reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Feb 2020

Războiul din pădurile României

Probabil că niciodată expresia „a fura ca-n codru“ nu a fost mai bine pusă în practică ca în zilele noastre în pădurile României. Nu atât cantitățile care dispar (și despre mărimea cărora părerile sunt împărțite), cât modul brutal și agresiv, fără teamă de lege, de pădurari, de forțele de ordine, impresionează. Situația a devenit atât de gravă încât chiar și în România lui „nu e treaba mea“ a ajuns să determine acțiuni în stradă, cum au fost cele care au marcat sfârșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie.

Pădurarii au ajuns să fie uciși la datorie

Palatul Parlamentului a fost, la sfârșitul lunii octombrie, pichetat de aproximativ 200 de membri ai Federației Sindicatelor din Silvicultură. Acțiunea de protest a fost împletită cu una de comemorare a colegilor uciși de hoții de lemne. Șase cruci imense, împreună cu șase capace de sicriu, au fost depuse în fața intrării în Camera Deputaților. Pe fiecare dintre ele era înscris numele și se afla fotografia câte unuia dintre cei șase silvicultori care au fost asasinați de hoții de lemne în timp ce își exercitau activitatea. Numai în ultimele șase săptămâni doi pădurari, Liviu Pavel Pop în Maramureș și Răducu Gorcioaia în județul Iași, au fost uciși. Primul a fost împușcat cu propria-i armă, iar al doilea a fost răpus cu lovituri de topor.

În Neamț, în aceeași perioadă, maistrul de vânătoare Mihai Bostan a fost bătut și urmărit de hoții de lemne surprinși asupra faptului. Aceștia i-au furat arma și au încercat să-l împuște cu ea. Doar faptul că a găsit puterea să fugă și să se ascundă de agresori i-a salvat viața.

În Dolj, pădurarul Aurel Pârvu a fost accidentat intenționat cu mașina de către o bandă specializată în furtul de lemne, care îl urmărea. Lângă Turda, o altă grupare de hoți de lemne, care fuseseră sancționați în mod repetat, nu a ezitat să îl atace cu cuțitele și să-l amenințe cu moartea pe pădurarul Raul Fratean. Un alt episod, parcă desprins din filmele de groază, a fost cel în care un infractor surprins la furat de lemne i-a atacat cu drujba pe inginerul Johannes Schuszler și pădurarii Mădălin Mitulescu și Ciprian Pop, angajați ai Ocolului Silvic Lipova.

Cu mâinile goale în fața infractorilor

Toate aceste fapte, petrecute, după cum se poate vedea, în toate zonele țării, au un numitor comun: silvicultorii agresați s-au aflat în imposibilitatea de a riposta pe măsura atacului din cauza cadrului legislativ, La ora actuală, personalul silvic nu mai are în dotare decât arme de vânătoare sau cu gaz, care sunt inutile împotriva agresorilor. Pe lângă aceasta, personalul silvic nu deține stații de emisie recepție, astfel încât în zonele fără acoperire GSM, așa cum sunt, în mare parte pădurile, comunicațiile sunt imposibile. Dar cel mai grav este că legea nu prevede pedepse suficient de aspre pentru a-i descuraja pe cei care ies la furat. Dimpotrivă, faptul că dacă silvicultorii sunt în echipă niciunul dintre ei nu poate avea calitatea de martor îi încurajează pe infractori. Așa cum spunea unul dintre sindicaliștii manifestanți: „În pădure, de unde să iau eu martor, dacă nu sunt decât hoții și eu cu un coleg?“. Un altul întreba retoric:„Credeți că ăla care sare la tine cu toporul sau cu drujba se sperie de legitimație sau de pistolul cu gaze?“

Hoția cu cravată la gât

Pe lângă hoția măruntă, ca să o numim astfel, mai există și o altă formă de hoție, mult mai periculoasă, mult mai puțin vizibilă, dar cu efecte dezastruoase. Este marea hoție, care se materializează prin retrocedări ilegale sau făcute prin legi îndoielnice către persoane care, apoi, exploatează pădurile până la dispariție. O hoție care se face discret, pe hârtie, de pe fotolii de parlamentari, din birouri de judecători, în cabinete de șefi de partide, de înalți funcționari din ministere. În total, aproximativ 1,85 milioane hectare de păduri riscă să intre sub incidența unor astfel de legi. În același timp, cei care administrează pădurile, respectiv Regia Națională Romsilva (care administrează pădurile aflate în proprietatea statului, pe cele fără stăpân și o parte dintre cele aflate în posesia unor entități administrative) și ocoalele silvice de regim (care administrează mai ales pădurile aflate în proprietate privată) nu au beneficiat de o legislație stabilă și care să le garanteze o funcționare eficientă și predictibilă. De multă vreme încoace legislația privind administrarea și exploatarea pădurilor se schimbă cel puțin o dată pe an, în general după cum dictează interesele unor grupuri oculte. Pe de altă parte, silvicultorii mai atrag atenția că a nu exploata pădurea este la fel de rău ca a o supraexploata. Pădurea trebuie exploatată, căci este o resursă prețioasă. Numai că acest lucru trebuie făcut rațional, respectând reguli stricte. În acest context, proiectul unei legi, adoptate recent de Senat și trimisă Camerei Deputaților, prin care se interzice pentru zece ani exportul de bușteni, lemn rotund, cherestea și lemn de foc apare ca un instrument sigur de falimentare a sectorului silvic din România, susțin sindicaliștii.

