Lumea satului 750x100

Recomandări pentru depozitarea optimă a producţiei agricole

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) monitorizează cu mare interes desfăşurarea în condiţii optime a tuturor activităţilor din agricultură. În acest sens, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Autoritatea Națională Fitosanitară, efectuează acţiuni de informare pentru optimizarea păstrării recoltelor agricole în cele mai bune condiţii. 

Problemele care apar la depozitarea produselor agricole duc inevitabil la deprecierea acestora, de aceea obiectivul principal în perioada de depozitare este menţinerea valorii cantitative şi calitative iniţiale.

Pregătirea spaţiilor de depozitare presupune efectuarea curăţeniei, a dezinsecţiei şi a deratizarii acestora. Pe lângă măturarea şi spălarea spaţiilor, o operaţiune foarte importantă este curăţarea crăpăturilor din pardoseală şi pereţi, pentru că acestea sunt locuri de refugiu şi dezvoltare pentru numeroase insecte. 

Cei mai frecventi dăunători de depozit sunt: gărgăriţa grâului (Sitophilus granarius), gărgăriţa orezului (Sitophilus oryzae), gândacul din Surinam (Oryzaephilus surinamensis), gândacul mauritan (Tenebrioides mauritanicus), precum şi molia cerealelor (Sitrotoga cerealella), molia grâului (Nemapogon granellus) sau molia fructelor uscate (Plodia interpunctella).

Pentru combaterea acestora, inspectorii fitosanitari din cadrul Autorităţii Naţionale Fitosanitare recomandă dezinsecţia spaţiilor de depozitare a cerealelor cu respectarea urmatoarelor etape :

  1. Golirea spaţiilor, igienizarea şi văruirea acestora;
  2. Dezinsectia spaţiilor, după etanşeizarea lor prin stropire, folosind unul din următoarele insecticide cu acţiune îndelungată:
  • ACTELLIC 50 EC-1% (50 – 100 ml sol./mp)
  • K’OBIOL 25 EC – 50 ml/ 5 l apa pentru 100 mp spatiu depozitare
  • K’OBIOL 25 EC –100ml/99 l apa pentru 100 t cereale
  • RELDAN 22 EC – 22 ml/t ( în 0,75-1,5 l apa/t).

Pentru suprafeţele netede din metal sau lemn se recomandă aplicarea a 50-100 ml soluţie preparată/mp., iar pentru suprafeţele poroase din beton sau zid văruit, precum şi pentru dezinsecţia podurilor şi a spaţiilor aflate în apropierea magaziilor, se va aplica 100-200 ml soluţie preparată/mp. Dupa stropirea spaţiilor, acestea se închid ermetic timp de 3-4 zile, ulterior fiind deschise pentru aerisire. Pentru tratamente în spaţiile de depozitare se pot folosi şi alte produse de protecţia plantelor omologate.

Combaterea rozătoarelor este o măsură importantă deoarece, pe lângă pagubele cantitative, acestea sunt vectori pentru numeroşi dăunători de depozit. Deratizarea se poate face atât prin utilizarea de momeli şi capcane cât şi prin folosirea aparatelor cu ultrasunete şi închiderea galeriilor.

Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale apreciază ca depozitarea corespunzătoare a produselor agricole este un factor deosebit de important pentru păstrarea calităţii şi cantităţii acestora pentru o perioadă îndelungată.

Sursa: madr.ro

ANSVSA controlează condițiile de igienă în care sunt depozitate carnea de miel, ouăle și alte produse de Paște

Inspectorii Autorității Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) controlează condițiile de igienă în care sunt produse, depozitate, transportate și valorificate carnea de miel și ouăle, precum și alte produse alimentare specifice Sărbătorilor Pascale.

Sunt vizate toate târgurile de animale, piețele agro-alimentare, abatoarele și centrele de sacrificare cu activitate temporară, unitățile de tranșare a cărnii, unități de procesare și depozitare a alimentelor de origine animală, precum și unitățile de vânzare cu amănuntul și unitățile de alimentație publică.

