Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 5 Dec 2021

Tehnici ecologice utilizate pentru îmbunătățirea fertilității solului

Agricultura este un domeniu aflat permanent sub stres, dar acest lucru se resimte mai ales acum, când criza climatică se înrăutățește în multe regiuni ale planetei. Peste câteva decenii, evenimentele meteorologice și condițiile climatice imprevizibile și neregulate vor deveni probabil și mai frecvente. Incertitudinile privind sistemul energetic și piața mărfurilor vor contribui la amplificarea acestor probleme. De aceea este nevoie să construim un sistem agricol mai rezistent, iar agricultura ecologică este parte a răspunsului.

Beneficiile agriculturii ecologice

Agricultura ecologică îmbunătățește gestionarea solului și a apei, are un impact negativ minim asupra mediului și nu contaminează solul și apa. Aceasta implică costuri mai mici de producție pentru fermieri, precum și creșterea randamentelor (adesea comparabil sau chiar mai mult decât în cazul folosirii intensive a substanțelor chimice) și ca atare și profituri crescute. În agricultura ecologică se folosesc, în special, semințe cu toleranță mai mare față de clima extremă, dăunători și boli și astfel rezistența comunităților vulnerabile în fața fenomenelor meteorologice este mai mare. Practicile precum rotația culturilor, intercultura și policultura (multiple culturi) cresc nivelul de disponibilitate a alimentelor pe tot parcursul anului și ajută la diversificarea producției de alimente. În plus, sănătatea fermierilor și a societății poate fi îmbunătățită prin agricultura ecologică, deoarece aceasta promovează adesea o dietă mai diversificată prin producerea multor produse alimentare diferite, prin utilizarea a mai puține pesticide și prin îmbunătățirea disponibilității apei curate. În plus tehnicile utilizate în agricultura ecologică ajută la îmbunătățirea fertilității solului.

Degradarea solului

Aceasta este o modificare a stării de sănătate a solului care are ca rezultat o capacitate redusă a ecosistemului. Cauzele degradării solului sunt, în principal, epuizarea nutrienților și a materiei organice din sol și eroziunea. O altă cauză primordială o reprezintă practicile de supra-pășunat și cultivarea neadaptate la condițiile locale. Există însă și alte forme de degradare, mai rar întâlnite, cum este cea chimică prin poluarea solului și fizică determinată de compactarea pământului și absența apei. Toți acești factori conduc într-un final la scăderea fertilității solului. Există aproximativ șaptesprezece elemente care s-au dovedit a fi esențiale pentru creșterea plantelor. Tipurile și cantitățile de nutrienți trebuie să fie corect echilibrate și aplicate, astfel încât culturile să fie viguroase și sănătoase. Culturile diferite necesită diferite tipuri și cantități de nutrienți. Macro-elementele sunt necesare în cantități mari, în timp ce microelementele sunt necesare în cantități mici. Elementele trebuie să fie prezente în forme utilizabile de către plante și în concentrații optime pentru creșterea plantelor. Spre exemplu, atunci când unii nutrienți sunt prezenți în cantități excesive, cum este cazul manganului, aluminiului și sulfului, sunt toxici pentru plantă, de exemplu. Macroelementele necesare solului sunt: carbon (C), hidrogen (H2), oxigen (O) – derivate din aer și apă – azot (N), fosfor (P), potasiu (K), calciu (Ca) – derivate din sol, iar unele din aer – magneziu (Mg), sulf (S) – derivate din sol – fier (Fe), molibden (Mo), cupru (Cu), zinc (Zn), mangan (Mn), cobalt (Co), bor (Bo), clor (Cl) – derivate din sol.

Tehnicile ecologice care restabilesc echilibrul solului și îi îmbunătățesc calitatea sunt prezentate în rândurile următoare.

Compostarea este procesul de descompunere a materiilor organice de origine vegetală și animală în urma căruia rezultă humusul. Condițiile necesare pentru obținerea compostului sunt prezența microorganismelor din sol și a materiilor organice precum gunoiul de grajd, resturile de recoltă, gunoiul municipal, deșeurile din bucătărie, lemnul rezultat în urma tăierilor de gard viu și a buruienilor. Factorii care favorizează reușita acestui proces sunt umiditatea care grăbește descompunerea materiilor, controlul temperaturii pentru optimizarea activității microorganismelor și aerarea pentru a furniza oxigen adecvat procesului de descompunere. Compostul poate fi utilizat în toate solurile cu fertilitate redusă. Este deosebit de bun în zonele cu precipitații reduse, unde îngrășămintele nu pot fi utilizate eficient din cauza lipsei de umiditate. Este, de asemenea, util în solurile nisipoase care au o capacitate redusă de reținere a apei. Compostul îmbunătățește structura și drenajul tuturor solurilor.

Mulcirea este acoperirea solului cu reziduuri de recoltă, iarbă uscată și frunze. Odată putred și descompus, mulciul formează humus și se adaugă la materia organică din sol. Mulcirea este importantă pentru prevenirea eroziunii solului pentru că astfel se adaugă materie organică în sol, contribuie la reglarea temperaturii solului, crește nivelul microorganismelor din sol și activitatea biologică, suprimă creșterea buruienilor, ajută la creșterea retenției de apă și scăderea evaporării ei din sol.

Mulciul poate fi folosit înainte și după plantare, precum și în jurul plantelor tinere recoltate. Este util, în special, în cazul culturilor de legume cu valoare ridicată și pentru cultivarea în zone uscate, în timpul secerișului de recoltare și în locurile în care solul este ușor erodat de ploi abundente. Acolo unde eroziunea solului este o problemă, mulciul care se descompune încet (conținut scăzut de azot, raport C/N ridicat) va oferi o protecție pe termen lung în comparație cu alte materii care se descompun rapid.

Mulciul menține solul umed mai mult timp, controlează eroziunea prin amortizarea impactului picăturilor de ploaie și prin încetinirea scurgerii, suprimă buruienile și determină o creștere sănătoasă a culturilor. Dezavantajele sunt că mulcirea necesită multă muncă și că odată cu mulciul se pot introduce noi dăunători și boli într-un câmp.

Gunoiul de grajd verde reprezintă practic plantele care sunt cultivate în mod deliberat cu scopul încorporării în sol pentru a îmbunătăți fertilitatea acestuia și conținutul de materie organică. În acest sens, sunt folosite în general leguminoasele. Acestea mai au un rol important pentru că prin acoperirea solului îl protejează de radiații și de eroziune. Beneficiile utilizării lor includ:

  • azotul furnizat;
  • îmbunătățirea înclinării solului și a infiltrării apei;
  • reducerea bolilor și a nematodelor;
  • controlul buruienilor;
  • captarea nitraților și prevenirea levigării;
  • controlul eroziunii;
  • sursă de hrană pentru animale.

O cultură ideală pentru a fi folosită drept gunoi de grajd verde este una care îndeplinește majoritatea criteriilor următoare: crește rapid (acumulează multă biomasă într-o perioadă scurtă de timp), fixează azotul din aer, este înrădăcinată profund și astfel îmbunătățește structura solului, acoperă rapid solul, controlând astfel eroziunea și suprimând buruienile.

Îngrășămintele organice sunt derivate din părți vegetale și animale /excremente sau reziduuri care se aplică pentru fertilizarea solului. Acestea includ gunoi de grajd, reziduuri de buruieni, masă lemnoasă rezultată în urma tăierilor, compost, gunoi de grajd și gunoi verde și reziduuri de cultură, printre altele. De asemenea, animalele care pășunează joacă un rol important în fluxul de nutrienți către terenurile cultivate. Plantele conțin substanțe care își definesc calitatea ca îngrășământ organic: azot, fenoli și lignină.

Intercultura implică cultivarea a două sau mai multe culturi în același câmp în același timp, cu condiția ca cel puțin una dintre culturile să asigure o acoperire rapidă a solului. Intercultivarea permite, de asemenea, utilizarea intensivă a suprafețelor de teren mici.

Rotația culturilor presupune cultivarea diferitelor culturi într-un ciclu prestabilit pe aceeași suprafață de teren. Aceste culturi au nevoie de minerale diferite, au adâncimi diferite ale rădăcinilor și atrag boli și dăunători diferiți. Rotirea culturilor previne acumularea dăunătorilor și asigură un echilibru al nutrienților în funcție de cerințele nutritive și de înrădăcinare ale diferitelor plante.


  • În Africa subsahariană, se așteaptă ca schimbările climatice să afecteze securitatea alimentară pentru că în această regiune, agricultura este dependentă de precipitații. Estimările arată că până în 2050, recolta va scădea cu 14% în cazul orezului, cu 22% în cazul grâului și cu 5% la porumb și ca urmare oamenii săraci care depind de agricultură pentru existența lor vor deveni și mai vulnerabili.
  • Fermele ecologice care țin cont de biodiversitate mai degrabă decât de consumul intensiv de substanțe chimice sunt cele mai rezistente într-un climat mai uscat și cu fenomene meteorologice din ce în ce mai imprevizibile.

(D.Z.)

Epureni, județul Vaslui: Lavandă în sistem ecologic pe o suprafață de 10 ha

Povestea culturii de lavandă în sistem ecologic a lui Radu Bîlbîe din comuna Epureni, județul Vaslui, care se întinde în acest moment pe suprafață de 10 ha, a început în anul 2014. Încă de la bun început a optat pentru producerea prețiosului ulei esențial de lavandă. Ca noutate, începând de anul trecut tehnologia de extragere pe care o folosește familia Bîlbîe este cu totul diferită față de alte tehnologii clasice deoarece uleiul de lavandă se obține prin presiune de aburi.

Soiul este unul bulgăresc, Sevtopolis

„Pe acest teren ar fi trebuit să fie înființată o cultură de nuci, dar din cauza pH-ului solului am renunțat și m-am reorientat către o plantă care nu mai era la acea vreme în județul Vaslui, respectiv lavanda. În prezent, suprafața cultivată este de 10 hectare, dar nu a fost înființată toată odată din cauze obiective, în special din lipsa terenului și a banilor. Soiul este unul bulgăresc, se cheamă Sevtopolis și s-a aclimatizat extraordinar de bine la noi în țară, fiind comercializat de mai multe firme în România. Noi nu am optat de la început pentru o cultură ecologică pentru că nici nu știam că este posibil, ca să fiu foarte cinstit. Combaterea buruienilor am văzut că nu se poate face decât în două moduri: mecanizat, lucru pe care nu mi-l permiteam la acel moment când am înființat cultura, și cu sapa, efectiv. După doi ani ne-am dat seama că este mai bine să cultivăm ecologic, cu toate că este greu din cauza costurilor care sunt extrem de mari: se face cu forță manuală, iar muncitorii sunt greu de găsit în ziua de astăzi“, ne spune cultivatorul vasluian.

Distilerie după o tehnologie italiană, prin presiune cu aburi

Producătorul vasluian a optat de la început pentru producerea prețiosului ulei esențial de lavandă care este pe locul doi, după uleiul de trandafiri în ceea ce privește producția mondială, adaugă Radu Bîlbîe. „Acesta este scump pentru că se produce puțin, cu atât mai mult cel bio. Procesul tehnologic este unul complicat, practic din momentul recoltării până când plantele trebuie puse în distilator trebuie să treacă cât mai puțin timp pentru a nu se evapora uleiul esențial. Povestea distileriei noastre are un specific aparte; am luat legătura pe Internet cu un producător italian, am mers în Italia, am bătut palma, am făcut un contract. Tehnologia pe care o folosim noi este cu totul diferită față de alte tehnologii clasice, uleiul de lavandă fiind obținut prin presiune cu aburi. Se diferențiază de metodele clasice prin faptul că această tehnologie a distileriei noastre nu folosește presiune, ci un abur ușor, practic este ca un capac pe o oală la fiert în care se folosește tehnologia de 6 bari la abur. Am negociat cu producătorul italian, am luat două distilerii și am obținut un preț de 23.000 euro/ bucată, fiind de dimensiune medie, 1.500 litri/ cazan.“

Piața de desfacere este o junglă

În ultimii doi ani, uleiul de lavandă, din păcate, a avut un preț descendent, precizează producătorul. „În anul 2018 a avut un preț mulțumitor, a pornit de la 80 euro/kg și s-a ajuns și la 110 euro/kg. În comparație cu anul 2018, când prețul a fost de 85 euro/kg, anul trecut a fost 25-30 euro/kg. 2020 a fost un an groaznic din punctul de vedere al pandemiei, a fost și secetă, producția de ulei a fost mai mică, nu ne-am plâns pentru că este pasiune și nu am să renunț la această cultură, chiar am de gând să ne mărim suprafețele. În legătură cu piața de desfacere, aici este destul de complicat deoarece realmente este o junglă, fiecare își comercializează producția, produsul final, cum poate și unde poate, nu există o asociație, chiar dacă au fost încercări timide de a ne cunoaște între noi. În realitate este foarte greu să îi aduni pe toți la masă, să faci o asociație așa cum este în celelalte țări, să punem toți produsele, să le vindem cu același brand, este aproape imposibil. Cine spune că se poate îmbogăți din această cultură să ne dea și nouă formula. Pot spune că, în cazul meu, nu neapărat a fost o ambiție personală, dar am fost fascinat când plecam în concedii de câmpurile de zeci de hectare din Bulgaria și m-am întrebat de ce noi nu putem face la fel. Răspunsul este... pentru că nu avem o tradiție în cultivarea acestei plante și din cauza costurilor; este foarte important să ne calculăm foarte bine pașii.“

În primii 5 ani nu există venituri

Pentru că tot mai mulți tineri se îndreaptă spre „aurul mov“; cum mai este cunoscută lavanda, cultivatorul vasluian ne-a făcut și un calcul al costurilor legate de tehnologia pe care acesta o folosește. „De exemplu, noi folosim o tehnologie de 1,40 m între rânduri și 25-30 cm între plante/rând, la plantare mă refer. Asta înseamnă că pe o suprafață de 1 ha avem aproximativ 20.000 de plante. Rata de prindere în sezonul de toamnă este undeva la 90-95%. Am avut și eșecuri, greșeli pe care le-am învățat din mers; de exemplu, am plantat primăvara, dar a fost o primăvară secetoasă și am avut pierderi de aproximativ 90%. Dar să presupunem că avem terenul nostru că altfel nu putem să ne apucăm de acest business deoarece este o plantă care poate fi cultivată pentru 13-15 ani, ea trebuie reînnoită după un timp.