După declarații vor urma și fapte?

Acțiunii sindicaliștilor li s-a alăturat și directorul general al Romsilva, Gheorghe Mihăilescu, care a venit alături de ei, în semn de solidaritate. Președintele Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, a coborât la rândul său printre manifestanți. O delegație a silvicultorilor a fost invitată la discuții. După aceea, parlamentarul a promis că în circa trei săptămâni vor fi discutate propunerile legislative ale sindicaliștilor, iar problemele vor fi rezolvate. Probabil că, în cel mai bun caz, doar în parte. E puțin probabil ca probleme care trenează de decenii să se rezolve în doar trei săptămâni. Opinia publică, la rândul ei, reclamă cu tărie reglementarea situației pădurilor, precum și a statutului celor care o păzesc. Acest lucru este dovedit fie și numai prin participarea largă a bucureștenilor la marșul pentru păduri, organizat la începutul lunii în Capitală. Căci, până la urmă, „codru-i frate cu românul“. Și, chiar dacă mare parte dintre noi nu avem nevoie de lemne sau de vânat, nu putem supraviețui fără aerul furnizat de pădure și ne bucurăm uneori de relaxarea pe care numai o plimbare printre copacii bătrâni ți-o poate da.

Casetă

În ultimii ani, șase pădurari au fost uciși, iar 650 de silvicultori au fost agresați de hoți. Probabil că nici unitățile speciale ale MI nu au înregistrat un asemenea bilanț...

Alexandru GRIGORIEV

„Găuri“ în păduri produse de tăieri ilegale, dăunători şi furtuni

În judeţul Suceava, pădurile se întind pe 449.980 ha, reprezentând jumătate din suprafaţa judeţului şi aproximativ 7% din suprafaţa pădurilor României. Dintre acestea, 345.354 ha (77% din total) sunt administrate de către Direcţia Silvică Suceava, restul fiind administrate de către alte structuri silvice autorizate. În raport cu natura proprietăţii, suprafaţa fondului forestier administrată de către Direcţia Silvică Suceava la data actuală se prezintă astfel: 282.103 ha (82%) – proprietate publică a statului administrată de RNP; 30.888 ha (9%) – proprietatea unităţilor teritorial administrative, administrată de RNP; 29.238 ha (8%) – proprietate privată a persoanelor fizice; 3.125 ha (1%) – proprietate privată a persoanelor juridice, obşti, unităţi de cult.

„Inspectorul Pădurii“ şi „Radarul pădurilor“ au redus furturile de lemn

Odată cu lansarea aplicației „Inspectorul Pădurii“ se pare că arborii din pădurile sucevene vor avea parte de o viaţă mai lungă, iar hoţii de lemn nu vor mai avea succes în afacerea lor. Cu toate că în ultimii 26 de ani furatul lemnului din pădure era o obişnuinţă atât pentru cei care îl prelucrau cât şi pentru cei care îşi asigurau combustibilul pentru încălzirea locuinţelor pe timp de iarnă, noua aplicaţie „Inspectorul Pădurii“, lansată la sfârşitul lunii iulie şi dedicată celor care vor să reclame transporturi ilegale de lemn, alături de sistemul, popularizat sub numele de „Radarul pădurilor“, lansat în 2014, şi nou constituita structură de control Garda Forestieră Suceava, o structură teritorială care are în responsabilitate controlul activităţilor silvice şi de vânătoare în judeţele Suceava, Botoşani, Iaşi, Neamţ şi Bacău, au făcut ca multe transporturi de lemn semilegal sau ilegal să fie depistate şi în judeţul Suceava.

În anul 2015, structurile IPJ Suceava cu atribuţiuni în domeniu au organizat independent sau în cooperare cu celelalte instituţii abilitate 1.177 de acţiuni pentru prevenirea şi combaterea delictelor silvice, fiind verificate 6.652 de obiective – exploatări forestiere, instalaţii de debitat, depozite, târguri, pieţe, oboare, ocoale silvice, mijloace auto. În urma acestor acţiuni au fost înregistrate 320 de dosare penale privind infracţiuni la Codul Silvic, au fost cercetate 98 de persoane suspecte de comiterea unor ilegalităţi în domeniul silvic şi au fost confiscaţi peste nouă mii de metri cubi de lemn cu o valoare de 2.868.600 de lei. Având în vedere specificul judeţului şi în anul 2016 prevenirea infracţiunilor la regimul silvic constituie o prioritate pentru poliţiştii suceveni, periodic fiind organizate acţiuni de control în teren, atât în fondul forestier, la societăţile de prelucrare, dar şi pe drumurile publice, pe rutele de transport al materialului lemnos, astfel încât hoţii de lemn nu se mai simt protejaţi şi încep să aibă frică de lege.