"Sacrificarea mieilor se va realiza în unități de abatorizare autorizate sanitar veterinar pentru sacrificarea de ovine și care sunt publicate pe site-ul ANSVSA, sau în puncte de tăiere locale, care vor fi autorizate să funcționeze pe o perioadă determinată, sub supraveghere sanitară veterinară. Carnea și organele de miel sunt admise pentru consumul public numai dacă sunt însoțite de un certificat de sănătate publică veterinară și poartă marca de sănătate. Carnea de miel sau ied care provine din unități autorizate sanitar veterinar pentru schimburi intracomunitare va fi marcată cu o marcă de sănătate de formă ovală cu dimensiunile de 6,5/4,5 cm, având inscripționate următoarele: 'ROMÂNIA' cu majuscule sau codul ISO al țării 'RO', numărul de autorizare acordat de ANSVSA, abrevierea 'CE' cu majuscule", se arată în comunicatul primit de la ANSVSA.

Potrivit ANSVSA, carnea de miel sau ied rezultată în urma sacrificărilor în spațiile/locurile amenajate temporar va fi marcată cu marcă de sănătate de formă rotundă, cu un diametru de 3,5 cm, în interiorul căreia este înscris indicativul județului, urmat de codul numeric acordat de DSVSA județeană.

Punctele de tăiere locale sunt avizate să funcționeze numai în perioadele 21 - 27 martie 2016 și 14 aprilie - 3 mai 2016.

Autoritățile locale (Consilii Locale, Primării) care vor să organizeze, în localitățile pe care le conduc, puncte de tăiere locale, pot solicita în aceste perioade un aviz din partea Direcțiilor Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) județene.

"Spațiile avizate temporar pentru sacrificarea mieilor trebuie să fie amenjate corespunzător și să asigure: locuri special amenajate pentru sacrificarea animalelor, separate fizic de cumpărători, pentru a nu le produce disconfort; spații special amenajate pentru cazarea animalelor și cu posibilități de adăpare și furajare a acestora; sistem de alimentare cu apă potabilă rece și caldă; facilități de colectare și stocare în vederea dirijării la unități de neutralizare a sângelui și subproduselor necomestibile rezultate din sacrificarea animalelor; facilități de colectare a materialelor cu risc specific, rezultate în urma sacrificărilor și de dirijare a acestora la unități de neutralizare", se mai precizează în comunicat.

Dirijarea subproduselor, rezultate în urma sacrificărilor, către unități de neutralizare intră în responsabilitatea primăriei sau a administratorului locului de sacrificare, care au obligativitatea de a prezenta medicului veterinar oficial confirmarea din partea unei unității de neutralizare.

Carnea provenită din sacrificările efectuate în locurile special amenajate temporar pentru sacrificarea mieilor va fi comercializată direct consumatorului final, imediat după sacrificare, examinare și marcare, și nu poate fi livrată către alte unități din domeniul alimentar înregistrate/autorizate sanitar veterinar. Este interzisă organizarea de locuri speciale pentru sacrificarea mieilor sau iezilor în zonele în care au fost impuse restricții din motive de sănătate a animalelor.

Cu ocazia controalelor, vor fi verificate și aspectele privind respectarea temperaturilor pe timpul transportului (în stare refrigerată sau congelată) și a condițiilor de depozitare și comercializare, mai spun reprezentanții ANSVSA.

"Toate animalele care pleacă spre punctele de tăiere autorizate să funcționeze pentru perioade determinate trebuie să fie identificate prin aplicarea unei crotalii simple. Starea de sănătate a mieilor și faptul că provin din exploatații unde nu evoluează boli infectocontagioase trebuie certificată de către medicul veterinar. Animalele identificate, însoțite de formularul de mișcare emis de către medicul veterinar, sunt transportate spre locul de sacrificare numai cu mijloace autorizate sau înregistrate sanitar veterinar", susțin inspectorii sanitar-veterinari.

În cazul produselor alimentare de origine animală și non-animală, acestea trebuie să fie obținute în condițiile respectării normelor de sănătate și igienă și să fie comercializate numai în unități sau spații autorizate sau înregistrate sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor. Comercializarea produselor alimentare în piețe agroalimentare sau alte locuri amenajate și autorizate este permisă numai dacă acestea sunt însoțite de documentele oficiale prevăzute de legislația veterinară.

În ceea ce privește vânzarea ouălor, producătorii și comercianții care valorifică ouă pentru consum uman, precum și fermele producătoare și centrele de ambalare ouă trebuie să fie autorizate/înregistrate sanitar veterinar conform legislației sanitare veterinare în vigoare, iar ouăle destinate comercializării se vor transporta numai în mijloace auto autorizate sanitar veterinar.