Materialul săditor certificat pe care îl folosim noi îl aducem din Bulgaria, de la un producător cu care colaborăm de 7 ani și care ni-l vinde cu 0,15-0,18 eurocenți/bucată. Așadar ca să aflăm cât ne costă doar materialul săditor certificat, spre exemplu 20.000 de plante/ha, trebuie să facem acest calcul: 0,15-0,18 x 20.000 plante. Celor care cred că fac ușor bani cu această cultură le spun doar atât: timp de 5 ani să își ia gândul de la partea de venituri pentru că este destul de complicat. Trebuie pasiune, timp, răbdare și suport financiar“, a încheiat Radu Bîlbîe.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cum va arăta noua strategie Agro-Ecologică a Uniunii Europene? GREEN DEAL – PACT şi IMPACT

Cuprinzând majoritatea sectoarelor de activitate, Acordul pentru Tranziție Ecologică, cunoscut drept Green Deal, va avea un impact deosebit în următoarele domenii: energie, producție industrială și agricultură. Comisia Europeană se angajează să îndeplinească niște obiective ambițioase: reducerea aproape totală a emisiilor de carbon și a poluării, dezvoltarea unei economii circulare bazate pe reciclare și sustenabilitate și reducerea cu până la jumătate a substanțelor fitosanitare din agricultură. Însă, această tranziție vine cu niște costuri care nu sunt deloc neglijabile.

Cine va suporta aceste costuri? Cum vor fi afectați fermierii și ce scheme de suport vor exista? De ce resurse au nevoie agricultorii pentru a reuși în acest proces de ecologizare?

Pentru a înțelege mai bine toate aceste aspecte, Asociația Presei Agricole din România (APAR) a organizat, la jumătatea lunii mai, conferința internațională „GREEN DEAL – PACT şi IMPACT“.

Redăm în cele ce urmează perspectivele a doi decidenți și a doi reprezentanți ai fermierilor cu privire la acest subiect important.

„Europa şi-a propus un obiectiv foarte ambiţios:  lidersheap-ul în această iniţiativă globală de a deveni primul continent neutru din punctul de vedere al emisiilor de carbon până în 2050. Agricultura şi silvicultura au o particularitate foarte importantă în acest proces, şi anume că sunt singurele sectoare care pot capta şi înmagazina dioxidul de carbon în sol, în biomasă. Vorbim în prezent în Uniunea Europeană de un potenţial net de stocare a carbonului de circa 300 de milioane de tone de dioxid de carbon anual. Uniunea Europeană, când a aprobat cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027, s-a angajat ca 30% din bugetul european să fie dedicat cheltuielilor pentru combaterea schimbărilor climatice şi protecţia mediului; iar cel puţin 40% din fondurile PAC vor fi alocate pentru cheltuieli verzi. Noutatea absolută a Politicii Agricole Comune pentru următoarea perioadă, eco-schemele, reprezintă o compensare peste plăţile directe a acelor fermieri care adoptă practici agricole ce contribuie la protecţia mediului şi la combaterea schimbărilor climatice. Procentul nu este încă agreat; Consiliul European a propus 20%, iar Parlamentul 30% şi nu s-a ajuns încă la un numitor comun. Bugetul alocat României pentru perioada 2021-2027 este de 21,7 miliarde de euro, din care 13,6 miliarde euro se duc către Agricultură, iar 6,9 miliarde către dezvoltarea rurală.“ – Mihail Dumitru, director general adjunct, direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a Comisiei Europene (DG-AGRI).

„Mă tem că relocarea celor 30% din fondurile PAC, în conformitate cu principiile Green Deal, se va face în cadrul PAC. Deci, nu sunt bani suplimentari, sunt bani care vor fi luaţi de la alţi fermieri care nu se vor putea angrena în cadrul eco-schemelor. Altfel spus, în plan real vom avea un buget redus al sectorului agricol din UE, chiar dacă punem la socoteală şi cele 7,5 miliarde de euro cuprinse în instrumentul Next Generation. Cu acest buget redus ar trebui să rămânem competitivi pe piață și să luptăm cu importurile extra-europene. Acest lucru nu mi se pare realist.

„Mă tem că relocarea celor 30% din fondurile PAC, în conformitate cu principiile Green Deal, se va face în cadrul PAC. Deci, nu sunt bani suplimentari, sunt bani care vor fi luaţi de la alţi fermieri care nu se vor putea angrena în cadrul eco-schemelor. Altfel spus, în plan real vom avea un buget redus al sectorului agricol din UE, chiar dacă punem la socoteală şi cele 7,5 miliarde de euro cuprinse în instrumentul Next Generation. Cu acest buget redus ar trebui să rămânem competitivi pe piață și să luptăm cu importurile extra-europene. Acest lucru nu mi se pare realist.

Prin urmare, am solicitat Comisiei Europene să vină cu evaluarea impactului, cum ar afecta aceste decizii securitatea noastră alimentară, competitivitatea şi veniturile din agricultură.

Suntem destul de îngrijoraţi că nu avem alternative. De exemplu, în ceea ce priveşte produsele de protecţia plantelor, pur şi simplu nu vedem iniţiative la nivelul UE de a înlocui aceste produse, care probabil nu vor fi reautorizate. Acest lucru este de neacceptat pentru că fermierii au nevoie de soluţii.

Nu ne împotrivim sustenabilității, dar nici nu ne putem aștepta să eliminăm toate soluțiile și fermierii să facă în mod magic ceva ce nu au reușit să facă până acum.“ – Pekka Pesonen, secretar general COPA-COGECA (cea mai mare organizație a fermierilor și cooperativelor agricole din UE.

„Acest Plan Național Strategic trebuie să se plieze pe Pactul Ecologic European, care are obiective ambițioase și vine ca o necesitate la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Ca medic veterinar și profesor de toxicologie înțeleg foarte clar care sunt consecințele unei agriculturi mai puțin responsabile, care utilizează foarte multe îngrășăminte, pesticide, medicamente în creșterea animalelor, dar trebuie să cântărim și care vor fi consecințele asupra fermierilor pe termen lung. Aici trebuie ca alături de decidenții europeni să găsim o soluție.

În această perioadă suntem obligați să gândim, împreună cu fermierii, cum vor arăta acele eco-scheme care vor fi obligatorii pentru Statele Membre, dar vor fi opționale pentru fermier. Dacă fermierii nu le accesează, atunci riscul de a pierde sume mari de bani este foarte mare. Așteptăm decizia privind cuantumul acestor eco-scheme. Noi, la nivel de miniștrilor, am decis 20%, din Parlament a venit propunerea de 30%; probabil se va ajunge la 25% prin trialog; însă ceea ce conteză este ca ele să fie acceptate de fermieri.

Eu, în această perioadă, am o preocupare deosebită față de Planul Național de Redresare și Reziliență și nu înțeleg împotrivirea Comisiei Europene legată de programul nostru privind reabilitarea infrastructurii de gestionare a apei. România este într-o zonă a Europei care este predispusă deșertificării și trebuie să facem ceva. Credem că soluția este această strategie pe care noi ne-am asumat-o, prin care vrem să utilizăm apa cât mai responsabil, să utilizăm apă cât mai puțină și energie din surse regenerabile.“ – Adrian Oros, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România.

„Avem o agricultură polarizată în jurul a două modele: unul de subzistență și altul performant și mai avem o mare problemă legată de fragmentarea terenurilor între foarte mulți fermieri trecuți de 60 de ani. Suntem sub media europeană privind tinerii fermieri și ne aflăm într-o zonă de procent infim în ceea ce privește managerii de fermă tineri. Toate acestea remodelează agricultura europeană și cea românească, iar Green Deal are un impact extraordinar asupra acestui proces de remodelare. Un lucru important este că această tranziție nu se poate face fără integrarea tehnologiilor 4.0 pentru a avea o agricultură mai prietenoasă cu mediu, dar care să mențină și performanța.

Prin urmare avem nevoie de investiții, de acces la tehnologii inovative care să le înlocuiască pe cele folosite până în prezent și avem nevoie de formare de capital uman capabil să facă față provocărilor și să asigure succesiunea.

De aceea am dezvoltat două programe: unul intră deja în al treilea an – Tineri Lideri pentru Agricultură, care are ca țintă 1.000 de tineri, copii de fermieri, care să fie pregătiți prin acest proiect și care să reprezinte masa critică a schimbării din agricultura românească.

Al doilea se numește „Program de pregătire a operatorilor din agricultură 4.0“, un program de pregătire a managerilor de fermă privind noul PAC; avem în lucru ghiduri focusate pe FEADR și pe fondul pentru tranziție justă, dar mai ales pe  eco-scheme care reprezintă ceea va face diferența pe piață.“ – Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români (CFRo)

Daniel Plăiașu

Singurul soi de castravete amar aclimatizat la condițiile din ţara noastră, cultivat la Fierbinți

Cultura castravetelui amar este una dintre ideile de afaceri cu potențial mare de profit chiar și în cazul unor investiții pe suprafețe mici, de câteva mii de metri pătrați, după cum ne spune și Steluța Munteanu, care a înființat o astfel de plantație în anul 2019 în Fierbinți, județul Dâmbovița.

Inamicul pancreatitei și al diabetului

Familia Munteanu manageriază o firmă ce se ocupă de 10 ani de import și personalizează produse promoționale, dar cu agricultura au început să cocheteze abia în anul 2019, când au înființat o plantație de castravete amar pe o suprafață de 2.000 mp. „Povestea noastră este simplă; ne-a plăcut mereu să lucrăm în aer liber, dar jobul nostru a fost de birou, prin urmare ne doream de mai mulți ani să facem ceva outdoor. În urmă cu 4 ani am făcut o criză de pancreatită, mama și soacra mea au diabet și tot căutând remedii naturale am descoperit castravetele amar. Așa s-a născut ideea de a planta această cultură, dar a existat și dorința de a-i ajuta pe alții. Am plecat la drum cu fonduri proprii, sperând ca anul acesta să putem accesa fonduri europene, însă pandemia a pus stop la orice speranță“, spune cultivatoarea.

Cultura… în regim ecologic

castravete amar Fierbinti Dambovita recolta

Cu toate că, la nivel de țară, încă nu putem vorbi de suprafețe impresionante cu o astfel de cultură de nișă, producția mare obținută pe suprafețe mici îi inspiră pe toți mai mulți tineri să înceapă o afacere agricolă cu castravetele amar supranumit și insulina vegetală, în regim ecologic, mai adaugă Steluța. „Am avut avantajul de a începe pe un teren ce nu a fost lucrat de ceva timp și cu o plantă care nu are mulți dăunători și cerințe foarte speciale. Folosim un sistem de palisare din două rânduri unite pentru a crea o boltă pe care planta să se poată dezvolta armonios. Desigur că la o asemenea suprafață folosim un sistem de picurare și folie de mulcire pentru combaterea buruienilor. Pentru a proteja plantele de arșița specifică lunilor de vară folosim un sistem de plase de umbrire ce reduce temperatura, dar apără și de păsări. Totul în regim ecologic, fiind deja în conversie ecologică cu cei de la EcoCert.“

Rodeo - singurul soi aclimatizat la condițiile de la noi din țară

În primul an aceștia au avut o varietate de soiuri de la Priya, Konkan,Vivek la Moon Beauty, dar cel mai productiv s-a dovedit a fi Rodeo, specifică cultivatoarea. „Răsadurile sunt certificate și achiziționate de la SCDL Buzău, unde dl ing. Costel Vânătoru a brevetat soiul Rodeo – singurul aclimatizat la condițiile de la noi din țară. Un fruct din soiul Rodeo ajunge cu ușurință la 200-250 g și peste 20 cm. Anul acesta am decis să rămânem doar cu acest soi pentru o producție mai mare. Tot acesta a avut bunăvoința și răbdarea de a ne îndruma pas cu pas de la început, cu tot ce este necesar unei asemenea plantații, dar și cu cărți și materiale de specialitate.“

castravete amar Fierbinti Dambovita

Anul acesta familia din Dâmbovița a plantat castravete amar pe o suprafață de 5.000 mp; la început preconizau o producție semnificativă, dar planurile le-au fost date peste cap. „Estimam la început o producție de 20 de tone, dar seceta ne-a încetinit foarte mult. Nu folosim absolut niciun fel de produs fitosanitar. Planta, fiind încă nouă pe meleagurile noastre, nu are dăunători și nici boli. Până acum nu am avut probleme majore, doar seceta ne-a afectat anul acesta foarte tare. Lipsa forței de muncă și restricțiile impuse de pandemie au fost singurele notabile“, mai spune Steluța Munteanu.

castravete amar

La fel ca în cazul oricărei culturi de nișă, desfacerea producției este cea care pune cele mai mari probleme, odată cu apariția situației pandemice. „Distribuția ar fi trebuit să se facă către câțiva producători de ceaiuri, doar că anul acesta s-au retras din cauza pandemiei. Prețul către persoane fizice variază între 20-30 lei/kg. Ne dorim certificarea pentru ambalare și distribuție în regim propriu a produselor noastre, valorificarea lor în magazine naturiste și de specialitate, rețele de retail și diverse platforme online. Recomandarea mea este aceea de a avea un plan bine pus la punct de la început, de la răsad până la clientul final. Pandemia are și părți bune în ceea ce privește managementul timpului“, încheie Steluța Munteanu, cultivatoare de castravete amar din Fierbinți, județul Dâmbovița.

