticlă, peste care se toarnă alcool de 60 de grade. Se lasă la macerat, la soare, timp de două săptămâni, apoi se strecoară şi se păstrează în recipiente închise la culoare, închise ermetic. Se administrează de 3 ori pe zi câte 30 de picături, pentru reglarea ciclului menstrual și tratarea ulcerului gastro-duodenal.

Decoctul se prepară din două linguri de plantă uscată la un litru de apă. Se lasă la macerat în apă rece 24 de ore, apoi se strecoară şi se fierbe maceratul într-un litru de apă timp de 10 minute. Se strecoară şi se amestecă cele două extracte. Se administrează atât intern cât şi extern, prin gargară (afte, stomatite, gingivite, faringite), băi de şezut, comprese externe (vindecarea ulcerelor, escarelor, abcese, pustule, fisuri, degeraturi), spălături, clisme.

Pulberea de plantă se obţine prin măcinarea florilor uscate. Se administrează câte o linguriţă de plantă pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi, pentru efectul antiinflamator, cicatrizant. Se depozitează în recipiente bine închise, maximum 10 zile, datorită uleiurilor volatile care se evaporă rapid.

Unguentul pe bază de gălbenele poate fi utilizat cu succes în diverse boli dermatologice sau pentru întreţinerea pielii.

(va urma)

Alexandru GRIGORIEV

Cinci plante care resping țânțarii

Gălbenelele

Aceste flori minunate au, pe lângă aspect, culoare, proprietăți medicinale, și o calitate deosebită – țin țânțarii la distanță. Prezența lor în grădină vă va feri familia și animalele de țânțari. Ceea ce este interesant este faptul că ele pot fi plantate atât primăvara, cât și toamna. Tot ce trebuie să faceți este să le asigurați o zonă însorită și un sol fertil. Pentru a vă păzi cât mai eficient plantați-le cât mai aproape de zona de luat masa sau unde stați mai mult în grădină. În acest sens, puteți folosi spațiul din grădină sau, și mai bine, le plantați într-un recipient, ghiveci, coș pe care să-l puteți muta apoi când și unde doriți.

planta galbenele

Roinița

Melisa sau „floarea stupului“, așa cum mai este numită această plantă, are o serie întreagă de proprietăți, nu doar curative, ci și repelente pentru fluturi și păsări, dacă doriți ca acestea să nu vă viziteze grădina. Plantați câteva tufe de roiniță pentru că vă poate oferi extrem de multe beneficii. Sub formă de ceai, tinctură băi sau chiar ca umplu­tură în realizarea unei pernițe aromatice, ea poate face minuni. Grație uleiurilor volatile, frunzele au efect ușor sedativ, oferind un somn liniștitor, o acțiune antivirală și antibiotică, dar este considerată și cea mai bună plantă împotriva bolilor de inimă. Nu are nevoie de prea multă îngrijire, în schimb mirosul ei va debusola țânțarii atunci când vor încerca să găsească gazdele lor obișnuite în grădină.

planta roinita

Busuiocul

Considerat la indieni planta lui Krishna și a lui Vishnu, iar la romani planta dragostei și a fertilității, busuiocul a avut întotdeauna o aură sacră. Dincolo de această dimensiune spirituală, busuiocul are incredibile proprietăți vindecătoare. El poate fi recoltat din iunie până toamna târziu și folosit proaspăt, sub formă de tinctură, ceai, băi sau ulei volatil. Pentru efectul repelent împotriva țânțarilor acesta se plantează în ghivece individuale pentru a fi mutate în spațiile unde doriți să aveți protecție împotriva insectelor înțepătoare.

planta busuioc

Lavanda

Dacă vreți să renunțați la spray-urile din comerț pline de chimicale, aflați că lavanda poate fi o soluție naturală, plăcut mirositoare și eficientă în a ține țânțarii departe de familie. De altfel, acest ulei este de multe ori folosit ca ingredient în substanțele repelente de pe piață, doar că în compoziția acestora mai apare și DEET (dietil toluamida), o substanță chimică despre care cercetările spun că până la 15% este absorbită prin piele direct în fluxul sanguin, afectând celulele nervoase și determinând schimbări comportamentale. De aceea, mult mai sănătos ar fi să apelăm la uleiul de lavandă pe care să îl diluăm într-un alt ulei cum ar fi cel din migdale dulci, nucă de cocos sau uleiul organic de soia care și el, aplicat pe piele, va avea același efect împotriva țânțarilor. Lavanda vă poate apăra înveselind totodată grădina sau poate fi o bună santinelă plantată într-un ghiveci și ținută în preajma membrilor familiei.