Dăunătorii de scoarţă atacă arborii doborâţi de vijelie

Direcţia Silvică şi Garda Forestieră fac eforturi de protejare a pădurilor din zona doborâturilor de vânt de pe raza Ocolului Silvic Broşteni. Mihai Găşpărel, inspector-şef al Gărzii Forestiere Suceava, spune că, în condiţiile în care valorificarea nu se face în timp optim, există pericolul creşterii pagubelor ca urmare a apariţiei dăunătorilor şi extinderii atacului acestora şi la arborii sănătoşi din preajmă.

În anii 2012 şi 2013, pe fondul secetei şi al căldurilor excesive, capacitatea arborilor de a se apăra de atacurile dăunătorilor a fost puternic afectată. Fenomenul s-a manifestat mai ales în molidişurile aflate în afara arealului lor natural, mai exact la pădurile de răşinoase din zona de şes, plantate în perioada comunistă pentru producerea de celuloză, acolo având o creştere mai rapidă decât în zona de munte, principala diferenţă fiind însă la calitatea masei lemnoase rezultate. În doi ani, aproape 600.000 de arbori au căzut pradă atacurilor de Ips Duplicatus, cele mai afectate fiind ocoalele silvice din zona de deal, unde suprafaţa totală afectată în fondul forestier de stat a fost de 837 ha. Conform documentaţiilor tehnice întocmite de ocoalele silvice şi aprobate de Direcţia Silvică Suceava, suprafeţele goale rezultate au fost împădurite în perioada 2013-2016, soluţiile tehnice adoptate fiind de introducere în compoziţiile de regenerare a speciilor corespunzătoare tipului fundamental de pădure: cvercinee (stejar, gorun) şi fag în amestec cu diverse specii tari, aşa cum existau înaintea introducerii molidului în culturile pentru celuloză.

Furtunile distrug pădurile

Pe lângă tăierile legale, cele ilegale şi natura contribuie la diminuarea suprafeţelor de pădure din Bucovina. O furtună de o forţă neobişnuită a ras de pe faţa pământului în această vară 420 de hectare de pădure în comuna Broşteni. Urgia a durat câteva zeci de minute, vântul având o viteză de peste 120 de kilometri la oră.

Iniţial, autorităţile au ţinut la secret dezastrul, de frica hoţilor de lemne. Conform directorului Direcției Silvice Suceava, Sorin Ciobanu, după evaluarea masei lemnoase doborâte de vânt efectuată de 80 de angajaţi silvici care au inventariat arbore cu arbore pentru a determina volumul de masă lemnoasă afectat de calamitate, se parcurg toate etapele legale în vederea obținerii derogărilor oferite de la prevederile vizând amenajamentele silvice, iar apoi se va trece la valorificarea masei lemnoase în condiţiile legii, la o primă estimare fiind vorba despre o cantitate estimată de 130.000 de metri cubi de material lemnos.

Prăbuşirile de arbori din luna iunie nu constituie un fenomen singular în judeţul Suceava, în vara anului 2002 nu mai puţin de 4 milioane de metri cubi de arbori din pădurile administrate de Direcţia Silvică Suceava, în principal conifere, fiind puşi la pământ de furtuni puternice.

Pagube mari în păduri de-a lungul anilor

Conform publicaţiei „Bucovina forestieră“, de-a lungul timpului natura a mai provocat dezastru în pădurile sucevene.

În perioada 1953-1956, la ocolul Broşteni, pe valea Negrişoarei, a avut loc un atac de Lymantria monacha, care a cuprins câteva sute de hectare de pădure de molid și a distrus sute de hectare de pădure, combaterea insectei fiind făcută de aviaţie cu mari eforturi.

În perioada 1960-1963 pădurile judeţului Suceava au fost afectate de doborâturi din cauza unui vânt puternic, volumul de răşinoase pus la pământ ridicându-se la 1.910 mii de metri cubi. Pe 23 septembrie 1964 un ciclon a dezrădăcinat numai în bazinele Neagra şi Negrişoara din zona Panaci – Broşteni arbori cu un volum de masă lemnoasă de aproape 3.000.000 metri cubi. În septembrie – noiembrie 1964 în pădurile judeţului s-au produs peste 6.000.000 metri cubi doborâturi de vânt. În decembrie 1969, după o perioadă de secetă prelungită, s-au produs în pădurile judeţului 6.000.000 metri cubi doborâturi de vânt în bazinul superior al Moldovei şi în bazinul superior al Sucevei.

Pentru evitarea sufocării doborâturilor de fag şi apariţiei dăunătorilor, au fost luate măsuri ca buştenii rămaşi în pădure în timpul verii să fie păstraţi în acumulări de apă din pâraiele apropiate sau udaţi prin stropire. Cea mai mare calamitate naturală care a afectat pădurile judeţului Suceava a fost cea produsă de zăpada căzută în zilele de 16-19 aprilie 1977. Aceasta s-a lipit de arbori şi, sub greutatea ei, aceştia se rupeau de la diferite înălţimi în funcţie de mărimea coronamentului, de consistenţă şi vârstă.

