reclama youtube lumeasatuluitv
update 11 Nov 2019

16 vaci de carne și un cadou surpriză au devenit o afacere de perspectivă

Familia Sevan a investit în construcții, iar cu banii obținuți în acest sector și-a diversificat activitatea îndreptându-și atenția și spre zootehnie, sperând ca mai târziu afacerea cu vaci din rase de carne să le aducă satisfacție, nu doar griji și muncă, așa cum se întâmplă acum. Le-am făcut o vizită în satul Luna, aproape de Câmpia Turzii, tocmai pentru a afla cam ce gânduri îi animă acum la început de drum și cum speră să răzbească pe piața cărnii de vită premium.

Pentru că soțul își vedea de treaba la câmp, am avut ocazia să stau de vorbă cu soția, doamna Ana Sevan, profesoară de română, responsabilă cu documentele firmei și azi purtătoarea de cuvânt a companiei care administrează ferma. „Ne numărăm printre oamenii din Turda care îndrăznesc să facă lucruri bune. Ceea ce vedeți aici este un vis al soțului meu, care, având alte activități profesionale principale decât creșterea vacilor, s-a gândit să înceapă și altceva. De fapt, a fost o glumă. Având un teren generos, cu grădină, o cabană de vacanță și multă iarbă, soțul meu s-a gândit ca atunci când venim aici nu doar să ne relaxăm, ci să venim cu un scop. Așa că a venit într-o zi acasă și mi-a spus: «Am luat ceva». Mă puteam gândi la orice, numai la vaci nu. Dar luase 16 vaci, iar la întrebarea mea ce-o să facem cu ele, răspunsul m-a mișcat: «O să facem ceea ce au făcut și părinții noștri»“. 

vaci carne Ana Sevan

În felul acesta, plecând de la un nucleu de 16 exemplare, ferma s-a mărit, ajungând azi să numere 120 de vaci (tineret + vaci mature). Deși fără prea multă experiență în creșterea animalelor, soțul doamnei Sevan a știut ce vrea încă de la început, a ales rase de carne Limousine și Charolaise, pentru ca implicarea să fie mai mică. „Ce fac eu în acest moment este să suplinesc lipsa soțului plecat la făcut baloți în câmp, pentru că animalele trebuie să mănânce și la iarnă“, își justifică prezența la fermă doamna Ana Sevan. „În această activitate eu mă ocup de ceea ce înseamnă partea de documente, mi-am dat seama că în activitatea aceasta nu este suficient să știi cum o cheamă pe fiecare vacă, așa că am început să mă ocup de relația cu APIA, Registrul Genealogic și acum o bună parte din animale sunt înscrise în Registrul Genealogic, ceea ce ne-a facilitat accesul la sprijinul cuplat acordat de APIA. Suntem la început, nu am putea da idei, soluții altor crescători de animale, dar continuăm cu ceea ce știm să facem. Vacile – o parte din ele au mers și merg spre vânzare – și tineretul bovin care ajunge la o anumită greutate reprezintă o sursă de venit. Până acum ferma a fost susținută în principal din surse proprii, pentru că în cei 3 ani de activitate nu am beneficiat de fonduri europene. Totuși, în acest răstimp ne-am dat seama că tehnologia de furajare trebuie îmbunătățită pentru ca animalele să dea randamentul așteptat.“ În acest sens familia Sevan a depus un proiect pentru obținerea de fonduri europene, prin intermediul Grupului de Acțiune Locală Poarta Apusenilor, bani cu care își propun achiziționarea de utilaje și echipamente care să îmbunătățească fluxul tehnologic de furajare a anima­lelor. De asemenea, tot la capitolul obiective realizate prin fonduri europene se vizează implementarea unui proiect în valoare de 200.000 euro pentru realizarea unui miniabator și a unei linii de procesare.

„Muncim cu drag lângă animalele noastre și ne bucurăm văzându-le crescând, pentru că, nu-i așa, ochiul stăpânului îngrașă vita.

Inițial aici nu era decât un câmp și animalele. E adevărat că am avut niște animale rezistente, care au stat aici și iarna. Dar iată că acum au grajduri, au un spațiu favorabil unde le este asigurat un mediu bun de creștere. Ne dorim ca tot ce am început – hambare, fânare – să finalizăm și, desigur, în timp să mărim numărul de animale.“

„Mă bucur că sunt într-un context agricol, chiar sunt mândră de asta, pentru că îmi amintesc o vizită făcută în Austria, într-un sat unde am vizitat câteva ferme. Doar le-am văzut din exterior, dar am remarcat un text scris chiar la intrare care spunea așa: «Noi suntem țărani austrieci și asta o spunem cu plăcere.» În opinia mea este cel mai frumos slogan pe care l-am auzit și l-am reți­nut. Nu știu dacă sunt țărancă, pentru că este un titlu nobil să te numești țăran și cinste țăranilor români!“

Patricia-Alexandra POP

Un popas în Poiana Sărată, la ferma Albișteanu

În Poiana Sărată din județul Bacău o familie minunată, cu oameni de toată isprava, duce tradiția mai departe, construind un colț de rai din ferma strămoșească. Aici avem o fermă de bovine, o pensiune și o cabană…, toate acestea devenind tot mai vizitate de turiști. În această zonă activitatea de creștere a animalelor este dusă mai departe datorită fermei familiei Albișteanu deoarece produsele fermei sunt căutate atât în piața din Onești, cât și de turiștii care poposesc în sat.