Beatrice Alexandra MODIGA

Proiectul Tehnologii ecologice postrecoltă. Soluții inovative de păstrare și procesare minimală a fructelor ecologice

Centrul de Cercetare pentru Studiul Calității Produselor Agroalimentare este cea mai nouă infrastructură de cercetare de la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București. Centrul de cercetare dispune de 13 laboratoare dotate cu echipamente de ultimă generație. Aici se desfășoară activitatea de cercetare pentru mai multe proiecte internaționale și naționale care abordează teme de mare actualitate.

În Laboratorul de tehnologii postrecoltă s-a implementat proiectul „Tehnologii ecologice postrecoltă” care face parte din proiectul complex ECOTEHNOPOM – „Creșterea capacității instituționale de cercetare – dezvoltare – inovare în domeniul pomiculturii ecologice“. Laboratorul dispune de 12 celule a câte 1 m³ fiecare, în care este controlată atât injecția cât și absorbția oxigenului, dioxidului de carbon și a azotului. De asemenea, temperatura și umiditatea sunt și ele controlate și monitorizate.

Tehnologiile de păstrare a fructelor ecologice în atmosferă controlată au la bază utilizarea amestecurilor de gaze în diferite concentrații, precum și a temperaturilor scăzute și a valorilor ridicate ale umidității relative.

Proiectul component este realizat în parteneriat cu Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești, Mărăcineni și Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Industrializarea și Marketingul Produselor Horticole „HORTING“.

Obiectivele principale ale proiectului:

l tehnologii ecologice postrecoltă îmbunătățite/noi de păstrare a fructelor ecologice în atmosferă controlată;

l tehnologii ecologice de procesare prin congelare/liofilizare a fructelor ecologice;

l tehnologii ecologice de minimă procesare prin uscare a fructelor ecologice.

În urma cercetărilor s-a observat că fructele depozitate în atmosferă controlată au putut fi păstrate o perioadă mai îndelungată comparativ cu cele depozitate într-un depozit frigorific normal. De asemenea, calitatea a fost superioară, păstrând în același timp vitaminele, mineralele și antioxidanții specifici. Fructele depozitate în astfel de condiții au fost: mere, prune, afine, aronia, căpșuni şi cireșe.

Tot în cadrul proiectului s-au realizat tehnologii ecologice de procesare minimală prin congelare la -80°C și apoi liofilizarea fructelor ecologice.

Liofilizarea este sublimarea/evaporarea în vid a apei, după congelare. Practic, se elimină apa din fructe la temperaturi de -45°C, în formă gazoasă. În urma liofilizării se obţin produse deshidratate, dar cu toate vitaminele, mineralele și antioxidanții din fructele proaspete. În urma procesului de liofilizare fructele devin mai ușoare, spațiul de depozitare necesar este mai mic, iar transportul se poate realiza mai facil și mai puțin costisitor.

În anul 2020, împreună cu toți partenerii proiectului s-a realizat un program comun de cercetare-dezvoltare-inovare care să valorifice interactiv cunoștințele și rezultatele cercetătorilor din pomicultură, protecția plantelor, industria alimentară și chimico-farmaceutică, marketingul produselor și nu numai, în scopul continuării colaborării interdisciplinare în domeniul agriculturii ecologice.

Se vor elabora ghiduri de instruire pentru tehnologiile de păstrare a fructelor ecologice, de minimă procesare a acestora prin congelare/liofilizare, respectiv prin uscare, care să respecte legislaţia europeană în domeniu și, totodată, să aducă atât producătorilor, cât și consumatorilor sfaturi utile despre păstrarea și procesarea fructelor ecologice. Astfel ne dorim ca fructele produse în sistem ecologic, fără pesticide și îngrășăminte chimice, să fie puse la dispoziția consumatorilor pe tot parcursul anului, fie proaspete, fie minim procesate prin tehnologii „curate“ în armonie cu mediul, contribuind astfel la sănătatea populației.

Cu rezultatele obținute în cadrul proiectului, anul acesta am participat și la câteva târguri de invenții și am obținut medalii precum: Salonul Internațional de Inventică „INVENTICA 2020“ de la Iași – Diplomă de Excelență și Medalia INVENTICA și Salonul International de Invenții și Inovații „TRAIAN VUIA“ de la Timișoara – Diplomă și medalia de bronz, Diploma de excelență „Justin Capră“.

Mai multe informații despre activitatea desfășurată de noi puteți găsi atât pe pagina web a proiectului http://ecotehnopomp4.usamv.ro/, dar și mai multe informații valoroase despre proiecte care abordează teme de mare actualitate găsiți pe pagina web a universității http://www.usamv.ro/.

USAMV București – Centrul de cercetare pentru studiul calității produselor agroalimentare

CS III dr. Andreea Stan,

Prof. univ. dr. Liliana Bădulescu

Agricultura ecologică nu-i pentru oricine

Să lucrezi în agricultura ecologică este o provocare, așa răspund majoritatea celor angrenați în sistem. Unul dintre ei este Lucian Dragomir, un țăran responsabil, după cum spune despre sine. Lucrează în agricultura ecologică și livrează legume cu gust în județul Brașov. Nu a făcut dintotdeauna acest lucru, ba chiar a lucrat și în multinaționale, însă atunci când a fost sfătuit să mănânce cât mai mult organic, a decis să-și producă singur mâncare. De aici și până la a avea o afacere în agricultura ecologică au mai fost doar câțiva pași.

Legumicultură din necesitate

„Am început să cultiv legume mai întâi în curtea casei din Sânpetru; am făcut niște solarii strâmbe, așa cum m-am priceput. Am văzut că legumele nu mai au gust și, nefiind din branșă, am început să citesc, să întreb și am ajuns să am legături și în alte țări cu alți pasionați de legumicultură. Așa că în 2013 am înființat firma, am început să lucrez și terenul din Vad, unde am avut un solar improvizat, care oricum s-a prăbușit în următorii 2 ani, și mai multe culturi în câmp“, a punctat Lucian.

În acest moment ferma este certificată ecologic de 2 ani, iar dezvoltarea ei a venit de la un an la altul. Treptat s-a dezvoltat și clientela, deci și firma. Agricultorul a apelat inclusiv la credite bancare, iar investiția se ridică în acest moment la peste 50.000 de euro. În spații protejate lucrează 800 m², diferența până la jumătate de hectar reprezentând culturi în câmp. A lucrat o suprafață mai mare, de cca 1 ha, dar a redus pentru că nu găsește forță de muncă. Mai în glumă, mai în serios, spune că lucrează doar cu stânga și cu dreapta. A dat anunțuri pe toate platformele cunoscute, chiar și în ziare și tot nu găsește oameni. La un moment dat a angajat o fată din sat, care însă a plecat după câteva luni în Germania, pentru a lucra tot în agricultură, însă pe un salariu mult mai mare, pe care el nu și-ar fi permis să-l ofere.

Varietate de tomate

Tomatele ocupă un loc important în cadrul fermei, motiv pentru care Lucian le acordă o atenție deosebită. De exemplu, în acest an a plantat printre tomate diverse alte plante aromatice, două soiuri asiatice, țelină și chiar praz. A făcut acest lucru pentru a potența gustul tomatelor, dar și pentru că au rol de paznic împotriva dăunătorilor. Alege an de an doar soiuri heirlomm, iar în acest an are 23 de soiuri cu diferite forme și culori.

„Încep însămânțarea în 3-5 ianuarie, în 60 de zile răsadul ajunge la maturitatea când poate fi plantat și atunci îl plantez după o metodă rusească. Ce presupune această metodă? Plantarea răsadului într-un unghi de 45 grade și astfel se mărește suprafața radiculară a tomatei cu peste 60%, iar la o singură plantă pot să am între 3 și 6 coloane de rod. Eu zic că este metoda ideală de a mări cantitatea de tomate recoltate pe un singur fir. Acest sistem permite și un ciclu mai lung de culegere; eu încep pe 15 iunie și uneori ajung până spre 1 decembrie. În faza de răsad stropesc de 3 ori cu decoct de coada calului, la plantare din nou, apoi aplic un tratament foliar cu Zeolit, singurul input pe care îl cumpăr, și săptămânal fac o hrănire cu un compost de gunoi de grajd de la păsări și urzici. Execut defolieri o dată la 2 săptămâni și irigatul are loc prin picurare. Prefer acest sistem în primul rând pentru că se realizează o economie de apă, apoi pentru că permite o fertilizare de înaltă precizie, și nu în ultimul rând, pentru că prezintă riscul de ardere a plantei dacă irig în miezul zilei; se știe că apa căzută pe plante poate provoca arsuri grave“ a menționat Lucian.

Anul trecut a avut o producție de 7 tone de tomate pe 600 mp. Nu a avut boli în solarii pentru că în agricultura ecologică cel mai bine este să previi, după cum ne spune. Își produce singur răsadurile, doar cu sămânță ecologică, iar la tomate, pe perioada de rod, alege cele mai sănătoase tomate, extrage semințele, le usucă și apoi le dezinfectează într-o soluție de cenușă și usturoi.

„La început aveam probleme pentru că oamenii voiau roșiile livrate pe categorii, dar s-au obișnuit cu mixurile și eu zic că este minunat să ai într-o salată 12 culori de tomate cu texturi și gusturi diferite. Toate lucrările de înființare și întreținere le execut manual, am externalizat doar lucrările de pregătire a terenului“, a specificat acesta.

Soiuri de salate plantate la cerințele șefilor bucătari

Lucian are și un loc de joacă în fermă, unde face diferite experimente. De exemplu, în acest an a încercat o cultură conglomerată a mai multor categorii de legume – un rând de usturoi, menit murăturilor pe care le va pune în toamnă, apoi morcovi mov, ardei iute, ceapă de apă, din nou morcov mov și usturoi, ceapă de apă, intercalată cu țelină de tijă și trei sortimente de varză kale. „Spun că este un experiment pentru că o bună parte din plante nu se pretează a fi puse una lângă cealaltă, cum ar fi ceapa cu usturoiul, ceapa cu varză iar nu merge, dar intercalând ardei iuți și morcov se anihilează toate deranjurile care s-ar putea produce“, menționează fermierul.

În cadrul fermei găsim și ceapă, usturoi, varză, dovlecei, castraveți, măcriș și diverse soiuri de salată. La salată alege în primă fază soiuri rezistente la ger, iar pentru salata de vară alege alte soiuri. Întrebat care sunt costurile semințelor ecologice, fermierul a specificat faptul că uneori prețul poate fi și de 10 ori mai mare față de cel plătit pentru semințele convenționale, iar aceste costuri nu reies din prețul de vânzare a produselor.

„La salată plantez soiuri rezistente la temperaturi scăzute. De exemplu, în acest an cultura a fost însămânțată în 26 februarie, iar între timp a mai avut parte de cel puțin 20 de nopți cu temperaturi negative, dar plantele s-au comportat foarte bine. Am diverse soiuri, unele plantate la cerințele bucătarilor cu care lucrez. Salata o comercializez în mixuri, la gramaj, nu per bucată“, a spus Lucian.

Livrări la domiciliu

ECOLOGIC

Produsele obținute în fermă sunt livrate către persoane fizice din Brașov pe baza unui abonament, ce reprezintă o sumă pe care o stabilește fiecare beneficiar. Astfel că există familii cu abonament de 500 lei, iar altele și de 4.000 lei. Abonamentele se plătesc în avans pentru anul următor și beneficiarii primesc apoi produse în funcție de sezon pe baza unui contract fiscalizat, totul fiind bine pus la punct. De asemenea, legume ajung și în sistemul Horeca, 10-12 restaurante din Brașov având în meniu preparate care au la bază produse din ferma lui Lucian. Livrează o dată pe săptămână pe timpul primăverii, iar vara și toamna de două ori pe săptămână. Legumele ajung doar în județul Brașov, pentru că: „Eu nu depășesc limitele județului; ce culeg seara, livrez a doua zi. Sunt 55 km până în Brașov și vreau ca marfa să ajungă cât mai proaspătă la beneficiari. În această perioadă de pandemie vânzările au scăzut cu 15%, doar 4 restaurante au avut sistem de livrări și doar acolo am putut distribui legume. Însă eu voi rămâne alături de ei, așa cum au fost și ei alături de mine“, a mai spus el.

Ce înseamnă un an bun în agricultura ecologică? Un an în care ieși pe profit, chiar și cu un leu, spune legumicultorul, care a mai precizat faptul că nu stabilește prețul legumelor în funcție de cum merge piața, ci aplică un calcul ca la o fabrică de cuie – cât îl costă să scoată produsul, plus o marjă de 30% care să-i sigure continuitatea firmei.

Provocările din domeniu

Chiar dacă nu este agricultor de meserie, Lucian este mai bine ancorat în realitățile din teren decât mulți alți producători. A conștientizat faptul că este nevoie de asociere pentru a fi o voce în sector. Așa că alături de alți producători a înființat o cooperativă pentru a putea livra o gamă mai mare și mai variată de produse.

„În România, agricultura ecologică nu este la un nivel ridicat, deși avem cel mai mare potențial din Europa. Poate și pentru că nu avem un sprijin special pentru acest sector, nu avem un cadru legislativ bine definit. Microferma ar trebui definită în România. Produsul valoros, curat nu se poate face decât într-o fermă de dimensiuni reduse, chiar și Comisia Europeană recunoaște acest lucru, deci ar trebui să fie și la noi microferma prioritatea 0. Și noi, agricultorii, trebuie să facem mai multe. De exemplu, nevoia de asociere a venit în urma nevoii de a aduce în piață produse procesate, manufacturate, așa cum se întâmplă de exemplu în Franța. Astfel de produse ar aduce plus valoare nu doar fermierului ci și zonei, turismului și tuturor factorilor implicați“, a punctat agricultorul.

Pentru a nu risipi legumele și fructele care nu pot fi comercializate, acesta le pune „La borcan“, după cum se numește și firma. Bulion, suc de roșii, trei feluri de zacuscă, murături, dulceață, toate sunt livrate în același sistem. Numărul și felul borcanelor variază de la an la an, în funcție de producții, iar în această primăvară stocurile s-au epuizat mult mai repede ca urmare a pandemiei, atunci când toată lumea era preocupată să facă provizii.