În urma punerii în valoare, executată în prima urgenţă, a rezultat un volum total de peste 7.800.000 metri cubi, după care au fost extraşi în anii următori, ca produse de igienă, un volum de peste 5.000.000 metri cubi, arbori cu vârful rupt, rămaşi pe picior, la care s-a constatat că lemnul de la nivelul rupturii în jos, pe o porţiune de 1-3 metri, era degradat.

Silviu Buculei

Revista Lumea Satului nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 46-47

Prahova, în lipsa pazei pădurilor sătenilor, tăierile ilegale de arbori ating jumătate de milion de lei

Acum, în anotimpul friguros, asaltul asupra pădurilor devine tot mai puternic. În Prahova valoarea estimată a pagubelor atinge deja o jumătate de milion de lei. Prefectura judeţului Prahova a trecut la măsuri specifice de stopare a jafului, care atinge proporţii alarmante. Echipe de pădurari şi poliţişti au trecut la acţiune, cu mai mult sau mai puțin folos.

Şeful compartimentului de profil al Direcţiei Silvice, ing. Dumitru Drăgoi, ne spune că la lista „punctelor fierbinţi“, unde furturile de lemn sunt foarte mari, se mai adaugă azi şi alte localităţi, „cu comunităţi sărace“, care dijmuiesc, cu deosebire, parcelele de pădure ale consătenilor lor, neadministrate de către Direcţia Silvică Prahova. Peste 20.000 ha, adică aproape jumătate dintre pădurile particulare, care nu beneficiază de pază organizată! Mulţi dintre răufăcătorii care sunt prinşi ştiu că nu pot păţi mai nimic, că pot scăpa cu o amendă, pe care, bineînţeles, nu o plătesc, nefiind solvabili. Şi atacă apoi, nestingheriţi aproape, pădurea. Nu numai pentru un braţ de lemne, jeluindu-se că nu au ce pune în sobă. Practic, din câte ştiu, ne mai spune interlocutorul nostru, niciun hoţ de lemne nu a ajuns după gratii. Legea este foarte blândă pentru ei.

Potrivit actului normativ în vigoare, Legea nr. 85/2001, ca să devii infractor trebuie să furi nu un arbore, ci cel puţin doi arbori, aşa că dacă acesta se dă prins, scapă uşor şi o ia de la capăt. Sunt localităţi în judeţ, precum Jugureni, Călugăreni, din zona Mizil, Slon-Ceraşu, din zona Vălenii de Munte, Măgureni, Diţeşti, Filipeştii de Pădure, din zona Câmpina, unde zi-noapte se aude doar vuietul topoarelor şi al fierăstraielor. Asta mai ales în pădurile particulare, lipsite de pază. Pădurarii noştri, din ce în ce mai puţini, 172 acum, cu greu pot face faţă asaltului hoţilor de lemn, fiecare având în grijă câte 400 ha de pădure în zona de câmpie şi câte 1.500 ha la munte! Ce trebuie să facem? Să-i convingem urgent pe sătenii deţinători de pădure să vină alături de noi, să încheie contracte de pază, altfel riscă să piardă cam toţi copacii. Din fericire, tăierile ilegale de arbori din fondul de stat, de 90.000 ha, sunt tot mai puţine. Pagubele menţionate nu par să afecteze prea mult Direcţia Silvică, care estimează un profit aproape dublu faţă de programul acestui an. Paguba cea mare este a ţăranilor, care se codesc să plătească costul pazei, să facă contracte cu Direcţia Silvică.

Salvarea vine de la reîmpăduriri

Faptul îl remarcă un specialist de la Direcţia Silvică Prahova, ing. Aurel Costache, şeful compartimentului de profil: „Avem rezultate notabile în acest an. Am făcut plantări noi pe 50 ha şi am asigurat regenerări naturale pe cca 200 ha. Ceea ce ne bucură mult este că acest fenomen s-a reuşit şi în cazul unora dintre pădurile particulare, cu specii valoroase, aşa cum a fost cazul şi la Pădurea Secuianca, de la Izvoarele-Măneciu, unde avem acum o pădure în devenire, care necesită numai lucrări de îngrijire pe care trebuie să le facă sătenii. Asta dacă vor şi dacă au şi bani. Pentru salvarea pădurilor noastre, care reprezintă o mare avere, trebuie să muncim mult să trecem la reîmpăduriri, să punem în aplicare proiecte mai vechi la care am lucrat şi au fost abandonate. Se ştie că în judeţ există în mai multe zone o mulţime de terenuri degradate, altele au fost păduri şi au ajuns păşuni şi izlazuri şi figurează încă ca fond forestier. Aşa cum este cazul şi în zona Urlaţi. Pot fi făcute astfel de lucrări şi cu fonduri europene, prin Măsura 2.1.1. După estimări, există astfel de terenuri pe suprafeţe foarte mari. Între 80.000 ha şi 100.000 ha, care sunt în proprietatea consiliilor locale, a unor cetăţeni sau a altor deţinători. Cu toţii invocă lipsa banilor şi nu prea vor să coopereze cu Direcţia Silvică. Am putea ajunge aşadar la dublarea suprafeţei împădurite a judeţului. Este păcat fiindcă avem suficienţi puieţi din specii valoroase chiar în pepinierele noastre. Nu trebuie uitat faptul că pot fi făcute reîmpăduriri şi prin Fondul de ameliorare.“