Fermă de animale și de agrement

ferma Albisteanu c

Albișteanu Ciprian Ionuț este cel care a decis să ducă mai departe ferma familiei și, cu toate că a început cu zece bovine, prin muncă, în momentul de față ferma acestuia este numeroasă: „Ferma reprezintă o tradiție a familiei, care s-a transmis de la tatăl meu, și sper să fie preluată de copiii mei la momentul potrivit. Inițial, tatăl meu a început cu fonduri proprii, însă trecerea timpului, plus nevoia de a ne moderniza m-au determinat să accesez fonduri europene, prin programul „Instalarea Tinerilor Fermieri“, în anul 2012, cu o valoare de 36.000 euro, bani cu care am mărit efectivul de animale. Am început cu câteva ani­male, însă dragostea pentru acestea ne-a determinat să avem din ce în mai multe și chiar să ne mărim orizontul. De asemenea, am adăpostit și cai în fermă deoarece aceste animale superbe sunt folosite pentru agrement în cadrul pensiunii și cabanei cu același nume, pe care le deținem în cadrul fermei, întâmpinând ori de câte ori este nevoie turiștii cu produse tradiționale din ferma noastră. În momentul de față deținem 100 de bovine, 200 de oi, patru cai, doi ponei, porci și diverse păsări.“

ferma Albisteanu d

Legat de cele 100 de bovine, în ferma acestora producția de lapte pe cap de vacă este de 20-25 litri/zi, iar din laptele produs se fac următoarele produse: caș, telemea, urdă, cașcaval, brânză de burduf, smântână și iaurt. O parte din produsele acestora merg în piața Onești pentru a fi vândute, în timp ce altele sunt direcționate turiștilor, care le calcă pragul pensiunii.

La Poiana Sărată se încearcă dezvoltarea agroturismului

ferma Albisteanu b

Datorită faptului că se află într-o zonă de munte, aceștia se limitează la efectivul de animale și încearcă să dezvolte agroturismul.

Referitor la capitolul furaje grosiere aceștia o duc bine, „lucerna, fânul și otava sunt crescute natural pe pajiștile din zona noastră, scăldate în razele dulci ale soarelui de munte, în timp ce cerealele le achiziționăm de la alți fermieri, fiind naturale și de înaltă calitate.

Datorită faptului că hrana animalelor noastre este de calitate, laptele și derivatele din lapte sunt foarte bune, iar acest lucru nu îl spunem noi, ci clienții noștri din piața agroalimentară din Onești, unde deținem și o tarabă în sectorul lactate și vindem o parte din produsele noastre.

ferma Albisteanu e

De altfel, fiind o zonă de munte, ne limităm la efectivul de animale pe care îl avem, dar încercăm să dezvoltăm agroturismul deoarece zona noastră este una foarte frumoasă, încărcată de istorie, ce merită din plin să fie pusă în valoare.“

Beatrice Alexandra MODIGA

O fermă integrată, ca răspuns la criza laptelui

Creşterea vitelor a fost dintotdeauna una dintre activitățile de bază ale agriculturii româneşti. Însă, în ultimii ani viaţa fermierilor a devenit tot mai grea. Asta în ciuda noilor utilaje şi a tehnologiilor tot mai performante care apar în fiecare zi. Cel puţin aşa vede lucrurile Constantin Şandru, care a reuşit ca în ultimii ani să realizeze o fermă integrată care nu se deosebeşte în niciun fel de cele din Germania, pe care le-a luat drept model.

O fermă ca-n Germania

Ferma lui Constantin Şandru se află undeva la marginea satului Mânărade, aparţinător de Blaj. Ceea ce impresionează încă de la prima vedere este curăţenia şi stilul curat, aerisit al clădirilor ce compun ferma, aşa cum se văd ele de la drum. Nu au aproape nimic în comun cu imaginea clasică, obişnuită, a unei ferme în care se cresc vaci. Câteva clădiri, cu un singur etaj, zugrăvite în crem, cu o pajişte în faţă, pe care paşte un ponei. Aşa apare ferma.

Cu toate acestea, imaginea este înşelătoare. Clădirile cochete adăpostesc, de fapt, un grajd ultra-modern pentru 200 de vaci de lapte, o sală de muls, adăposturi şi ţarcuri pentru vacile gestante, pentru viţei şi pentru juninci, precum şi hangare pentru utilajele agricole. În spate se mai află şi un siloz, iar o fabrică de procesare a laptelui este pe cale să îşi deschidă porţile. 538 ha de teren arabil întregesc zestrea fermei. Dar la toate acestea s-a ajuns abia după 16 ani de muncă şi cu o grămadă de cheltuieli. Mulţi bani, dar şi mai mult suflet.

Ambiţie, mândrie şi curaj – secretele reuşitei?

„Am început această activitate în anul 2000, imediat ce am terminat armata“, povesteşte dl Şandru. „Timp de doi ani am avut undeva un spaţiu, apoi s-a ivit ocazia şi am putut să vin aici, pe locul fostului CAP“, îşi rememorează parcursul.

În anul 2005, prin intermediul unei asociaţii a fermierilor, a avut ocazia să viziteze mai multe ferme de vaci din Bavaria. A văzut acolo lucruri despre care nici nu se gândise că ar putea exista: grajduri înalte, semideschise, în care vacile se plimbau libere, săli de muls şi câte şi mai câte. „Ce am văzut acolo m-a ambiţionat. Adică de ce la ei să se poată şi la noi nu? Pe drumul de întoarcere le-am spus celorlalţi fermieri cu care călătoream că îmi fac şi eu o sală de muls. Au râs de mine, mi-au spus să nu uit. Ei bine, mă mândresc cu aceea că am avut a doua sală de muls din judeţul Alba!“, se mândreşte, pe bună dreptate, Constantin Şandru.