Ouăle valorificate de către producătorii particulari vor fi examinate ovoscopic de către personalul veterinar din cadrul circumscripțiilor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor.

"Este interzisă comercializarea ouălor cu coaja crapată sau lovită; acestea vor fi retrase de la vânzare și vor fi dirijate pentru valorificare în scopuri tehnice sau dirijate către o unitate de neutralizare. Ouăle proaspete prezintă coaja cu aspect mat, rugos, comparativ cu ouăle vechi la care coaja este lucioasă și netedă. La un examen simplu a densității în apă de robinet, ouăle proaspete trebuie să rămână la fundul vasului în care sunt puse, cu axul longitudinal paralel cu fundul vasului sau acesta să formeze cu fundul vasului un unghi de maxim 30-45 grade", avertizează inspectorii ANSVSA.

Laptele crud, destinat vânzării directe către consumatorul final sau prelucrării în brânzeturi, trebuie să provină numai de la animale sănătoase, care nu suferă de boli ce pot fi transmise la om, prin intermediul laptelui.

Produsele din lapte pot fi valorificate de către micii producători, în spații înregistrate sanitar veterinar în condițiile în care producătorul deține: documentul de înregistrare sanitară veterinară pentru vânzare directă sau vânzare cu amănuntul și certificatul de producător; fișa de sănătate a animalelor vizată de medicul veterinar; carnetul de sănătate cu viza medicului uman.

Producătorul trebuie să ofere consumatorului date privind identitatea, sortimentul de produs și data obținerii produsului, înscrise pe o etichetă atașată pe ambalaj sau pe tăblițe/panouri aplicate deasupra sau în dreptul produsului prezentat.

Expunerea produselor trebuie să se facă în vitrine, în recipiente confecționate din materiale necorodabile, ușor de curățat și igienizat (plastic, ceramică etc.). Comercializarea brânzeturilor trebuie să se facă în ambalaje de unică folosință (pungi din plastic sau hârtie cerată de uz alimentar). Sunt permise transportul și păstrarea în vederea vânzării directe către consumatorul final a brânzeturilor, în recipiente confecționate tradițional din lemn (putini), cu condiția ca acestea să fie curate și identificate corespunzător, pentru asigurarea trasabilității produselor și prevenirea contaminării.

Alte produse alimentare tradiționale, precum cozonaci, prăjituri, produse de panificație, legume de sezon, se pot comercializa în spații amenajate și înregistrate sau autorizate sanitar veterinar, sub controlul personalului de specialitate.

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor recomandă cetățenilor să cumpere produse alimentare numai din unități înregistrate sau autorizate sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor. Aceasta înseamnă că, atât carnea, cât ți alte produse de origine animală sau non-animală au fost supuse controlului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor și nu constituie un pericol pentru sănătatea publică.

AGERPRES

Sfaturi pentru depozitarea merelor

Mărul, fructul tradițional, dar și preferat al românilor reprezintă o bogăție de vitamine de care ne putem bucura o lungă perioadă de timp din an dacă știm să îl depozităm cum se cuvine. Practic prin condițiile de depozitare trebuie să oprim maturarea fructelor care are loc la temperaturi ridicate și care favorizează schimburile gazoase, formarea zahărului sau colorarea epidermei. Tocmai de aceea merele, perele trebuie păstrate în locuri răcoroase, întunecoase și cu multă umiditate. Pivnițele bine aerisite dotate cu rafturi, lădițe sau cutii sunt locul ideal pentru menținerea fructelor proaspete. Înainte de a pune fructele în rafturi sortați-le dând deoparte merele cu viermi, prea coapte, bătute sau prea mari și păstrați doar fructele foarte sănătoase. În caz contrar fructele stricate le vor altera și pe cele sănătoase din cauza emisiei de etilen. Pentru a evita această situație mențineți în spațiul de depozitare o temperatură între 0-5°C, o umiditate de 90% (puteți plasa recipiente cu apă în pivniță) la începutul depozitării și 80-85% în ultimele luni de păstrare pentru prevenirea deshidratării. Nu exagerați cu umiditatea, pentru că apa condensată pe fructe și pe pereții camerei favorizează dezvoltarea bolilor și a mucegaiului. Țineți fructele la întuneric, asigurați-vă că fructele se aerisesc și întoarceți-le din când în când de pe o parte pe alta.