Nici planurile de viitor pe care le are țăranul responsabil nu sunt de ici de colo. Plănuiește să publice o carte despre agricultura ecologică care va cuprinde tehnologii pentru gama de legume pe care o cultivă, dar și un calcul economic în care vrea să demonstreze cum să ai rulaj de 20.000 euro într-o microfermă de 2.000 mp, precum și alte recomandări pentru microferme. A accesat programul de credit IMM Invest, a trecut de primele faze și așteaptă răspunsuri pentru că își dorește să ridice un solar de 500 mp, cu titlu experimental, bazat pe energie verde, care să includă și un sistem live streaming, care să permită clienților să vadă ce se întâmplă în solar zi de zi, de la înființarea culturii și până la desființare.

Determinat să facă lucrurile bine, Lucian spune că 12 ore de muncă pe zi sunt prea puține pentru că își dorește să obțină produse de calitate și nu vizează neapărat cantitatea.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Pactul ecologic European și viitorul economiei UE

Comisia Europeană a prezentat la finele lunii decembrie Pactul ecologic european, o foaie de parcurs menită să asigure durabilitatea economiei UE, prin transformarea provocărilor legate de climă și de mediu în oportunități în toate domeniile de politică și prin garantarea unei tranziții care să fie echitabilă pentru toți și favorabilă incluziunii tuturor.

Pactul ecologic european oferă o foaie de parcurs care conține acțiuni menite să încurajeze utilizarea eficientă a resurselor prin trecerea la o economie circulară curată și să pună capăt schimbărilor climatice, să inverseze declinul biodiversității și să reducă poluarea. Astfel, potrivit unui document al Consiliului Europei, acest pact prezintă investițiile necesare și instrumentele de finanțare disponibile și explică modul în care se va asigura o tranziție justă și favorabilă incluziunii.

De subliniat că pactul ecologic european acoperă toate sectoarele economiei, în special transporturile, energia, agricultura, clădirile și sectoarele industriale, de exemplu cele ale siderurgiei, cimentului, TIC, textilelor și produselor chimice. Pentru a consacra în legislație ambiția politică de a deveni, până în 2050, primul continent neutru din punct de vedere climatic, Comisia va prezenta, în termen de 100 de zile, primul „act legislativ european privind clima“. Pentru a atinge obiectivele în materie de climă și mediu, Comisia va prezenta, de asemenea, Strategia privind biodiversitatea pentru 2030, noul Plan de acțiune privind strategia industrială și economia circulară, Strategia „de la fermă la consumator“ pentru o alimentație durabilă și propuneri pentru o Europă lipsită de poluare. Vor începe neîntârziat lucrările în vederea majorării obiectivelor Europei în materie de emisii pentru 2030, stabilind o traiectorie realistă de îndeplinire a obiectivului pentru 2050.

Investiții mari

Îndeplinirea obiectivelor Pactului ecologic european va necesita investiții semnificative. Se estimează că atingerea obiectivelor actuale pentru 2030 privind clima și energia va necesita investiții anuale suplimentare în valoare de 260 de miliarde euro, reprezentând aproximativ 1,5 % din PIB-ul din 2018. Aceste investiții vor necesita mobilizarea sectorului public și a celui privat. Comisia va prezenta, la începutul anului 2020, Planul de investiții pentru o Europă durabilă, menit să răspundă nevoilor de investiții. Cel puțin 25 % din bugetul pe termen lung al UE ar trebui să fie alocat acțiunilor climatice, iar Banca Europeană de Investiții, în calitate de bancă a Europei în domeniul climei, va oferi un sprijin suplimentar. Pentru ca sectorul privat să contribuie la finanțarea tranziției către o economie verde, Comisia va prezenta, în 2020, o strategie de finanțare verde. Lupta împotriva schimbărilor climatice și a degradării mediului este un efort comun, dar nu toate regiunile și statele membre pornesc din același punct. Mecanismul de tranziție echitabilă va sprijini regiunile care se bazează în mare măsură pe activități cu intensitate mare a emisiilor de dioxid de carbon. Acest mecanism îi va sprijini pe cetățenii cei mai vulnerabili pe parcursul tranziției, oferindu-le acces la programe de recalificare și la oportunități de angajare în noi sectoare economice, după cum se arată în documentul CE.

Primii pași...

„În martie 2020, Comisia va lansa un Pact climatic, menit să facă auzită vocea cetățenilor și să le confere un rol în conceperea noilor acțiuni, în schimbul de informații, în lansarea de activități la nivel local și în promovarea soluțiilor care pot fi reproduse și în alte locuri. Provocările globale pe care le reprezintă schimbările climatice și degradarea mediului necesită un răspuns la nivel mondial. UE va continua să își promoveze obiectivele și standardele în materie de mediu în cadrul convențiilor ONU privind biodiversitatea și schimbările climatice și să își consolideze diplomația ecologică. G7, G20, convențiile internaționale și relațiile bilaterale vor oferi ocazia de a convinge și alte state să își intensifice eforturile. UE își va utiliza, de asemenea, politica comercială pentru a asigura durabilitatea și va încheia parteneriate cu țările învecinate din Balcani și Africa pentru a le ajuta în procesele de tranziție. Comisia invită Parlamentul European și Consiliul European să aprobe viziunea sa ambițioasă în ceea ce privește viitorul economiei europene și al mediului și să contribuie la realizarea acesteia. Comisia va prezenta măsurile anunțate în foaia de parcurs a Pactului ecologic european“, se mai arată în document.

  • Uniunea Europeană a obținut deja rezultate solide în ceea ce privește reducerea emisiilor sale de gaze cu efect de seră, menținând totodată creșterea economică. În 2018 emisiile au fost cu 23% mai mici decât în 1990, PIB-ul Uniunii crescând cu 61% în aceeași perioadă.
  • O majoritate covârșitoare a europenilor consideră că protecția mediului este importantă (95%). Aproape 8 din 10 europeni (77%) afirmă că protecția mediului poate dinamiza creșterea economică.

Președinta CE, Ursula von der Leyen: „Pactul ecologic european este noua noastră strategie de creștere, o creștere care oferă mai mult decât consumă. Acest pact arată cum să ne transformăm modul de viață și de muncă, de producție și de consum, astfel încât să trăim mai sănătos și să dezvoltăm capacitățile de inovare ale întreprinderilor noastre.“
Vicepreședintele executiv CE, Frans Timmermans: „Ne aflăm într-o situație de urgență climatică și de mediu. Pactul ecologic european este o ocazie de a îmbunătăți sănătatea și bunăstarea cetățenilor, prin transformarea modelului nostru economic. Planul nostru stabilește ce avem de făcut pentru a reduce emisiile, a restabili sănătatea mediului, a proteja fauna și flora sălbatică, a crea noi oportunități economice și a îmbunătăți calitatea vieții cetățenilor.“

Ion BOGDAN

Fermă bio care livrează sănătate „La Borcan“

„La Borcan“ sunt produsele crescute cu grijă în grădina lui Lucian Dragomir, un braşovean de 45 de ani. Din 2018 Lucian are și certificat de confirmare a conversiei spre agricultura ecologică, așa că folosește doar semințe certificate ecologic, pe o suprafaţă de cca 8.900 mp, în satul Vad, comuna Șercaia, județul Brașov.

Din necesitatea de a trăi sănătos

În anul 2013 Lucian a desţelenit toată grădina de acasă; ulterior a făcut un contract de comodat cu familia soţiei pentru o proprietate bătrânească din satul Vad, comuna Şercaia, o suprafaţă de 2.000 mp cultivaţi, din care 150 mp în solar. Toate acestea doar pentru a produce şi mânca legume sănătoase, ne spune acesta. „În urmă cu zece ani am fost diagnosticat cu un sindrom rar, care printre multe alte cauze îşi datorează apariţia în sistemul meu prin alimentaţie cu produse procesate şi excesiv chimizate. Aşa că am început să-mi produc propria mâncare şi am început cu legumele. Am pornit afacerea fără niciun leu, dar am fost ajutat de o mai veche cunoștință care a și fost asociat preț de şapte luni, când în urma unei analize riguroase i-am prezentat situația care cerea o investiție medie și rapidă, moment în care acesta a cerut să se retragă, întrebându-mă: „Tu cât ai de gând să stai cu negru sub unghii?“. Această întrebare m-a ambiționat să vreau să reușesc în acest domeniu! Ulterior, mi-am desţelenit o parte din gazonul grădinii şi în anii următori mi-am încropit câteva solarii. Uşor, uşor am început să mă specializez în procesarea legumelor și fructelor, în preparate tradiționale specifice zonei, la borcan“, adaugă braşoveanul.

Doar seminţe Heirloom

Toate seminţele sunt Heirloom, adică nu sunt hibrizi modificaţi genetic în laborator. Seminţele sunt dezinfectate înainte de plantare în zeamă de cenuşă şi usturoi la temperatura de 70°C, iar pământul folosit la răsaduri conţine pământ de ţelină, biohumus producţie proprie, îngrăşământ din găinaţ de pasăre, turbă, nisip şi perlit, mai adaugă întreprinzătorul. „Răsadurile sunt udate cu atomizorul, iar la interval de două săptămâni aplicăm îngrăşământ foliar în macerat de urzică, alternativ cu macerat de alge marine. Contra insectelor dăunătoare răsadurilor realizăm infuzii de ardei iute şi usturoi. Contra bolilor specifice acţionăm cu diluţii de zer şi săpun de casă. Astfel, îngrăşămintele din întreprinderea noastră sunt 100% organice, iar în marea lor majoritate sunt de natură vegetală, realizate din compost obţinut din resturile vegetale ce se adună de-a lungul ciclurilor de producţie precedente“, specifică cultivatorul.

Coşul bisăptămânal de legume

Pe lângă culturile de tomate, ardeioase, ceapă, salate, fasole, rădăcinoase, dovlecei și castraveți, începând cu anul 2014 Lucian a diversificat producţia adăugând busuioc, ţelină tijă, coriandru, salată verde şi astfel a prins primii clienţi persoane juridice, diferite lanţuri de restaurante. Astfel că un an mai târziu a dublat suprafaţa de cultură în spaţii protejate cu multe noutăţi în cultură: dovlecei chinezeşti, pepeni, fasole verde şi boabe, plante aromatice. De asemenea, a experimentat cu mare succes coşul bisăptămânal de legume proaspete. Astfel, a ajuns să dubleze numărul de clienţi, atât persoane fizice cât şi juridice, iar anul 2016 a venit cu 1 hectar ca suprafaţă de cultură. Întreaga investiţie ajunge la circa 50.000 de euro, investiţie care nu era posibilă fără accesarea unor credite, mai adaugă braşoveanul.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cultură ecologică de aronia la Corneşti

Pentru Melania Cozea, din satul Cătunu, comuna Corneşti, judeţul Dâmboviţa, cultivarea plantelor de aronia pe o suprafaţă de 3 ha, este o afacere rentabilă, în care a investit timp, bani și multă pasiune. În prezent, întreaga producţie este destinată procesării de diverse sucuri concentrate, răcoritoare şi siropuri. Aceasta nu se rezumă la atât, de aceea pe viitor vrea să facă o mică fabrică de gem, fructe uscate şi vin.

De la plantaţie de soc şi lavandă la cea de aronia

Melania a început să cultive plante medicinale şi arbuşti fructiferi în anul 2014, pe un teren luat în arendă. Iniţial a înfiinţat o cultură de lavandă şi soc. Apoi, continuând studiul despre fructe cu conţinut puternic de antioxidanţi (cum este şi socul), a aflat despre aronia, ne spune aceasta. „În anul 2015 am înfiinţat cultura de aronia pe o suprafaţă de 3 ha. Ulterior, fiind deja convinşi că pasul nostru în domeniul agriculturii nu este o greşeală, am achiziţionat şi terenurile. Dintre avantajele culturii de aronia pe care le-am identificat la acel moment erau: aronia este o cultură nouă în România, fructele au un conţinut puternic de antioxidanţi, fiind şi o cultură uşor de întreţinut. La acea vreme fiind „nespecialişti“, era important pentru noi să putem întreţine o astfel de cultură, cu atât mai mult cu cât decizia ca plantaţia să fie ecologică o luasem deja.“

În ceea ce priveşte accesarea fondurilor europene, familia Cozea a avut două proiecte depuse dar, din păcate, nu a primit finanţare, mai adaugă tânăra. „Primul a fost respins, iar al doilea a fost reuşit, dar s-au terminat sumele alocate. Ca urmare, toată investiţia a fost efectuată din fonduri proprii şi împrumuturi bancare prin leasing.“

...lupta cu buruienile este continuă

cultura aronia 1

Pentru simplul fapt că aronia nu este o plantă care necesită un teren special, alegerea acestuia au făcut-o mai mult în funcţie de disponibilitate, specifică Melania. „Important este să nu stagneze apa, pe sol o perioadă mare de timp. Avem chiar un teren dificil, destul de argilos. Cu toate acestea, plantaţia de aronia s-a dezvoltat frumos. Mai dificil este faptul că, fiind o cultură ecologică, lupta cu buruienile este continuă, începând cu luna aprilie şi până la sfârşit de septembrie. De altfel, curăţarea plantaţiei de buruieni este cea mai mare consumătoare de timp, urmată apoi de partea de recoltare“, a ţinut să specifice Melania Cozea.