La pepiniera centrală de la Beizadele, potrivit datelor comunicate de către şeful acestei unităţi, ing. Sebastian Danielescu, există acum peste trei milioane de puieţi din specii valoroase, precum stejar, fag, gorun, frasin, plop negru, salcie şi altele, puieţi apţi pentru a fi sădiţi chiar încă din această toamnă. Ni se mai spune că pot fi oferiţi puieţi şi gratuit sau şi prin sponsorizări. O adevărată mană cerească pentru toţi aceia care iubesc cu adevărat pădurea.

Cristea BOCIOACĂ

Raport Greenpeace 2013-2014: În România se defrișează ilegal 3 ha de pădure pe oră

Greenpeace România a dat publicității un nou raport care confirmă, dacă mai era nevoie, proporțiile dezastrului din pădurile patriei. Ca mai toate rapoartele din ultimii ani, făcute nu doar de organizația ecologistă, dar și de alte ONG-uri, și acest document elaborat de Greenpeace scoate în evidență creșterea cazurilor de tăieri ilegale de pădure (nicidecum scăderea acestor cazuri, cum ar fi fost normal într-un stat civilizat), dar și neputința autorităților de a face față situației.

45.000 de cazuri

În perioada 2013-2014, prejudiciul cauzat de tăierile ilegale de pădure din România a înregistrat o valoare de aproximativ 52,1 milioane de euro, adică aproape 231 milioane de lei, iar 79% din totalul sumei a fost „localizată“ în județele Cluj, Alba și Maramureș, unde au dispărut cele mai mari cantități de lemn, relevă raportul Greenpeace România. Astfel, potrivit cercetării, în perioada analizată au fost înregistrate 45.509 cazuri de tăieri ilegale de pădure, echivalentul unei medii de 62 de cazuri/zi, în creștere de la 28 de cazuri/zi consemnate între anii 2009-2011, respectiv 50 de cazuri/zi, la nivelul anului 2012. Autoritățile au identificat, astfel, la nivel național, o cantitate de 1.011.892 metri cubi, asociată acestor cazuri de tăieri ilegale, adică 22 metri cubi/caz, în creștere de la 120.836 metri cubi în 2012 și 452.842 metri cubi, în intervalul 2009-2011. „Subliniem faptul că aceste date nu oferă o imagine completă asupra amplorii reale a fenomenului tăierilor ilegale la nivelul întregii țări, de vreme ce rapoartele guvernamentale indică o medie de 8,8 milioane metri cubi de lemn extras ilegal anual, dar investigațiile autorităților competente se referă doar la a 16-a parte din cifra mai sus menționată“, explică Valentin Sălăgeanu, coordonator de campanie al Greenpeace România.

„Campioane“ la număr de cazuri...

Județele care au înregistrat cel mai mare număr de cazuri de tăieri ilegale sunt Argeș – 5.851 de cazuri, (12,85% din totalul cazurilor la nivel național), Bacău – 3.538 de cazuri, (7,77%) și Mureș – 3.351 de cazuri, (7,36%). Județul Argeș a înregistrat cel mai mare număr de cazuri de tăieri ilegale identificate de autorități și în perioada 2009-2011, și anume 6.458 de cazuri. Această evoluție se datorează, potrivit autorităților, trecerii în proprietate privată a unui număr important de păduri, prin procesele de retrocedare, dar și amplificării continue a fenomenului tăierilor ilegale. Potrivit noului studiu efectuat de Greenpeace asupra suprafeței acoperite cu păduri la nivel național, ritmul distrugerii acestora se menține la un nivel alarmant de 3 ha pe oră în condițiile în care precedenta hartă publicată în 2012 consemna același ritm.

Totodată, autoritățile au identificat la nivel național o cantitate de 1.011.892 mc asociată celor 45.509 de cazuri de tăieri ilegale, adică 22 mc/caz. Aceasta reprezintă o creștere de la 120.836 mc în 2012 și 452.842 mc în intervalul 2009-2011. Se observă o mare discrepanță între numărul de cazuri de tăieri ilegale de arbori și volumul de lemn extras ilegal din fiecare județ.