planta lavanda

Usturoiul

Dacă stați mai mult prin grădină și aveți zone umbroase sau mai umede în care știți că sălășluiesc țânțarii, vă puteți feri de ei cu ajutorul usturoiului. Pregătiți într-un blender un amestec din 4 căței de usturoi și câteva linguri de apă, treceți mujdeiul obținut printr-o strecurătoare, pentru că veți avea nevoie doar de uleiul din usturoi, nu și de pulpă, apoi amestecați totul cu 3,5 litri de apă. Turnați lichidul într-un recipient cu pulverizator și stropiți zonele în care își fac veacul țânțarii. În felul acesta veți scăpa nu doar de țânțari, ci prin efectul antibacterian al usturoiului veți feri și plantele de multe boli. Din păcate, metoda poate fi aplicată doar în grădină, pentru că în casă mirosul v-ar ține și pe dumneavoastră la distanță. În schimb, puteți folosi atât în casă cât și pe piele ulei de mentă. Va avea același efect împotriva țânțarilor.

usturoi capatana

Patricia Alexandra POP

Tehnologia de cultură a gălbenelelor (Calendula officinalis)

Gălbenelele, cunoscute ca specie ornamentală și deopotrivă ca plantă medicinală, sunt originare din regiunea mediteraneeană și Asia de Vest, cu o largă răspândire în restul Europei. În România Calendula officinalis este prezentă în toate zonele țării, dar ca specie cultivată are zone de favorabilitate bine delimitate, începând cu județele Brăila, Buzău, Ialomița, Călărași, sudul  Vrancei, nordul județului Ilfov, Constanța, sudul județului Tulcea, zona de câmpie din Neamț și Bacău, Iași, Vaslui, Timiș, Arad, Bihor, Satu Mare etc. Zona a 24-a de favorabilitate este plasată în regiunile muntoase. Florile, sub diverse forme de condiționare, sunt indicate în ulcerul gastric și duodenal, inflamații ale colonului, colecistită, boli hepato-biliare, hemoroizi, micoze, infecții urinare etc.

Cultură de nișă insuficient răspândită în România

În România, suprafața cultivată cu gălbenele este nesemnificativă, nefiind încă asumată de micii fermieri ca o cultură de nișă, aducătoare de profit. În schimb, rar poate fi găsită o gospodărie țărănească care să nu aibă această floare în grădină și să nu fie utilizată, după tradiția populară, în tratarea diferitelor afecțiuni. Investiția într-un hectar de gălbenele este de 4.500-5.000 lei, iar profitul ajunge undeva la 15.000-20.000 lei. Înainte însă ca fermierul să se apuce de o astfel de afacere este bine mai întâi să-și găsească piața de desfacere; altminteri riscă să livreze producția fie la preț de nimic, fie să rămână cu ea nevalorificată.

Cerințe față de climă și sol

Planta nu este deloc pretențioasă, având cerințe moderate față de temperatură și umiditate. În anii cu precipitații reduse se înțelege că necesită aport de apă prin irigații. Gălbenelele se pot dezvolta pe orice tip de sol (exceptând extremele, fie excesiv nisipos ori argilos), însă dă rezultate bune în teren afânat, cu capacitatea de a se încălzi ușor, curat, lipsit de buruieni și bine aprovizionat cu substanțe nutritive. Din acest motiv, dacă le încadrăm într-o rotație a culturilor, este bine să fie semănate după prășitoare, în special leguminoase boabe. Monocultura nu este recomandată, ca pentru oricare altă plantă, de altfel, pentru a evita apariția focarelor de boli și dăunători. În asolament, poate reveni pe aceeași solă după patru ani.