Cele mai importante realizări ale sale au fost posibile graţie accesării fondurilor europene puse la dispoziţie prin diverse programe şi a creditelor de la bănci. „În capitalism, fără credit nu se poate ajunge la o dezvoltare rapidă“, crede el. „De aceea, eu am încredere în bănci. Întotdeauna am considerat banca drept un partener, care, aşa cum eu vând lapte, vinde bani. Nu mi-a fost teamă să lucrez cu banca şi nu cred că am greşit.“ Cât despre fondurile europene, nu s-a temut să le acceseze. Până acum a derulat trei proiecte, toate trei finalizate cu succes. „Dacă de la început ai ştiut ce vrei şi ai făcut proiectul cum trebuie şi eşti corect, atunci nu are cum să nu fie totul în regulă, până la urmă“, consideră. Asta cu toate că este de acord şi că birocraţia îţi mănâncă o groază de timp şi, uneori, îţi consumă mai multă energie decât proiectul în sine.

Istoria unei reuşite...

vaci de lapte

Primul proiect a fost cel prin care a construit un grajd modern pentru 40 de capete de vite, o sală de muls şi a achiziţionat 35 de juninci. Valoarea totală a proiectului a fost de 170.000 euro. Aceea a fost doar încălzirea. A urmat cel de-al doilea, în cadrul căruia a achiziţionat utilaje agricole pentru cultură mare. Astfel îşi asigura hrana pentru animale la preţuri de cost mult diminuate. Valoarea fondurilor alocate a fost de 450.000 euro. Ultimul proiect, dar şi cel mai ambiţios, a atras 710.000 euro. Cu aceşti bani a construit un adăpost modern pentru 200 de capete şi un siloz cu uscător.

Acum ferma lui Şandru are 400 de vaci, 538 ha de teren lucrat, majoritatea în arendă, utilaje şi tot ce mai are nevoie o fermă modernă.

Aproximativ jumătate din teren este cultivat cu porumb, cam o treime cu orz, iar restul cu lucernă. Producţiile sunt foarte bune, având în vedere regiunea: cca 7 tone porumb/ha,

5,5 tone grâu şi aproximativ 28 tone semifân la lucernă. Cerealele sunt uscate în utilajele proprii, apoi depozitate în silozul nou construit sau în magazii.

Sala de muls este dotată cu o instalaţie modernă, cu 5 x 2 posturi, cumpărată din Franţa.

Viţeii sunt hrăniţi cu ajutorul unei instalaţii computerizate. Un senzor citeşte chipul fiecărui viţel şi îi eliberează laptele dintr-o tetină, în limita raţiei alocate. Dacă aceasta a fost consumată, animalul nu mai primeşte alta, până la expirarea timpului hotărât pentru consumul fiecărei porţii.

Producţia de lapte ajunge la 90.000 litri/zi.

... şi dezamăgiri şi incertitudini pentru viitor

Ultima investiţie este o fabrică de procesare a laptelui. Pentru construcţia acesteia din urmă, fermierul a folosit fonduri proprii. „Cheltuielile s-au ridicat la peste 200.000 euro“, spune el. Capacitatea de procesare va fi de 5.000 litri lapte/8 ore.

„Am construit fabrica pentru că aşa sper să pot face ferma mai rentabilă. Acum câţiva ani, când am dezvoltat-o, erau vremuri bune. Laptele avea preţ. Apoi a scăzut într-una. În 2011 primeam 1,4 lei/litru + TVA + bonificaţie pentru calitate. În 2012 a scăzut la 1,4 lei/litru. Acum primesc 0,9 lei/litru. Aş putea produce 5.000 litri/zi, la cât am calibrat fabrica pe schimb, dar nu mă motivează nimic. Dacă, în schimb, îmi procesez singur laptele, beneficiul va creşte“, mărturiseşte fermierul.

„Scăderea continuă a preţurilor a condus la decapitalizarea fermierilor, de la an la an. E un an prost, vine şi al doilea la rând, dar când sunt atâţia, cât să poţi să duci? Reducerea TVA-ului a fost ca o gură de aer, altfel mai mult de jumătate dintre fermieri ar fi dispărut“, consideră Constantin Şandru. „Subvenţiile nu le-am primit nici până acum, preţurile sunt cum am spus, oare unde o să ajungem? Ce mă deranjează foarte mult când vine vorba de subvenţii este că suntem priviţi ca nişte cerşetori. De ce nu vor unii funcţionari să priceapă că sunt banii pe care îi primesc toţi fermierii din Europa de la UE, că nu sunt o pomană ? De ce nu ne privesc ca pe nişte investitori, cum suntem de fapt?“ se plânge.

„Tocmai ca să-i trezesc pe oameni, mi-am desenat tricolorul pe etichetele pentru produsele fabricii. Vor fi produse integral româneşti. Oamenii ar trebui să înceapă să mai limiteze accesul străinilor, atât la dobândirea de terenuri, cât şi pe piaţa de produse. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar ar trebui să ne purtăm cu ei cam cum se poartă şi ei cu noi!“, îndeamnă fermierul transilvan.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 28-30

Microfermă cu 20 de vaci. Iată că se poate trăi din fermele familiale

Dacian Cioloș: „Nu există țară care să nu se bazeze pe fermele de familie. Acestea joacă un rol economic în termeni de securitate alimentară, dar au și funcție socială.“

Agricultura românească este un domeniu al contrastelor. Pe de-o parte vorbim despre marile exploatații agricole, puține la număr, dar care susțin financiar sectorul, iar de cealaltă parte a baricadei sunt fermele de subzistență. Mai puțin vizibile și cu un aport mai mic la veniturile agriculturii, microfermele au totuși un rol crucial în economia satului. De aceea pachetul de măsuri pentru dezvoltarea clasei de mijloc la sate lansat de Guvernul Cioloș mizează pe o strategie de susținere consecventă a fermelor familiale și pe transformarea lor într-un motor de dezvoltare a mediului rural. Dacă teoria se va aplica în realitate nu se știe clar. Singura certitudine este că fermele familiale pot avea succes. Am văzut asta în comuna Ciugud, Alba Iulia.