Soiul Nero, certificat ecologic

Plantaţia de aronia a familiei Cozea se întinde pe o suprafaţă de 3 ha, iar soiul pe care l-au ales a fost Nero. Plantele au fost aduse din Polonia, fiind certificate ecologic. „Deoarece terenul era înscris deja în agricultura ecologică, am optat pentru achiziţia soiului Nero direct din Polonia deoarece la noi în ţară nu am găsit material săditor certificat ecologic. Producţia anuală în această perioadă de început de dezvoltare este între 6-12 tone. Ne aşteptăm ca în câţiva ani, pe măsură ce plantele se dezvoltă, să avem cca 6-8 tone pe hectar. De altfel, ca tratamente fitosanitare folosim numai pe cele permise în agricultura ecologică. Dintre cele utilizate până acum menţionez: zeolit, dolomită, humus de râmă, paie, purin de urzică, ceai de frunze de soc şi ceai de vetrice. Cele mai mari probleme la cultura de aronia sunt determinate de faptul că, la menţinerea plantaţiei nu folosim erbicide şi insecticide. Fiind o cultură ecologică, în lupta împotriva buruienilor singurele „arme“ pe care le avem sunt mâinile. Între rândurile de aronia folosim freza sau cositoarea, dar între plante pe rând putem curăţa numai manual. De asemenea, în anii dificili din punct de vedere meteorologic apar invazii de omizi sau alte insecte. Pentru acestea încercăm tot felul de preparate tradiţionale, cum ar fi purinul de urzică, maceratul de frunză de soc şi de vetrice“, a menţionat antreprenoarea.

cultura aronia 2

În viitor o mică fabrică de gem, fructe uscate şi vin

Vânzarea fructelor proaspete este mai puţin uzuală deoarece aronia este un fruct care se pretează mai mult la procesare, de acea identificarea din timp a unor posibili parteneri pentru comercializare este mai mult decât necesară, mai spune dâmboviţeanca. „Se utilizează la fabricarea sucurilor, a gemurilor şi siropurilor. Noi facem atât sucuri concentrate, cât şi sucuri răcoritoare şi siropuri. Toate din aronia. De aceea, în viitor am vrea să facem o mică fabrică de gem şi de fructe uscate şi chiar de vin. Ne pregătim pentru amenajarea spaţiilor, apoi urmează pregătirea avizelor şi a autorizaţiilor. Sperăm că în vara anului 2020 să avem o gamă extinsă de produse pe bază de aronia. Recomandarea pentru viitorii producători ar fi să identifice încă de la început un eventual partener pentru comercializare sau, să se alăture unei asociaţii existente. De exemplu, noi suntem în Asociaţia Proecologic Sistem. În cadrul asociaţiei se pot identifica mai uşor eventualii procesatori care ar fi interesaţi de achiziţia de fructe. În plus, prin asociaţie comercializăm produsele în supermarketul Carrefour şi, în plus, participăm şi la diverse târguri şi expoziţii de profil“, a încheiat Melania Cozea.

Beatrice Alexandra MODIGA

Modificarea legislației în domeniul produselor agroalimentare ecologice

În Ședința din 5 august 2019 Guvernul a aprobat printr-o Ordonanță de urgență modificarea OUG 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice.

Amendamentele propuse în actul normativ nu presupun costuri suplimentare și vizează următoarele aspecte:

- utilizarea semințelor, a materialului de înmulțire vegetativ și a răsadurilor care nu provin din agricultura ecologică se va face numai cu autorizarea organismelor de control, conform reglementărilor Comisiei Europene privind producția ecologică, etichetarea și controlul produselor ecologice;

- în cazul în care sunt depistate unele substanțe care nu sunt permise în agricultura ecologică, în urma analizării probelor prelevate în cadrul controlului oficial și a celui efectuat de reprezentanții MADR și se constată de către organismele de control că prezența lor este determinată de contaminări accidentale, acestea aplică sancțiunea declasării produsului și, după caz, a terenului fără a afecta plățile directe;

- în privința plăților compensatorii acordate în baza Măsurii 11-agricultura ecologică din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, în cazul în care s-a aplicat sancțiunea privind declasarea terenului, se retrage plata pe anul curent, dar nu se aplică sancțiuni administrative, potrivit regulamentelor europene în vigoare. 

- abrogarea unor prevederi ce nu mai au aplicabilitate și nu mai corespund normelor de tehnică legislativă.

Sursa: madr.ro

„Eco sfaturi“ pentru o grădină prietenoasă cu mediul

În ultima vreme se pune tot mai mult accent pe metodele de întreținere a grădinii ecologice. Chiar dacă pare un clișeu, folosirea în mod repetat a substanțelor pentru întreținerea și protejarea plantelor de dăunători poate distruge biodiversitatea din jurul nostru. Dacă vorbim strict de oaza de relaxare, aceasta poate fi tratată și îngrijită cu ușurință cu ajutorul unor trucuri venite direct de la Mama Natură.

„Ierbicide“ ecologice

Dacă dorim să împiedicăm creșterea buruienilor, dar în același timp să protejăm mediul putem aplica pe acestea apă fiartă, extracte pe bază de plante, decocturi, infuzii, plămădeli, sare de potasiu, ulei de parafină, sulf și alte substanțe agreate în sistemul ecologic. De asemenea, chiar dacă gazonul arată senzațional în grădini, acesta trebuie hrănit cu tot felul de substanțe neprietenoase cu mediul pentru a căpăta un aspect proaspăt și perfect. Din acest motiv, specialiștii în realizarea grădinilor ne recomandă un covor verde natural compus din iederă ori trifoi. Acestea sunt la fel de spectaculoase, veșnic verzi și nu necesită timp sau bani pentru întreținere.

gradina poza medie

Câteva metode ecologice de întreținere a grădinii

  • Compostați resturile vegetale și întrețineți solul cu îngrășământ natural
  • Îndepărtați părțile deteriorate ale speciilor atacate de boli și dăunători
  • Mențineți un covor vegetal permanent, format din iederă ori trifoi.
  • Apa de ploaie are un pH neutru, de aceea este indicat să o colectați și să o folosiți pentru udarea grădinii.
  • Pentru a înlătura insectele care se hrănesc cu seva plantelor, pulverizați pe frunze un amestec format din 500 ml de apă și ½ căpățână de usturoi
  • Uneori, chiar este indicat să lăsați găinile să umble în voia lor prin grădini. Acestea ajută la combaterea insectelor și au rol de erbicid natural pentru grădină și gazon.
  • Puteți ține la distanță dăunătorii cu ajutorul amplasării unor hrănitoare și căsuțe de păsări. Astfel veți atrage micile înaripate, inamicii numărul 1 al insectelor.
  • Pentru îndepărtarea anumitor dăunători, cum ar fi limacșii, folosiți metode ecologice precum cenușa de lemn, rumegușul sau acele de conifere. De asemenea, varul reprezintă un alt scut de protecție. Această metodă este deseori folosită în solarii.
  • Lucrarea de mulcire a solului poate fi realizată cu ajutorul paielor, scoarței de copac sau prin utilizarea frunzelor uscate.
  • Folosiți-vă imaginația și utilizați ghivece din pet-uri sau alte tipuri de ambalaje
  • În concluzie, o asemenea grădină are o contribuție benefică și plăcută atât asupra mediului înconjurător, cât și pentru cei care o privesc.

Ruxandra Hăbeanu

Fertilizanți în legumicultura ecologică

Baza fertilizării în sistemul de agricultură ecologică o reprezintă îngrășămintele naturale (gunoiul de grajd, dejecții, resturi vegetale din grădină reciclate) și cele minerale greu solubile, cu folosire lentă, gen făină de fosforite, săruri potasice naturale, silicați. Materia organică proaspătă se va aplica în doze moderate cunoscut fiind faptul că, administrată în cantități mari, poate provoca „foamea de azot“. De asemenea, dozele mari sensibilizează plantele față de atacul bolilor și dăunătorilor și favorizează creșterea luxuriantă, în detrimentul fructificării.

Gunoiul de grajd (cu administrare toamna, sub arătură) este de departe cel mai complet îngrășământ, conținând suficiente cantități de azot, fosfor, potasiu și calciu. Doza administrată diferă de cultură, de tipul solului și de starea naturală de fertilitate a acestuia. De pildă, rădăcinoasele necesită doze moderate și fracționate; cantitățile exagerate provoacă ramificarea rădăcinilor și diminuarea rezistenței la păstrarea peste iarnă.

Mranița se obține prin descompunerea avansată a bălegarului (gunoi bine fermentat) și se folosește fie ca îngrășământ la cuib, fie în răsadnițe. Conține o cantitate apreciabilă de substanțe nutritive ușor accesibile plantelor, motiv pentru care se aplică în cantități de 1-2 ori mai reduse decât bălegarul obișnuit.

Turba este un amestec de resturi vegetale semidescompuse ce se extrage din turbăriile formate în regiunile cu umiditate mare. Acest amestec îmbunătățește structura solului, crește capacitatea de reținere a apei, solul devine mai aerisit și reține mai bine elementele nutritive. Se folosește în culturile de legume, dar și pentru pregătirea substraturilor de creștere a plantelor.

Compostul este un îngrășământ obținut prin descompunerea lentă a resturilor organice din gospodărie (pleavă, vrejuri, paie, frunze, buruieni, iarbă). Comparativ cu gunoiul de grajd, este mai sărac în azot, dar mai bogat în fosfor, potasiu și calciu. Acesta rezultă din amestecul resturilor vegetale cu gunoi de grajd proaspăt, care se lasă să fermenteze 2-3 ani (cu lopătare și udare periodică). Este utilizat ca îngrășământ local sau la pregătirea amestecurilor de pământ pentru spații protejate. În cazul în care se folosesc buruieni, compotul nu se recomandă pentru răsadnițe, din cauza semințelor care-și păstrează germinație și după fermentare.

Gunoiul de păsări este de 2-3 ori mai bogat în azot, fosfor și potasiu decât gunoiul de grajd, administrându-se o dată la doi ani, în doze de 0,5-0,8 kg/mp sau 5-8 tone/ha. Se utilizează și diluat – 1 kg la 10 litri de apă – în cantități de 2-3 litri/mp. Acesta se păstrează la umbră, sub o folie neagră sau acoperit cu pământ.

Dejecțiile (bovine) constituie un îngrășământ lichid deosebit de valoros, care se aplică sub formă de soluție diluată cu 3-4 părți de apă. Se administrează în cursul perioadei de vegetație, ca îngrășare suplimentară, având un efect rapid, în doze de 3 litri/mp.

Îngrășămintele verzi rezultă din descompunerea plantelor încorporate în sol. Cele mai indicate în acest scop sunt măzărichea, trifoiul, mazărea, lupinul, sulfina, rapița, muștarul. Se aplică independent sau ca o cultură succesivă, încorporându-se sub brazdă când plantele sunt în stadiul  de boboc, după ce au fost în prealabil tăvălugite sau cosite/tocate.

Maria Bogdan

Culturile-releu, un experiment cu rezultate promițătoare

Nicolas Lefebvre este, așa după cum se recomandă el însuși, „un belgian care a stat suficient timp în România astfel încât să se românizeze în mare parte“. El lucrează deja de cinci ani 1.600 de hectare de pământ în localitatea Birda, din județul Timiș. Tot terenul este lucrat în sistem bio. Culturile practicate sunt dintre cele mai diversificate: lucernă, grâu, grâu spelta, mazăre de iarnă, soia, floarea-soarelui, rapiță, ovăz de iarnă. „După părerea mea, aici în România există o piață cu un anumit specific în ceea ce privește produsele bio. Este o piață cu un loc mai bun pentru mazărea de iarnă și pentru ovăz“, consideră fermierul.

„N-am vrut să renunț fără să încerc!“

În anul agricol 2017-2018, Nicolas Lefebvre a făcut în ferma sa un experiment despre care i-a făcut plăcere să le vorbească colegilor săi, fermieri membri ai Asociației „Agricultură Integrată Durabilă Economic Rentabilă“ (AIDER). Obiectul experimentului l-a constituit ceea ce s-ar traduce prin „culturi-releu“. În felul său aparte, jovial, fermierul a definit acest concept ca pe „o prostie care mi-a rămas în cap de câțiva ani și la care n-am vrut să renunț fără să o încerc!“. Schimbând registrul, este vorba despre o metodă prin care se urmărește captarea a cât mai mult din radiația solară, acoperirea cât mai completă a solului și realizarea unei producții cât mai mari pe același teren. Practic, este vorba despre practicarea a două culturi, pe același teren, în mare parte în același timp.

„Am observat că în culturile bio potențialul grâului este determinat de potențialul solului. Acest lucru a fost unul dintre motivele pentru care m-am gândit cum pot valorifica mai bine terenul, astfel încât să nu existe buruieni care să scadă din potențialul terenului“, explică autorul experimentului.

Grâul, semănat pe două rânduri din trei

În toamna lui 2017, mai exact pe 10 octombrie, a fost însămânțat grâul. S-a folosit soiul Antonius. „Este un grâu de panificație, înalt. Este des folosit în Austria. Pentru că din multe puncte de vedere atât solurile, cât și condițiile din zona Timișoarei se aseamănă cu cele din Austria, folosim atât genetică, cât și tehnologii austriece“. Semănatul a fost făcut în rânduri, cu 25 cm distanță între ele. Numai că au fost semănate doar câte două rânduri din trei. Astfel, densitatea de semănat a devenit de 320 g/mp, corespunzător a două treimi din cea recomandată, de 480 g/mp. Lucrările de curățare mecanică a terenului au fost cele obișnuite, la fel ca și restul tehnologiei.

„Unul dintre lucrurile care au făcut posibilă înființarea acestei tehnologii de culturi-releu a fost acela că toate tractoarele noastre folosesc un sistem de ghidaj care face ca lucrările să se facă pe aceeași urmă, folosind utilaje cu o lățime de nouă metri“, a dezvăluit Nicolas Lefebvre unul dintre secrete.

Un utilaj adaptat special

Obiectivul fixat pentru primăvara lui 2018 a fost ca pe rândul rămas liber în viitorul lan de grâu să se semene soia și sorg. „Experimentul l-am făcut pe zece hectare: cinci cu soia și cinci cu sorg“, a povestit fermierul.

Principala preocupare pe timpul iernii a fost conceperea utilajului care să facă posibilă însămânțarea culturii de primăvară. „Pot spune că a fost cea mai complicată treabă“, crede autorul experimentului.

„M-am gândit mult la modalitatea în care am putea face asta. Până la urmă, am dezmembrat o prășitoare și i-am adaptat câte o gheară de semănat și o roată-tăvălug la 75 de cm. Astfel am obținut utilajul de care aveam nevoie!“.