Pregătirea terenului și fertilizarea

Arătura se efectuează toamna, după ce s-a eliberat terenul de cultura precedentă, la adâncimea de 25-28 cm, cu plugul în agregat cu o grapă stelată. În condițiile tehnicii de azi, deși este puțin probabil ca un mic fermier să aibă acces la utilaje de cea mai înaltă performanță, arătura poate fi înlocuită cu o lucrare cu cultivatorul. Buruienile care răsar în ogor se distrug prin discuire. Planta are nevoie de un pat germinativ perfect. Dacă solul nu este suficient de bogat în substanțe nutritive, înainte de arat se administrează 30-40 tone/ha gunoi de grajd (dacă fermierul îl are în gospodărie ar fi ideal, altfel e destul de dificil de procurat) sau 60-80 kg fosfor/ha și 45 kg potasiu /ha, ambele calculate în substanță activă, iar primăvara se aplică  45 kg azot s.a. /ha.

Semănat

Gălbenelele se seamănă fie mecanizat, cu SUP-21 sau SUP-29, utilizând distribuitorul modificat pentru semințe mici, cu reglajele corespunzătoare, fie manual, în cuiburi (2-3 semințe la cuib) ori pe rânduri. Distanța dintre rânduri/cuiburi este de 50 cm, între plante pe rând, de 10-15 cm, iar adâncimea de semănat, de 2-3 cm. Densitatea va fi undeva la 13-15 plante/mp. Norma de sămânță variază de la 6 la 12 kg/ha, în funcție de metoda de semănat. Epoca optimă de înființare a culturii este primăvara devreme, în martie, când temperatura solului ajunge la 5-8°C.

Lucrări de întreținere

Cultura necesită mai multe intervenții manuale. După răsărire se execută rărirea, pentru a asigura densitatea optimă, o prașilă mecanică între rânduri și manuală, pe rând. Operațiunea se repetă la două săptămâni de la prima și, dacă este nevoie, se face ori de câte ori este nevoie, mai ales după 3-4 recoltări succesive. În varianta în care dorim să menținem cultura și în anul al doilea, 3-5% dintre plantele mature nu se recoltează, pentru a le lăsa să fructifice și a se înmulți apoi pe cale naturală. În acest caz, în octombrie sau mai târziu se aplică o bilonare, pentru protejarea pe timpul iernii, iar în primăvară re reiau lucrările efectuate și în primul an. Fiind plantă medicinală se subînțelege că gălbenelele trebuie să beneficieze de un regim ecologic. Pentru eventuala erbicidare dinainte de semănat (adâncimea de încor­porare, 6-8 cm) ori pentru combaterea făinării sau a pătării cenușii a frunzelor se folosesc substanțe din gama celor acceptate pentru culturile bio.

Recoltarea

Florile sunt recoltate manual, începând din luna iulie și până în octombrie. Perioada de uscare (la umbră, timp de 2-3 zile și apoi în spații special amenajate) variază între 3-8 zile vara și 8-14 zile, toamna. În funcție de convenția pe care micul fermier o încheie cu cumpărătorul, ambalarea se face fie în saci din pânză, fie în cutii din carton. Producția de flori la metrul pătrat este de 0,25-0,50 kg, putându-se obține la un hectar în jur de 2,5-5 tone (1-1,6 tone de floare uscată). Important este ca fermierul să dețină și un spațiu de uscare și depozitare, în cazul în care nu livrează recolta în stare proaspătă. Pe piața internă prețul unui kilogram de floare sau petale uscate este de 16-30 lei, iar în Germania gălbenelele se vând cu 10 euro/kg.

Gălbenelele mai sunt cunoscute sub denumirea populară de calinica, rujulița, filimica, ochi galben. Romanii au numit planta mireasa soarelui pentru că-și întoarce florile spre soare, britanicii îi spun „marigold“, de la legenda potrivit căreia Sf. Fecioară Maria își împletea floarea în păr (același nume îl are și Tagetes patula), iar creștinii o știu drept aurul Maicii Domnului. În tradiția populară românească florile de gălbenele erau remediul ideal împotriva „gălbinării“ (icter), iar mamele adăugau planta în apa în care spălau pruncii pentru ca aceștia să aibă un somn liniștit. În utilizarea lor magică gălbenelele sunt considerate simbolul soarelui, al focului, al susținerii vieții, erau purtătoare de noroc și se credea că, puse sub pernă, aduc vise premonitorii. Asimilarea în cultura noastră populară rezultă și din faptul că numeroase locuri au căpătat nume similare: Vârful Gălbenele (în Făgăraș), Fisura Gălbenelelor, Valea Gălbenelelor, Creasta Gălbenelelor, Strunga Gălbenele (toate în Masivul Ciucaș).

Ing. Maria BOGDAN

Abonează-te la acest feed RSS