Dacian Ciolos si Achim Irimescu in vizita la o microferma de vaciDan Ioan (foto, alături de premierul Dacian Cioloș aflat într-o vizită la microferma sa), un tânăr fermier, crescător de vaci mai exact, a dezvoltat în satul Limba o microfermă de vaci. După cinci ani de activitate spune că o exploatație de această dimensiune poate asigura traiul unei familii și că speră ca în cele din urmă să scape de munca de birou și să se dedice exclusiv creșterii animalelor. Proiectul său a început în 2011 când, prin PNDR – Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri, a beneficiat de fonduri europene în valoare de 25.000 de euro. Practic, activitatea sa a început cu un număr restrâns de animale. La început a avut doar cinci vaci, dar efectivul a fost mărit treptat și, în cele din urmă, s-a impus necesitatea construirii unui grajd mai mare.

Astăzi microferma are 20 de vaci, iar mica sa afacere, constituită într-un circuit închis, este gestionată în totalitate de membrii familiei. Spun circuit închis pentru că baza furajeră pentru hrănirea animalelor este asigurată de pe cele aproximativ 15 hectare de teren lucrate cu tractor achiziționat tot prin fonduri europene. În plus, procesarea și comercializarea producției obținute se fac în regim propriu. Nu există un contract cu marii procesatori pentru că, spune fermierul din Ciugud, este mai avantajos să valorifice marfa direct către clienți. Astfel obține 3 lei pe litrul de lapte, în vreme ce procesatorii oferă doar 0,8 bani pe litru. Chiar dacă vinde doar jumătate din cantitate de lapte obținută pe zi, spune că se descurcă pentru că din restul producției face în „laboratorul“ de acasă diverse produse lactate: caș, telemea, cașcaval etc.

În planurile de extindere a acestei afaceri de familie Dan ia în calcul posibilitatea depunerii unui proiect pe Măsura 4.1 – Dezvoltarea fermelor pentru obținerea de fonduri europene pe care să le folosească pentru realizarea unei minilinii de producție a produselor lactate. Dacă proiectul va fi eligibil, și-a propus să schimbe sistemul de muls – deocamdată are mulgătoare, dar la bidon –, să achiziționeze un tanc de răcire și două sau poate chiar trei dozatoare de lapte pe care să le pună în comună și în Alba Iulia. În momentul de față, crescătorul de vaci din Ciugud spune că este primordial să investească în partea de procesare pentru a putea face cât mai multe produse tradiționale și apoi ia în calcul și mărirea efectivului de animale. Speră ca, în timp, businessul său să asigure veniturile pentru două familii. Și atunci chiar va fi o afacere de viitor.

Laura ZMARANDA

Ferma de vaci a familiei Milanovici, un model de exploatare în Teleorman

Totul a plecat de la seniorii familiei, însă astăzi este desăvârșit de noua generație: cei 4 copii, nurorile și ginerii soților Milanovici. O familie care a știut să-și reunească toți membrii pentru a trage împreună de hățurile afacerii pe care o dezvoltă în domeniul vegetal și zootehnic. Mentalitatea sănătoasă implementată copiilor de mici, cultivarea gustului pentru bani, dar și precauția de a investi au dus la dezvoltarea unei ferme model care a înghițit deja peste 1 mil. de euro și al cărei apetit nu se oprește aici, dat fiind că și afacerea este în plină dezvoltare.

Aptitudini de antreprenor dobândite în copilărie

Interlocutor ne-a fost Ioana Popescu,

Ioana Popescu la ferma familiei Milanovici

32 de ani, una dintre fetele soților Milanovici, responsabilă cu administrarea personalului, contabilitatea primară, relația cu clienții, furnizorii, aprovizionare sau desfacere, iar în acest caz și purtătoarea de cuvânt a fermei. Parcursul ei în viață a fost bine gândit și direcționat de mamă, care la 15 ani o implica în activitatea fermei punând-o să calculeze și să dea arenda proprietarilor terenurilor pe care le lucrau. Apoi, la 18 ani, părinții i-au dat 1 ha, așa cum au făcut și cu ceilalți frați, pentru a învăța să câștige primii bani. În vara respectivă a cultivat pepeni și așa a plecat la mare pe banii ei. Mai târziu, după absolvirea facultății, a muncit în două bănci dar, deși câștiga 6.000 lei ca director de sucursală, a hotărât să plece de sub papucul multinaționalelor și să se implice 100% în afacerea familiei. Astăzi îi are alături pe fratele ei mai mare care se ocupă de partea vegetală a afacerii, în timp ce soțul și cumnatul au în grijă zootehnia. Părinții și cumnatele supervizează alte aspecte ale fermei, copiii, dar și propriile gospodării.