Când grâul se afla la începutul perioadei de înspicare (BBCH 46-49, în termeni mai exacți pentru specialiști), respectiv pe 11 mai, au fost semănate culturile-releu. Pentru o mai bună relevanță a experimentului, au fost folosiți doi hibrizi de soia: ES Mentor, cu o densitate de 400.000 boabe/ha, și ES Alize, pentru care s-au utilizat doar 320.000 boabe/ha. Așa cum am spus, deja, distanța dintre rândurile de soia a fost de 75 cm.

Grâul, mai productiv decât pe lotul-martor

Au urmat șase săptămâni de așteptare febrilă. „La ochi“, cum se spune, culturile arătau foarte bine. Dar încă nu se putea anticipa nimic în ceea ce privește rezultatele. Abia pe 25 iunie a venit ziua când s-au obținut primele date concrete, respectiv ziua recoltării grâului.

Dar chiar recoltarea în sine a implicat unele dificultăți. Dacă dificultățile au fost repede depășite, mai grea a fost luarea unor decizi. Atât soia, cât și sorgul crescuseră frumos. În primul caz a fost ceva mai simplu: grâul a fost recoltat un pic mai de sus, astfel încât fermierul apreciază că a existat o pierdere de cca 200 kg/ha din această cauză. Mai rău a fost că, dintr-o eroare, două din cele zece rânduri de soia au fost călcate!

În ceea ce privește sorgul, acesta era de aceeași înălțime cu grâul. În final, Nicolas Lefebvre a hotărât ca recoltarea să se facă de la înălțimea de zece cm față de sol.

După ce s-a cântărit producția, rezultatul a fost mai mult decât încurajator: deși suprafața cultivată era de doar 67% față de cea a lotului martor, producția a fost cu doar 22% mai mică. Adică o productivitate la grâu crescută semnificativ!

Și soia a produs peste media fermei!

Au urmat din nou câteva săptămâni de așteptare. Dar surprizele continuau să se țină lanț. Sorgul, care fusese tăiat la zece centimetri, și-a revenit spectaculos. Ba mai mult decât atât, a avut și o înfrățire mai bogată și a rămas foarte curat, deși distanța între rânduri era mare – 75 cm. Același lucru s-a petrecut și la soia: cele două rânduri călcate și-au revenit cât de cât. Parcela s-a menținut foarte curată, fără buruieni. A fost necesară doar o singură prășire.

Pe 10 septembrie a venit al doilea moment al adevărului: recoltarea soiei. Producția a depășit toate așteptările: 1.700 kg/ha, mai mare decât media fermei, care a fost de 1.500 kg/ha!

Recoltarea parcelei cu sorg a întârziat, din diverse motive. A rămas ultimul petec cultivat din fermă și a devenit ținta șoarecilor și a căprioarelor flămânde. Pe 9 octombrie, la recoltare, producția a fost de 1.500 kg/ha, față de 2.100, media fermei. A fost totuși remarcabilă curățenia care s-a menținut între rânduri!

„O cultură mai tehnică, dar mai eficientă!“

Concluzia fermierului după acest experiment este cât se poate de clară: a fost o reușită. Rezultatele au demonstrat mai multe lucruri. Unul dintre acestea este că grâul și soia se potențează reciproc. Apoi, s-a văzut clar că soia și sorgul sunt productive, chiar dacă la recoltarea grâului sunt călcate, respectiv tăiate. De asemenea, foarte important este că apariția buruienilor este împiedicată de asocierea acestor culturi.

În ceea ce privește sorgul, Nicolas Lefebvre a hotărât ca în acest an să renunțe la cultura lui: „Principalul motiv este că are o piață redusă“. În schimb, este hotărât să dezvolte în continuare combinația cu soia. „Am să extind suprafața la 40 de hectare. Obiectivul pe care mi-l propun este ca la grâu să obțin în jur de 90% din producția standard, astfel încât soia să fie ca un bonus“, ne-a mai spus el.

Iar ca un sfat pentru alți fermieri, consideră că „este o cultură un pic mai tehnică, dar este și mult mai eficientă. Merită, fără nicio îndoială!“

Alexandru GRIGORIEV

Ecoland Production dă esență Botoșaniului

Ecoland Production este o companie românească din nord-estul țării care își propune să obțină culturi organice ecologice de plante medicinale și aromatice, de pe o suprafață de 26 ha de teren amplasat într-un cadru natural deosebit, din județul Botoșani.

Principiile active sunt puse în valoare de știință

Arta de a ne trata și îngriji cu ajutorul uleiurilor esențiale se realizează cu ajutorul aromaterapiei, iar calitatea uleiurilor folosite este prioritară, fiind necesară în primul rând certificarea organică a acestora. Uleiurile esențiale, la fel ca uleiurile aromatice, au o utilizare terapeutică largă, fiind antiseptice, stimulând țesuturile cu care vin în contact, acționând asupra sistemului nervos central. Pentru a alege corect un ulei esențial, eticheta trebuie să conțină o serie de informații privind denumirea în latină a plantei, specia și subspecia plantei, organul plantei care a fost distilat, compoziția chimică a uleiului, moleculele aromatice principale, locul de origine și numele organismului de certificare bio a produsului.

„Misiunea acestora este să cultive conștient pentru viitor, renăscând tradițiile, în condițiile în care se văd și se înțeleg nevoile semenilor noștri, protejând natura“, ne spune Doina Berescu, manager general Ecoland Production. „Descoperim și punem în valoare principiile active ale plantelor folosind știința. Totodată, ne angajăm pe termen lung să protejăm și să menținem biodiversitatea plantelor, în interesul nostru și al generațiilor viitoare, folosind tehnologii ecologice fără a utiliza în niciun mod îngrășăminte chimice și pesticide.“

Soiuri omologate în Catalogul Oficial al Soiurilor de Plante de Cultură

Toate plantele sunt cultivate în sistem ecologic pe o suprafață de 26 ha, după protocoale de cultivare și recoltare specifice în vederea obținerii de materii prime și produse de calitate pentru industria cosmetică, farmaceutică și alimentară, adaugă aceasta. „Producerea uleiurilor esențiale constituie o bază a preocupărilor noastre. Calitatea și valoarea lor terapeutică sunt primordiale, doar cele certificate organic fiind sigure. Calitatea acestora depinde de varietățile de plante cultivate, de intensitatea luminii, înălțime, perioada recoltării și factorii de climă ce pot influența, precum seceta sau umiditatea excesivă. De aceea, la propunerea doamnei profesor Maria Gonceariuc, coordonatorul Departamentului de Plante Aromatice și Medicinale din Republica Moldova, am început să transferăm trei soiuri de lavandă rezistente la ger, secetă și dăunători și cu o productivitate ridicată de ulei esențial la hectar. Am făcut transfer de biotehnologie a acestor soiuri și le-am omologat în România, înscriindu-le în „Catalogul Oficial al Soiurilor de Plante de Cultură“: Moldoveanca 4, Vis magic și Alba 7; acestea sunt soiuri brevetare în Republica Moldova, fiind rezistente la temperaturi joase în timpul iernii și la secetă în timpul verii și au generat producții ridicate de ulei în loturi experimentale, ca de exemplu 132 kg/ha la soiul Vis Magic 10, 178 kg/ha la soiul Moldoveanca 4 și 250 kg/ha la soiul Alba 7.

Moldoveanca 4 este un soi timpuriu și se pot obține cca 12 t/ha de inflorescențe. În schimb, Via Magic 10 se prezintă a fi un soi intermediar, cu o producție de 7 t/ha de inflorescențe. Un soi târziu este Alba 7, care este mult mai productiv, atingând 12 t/ha de inflorescențe.

Dintre gălbenele, doamna Berescu se mândește cu soiul Nataly, depus la omologare și testare și în România. Acesta se prezintă cu inflorescențe de la 1-2 rândri la 8-9 rânduri și cu un diametru de la 1-2 cm la 8-9 cm. Este rezistent la secetă și se pot obține între 17-27 recoltări pe sezon.

Lămâiță este un soi de roiniță care a intrat la testare și omologare începând cu anul 2017 și se caracterizează printr-o producție vegetală superioară la hectar, cu o rezistență sporită la secetă și la temperaturi joase, dar și cu un conținut ridicat de ulei volatil. Recoltarea masei vegetale are loc din anul al doilea; acesta asigură două recolte pe an și are o producție de 3,9 t de frunze/ha, dar și un randament superior la producția de ulei volatil.

Plante medicinale și aromatice

Ecoland Production se dovedește a fi un proiect de suflet. „Am pornit la drum din dorința de a oferi un suport fiului meu, care este pasionat de plante, dar și de pescuit. De aceea, în acest sens avem și trei ferme piscicole în județul Botoșani. Totodată, mi-am dorit să fructific în mod superior o suprafață de 26 ha teren arabil, pe care o aveam în proprietate în jurul locuinței noastre, în zona Lebăda, județul Botoșani, pe malul lacului lângă pădurea Ursache. Fiind teren puțin ca suprafață, evident că nu era rentabilă cultura mare, astfel încât ne-am orientat spre plante medicinale și aromatice și am ales să colaborăm cu Institutul de Fiziologie, Protecție și Genetica Plantelor din cadrul Academiei Republicii Moldova. În prezent avem cca 7 ha de lavandă din cele trei soiuri și producem ulei esențial în propria distilărie, pe care am adus-o din Franța și am autorizat-o sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor“, adaugă botoșăneanca.

Metoda de distilare utilizată este cea a vapo-hidro-distilării, ceea ce permite ca aburul produs de generatorul electric, după ce apa tratată și purificată trece blând, la o presiune joasă, peste plantele din cuvele de distilare, duce la realizarea de produse de calitate. „Din lavandă, în afară de ulei esențial producem apă florală (hidrosol), care este un produs secundar din distilare și care conține 1-3% molecule aromatice, fiind folosită în multiple feluri, iar din lavanda uscată producem ceai, umpluturi pentru perne terapeutice, săpun natural cu ajutorul mai multor farmaciști independenți. În afară de lavandă avem culturi de gălbenele, mentă și sunătoare. De asemenea, recoltăm Arnica montana din zona de munte și brad din județul Suceava, din care facem uleiuri esențiale cu mentă, brad și coada-șoricelului sau macerate uleioase cu gălbenele, sunătoare și arnică. Menționez că toate culturile noastre sunt certificate ecologic și vindem în drogheria proprie, dar și online prin intermediul magazinului nostru“, încheie Doina Berescu.

Principalele probleme cu care se confruntă aceasta este lipsa subvenției pentru activitatea agricolă, care nu este plătită la timp, dar și uleiurile esențiale contrafăcute de pe piață. De aceea Ecoland Production poate fi o idee de afacere care răzbește încet, dar sigur, prin simplul fapt că este membru fondator în diverse asociații: Asociația „Produs din Botoșani“, Organizația „Utilizatorilor de Apa Curtești“ și, în viitorul imediat apropiat, în Asociația Română de Aromaterapie.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cultura ecologică a cepei de arpagic

Pentru cultura ecologică, soiurile de ceapă trebuie să răspundă câtorva cerințe: să aibă rezistență ridicată la viroze, bacterioze și micoze; să prezinte adaptabilitate la condițiile de mediu; să ofere capacitate mare de producție; să nu aparțină organismelor modificate genetic; să aibă rezistență la transport, păstrare și manevrare.

Pregătirea solului și înființarea culturii

Toamna se desființează resturile culturii anterioare prin discuire și se execută o arătură la 28-30 cm, iar primăvara terenul va fi afânat superficial și modelat în straturi înălțate, cu coronament de 104 cm (solul nu este obligatoriu să fie modelat în brazde). În gospodărie toate aceste lucrări se fac manual, iar brazdele vor avea dimensiunea dorită (de la 0,50 la 1,00 m). Înainte de plantare, pentru prevenirea atacului de mană, arpagicul se tratează termic, prin menținerea, timp de 8 ore, la temperatura de 30-35 grade Celsius.

  • Plantarea se efectuează primăvara cât mai devreme, în luna martie (prima decadă în sudul țării, ultima decadă, în nord), la următoarele distanțe:
    • pe teren modelat, 4 rânduri pe brazdă, la distanța de 28 cm între rânduri și 6-8 cm între plante pe rând, cu zone de protecție la rigole de 10 cm; în benzi de câte 2 rânduri, la 34 cm distanța între benzi, 25 cm între rânduri pe bandă și 7 cm între plante pe rând;
    • pe teren nemodelat, în benzi de câte 5 rânduri, la distanța de 25 cm și 7-8 cm între plante pe rând sau în rânduri (fără benzi), la 25 cm între rânduri și 8-10 cm între plante pe rând.

Adâncimea de plantare este de 4-5 cm pe solurile ușoare și de 2-3 cm pe solurile compacte (vârful trebuie să rămână afară). Pentru un hectar se folosesc 500-600 kg de arpagic.

Lucrări de îngrijire: prășitul se execută ori de câte ori este nevoie, prin afânarea solului la 6-8 cm, irigarea, în caz de secetă, fertilizarea fazială cu produse din gama F231, Cropmax, Bionat.

Combaterea bolilor și dăunătorilor

Bolile cele mai întâlnite la cultura de ceapă sunt putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă, mana cepei, alternarioza, putregaiul alb, putregaiul cenușiu, iar ca dăunători, nematodul bulbilor, tripsul cepei și gândacul roșu.

Pentru combaterea bolilor culturii cepei ecologice se pot utiliza următoarele metode:

  • biologice, folosind Trichodex 25 WP și Trichosemin 25 PTS pentru combaterea putregaiului;
  • biochimice, cu preparate minerale precum hidroxid de cupru (Champion 50 WP, Funguran OH 50 WP, Kocide 101), în concentrație de 0,4 %, pentru combaterea manei ori oxiclorura de cupru (Turdacupral 50 PU, Oxicig 50 PU), în concentrație de 0,4-0,6 %, pentru mană;
  • fungicide minerale: decoctul de coada-calului, purinul de urzică vie, infuzia de mușețel și macerat de usturoi. Ceapa în sine conține substanțe care o feresc de anumite boli.