...și la volum

Deși în județele Cluj, Alba și Maramureș s-a înregistrat un număr mai mic de cazuri de tăieri ilegale față de alte județe, s-a constatat însă cel mai mare volum mediu per caz. Astfel, la nivelul celor 3 județe se înregistrează 78% din volumul de lemn tăiat ilegal la nivel național în perioada 2013-2014, județul Cluj înregistrând 37% din volumul total, Alba 23% și Maramureș 18%. „Acest lucru indică necesitatea dezvoltării și implementării de către autorități a unor măsuri suplimentare de control și prevenire a tăierilor ilegale“, cred cei de la Greenpeace. În ceea ce privește prejudiciul, valoarea totală la nivel național în 2013-2014 a fost estimată de către autorități la 230.937.047 lei (aproximativ 52,1 milioane de euro). Ca urmare a volumului mare înregistrat, județele Cluj, Alba și Maramureș prezintă cele mai mari valori medii: 70.189 lei prejudiciu/caz în Alba, 52.742 lei/caz în Cluj și 27.227 lei/caz în Maramureș, cele 3 județe totalizând 79% din prejudiciul cauzat.

Sfaturi pentru reducerea fenomenului

În legătură cu reducerea fenomenului de tăieri ilegale, cred cei de la Greenpeace, „acesta ar putea fi redus prin aplicarea de pedepse mai aspre, ceea ce înseamnă inclusiv încadrarea ca infracțiune a sustragerii de material lemnos, indiferent de cantitate“. În momentul de față, conform legii, dacă valoarea prejudiciului este de până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă fapta este considerată contravenție, nu infracțiune, și se pedepsește cu amendă. De asemenea, este necesară o mai bună colaborare între instituțiile cu atribuții de control (Poliție, Garda Forestieră, Jandarmerie) și alocarea de personal suplimentar pentru o mai bună acoperire a fondului forestier, a zonelor izolate, dar și în vederea organizării unui sistem permanent de pază (și pe durata nopții). Ar fi foarte util ca personalul cu atribuții în constatarea și investigarea delictelor silvice din Jandarmerie și Poliție să beneficieze de pregătire de specialitate.

La reducerea fenomenului tăierilor ilegale poate contribui și îmbunătățirea „Radarului Pădurilor“, prin transparentizarea informațiilor și accesul public la amenajamentele silvice.

Programul „Radarul pădurilor“ a fost lansat în toamna anului trecut și este bazat pe un software instalat pe telefoane mobile prin care poate fi urmărită trasabilitatea lemnului. Acest software este instalat pe un smartphone înainte ca lemnul să plece din pădure, iar sistemul generează un cod unic, care este trecut pe avizul de însoțire a lemnului. Orice intrare în sistemul de urmărire a circulației lemnului va lăsa urme și nu va putea fi folosit de două ori același aviz.

Bogdan Panțuru

Codrul nu mai e frate cu românul. Pentru că nu mai există...

Bineînţeles că nu mai există codrul... Sau începe să nu mai existe... Şi asta pentru că a fost defrişat, tăiat, măcelărit, batjocorit şi furat sistematic cel puţin în ultimii 20 de ani. Dar mai cu seamă în ultimii 3 ani. Iar tot acest scandal cu iz de telenovelă, în care personajele principale sunt preşedintele Johannis şi premierul Ponta, a pornit în urmă cu câteva luni. „Telenovela“ s-a numit „Modificarea Codului Silvic“, iar episodul a purtat numele „limitarea achiziţiei/procesării de masă lemnoasă la 30%“.

Debutul telenovelei

Nu vom relua aici „dosarul“ scandalului legat de tăierile ilegale sau de Noul Cod Silvic pentru că presa a inundat spaţiul public cu informaţii despre subiect. Vom face doar un scurt rezumat. La un moment dat, prin luna martie, Preşedinţia a postat pe site-ul propriu opinia primită din partea Consiliului Concurenţei privind la proiectul Codului Silvic în care instituţia apreciază că limitarea achiziţiei/procesării de masă lemnoasă la 30% este o barieră pe piaţa comercializării şi propune eliminarea acestui plafon. Pe scurt, Consiliul îşi argumentează opinia prin faptul că poate fi afectată concurenţa... Cu alte cuvinte, în numele „concurenţei“ România riscă, şi încă foarte serios, să rămână în următorii ani fără „fir“ de pădure. În luna mai a intrat în scenă un al doilea „actor“. Atunci Guvernul Ponta anunţa că DNA a fost sesizată în scandalul defrişărilor ilegale în urma unor rapoarte ale Corpului de Control. Conform documentelor făcute publice, e vorba de 52 de posibile fapte penale comise de firme româneşti şi străine. Apoi, intră în scenă şi un al treilea personaj – opinia publică românească. Astfel, luna trecută, în mai multe localităţi din ţară zeci de mii de români au ieşit în stradă să-şi strige indignarea faţă de defrişările abuzive şi ilegale. Şi, ca în orice telenovelă care se respectă, personajul principal declară solemn că va analiza situaţia.