Un start bun asigurat de părinți

În acest caz părinții au fost întotdeauna un exemplu bun de urmat pentru tânăra generație. Ca deschizători de drumuri, în 1993 aceștia au început să facă primele investiții în agricultură. Au cumpărat teren, au luat și în arendă, iar în 1996 s-au avântat cu curaj și în zootehnie. La vremea respectivă ferma număra doar 10 vaci de lapte și deținea o suprafață de 150 ha. Acum unitatea din comuna Furculești lucrează 660 ha, din care 100 ha în proprietate, și are 123 de capete de bovine adăpostite într-un grajd ultramodern. Fiind vorba de o fermă cu vaci de lapte, rasa care domină efectivul este Holstein, Holstein Red. „Pe lângă vacile pe care le-am cumpărat pentru noua fermă, am păstrat și câteva exemplare de Bălțată Românească, am făcut o selecție și am oprit animalele care au o productivitate bună. Mai avem doar 20 de vaci din lotul vechi. În schimb, avem 17 viței cu o vârstă până în 3 luni, 4 viței proaspăt înțărcați și 12 viței cu vârste între 6 și 12 luni. Restul de efectiv înseamnă vaci gestante și vaci în lactație“, ne explică Ioana Popescu.

Ferma de vaci a familiei Milanovici 2

Întreaga producție, procesată la Giurgiu

La momentul vizitei noastre în fermă erau mulse 65 de vaci de lapte, însă pe parcursul anului numărul lor fluctuează în funcție de perioada de gestație. Producția obținută ajunge la 25 litri/cap de animal și este preluată de o fabrică de procesare a laptelui din Giurgiu la un preț acceptabil în baza unei colaborări de 9 ani. În opinia tinerilor fermieri, prețul nu este extraordinar, mai ales că a scăzut față de anul trecut însă, în condițiile în care își obțin singuri furajul, îl consideră acceptabil.

Pentru a atinge acest nivel de producție animalele sunt atent hrănite. „Avem o echipă de medici veterinari și un nutriționist cu care colaborăm. Mergem pe două rețete de furajare, vacile de lapte primesc o rețetă care include lucernă, paie de grâu sau de ovăz, porumb siloz, amestec de cereale, diferite concentrate în funcție de perioada lor de lactație, premixuri (bicarbonat de sodiu, carbonat de calciu). De partea de nutriție se ocupă un nutriționist, noi doar punem în aplicare rețetele stabilite de el. Ele se fac în funcție de nivelul de grăsime, de proteină pe care vrei să-l obții în lapte“, afirmă Ioana Popescu.

Viitorul afacerii, dezvoltarea

Ferma familiei Milanovici are deja un parcurs ascendent, însă investițiile nu se opresc aici, mai ales că numărul de animale nu atinge capacitatea maximă a noului grajd. În acest sens, obiectivele prioritare au în vedere achiziționarea unui nou lot de 60 de vițele gestante pe care au de gând să le aducă din Ungaria sau Slovenia, construirea unui fânar și un alt adăpost pentru tineret. „Avem nevoie de acest fânar, vrem să facem o celulă din beton pentru porumbul siloz, care este foarte important în alimentația lor. Toate investițiile acestea ar presupune circa 300-400.000 euro, bani pe care sper să-i obținem tot din fonduri europene, pe noul PNDR“, declară încrezătoare tânăra. Pentru că ferma pe care o dețin ar putea constitui un model pentru fermele mici și medii din România, am rugat-o pe Ioana să-mi spună ce crede că ar trebui să facă cei care vor să-i urmeze exemplul. Iată și răspunsul: „Eu cred mult în afacerile de familie. Acestea au un viitor, doar să își dorească să acceseze fonduri europene, să-și dorească să evolueze. UE ne solicită să producem lapte conform, pentru asta România trebuie să se modernizeze, să se retehnologizeze ca zootehnia să meargă mai departe. Apoi, este important să ceară ajutor celor care se pricep în domeniu. Să întrebe, să meargă să viziteze ferme, să asculte părerile unor tehnologi. Eu am făcut prospectare 2 ani, am vizitat ferme aici, în România, și mi-am dat seama că zootehnia pe care o făceam anterior nu era ceea ce trebuia pentru vremurile pe care le trăim. Am cunoscut proiectanți, arhitecți, zootehniști, medici veterinari mult înainte de a începe afacerea.“

Ferma de vaci a familiei Milanovici

Un grajd de 1.034.000 euro

Vechiul grajd în care au fost crescute primele animale nu a fost pe placul tinerei generații. „Investiția în noul grajd a început în 2012 ca proiectare și a fost implementat în 2014-2015. Am apelat la fonduri europene, valoarea totală a proiectului fiind de 1.034.000 euro, din care 50% din valoare a fost asigurată de noi prin cofinanțare (fonduri proprii și credit bancar). Construcția a fost gândită pe o structură metalică, cu o capacitate de 200 de capete. Hala este împărțită în două, cu spațiu pe mijloc, pentru a permite intrarea remorcii tehnologice cu care se face furajarea animalelor. Acestea sunt așezate pe categorii, pe partea stângă avem spațiu cu cușete individuale pentru vaci în lactație, iar pe partea dreaptă stații cu așternut permanent de paie pentru maternitate, infirmerie, tineret. Tehnologia a fost gândită astfel încât fluxul tehnologic să fie cât mai bun în grajd“, spune tânăra întreprinzătoare.

Patricia Alexandra POP

Investiție imobiliară transformată în fermă de vaci

În Mușăteștii de Argeș, pe Valea Vâlsanului, adică acolo unde aspretele (specie de pește din ape de munte) încă se mai zbate să existe după o viață de câteva zeci de milioane de ani, un tânăr a adus vaci Charolaise. Acum pe dealurile cu pruni pasc liniștite, ca în Alsacia lor natală, 37 de exemplare de expoziție. Ionuț Piuaru este ofițer de carieră și de ceva ani comerciant de materiale de construcții, dar și manager al unei firme de construcții. Vacile au venit ca o completare la o afacere imobiliară. Acum este activitatea lui de suflet.