Pentru combaterea dăunătorilor sunt utilizate mai multe măsuri, printre care:

  • metoda biologică – plante contra insecte, bazată pe însușirea unor plante de a secreta substanțe repelente sau distrugătoare pentru dăunători (pelin, muștar negru, fenicol, levănțică, busuioc, ricin, urzică vie etc., se cultivă printre rândurile de ceapă, din loc în loc);
  • metode biochimice, prin folosirea insecticidelor minerale precum Alaun (pitră acră), făina de bazalt, săpun de potasiu, sulfat de aluminiu sau prin utilizarea unor insecticide vegetale obținute din urzica vie, ferigă, pelin, leurdă, usturoi etc.

Maria BOGDAN

Legumicultura eco se practică pe suprafeţe mici

La mijlocul lunii septembrie, legumicultorii suceveni şi din judeţele învecinate s-au întâlnit cu specialişti în legumicultură din ţară, reprezentanţi ai Comisiei de Agricultură, Silvicultură şi Servicii Conexe din Camera Deputaţilor, Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană, Prefecturii şi cu fostul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără, în ferma legumicolă administrată de Vasile (foto) şi Marius Mătrăşoaie în satul Bursuceni, în cadrul celei de-a II-a ediţii a Zilei Legumiculturii Sucevene.

Cei prezenţi au discutat în teren despre tehnologii şi multe alte probleme specifice fiecărei culturi prin analiza a peste 100 soiuri de tomate, 46 soiuri de ardei iuţi, şapte soiuri de ceapă, 32 soiuri de vinete, peste 30 de soiuri de ardei gras, 11 sortimente de capia, sfeclă galbenă, 5 soiuri de sfeclă roşie, 32 soiuri de cartofi nemţeşti, franţuzeşti şi româneşti şi cartoful mov unguresc, morcovi portocalii, galbeni, albi, mov şi roşii, cinci soiuri de pătrunjel, plus numeroase plante aromatice. Printre noutăţile prezen­tate s-au numărat şi noile soiuri, aclimatizate în judeţ, de tomate, vinete şi ardei provenite de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău şi varza produsă la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Agricultură Bacău.

Manopera ridică preţul produselor eco

Asul din mâneca agricultorilor este certificatul eco, dar mulţi legumicultori care practică o astfel de agricultură nu se simt protejaţi. În studiul de caz s-a precizat că sunt comercianţi care obţin docu­mente privind trasabilitatea produselor eco, dar pe care le amestecă cu cele obţinute convenţional şi le vând ca produse eco. Efectul: sucevenii nu pun preţ pe produsele agricole obţinute în sistem ecologic, care presupun un volum mult mai mare de muncă şi un preţ mai mare. Au fost date ca exemplu în influenţa preţului folosirea erbicidelor versus plivit şi minimum şase praşile manuale pentru îndepărtarea buruienilor în sistemul eco şi dezinfectarea solului cu var şi cenuşă de ciucălăi în sistem eco şi cu substanţe chimice în agricultura convenţională. Randamentul producţiei este, în medie, cu 20% mai mic decât cel din agricultura obişnuită, iar dacă adăugăm şi costurile cu forţa de muncă mult mai mari, nu sunt mulţi cetăţeni dispuşi să suporte costurile legumelor şi fructelor eco. Şi rotaţia culturilor ridică preţul produselor eco, culturile leguminoase în sistem ecologic fiind performante doar în rotaţii cu culturi trifoliene, fiind necesară şi introducerea culturilor de cânepă care curăţă câmpul de buruieni şi lasă o situaţie favorabilă în sol pentru multe culturi.

Din ferma de la Bursuceni produsele eco pleacă la câteva pensiuni din judeţ, în baza unor contracte, se vând la două tarabe pe care familia Mătrăşoaie le-a închiriat în Piaţa din Suceava şi sunt culese direct din fermă de cei care doresc astfel de produse. În judeţul Suceava legumicultura eco se practică pe suprafeţe mici din două motive: lipsa unei asocieri a fermelor legumicole eco care să asigure o producţie mare pentru export sau pentru marile lanţuri de magazine şi, în al doilea rând, judeţul din nordul ţării nu este o zonă legu­micolă consacrată, „dar în urma schimbărilor climatice, va ajunge în câţiva ani la fel de cunoscută cum sunt câteva localităţi din sudul ţării“, cum s-a precizat la întâlnirea de la Suceava.

Puncte de valorificare la poarta fermelor

Majoritatea celor care vor produse eco le cumpără direct din ferme sau pe bază de comandă, şi nu din pieţe pentru că nu au încredere în comercianţi. Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii, a venit şi cu o soluţie pentru a intra în posesia produselor eco direct de la fermieri.

„Eu recomand de foarte mult timp – şi am văzut prin multe ţări prin care am umblat, inclusiv în Australia – deschiderea punctelor de valorificare la poarta fermelor. Din păcate, acest mod de valorificare a produselor obţinute în fermă nu are o reglementare la nivel naţional, având în vedere o anumită ruptură între anumite instituţii, inclusiv ANSVSA. Dar, a vinde produsele la poarta fermei, după un anumit program, este un mod de a veni direct în contact producători-comercianţi sau consumatori finali. Printr-un astfel de lanţ speculanţii şi importatorii care aduc tot felul de produse ajunse la limita expirării sau de calitate inferioară nu ar mai putea păcăli oamenii. Aşa cum se întâmplă în multe ţări, consumatorii sunt educaţi să facă diferenţa între produse şi, dacă produsele din fermele din zonă devin cunoscute şi căutate, comercianţii vor veni să cumpere direct de la poarta fermei produse garantate, pe care pot să le culeagă chiar de pe ogor“, a precizat Valeriu Tabără.

Biostimulatorii dezvoltă şi protejează planta

Deşi numărul producătorilor ecologici şi al suprafeţelor cultivate este în creştere, cea mai mare parte din producţie se exportă, România fiind printre primii 20 de exportatori ecologici la nivel mondial.

„Sunt două componente în legumicultura eco: în primul rând sămânţa şi apoi întreţinerea culturilor fără ierbicidare şi fără a infecta cu pesticide şi insecticide. Cel mai mult ajută gunoiul de grajd, care trebuie să fie putred. Pentru întreţinerea culturilor folosesc numai produse ecologice. Ca insecticid, cel mai bun este ceaiul din tutun cubanez şi cel din pelin amar, iar erbicidul cel mai bun în culturile eco este sapa. Pentru dezvoltarea şi protecţia plantelor am folosit biostimulatori care contribuie la formarea unor plante cu rădăcini puternice, cu viaţă lungă. Am putut menţine foliajul plantei neatins de dăunători până la momentul actual. Dăunătorii au atins plantele martor, asta dovedind că sunt stimulatori foarte buni pentru protecţia plantelor la dăunători şi la stresul hidric şi termic. Albinele nu mor, viaţa subterană nu dispare, iar gradul de poluare este zero, poţi să stropeşti şi apoi să mănânci legume“, a spus Vasile Mătrăşoaie.

Fostul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără, a precizat că şi gunoiul de grajd, îngrăşământ organic într-o anumită cantitate, pentru anumite plante, în special rădăcinoase, poate fi un poluant cu nitriţi, dacă nu se respectă tehnologiile, cantităţile etc.

Din cauza costurilor de producţie mari, varza eco se obţine pe spaţii mici

Dr. ing. Silvica Ambăruş (foto), director la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Legumicultură Bacău, a apreciat încercările legumicultorului Vasile Mătrăşoaie de a obţine varză în sistem ecologic, chiar dacă rezultatele nu sunt atât de spectaculoase ca în cultura convenţională. „Eu nu pot să dau o recomandare pentru varză în agricultură ecologică, pentru că eu nu am putut să o obţin. Domnul Mătrăşoaie a obţinut-o, merită un premiu“, a spus dr. ing. Silvica Ambăruş.

La rândul său, Vasile Mătrăşoaie a precizat că obţinerea verzei în sistem eco se poate face pe terenuri mici, iar costurile sunt mari. A fost dată ca exemplu înlocuirea aracetului pentru aderenţa pe frunză a „ceaiului“ din plante folosit ca insecticid la stropire, cu un amestec de miere de albine şi zahăr. În plus, varza eco trebuie udată prin aspersare şi nu la rădăcină, procedeu care implică o repetare a tratamentelor de combatere a dăunătorilor la intervale scurte de timp. Din peste 10 soiuri de varză pentru care a încercat să obţină producţie eco, cel mai bine s-a comportat soiul Silviana, produs de Staţiunea Legumicolă Bacău, un soi foarte căutat, care se plantează la sfârşitul lunii iulie, iar după 15 octombrie poate fi recoltat, fiind adaptat la variaţiile mari de temperatură dintre zi şi noapte din lunile de toamnă.

„Este păcat că un soi nou, românesc, Silviana, rodul a 11 ani de muncă de cercetare a unei întregi echipe de specialişti, o varză de toamnă cu predilecţie pentru murat, cu frunza subţire şi foarte bună pentru sarmale, nu pătrunde pe terenurile româneşti şi preferăm hibrizii străini“, a spus dr. ing. Silvica Ambăruş, precizând că unitatea de cercetare din Bacău trimite gratuit în ţară mostre de seminţe pentru a vedea cum se adaptează în diferite zone şi la diferite tipuri de soluri.

GALERIE FOTO


Silviu BUCULEI

Influenţa substanţelor eco în dezvoltarea plantelor

Ziua Porţilor Deschise în Legumicultură a adunat la Bursuceni, judeţul Suceava, legumicultori şi specialişti din ţară. Cunoscut pentru pasiunea lui pentru legumicultură şi rezultatele obţinute la culturile sale în urma cercetării, Vasile Mătrăşoaie este ales de marile firme producătoare şi distribuitoare de material genetic, de noi tehnologii aplicabile în legumicultură şi de substanţe ecologice pentru tratarea plantelor când vine vorba de experienţe în teren.

Pentru a demonstra calitatea produselor obţinute în ferma sa şi influenţa substanţelor eco în dezvoltarea plantelor, Vasile Mătrăşoaie a organizat o întâlnire în câmpul experimental al familiei, cei prezenţi discutând despre tehnologie, seminţe, combaterea dăunătorilor, desfacerea produselor, accesarea proiectelor europene. Alături de fiul său Marius Mătrăşoaie, legumicultorul din Bursuceni a reuşit să se impună pe piaţa legumicolă, oferind consumatorilor peste 100 de soiuri de roşii, mai multe soiuri de cartofi, 40 de soiuri de ardei graşi, 11 soiuri de ardei capia, 42 de soiuri de vinete şi din acest an mai multe plante aromatice sau cu beneficii medicale.

Stimulatori şi fertilizanţi foliari prezentaţi în teren

La această manifestare a participat compania Aectra Agrochemicals, prezenţa firmei fiind legată de faptul că Vasile Mătrăşoaie foloseşte substanţele acestei companii, inclusiv pe cele noi, abia intrate pe piaţă anul acesta.

Aşa cum am aflat de la Lucian Cojoacă, director de vânzări pe partea de fito şi horticultură şi responsabil cu dezvoltarea de produse noi şi promovarea celor existente, „prezentăm tehnologia Aectra propusă de noi pentru acest an agricol pentru tot ciclul de cultură, începând cu refacerea solului, creşterea rădăcinilor, legarea fructelor dar şi noutăţile anului 2017. Pe terenul experimental din Bursuceni putem vedea avantajele şi dezavantajele fiecărui produs folosit, le descriem pe fiecare în parte. Folosirea acestor substanţe certificate ecologic în obţinerea de legume de calitate este foarte necesară pentru că aduce un plus de calitate, un plus de producţie. Sunt stimulatori care imprimă rezistenţă la îngheţul târziu de primăvară sau cel devreme de toamnă, dar şi care induc apariţia de flori şi ulterior legarea fructelor, stimulatori şi fertilizanţi foliari care cresc masa fructelor“, ne-a declarat ing. Lucian Cojoacă.

Produse care îmbunătăţesc calitatea legumelor

De mare interes pentru fermieri a fost prezentarea unui produs care măreşte toleranţa plantei la factorii de stres, cum ar fi frigul, căldura excesivă, seceta sau umezeala ridicată, Terra-Sorb Foliar, un ameliorator care reduce fitotoxicitatea plantei din cauza folosirii în exces a pesticidelor. Acest produs prelungeşte perioada de vegetaţie la culturile de legume cu o lună de zile în timpul toamnei târzii, mărind rezistenţa la frig a plantelor.

Pentru regenerarea solurilor îmbătrânite din cauza exploatării la maximum, pe terenul experimental de la Bursuceni a fost folosit Blackjak, un produs care ajută la îmbunătăţirea structurii solului, fiind în acelaşi timp un stimulator care ajută rădăcinile plantelor să absoarbă mai uşor cantităţi mari de nutrienţi.

„Am venit cu toţii în câmp pentru a vedea rezultatul folosirii biostimulatorilor. Folosirea acestora nu înlocuieşte fertilizarea de bază, însă sporeşte calitatea fructelor şi producţia. Am tratat cu Atonik de la Aectra sămânţa pentru 2 ha de orz şi grâu şi rezultatul a fost foarte bun, a răsărit cu 2 săptămâni mai devreme faţă de seminţele care nu au fost tratate, plantate experimental pe acelaşi teren. Loturile demonstrative se întind pe 1 ha şi 80 de ari. Am un solar în care am o varietate de legume la care am folosit numai produse de la Aectra şi alte solarii în care am folosit alte produse ecologice pentru a avea legume bune, curate, fără toxicitate. Este o diferenţă în ceea ce priveşte calitatea gustativă, vigurozitatea plantei, durata de maturizare. Am încercat la toate culturile diferite substanţe de la diferiţi producători, am folosit câte un pic din fiecare, iar de anul viitor folosesc pentru fiecare tip de cultură ce a mers bine“, ne-a spus Vasile Mătrăşoaie.