Cheia unei bune valorificări, depozitarea

– Depozitarea este una dintre verigile care lipsește în cazul multor fermieri. Este problema care îi frustrează pe mulți dintre ei pentru că, în lipsa depozitării, sunt nevoiți să vândă recolta la prețul oferit de piață. Ce alternative ar avea fermierii care nu vor să-și vândă recolta?

– Serviciile de depozitare sunt absolut necesare pentru păstrarea în condiții optime a recoltelor, până la vânzarea ori prelucrarea acestora. În țara noastră, segmentul de fermieri care, în general, și-au construit propriile spații de depozitare, dar nu neapărat suficiente pentru întreaga producție, este cel al fermierilor care dețin suprafețe de peste 1.000 de hectare.

Fermierii care nu și-au putut construi astfel de spații au la dispoziție, în majoritatea județelor din țară, alternative de păstrare a mărfii în baze și silozuri specializate.

Există însă și recolte pe care fermierii nu le depozitează de regulă în spațiile proprii, cum ar fi semințele oleaginoase (floarea-soarelui, soia, rapiță) și, în cazul în care anul este ploios, porumbul.

În general, fermierii depozitează în spațiile proprii grâul de calitate (de panificație) și, dacă au în dotare uscătoare, și o parte din porumb.

Dacă fermierii optează pentru depozitarea mărfii în spații specializate, îi pot păstra calitatea și o pot valorifica oricând doresc către orice cumpărător, fie el procesator, moară, FNC sau trader.

– Ce ar trebui să știe fermierii care doresc să-și depoziteze producția? Ce beneficii ar avea în acest caz?

– Serviciile de depozitare pe care le oferim și pe care le efectuăm cu personal specializat asigură păstrarea calității mărfurilor pe toată perioada de depozitare. Dispunem de mașini de condiționare și uscare cereale, moderne și conform legislației europene și de un sistem foarte riguros de monitorizare și control al calității mărfii pe tot parcursul procesului, de la recepție la livrare.

– Ce culturi pot fi depozitate în spațiile pe care le dețineți?

– În cele 22 de silozuri și baze pe care le deținem în întreaga țară depozităm toate tipurile de cereale (orz, grâu, porumb, sorg etc.), precum și toate tipurile de semințe oleaginoase (floarea-soarelui, soia, rapiță). Capacitatea noastră totală de depozitare în spațiile proprii este de peste 430.000 de tone, o capacitate care ne plasează în rândul celor mai mari depozitări din țară. Prutul deține o rețea de 22 de spații de depozitare (silozuri și baze), amplasate în 9 dintre județele cu cel mai mare potențial agricol al țării: Iași, Galați, Brăila, Ialomița, Călărași, Olt, Teleorman, Dolj și Constanța.

– Dacă ar fi să vorbim de rapiță, pentru că este prima cultură care se recoltează, ce servicii oferiți?

– Ținând cont de faptul că semințele de rapiță au un conținut mare de ulei, depozitarea și conservarea acestui produs necesită o atenție deosebită. De aceea, spațiile de depozitare trebuie să fie obligatoriu dotate cu mijloace tehnice de aerare și să permită un control al temperaturilor în produs, conform tehnologiei. În bazele și silozurile noastre putem oferi aceste servicii la standardele de calitate și precizie necesare.

– Ce se întâmplă cu rapița pe care o recoltați?

– Rapița pe care o achiziționăm de la producătorii agricoli, în general, o procesăm în fabrica proprie de ulei de la Galați.

Acolo procesăm floarea-soarelui, soia și rapiță, fiind una dintre cele mai mari și moderne fabrici de profil din țară și, totodată, și fabrica cu cea mai îndelungată tradiție în fabricarea uleiului vegetal din România (de la 1893).

– Ar fi un moment bun pentru vânzarea ei sau dimpotrivă?

– Cel mai bun moment pentru vânzarea unei recolte este stabilit întotdeauna de către fermier, pentru că este o decizie care se ia în funcție de mai mulţi factori: de prețul oferit pe piață la momentul respectiv de către achizitorii de cereale, dar și de costurile pe care le-a avut fermierul cu înființarea și întreținerea respectivei culturi și de urgența lui în a-și recupera banii investiți.

Abonează-te la acest feed RSS