Ce legătură are un fost ofițer, inginer auto, cu zootehnia?!

La prima vedere, niciuna! Ionuț Piuaru are 39 de ani. În 2004 a plecat din armată și a continuat dezvoltarea unei afaceri cu materiale de construcții pe care o începuse cu doi ani în urmă. Acum are 50 de angajați și trei puncte de lucru, precum și un departament de construcții civile, de care este foarte mândru. Dar și 40 de vaci frumoase și aproape 60 ha de teren agricol.

Este căsătorit și are doi copii. O pereche. Soția este din centrul Sibiului dar, aproape pe nesimțite, s-a îndrăgostit și ea de animăluțe. Oricum, îl înțelege și îl sprijină. Duminica mulg împreună cele 5 vaci Holstein Friză care sunt în lactație cu o instalație cu dublu post. Dintre copii, fetița pare mai aproape de fermă.

Dacă afacerile în construcții au venit firesc, ca o prelungire a afacerii cu materiale de construcții dar și din atingerea de „microbul” Meșterului Manole, de zootehnie s-a apucat din pură întâmplare. În satul bunicilor, Mușătești, chiar lângă Curtea de Argeș, exista de mult timp un grajd de vânzare, la un preț accesibil. Și-a zis că merită investiția imobiliară și, de aici, a pornit totul.

„Ce să fac cu un grajd dacă nu are animale? Parcă plânge!“

„Așa a apărut ideea de a crește văcuțele“, zâmbește tânărul investitor. Dar tot el și-a spus: „Ca să încep o afacere în zootehnie, de la zero absolut, am nevoie, pe lângă pasiune, de mult curaj, răbdare, nervi de oțel și putere de munca.“ Din ce văd eu, Ionuț Piuaru a reușit să le cuprindă pe toate, poate pentru că este tânăr și iubește munca. A început cu ce știa mai bine. A renovat clădirile grajdurilor, apoi s-a documentat mult și a bătut cu pasul multe ferme înainte să facă prima achiziție. Unii fermieri l-au încurajat, alții i-au spus că e nebun să se înjuge la o afacere grea. S-a gândit că vaca de carne s-ar plia bine pe zona submontană în care avea grajdul. Aici, pe Valea Vâlsanului, care acum este rezervație naturală, nu doar aspretele este unic, ci și vacile Charolaise.

Inițial cochetase cu ideea de a cumpăra Angus, dar până la urmă s-a orientat spre Charolaise. „Îmi place mai mult, este cea mai mare vacă de carne în valori absolute, este masivă, cu trenul posterior foarte dezvoltat (fenomenul culard) și are un randament foarte bun (65% la tineret). Se potrivește perfect pentru zona noastră de deal. Din proprie experiență, vă spun că tineretul hrănit corect (deci nu intensiv) câștigă minimum 1,3 kg /zi și ajunge la peste 500 kg la 10 luni. Este o plăcere să-i vezi pe dolofani cum cresc ca Făt-Frumos. Atât doar că junincilor, la prima fătare, trebuie să le acorzi o atenție sporită“, spune ca un profesionist tânărul ofițer-fermier.

Juninci gestante aduse din Franța

După câteva sondaje prin țară, a luat legătura cu Thierry Kolb, președintele Asociației crescătorilor de Charolaise din Hexagon. „E un tip extraordinar, foarte implicat în munca de promovare a rasei Charolaise, chiar și în România“, povestește investitorul argeșean cum a ajuns să cumpere matca direct din Alsacia. La invitația lui Thierry Kolb, a stat câteva zile în Alsacia și a văzut cum se cresc vacile Charolaise acolo. „Majoritatea fermelor sunt familiale, cu 60-80 de capete, foarte bine mecanizate, dar și foarte bine subvenționate de statul francez“, a remarcat tânărul argeșean. Probabil, mai spune Ionuț Piuaru, „cu noul sprijin cuplat încercăm să ne apropiem și noi de ce se întâmplă prin Vest. La urma urmelor este clar că, uneori, și de aici pleacă competitivitatea lor.“

Vacile de carne promovate intens în Europa

„Chestia cu fată ușor, mănâncă aproape orice și dorm pe zăpadă sunt șabloane care nu mai țin la un crescător de vaci cu o minimă experiență. O vacă nu este ursul Grizlly, trebuie îngrijită ca să obții rezultate“. Tânărul crescător povestește prima lui experiență: „Când au sosit cu TIR-ul din Franța, de pe urma transportului, fiind undeva prin octombrie, mi-au răcit toate. O săptămână le-am ținut numai pe tratament. Când a venit medicul cu factura de 2.500 de lei am crezut că nu văd bine.“ Cum s-ar spune, afacerea cu vaca de carne a început printr-o mică dezamăgire. Apoi, încetul cu încetul, a luat contact cu ce înseamnă cu adevărat să fi crescător de animale. Oricum, este foarte mulțumit de exemplarele pe care le are în bătătură. „Trebuie să recunosc că am un lot matcă de excepție și aici nu pot decât să-i mulțumesc lui Thierry. Toți crescătorii de rase de carne care le-au văzut au fost plăcut impresionați.“ Aici depun și eu o mărturie favorabilă, dar dincolo de rasă, casa și masa desăvârșește, iar vacile lui sunt foarte bine îngrijite și arată excelent.