Tehnologie aplicată după carte pentru rezultate remarcabile

Specialiştii firmei clujene şi cei ai Direcţiei Agricole Suceava au reamintit celor prezenţi că, indiferent de compania producătoare, când se folosesc substanţe chimice în agricultură, fie că sunt eco sau nu, trebuie să ştie în primul rând ce substanţă se potriveşte cel mai bine la cultura existentă şi ce doreşte să obţină în urma aplicării, să ştie momentul optim de aplicare, să se respecte indicaţiile pe care specialiştii din domeniu le dau, să se aplice numai în dozele prescrise, să cunoască importanţa utilizării stimulatorilor şi fertilizanţilor foliari atunci când trebuie. „Dacă se face tehnologia după carte, se respectă indicaţiile şi recomandările producă­torilor, se cere sfatul specialiştilor şi prezenţa acestora în câmp pentru alegerea celei mai bune soluţii pentru o anumită cultură, întot­deauna vor fi rezultate foarte bune“, a precizat Lucian Cojoacă.

„Agricultura ecologică este practicată la scară mică la noi“

Costurile de producţie pentru legumele obţinute ecologic au fost un alt punct de interes, Vasile Mătrăşoaie precizând că, în primul rând să ai desfacerea asigurată presupune să ai o clientelă bine definită, care să cunoască ceea ce faci, pe care de cele mai multe ori să o inviţi să-şi recolteze produsele direct din câmp şi care să fie dispusă să plătească efortul de a obţine un astfel de produs.

„Agricultura ecologică este practicată la scară mică la noi. Problema este dacă noi, în calitate de consumatori, putem plăti preţul sau nu. Oamenii conştientizează şi fac distincţie între produsele eco şi celelalte, este o nişă care plăteşte şi va plăti, dar marea masă a populaţiei nu este dispusă să plătească preţul produsului eco. La momentul actual preţul mediu al unui kilogram de tomate standard este de 3-4 lei. Ca să ai o cultură ecologică la un profit minim pentru a relua producţia anul viitor şi a acoperi eventualele pierderi preţul nu trebuie să fie sub 10 lei. Cine plăteşte 10 lei? În oraşele mari sunt oameni care dau aceşti bani, dar marea masă a consumatorilor nu este dispusă să plătească“, a fost de părere ing. Lucian Cojoacă.

Selectarea celor mai bune produse

Ziua Porţilor Deschise în Legumicultură a fost un bun prilej pentru Vasile Mătrăşoaie să prezinte rezultatul cercetărilor din ultimul an agricol. „Am testat numeroase soiuri, sunt în retragere la roşii, din 104 soiuri cultivate pentru testare în ultimii ani, mă rezum la doar 10 soiuri, din 40 de soiuri de ardei graşi, în producţie vor fi maxim 8, din 11 soiuri de ardei capia vor rămâne mai puţin de jumătate, din 42 de soiuri de vinete vor rămâne în producţie mai puţin de 10, vinete spic, vinete tip gogoşari, vinete roşii, vinete mov, vinete albe cu capac mov. Mai sunt 9 soiuri de roşii care nu se copilesc deloc, se pun pe biloane la 80 de cm, au gust şi culoare“, ne-a spus Vasile Mătrăşoaie.

Pe lângă vestitele legume, pe terenurile de la Bursuceni se cultivă şi plante medicinale, suprafaţa ocupată de acestea urmând să crească în viitor. Busuiocul cu frunza mare pentru sarmale şi salată, ceaiul Mursalski, Kiwano – castravetele ţepos, castravetele amar pentru diabetici sau momordica, Lufa sau „burete vegetal“, Urzica – parfumată sau Agastache sunt doar câteva dintre noutăţile care de anul viitor vor ocupa suprafeţe mai mari de producţie în ferma familiei

GALERIE FOTO

Silviu Buculei

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 10-12

Tehnologia ecologică de cultivare a ardeiului

Originar din America Centrală și de Sud, ardeiul (Capsicum Annuum L.) s-a extins, fiind astăzi cultivat în multe areale, în câmp liber, în sere și spații protejate. Considerat o legumă complexă, bogată în proteine, vitamine, minerale, caroten și lipide, ardeiul este de fapt o bacă, un fruct cu dimensiuni și forme diferite, în funcție de varietate și soi.

Primăvara pregătirea terenului presupune nivelarea acestuia, modelarea, irigarea înainte de semănat pentru germinarea semințelor și mulcirea cu folie de polietilenă. Epoca de semănat este 25 februarie – 10 martie, iar norma de sămânță 0,8 kg/ha – 1kg/ha. Pentru că vorbim de tehnologia ecologică de cultivare a ardeiului trebuie să menționăm tratamentele aplicate pentru germinarea semințelor. În acest sens este recomandat tratamentul cu zeamă de usturoi și infuzie de coada-calului, realizat din 50 g de plantă uscată la 1 litru de apă, macerat 30 de minute și apoi filtrat.

În ceea ce privește lucrările de întreținere aveți în vedere dirijarea factorilor de mediu, iar pentru stimularea creșterii răsadurilor puteți folosi purin de urzică uscată (200 g de urzică uscată la 10 litri de apă, macerate 12-14 zile) în diluție 1 la 20 sau purin de urzică crudă (1 kg de urzică crudă la 10 litri de apă, macerate 12-14 zile) diluată în aceeași proporție.

Măsurile pentru înființarea culturii de ardei se stabilesc în funcție de tipul culturilor practicate. Ca urmare, vor fi situații de înființare a culturilor prin răsad și de înființare a culturilor prin semănat direct.

La înființarea culturii prin răsad plantarea se face manual, iar epoca de plantare depinde de varietatea cultivată – în zone de sud între 1-15 mai. Răsadurile se plantează câte 2 rânduri pe stratul înălțat la intervale de 70 cm între rânduri. Distanța între plante pe rând depinde de varietate, aceasta fiind cuprinsă între 15 și 20 cm, în timp ce densitatea este de 66.600 – 88.800 plante/ha.

Ca lucrări de întreținere menționăm completarea golurilor și udarea solului după plantare cu infuzie de coada-calului pentru protejarea plantelor de boli criptogamice. În acest sens se folosesc 300 g de plantă uscată care se fierb în 5 litri de apă, timp de 30 minute și după răcire se aplică în diluție 1:5. Apoi, este nevoie de prășit, dacă nu s-a folosit metoda prin mulcire și fertilizarea plantelor folosind purin de Taraxacum officinale (150-200 g de frunze uscate în 10 litri de apă) nediluat. Și să nu uităm, la ardei se recomandă irigarea prin picurare.

Ca lucrări speciale puteți lua în considerare asocierea (perdele de porumb și busuioc), mulcirea solului cu resturi organice vegetale și rărirea fructelor (5-6 fructe).

Dr. ing Elena CATANĂ

Agricultura ecologică, între promisiuni electorale şi decizii administrative

Totuşi, în ciuda unui imens potenţial, în ultima perioadă trendul ascendent nu se mai confirmă. Conform ultimelor date din 2014 postate pe site-ul MADR, constatăm un recul al dinamicii suprafeţelor cultivate ecologic. Mai mult, din datele asociaţiilor de profil rezultă că în anul 2015 doar 16% dintre operatorii care practică agricultura ecologică din România au solicitat sprijin pe măsura de dezvoltare rurală destinată agriculturii ecologice (Măsura 11 din PNDR 2014-2020).

Văzută ca sector prioritar doar în mod declarativ, agricultura ecologică a constituit mereu o temă a promisiunilor din campanile electorale. La finele anului 2014, în timpul campaniei pentru prezidenţiale, fostul premier Victor Ponta declara, la deschiderea anuală INDAGRA, că Romania are un potențial uriaș în agricultura ecologică. Tot în acea perioadă, într-un set de răspunsuri la întrebările jurnaliștilor de la Ziarul Financiar, președintele ales al României Klaus Iohannis declara: „România poate deveni numărul 1 în UE în privinţa agriculturii ecologice. Acesta poate fi un obiectiv de ţară pe care să ni-l asumăm.“ Ulterior, pentru agricultura ecologică, a rămas doar vopsit gardul.

Au urmat alte declaraţii, chiar elaborarea de acte normative, constituirea de grupuri de lucru pentru sectorul de agricultură ecologică, numai că totul s-a redus doar la operaţiuni mimate şi bifate, nesimţindu-se în timp niciun interes real al autorităţilor.

Versiunea aprobată din 26 mai 2015 a PNDR 2014-2020, pe baza unui studiu realizat de firma austriacă GBI Consulting şi Institutul de Pedologie din Bucureşti, a prevăzut sume stimulative pentru menţinerea sau conversia ecologică pentru culturi pe terenuri arabile, plante medicinale, legume, vii şi livezi. Însă alte activităţi, cum ar fi creşterea albinelor, nu s-au regăsit printre plăţile compensatorii, în timp ce alte State Membre au prevăzut sprijin consistent pentru apicultură. În februarie 2014 se promitea că apicultorii din Romania vor fi considerați fermieri activi si vor putea accesa fonduri din Pilonul II pentru agricultura ecologică Promisiunile au rămas neonorate deşi atât versiunea 2015 a PNDR 2014-2020, în capitolul 4.1. (SWOT), la pagina 59 cât şi versiunea din 2016 la acelaşi capitol, pagina 56, susţin că „apicultura ecologică este în curs de dezvoltare. Apicultura și produsele ecologice au fost identificate ca fiind prioritare în Strategia pentru dezvoltarea sectorului agroalimentar pe termen mediu și lung orizont 2020-2030.“

Într-o primă etapă (februarie-martie 2015), la insistenţele asociaţiei BIO România, care a făcut demersuri constante pentru stimularea sectorului zootehnic, a fost introdus sprijinul pentru pajişti permanente în măsura de agricultură ecologică. Numai că măsura a introdus criterii de eligibilitate discriminatorii, sprijinul pentru fermierii ecologici fiind exclus din unităţile administrativ-teritoriale eligibile în cadrul Măsurii 10 (agromediu şi climă) pentru pachetele aplicabile pe pajişti permanente.

Respectiva abordare este de neînţeles întrucât, complicând şi mai mult textul măsurii, menţine o diferenţiere discriminatorie pentru fermierii ecologici ca şi în varianta precedentă. Astfel, în locul unei eventuale abordări cumulative a practicilor prietenoase de mediu, a fost introdusă o abordare competiţională (în plus, şi discriminatorie faţă de agricultura ecologică), complet străină principiilor de implementare a politicilor consecvente de protecţie a mediului.

Poate funcţionarii responsabili din MADR sunt lipsiţi total de competenţe privind evaluarea impactului de mediu al diferitelor alternative tehnologice, aceasta fiind o posibilă explicaţie pentru prioritizarea măsurilor de agromediu faţă de agricultura ecologică.

O altă explicaţie poate fi însă o comandă tehnică sau politică de genul: inventaţi orice justificare, dar nu daţi bani suplimentari pentru agricultura ecologică! Pare cel mai probabil.

Mai este posibil ca agricultura ecologică să crească în România? Cu siguranţă, da. Semnalele din piaţa de retail de produse certificate sunt în continuare pozitive. Numai că un consumator român de produse certificate ecologic nu plăteşte astăzi numai preţurile premium ale diverselor produse (cum ar fi, de exemplu, cele lactate, multe importate din păcate din Austria, Germania etc.). Respectivul consumator susţine în plus şi lipsa unei reforme reale a administraţiei, care de câteva luni de la creşterile salariale din sectorul public, a rămas la fel de eficientă aşa cum o ştim de ani buni, dar semnificativ mai scumpă.

Dr. Sorin Liviu ŞTEFĂNESCU

Combaterea bolilor și dăunătorilor la roșiile cultivate în sistem ecologic

Tomatele, originare din Peru și de pe platourile înalte ale Mexicului, au ajuns în Europa în secolul al VIII-lea, iar în secolul al XI-lea au devenit atât de populare încât s-au răspândit pe tot continentul. Conținutul mare de licopen, săruri minerale, vitamine A, B1, B2, B6, C, PP, E, K i-a făcut pe cercetătorii britanici și americani să afirme că roșiile reduc apariția cancerului la om. Deși acestea există în cultură la noi în țară sezonier, rația de roșii a unei persoane este de 35-50 kg/an. Fiind atât de iubite, ele merită a fi cultivate mai ales pentru consumul familial în sistem ecologic. Hrăniți-vă sănătos apelând doar la tratamente realizate din plante. Se poate obține producție și așa.

Planta anuală, erbacee, cu tulpină erectă sau culcată trebuie cultivată departe de cartofi, însă poate avea ca vecini usturoiul, vărzoasele, prazul și țelina ca plantă acoperitoare. La vremea aceasta firele de tomate cu siguranță au fost plantate în câmp sau în solar. Din acest moment intervin lucrările de întreținere care vor influența calitatea, dar și cantitatea fructelor. Preventiv, solul poate fi stropit cu infuzie de coada-calului. În felul acesta veți feri plantele de bolile criptogamice. Practic, aveți nevoie de 300 grame de plantă uscată pe care o fierbeți în 5 litri de apă timp de 30 de minute. Infuzia obținută se folosește în diluție de 1:5. De asemenea, puteți uda plantele cu lapte degresat sau zer pentru diminuarea infecțiilor virotice. Revigorarea plantelor se face cu purin de coada-calului (Equisetum arvense). Pentru aceasta se realizează în 12-14 zile un macerat dintr-un kilogram de plantă proaspătă și 10 litri de apă, ce se diluează ulterior în proporție de 1 la 5. Dacă nu aveți plantă în stare proas­pătă, puteți folosi 150-200 grame de plantă uscată.

Modul de combatere a bolilor și a dăunătorilor, ca și produsul folosit le găsiți în tabelul de mai jos.

tabel combaterea bolilor la rosii sistem ecologic

Dr. ing. Elena CATANĂ

Abonează-te la acest feed RSS