„Cred că protestul (...) împotriva despăduririlor abuzive este unul perfect legitim. Am hotărât ca această gravă problemă a defrişărilor ilegale să fie pusă pe ordinea de zi a următoarei şedinţe a CSAT. Sunt convins că vom reuşi nu doar să stopăm fenomenul, dar şi că instituţiile statului îi vor identifica şi trage la răspundere pe cei vinovaţi“, a scris Iohannis pe... Facebook. Păi... şi cu „concurenţa“ cum rămâne?

Furtul...

„În România se micşorează bucăţică cu bucăţică una dintre cele mai frumoase zone împădurite din Europa, cea a Carpaţilor. Unele defrişări sunt ilegale. Lemnul ajunge, sub formă de parchet sau peleţi, şi în Germania. (...) În România se fură 4,5 milioane de metri cub de lemn pe an. O dată şi jumătate cât Piramida lui Keops.“ Unde sunt scrise aceste rânduri? În cel mai important ziar din Germania – „Der Spiegel“. Revenind la lucruri „serioase“, dintr-un Raport al Curţii de Conturi aflăm că, numai în ultimii 3 ani, în România s-au furat peste 1.676.779 metri cubi de lemn, dintre care 925.372 mc doar în anul 2013. „Volumul de lemn tăiat ilegal ce apare în cifrele oficiale nu reflectă nici pe departe amploarea fenomenului“, constată inspectorii Curţii, care explică şi modul în care erau „spălate“ tăierile ilegale. Concret, ce spun inspectorii legat de această problemă? „Arborii sunt declaraţi ca fiind afectaţi de factori dăunători, fără a se întocmi documentaţiile aferente sau fără a le supune aprobărilor de derogare. Astfel, în anii 2012 şi 2013 s-a recoltat un volum de 2,7 milioane metri cubi, respectiv 3,6 milioane metri cubi «accidental», din care doar pentru 211.000 mc, respectiv 4,2% din volumul total, au existat aprobări de derogare.“ Ar mai fi ceva de spus? Nu...

De râsul curcilor

După ce televiziunile au prezentat o filmare făcută cu o cameră ascunsă în care reprezentantul unei firme austriece de exploatare a lemnului se declara „pro“ tăieri ilegale, situaţia a explodat. De fapt, diaspora a explodat. Astfel, la mijlocul lunii mai, mai multe ambasade ale Austriei din UE şi Canada au primit scrisori despre practicile unei anumite companii austriece acuzată că „măcelăreşte“ efectiv pădurile României. De asemenea, scrisori au fost trimise şi clienţilor firmei austriece. Scrisorile au fost trimise de peste 30 de ONG-uri şi grupuri informale din diaspora, dar şi din România. Reproducem mai jos câteva pasaje din respectiva scrisoare deschisă adresată ambasadorilor Austriei.

„În atenţia Excelenţei Sale, Domnul Ambasador…

Noi, membri ai societăţii civile şi organizaţii de mediu, am urmărit cu îngrijorare şi stupefacţie video-ul realizat de Environmental Investigation Agency (Agenţia pentru Investigaţii de Mediu), o organizaţie de mediu cu birouri în Statele Unite, la Washington şi la Londra, video în care sunt dezvăluite metodele de lucru ale firmei austriece Holzindustrie Schweighofer, cel mai mare procesator de răşinoase din ţară, care acceptă cu bună ştiinţă şi recompensează chiar, printr-un sistem de bonificaţie, lemnul tăiat ilegal, oferit de un membru al Agenţiei de Investigaţii care s-a prezentat ca fiind investitor. Holzindustrie Schweighofer este o companie cu poziţie dominantă pe piaţa românească a prelucrătorilor de lemn de răşinoase în produse semifinite, având intenţia declarată de a obţine monopolul pe această piaţă, în viitorul apropiat, odată cu începerea activităţii noii fabrici de la Reci, fabrică ce are capacitatea de a prelucra un milion m³ de răşinoase pe an, care se adaugă celor trei milioane m³ care deja sunt procesate în fabricile date în folosinţă anterior. Numele acestei companii apare în mai multe cercetări: anul trecut, în timpul unui control din partea Ministerului Mediului, au fost descoperiţi la fabrica din Rădăuţi 10.000 m³ de buşteni fără acte de provenienţă. (...) Practicile acestei companii nu sunt numai ilegale, aşa cum reiese, fără dubiu, din investigaţia filmată de către EIA, dar şi imorale. Directorul executiv al Holzindustrie Schweighofer a trimis o scrisoare Prim-Ministrului României, prin care îi cere acestuia să schimbe prevederile noului Cod Silvic, ameninţând cu afectarea relaţiilor comerciale dintre Austria şi România, cu sancţiuni din partea Comisiei Europene şi cu procese la Centrul Internaţional de Soluţionare a Litigiilor Stat-Investitor. (...) Nutrim speranţa că statul austriac, pe care îl reprezentaţi, nu aprobă şi nu susţine astfel de practici ale unei companii ce ignoră legislaţia naţională şi europeană.“ Şi asta este doar o mică parte din scrisoare.

Cândva ştiam că „In patria nostra multae silvae sunt?“ Câte mai sunt acum?

D-abia acum le-a picat fisa?