Acum are 32 de capete Charolaise și 8 Holstein Friză

Vacile Charolaise stau într-o tabără de vară, situată la 5 km de fermă, pe toată perioada pășunatului. Dar asta nu înseamnă că acum ferma este pustie… nu! În urmă cu zece luni a cumpărat și 8 juninci gestante, Holstein Friza, cu mame de origine în Germania. „De pe urma vacii de carne câștigi bani o dată pe an, pe când cu laptele câștig lunar, deci pot mai ușor să susțin activitățile curente“, vorbește acum omul de afaceri. Mulge la prima fătare cam 22-25 l de lapte de la fiecare vacă din cele cinci intrate în lactație. Mai mult decât satisfăcător. Nu-i convine să vândă laptele cu 0,9 lei/l și oricum cantitatea este acum mult prea mică, iar procesatorii din zonă nu sunt interesați de 100 l de lapte pe zi, așa că produce brânză, cam 50 kg săptămânal. Calupurile de brânză sunt rotunde și foarte bine scurse, iar gustul este foarte bun. Are drept clienți restaurantele din zona Curtea de Argeș, acestea apreciind mult calitatea unei brânze telemea făcută cu simț de răspundere și fără rabat de la calitate. Și pentru că de pe urma zerului câinii ciobănești începuseră să capete proporții îngrijorătoare, a adus în fermă și un mic lot de purceluși rasa Pietrain. „Asta așa, de amorul sărbătorilor de iarnă“, spune râzând fermierul.

Ferma are 4 angajați permanenți, la un efectiv de aproape 50 de capete

Șeful de fermă este Ion Chirca, tehnician zootehnist cu experiență. Mai are doi îngrijitori și mecanicul de pe utilaje, „oameni foarte devotați muncii lor și fără de care lucrurile nu s-ar fi mișcat atât de bine“, spune Ionuț Piuaru.

Ca și dotare tehnică, dispune de toate utilajele de care are nevoie pentru a susține furajarea animalelor. De la un tractor NewHolland de 95 CP cu plug, semănătoare, cositoare și mașină de balotat până la mașina de recoltat siloz și moara pentru uruială. Toata investiția tehnică a fost din bani proprii, majoritatea utilajelor sunt aproape noi, iar efortul financiar nu a fost deloc ușor. Dar este mulțumit că a reușit, încă din prima iarnă, să asigure o hrănire completă a bovinelor, cu trei rații zilnice și într-un complex de patru sortimente, ne povestește tânărul fermier. Anul acesta vrea să depună un proiect pe tânăr fermier, asta înainte de a împlini vârsta de 40 de ani.

Ferma exploatează acum peste 55 de hectare de teren, dintre care 25 ha reprezintă teren arabil și restul este fâneață. „Pentru zona noastră de deal, ca să comasezi într-un an aproape 60 de hectare a fost o muncă titanică și, uneori, epuizantă. Asta pentru că majoritatea locuitorilor au loturi de maximum un pogon. Unde găsești un hectar zici că ți-a pus Dumnezeu mâna în cap“, mai spune, cu o ușoară frustrare, Ionuț Piuaru.

La finalul discuției noastre, ca un corolar, Piuaru a spus: „Ca să fii un bun crescător de animale trebuie să știi să faci bine trei lucruri – agronomie (ca să faci furajele), zootehnie (ca să crești bine animalele), dar și marketing (ca să poți vinde în profit). Nu e ușor, dar o iau ca pe o nouă provocare.“

Tudor CALOTESCU

Genetica - mina de aur a fermei de vaci Agrimat Matca

Directorul general ing. Gavrilă Tuchiluș a fost gazda uneia dintre emisiunile noastre TV „Din lumea satului“, prilej de a-i cunoaște a doua casă, așa cum chiar domnia sa o numește, ferma Agrimat Matca-Galaţi, o afacere agricolă pe care o administrează de 25 de ani și care a ajuns astăzi etalon în performanţa agrară în general și în cea zootehnică, în special.

Ing. Gavrilă Tuchiluș a făcut dintotdeauna agricultură. Întâi acasă, la Cosmești – Galați, la părinții săi, apoi la IAS Berești, ca stagiar și inginer-șef, și la IAS Matca, azi SC Agrimat, ca director general, acționar majoritar și administrator. Întreaga familie cu așa ceva se ocupă: frații fac agricultură, fiul s-a implicat în afacerea tatălui său, pe care o va prelua, în întregime, la un moment dat.

Agrimat, azi

Astăzi Agrimat deține o fermă cu 1.000 de capete de vaci cu lapte, 100 ha de viță-de-vie și lucrează 5.000 ha de teren arabil (grâu – 2.000 ha, orz – 200 ha, porumb – 1.200 ha, floarea-soarelui – 800 ha, baza furajeră – 300 ha, coriandru). În jurul sediului, unde a adunat, sub o comandă unică, parcul de tractoare, silozurile, depozitele de materiale, baza furajeră, a amenajat o livadă cu toate speciile de pomi și arbuști fructiferi, cum existau pe vremuri bazele didactice universitare. Foarte important: a păstrat, renovat și modernizat fostele blocuri comuniste, ce servesc drept cameră de oaspeți, locuințe pentru ingineri și pentru angajații din zootehnie, iar navetiștilor le asigură transportul la și de la serviciu cu autocarul! Ferma dispune de toate facilitățile (apă, gaze, canalizare, electricitate), iar ca dotare de utilaje și materiale, ține pasul cu tehnologia de ultimă generație. Două proiecte mai sunt în planul imediat de dezvoltare: irigațiile și independența energetică, ultima prin realizarea unei eoliene.

Ferma de vaci de lapte, „una dintre cele mai performante din țară“

Inima societății este considerată ferma zootehnică și nu doar pentru faptul că asigură cash flow-ul afacerii, ci și pentru că este un sector dificil, dar cu atât mai prețuit cu cât a ajuns la performanțe de neimaginat în urmă cu două decenii și jumătate. „Când am venit aici – ne mărturisea directorul general Tuchiluș – aveam peste 1.200 de capete de vaci, cu o producție de 7,6 litri de lapte/zi/cap de animal. Acum, după o selecție foarte puternică, media este de 38 de litri de lapte/cap de animal, dar am exemplare care au sărit de 65-70 litri de lapte pe zi. Am lucrat cu firme de renume mondial și am importat cea mai bună genetică a rasei. Am adus un nucleu de Holstein din Danemarca, am performat în genetică și, fără să considerați asta lipsă de modestie, cred că noi și dl dr. Petcu avem aproape cele mai bune rezultate din țară, cu atât mai mult cu cât fermele noastre sunt singurele din România care au rămas din 1990 și azi arată așa cum vedeți.“

Nutriția – pe locul al doilea ca importanță, după genetică

Bunăstarea animalelor este literă de lege în fermă. Trecem peste ingredientele ajutătoare (muzică simfonică 24 din 24 de ore, fiindcă specialiștii au ajuns la concluzia că așa se elimină stresul și se stimulează lactația), paravan pentru umbră, ventilație (aparate care pornesc automat când temperatura depășește 25 de grade Celsius, prevăzute cu sistem de pulverizare a apei sub formă de vapori), pat moale de odihnă (din paie, schimbat de două ori pe săptămână, pentru a păstra animalul curat, dar și pentru a proteja ugerul) și ajungem la secretul care stă, dincolo de genetică, la baza performanței: furajarea. Este componenta din zootehnie la care directorul unității ține foarte mult: „Avem în fermă 8 tipuri de rații furajere, pe care le administrăm pe categorii de vârste ori performanțe. Există rețete pentru vacile cu producții înalte, cu producții medii, înainte de fătare, după fătare, juninci etc. În compoziția unei rații furajere intră silozul de porumb, semifânul de lucernă, șroturile de rapiță și soia, porumbul, orzul, pe care le producem noi, plus suplimentele minerale, premixurile, pe care le aducem din străinătate. Lucrăm cu un lider mondial în nutriție și avem rezultate deosebite, nu numai noi, ci toți ceilalți parteneri ai acestei companii. Dna ing. Gabriela Ganea, șefa de fermă care se ocupă și de nutriție, are un grafic și știe cu precizie să-i spună angajatului ce hrană și în ce cantitate să ducă în fiecare grajd.“

Cum se obține un furaj de porumb de calitate

Cantitatea de furaje din fermă este substanțială: „o vacă de-a noastră, care ajunge la 700-800 kg, bea zilnic 80 de litri de apă și mănâncă 52 kg de hrană. Furajul de bază într-o fermă este silozul de porumb. Noi realizăm cam 7.000 tone/an. Pentru a atinge calitatea maximă, sunt foarte importante câteva aspecte, precum momentul și viteza de recoltare, neapărat corelate cu ritmicitatea transportului și a tasării furajului. La noi, recoltarea coincide cu prima decadă a lunii august, imediat după ce boaba iese din faza de lapte și înainte de instalarea secetei, fenomen care, lăsat să se manifeste în plantă, afectează valoarea nutritivă a hranei. Pentru că timpul este esențial în această operațiune, ne organizăm exemplar. Recoltăm cu două combine zi și noapte, lucrăm în paralel în ambele celule, tasăm foarte bine, astfel încât să scoatem aerul; furajul trebuie să se păstreze intact până în luna septembrie a anului următor. Ideal este să aibă cât mai multe boabe și porumbul să fie tocat la 1,5 cm.“

Computerul, ochiul care veghează 1.000 de capete de animale

Ferma este mecanizată sută la sută și computerizată. Iar calculatorul este, cum spunea medicul veterinar Bogdan Vasiliu, „ochiul nevăzut care veghează peste tot“. În afară de crotalie, care asigură recunoașterea animalului și conectarea la sistemul național și european de evidență și trasabilitate, fiecare exemplar are la picior un pedometru. Acesta transmite calculatorului date esențiale privind cantitatea de lapte, indicii fizico-chimici de calitate ai acestuia, cât mănâncă și câtă apă bea o bovină, cât rumegă, eventuale afecțiuni și, cel mai important pentru evoluția fermei, depistarea vacilor în călduri. La capătul celălalt al informației, în fața monitorului adică, stau șeful de fermă, medicul veterinar responsabil cu sănătatea animalelor, medicul veterinar ce aplică genetica. În funcție de datele primite, aceștia intervin și corectează tot ce este necesar în viața animalului: tipul de furaj, cantitatea atribuită, tratamentul sanitar, eliminarea din lot, prin abatorizare, a exemplarelor neperformante. Un loc aparte ocupă, cum spuneam, momentul însămânțării artificiale, pentru a reduce intervalul dintre fătări. Ferma folosește de mai mulți ani material seminal de înaltă genetică, sexat, fiindcă mai mult decât producția de lapte și produși secundari (abatorizare), adevărata mină de aur a fermei stă în genetică, care este vândută fermierilor din toate colțurile țării.

Ion BANU, Maria BOGDAN

Abonează-te la acest feed RSS