Se pare că unora, în loc să le „pice fisa“, trebuie să le pice mai întâi telefonul din mână. Cu onor aflăm că, recent, un grup de 51 de deputaţi – nu contează din ce partid – au ajuns la concluzia că apa curge, că soarele răsare şi, mai cu seamă, că pământul e rotund... Concret, distinşii parlamentari au depus la Parlament un proiect de completare a Legii Siguranţei Naţionale care prevede ca defrişările ilegale pe suprafeţe mai mari de un hectar se consideră ameninţare la siguranţa naţională. Apoi, potrivit proiectului, „se va considera ameninţare la siguranţa naţională şi exploatarea fără amenajament silvic a pădurilor încadrate în tipurile funcţionale T1 şi T2“. D-abia acum le-a picat fisa? După ce, de ani de zile, zeci de localităţi au fost rase de pe suprafaţa pământului de viiturile produse tocmai de respectivele defrişări? Ilegale sau nu...

Bogdan Panţuru

Defrişarea pădurilor, factor agravant în producerea inundaţiilor

După valurile de inundaţii din acest an, cu pierderi de vieţi omeneşti şi însemnate distrugeri materiale, în spaţiul public au fost lansate o mulţime de păreri, cele mai multe fără niciun fundament ştiinţific, cu privire la cauzele pentru care se produc cu o frecvenţă crescândă revărsări de apă, chiar şi atunci când volumul de precipitaţii nu se încadrează în ceea ce specialiştii numesc recorduri istorice. Am dezvoltat şi noi acest subiect, atât cât se poate în limitele unui articol de presă, cu secretarul ştiinţific al Secţiei de ştiinţă a solului, îmbunătăţiri funciare şi protecţie a mediului din cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Bucureşti, dr. ing. Mihai Toti.

– Dle Mihai Toti, cei care avem o oarecare pregătire în domeniu ştim că nu-i aşa, dar vă pun totuşi întrebarea, pentru a limpezi lucrurile. În spaţiul public s-au vehiculat felurite teorii cu privire la producerea mult prea des a inundaţiilor pe teritoriul României. În afară de defrişări, s-a vorbit despre modificarea mediului natural de pe cursul râurilor în scopul redării terenurilor în circuitul agricol, efecte secundare ale folosirii sistemului antigrindină etc.

– Am auzit şi eu toate aceste supoziţii. Din ceea ce aţi enumerat, în afară de defrişări, care sunt un factor agravant, dar nu determinant, restul sunt simple speculaţii, nesusţinute de nicio teorie ştiinţifică. Ah, că ele încap ca informaţie în spaţiul public, n-avem ce face!

– Care ar fi, după părerea dvs. avizată, cauzele reale pentru care România se confruntă totuşi mult prea des cu inundaţii, cel puţin în ultimii 10 sau 15 ani?

– Sunt două cauze, una care ţine de condiţiile generale ale regimului climatic din Europa, iar alta, care priveşte România, se referă la intervenţiile care au afectat menţinerea apei în albia râurilor şi păstrarea apei în sol. Vorbind despre schimbările climatice, potrivit datelor Organizaţiei Meteorologice Mondiale a ONU, anul 2011 a încheiat un deceniu care deţine recordul de cel mai călduros înregistrat vreodată, cu o creştere a temperaturii medii globale cu 2 - 2,4 grade Celsius. În Europa, în acest interval, temperatura suprafeţei terestre a fost cu 1,3 grade Celsius peste media de creştere planetară. Fenomenele meteo extreme s-au intensificat şi, atenţie, aşa va fi de aici înainte, cel puţin pentru o perioadă de timp, fie că vorbim despre valuri de căldură, fie de precipitaţii istorice. Strategia europeană a fost fundamentată pornind de la o analiză-prognoză pe termen lung: precipitaţii puternice şi inundaţii în nord-estul Europei, o accentuare a vulnerabilităţii în bazinul mediteraneean, zonele de munte, zonele inundabile dens populate, zonele costiere, regiunile periferice şi zona arctică. Toate aceste efecte se produc deja, fie şi dacă ne referim doar la ceea ce s-a petrecut în 2014 în Anglia, Italia, Croaţia, Serbia, Muntenegru, Bulgaria, România, Polonia ori, în anii trecuţi, în Franţa, Germania şi Austria. Pe acest fond, al încălzirii globale, însoţită de intensificarea fenomenelor extreme, România are mai mulţi factori agravanţi: defrişarea pădurilor, activităţi necontrolate în albia râurilor (balastiere), neîntreţinerea canalelor, obturarea podurilor cu resturi vegetale aruncate în albia cursurilor de apă, neîntreţinerea digurilor, colmatarea sistemelor de canalizare, construirea în perimetre inundabile etc.

– Dacă n-am fi avut aceşti factori agravanţi, ce s-ar fi întâmplat?

– Inundaţiile generate de volumul mare de precipitaţii căzute în interval scurt de timp s-ar fi produs oricum. Iar anul acesta au fost consemnate cantităţi istorice nu doar pe teritoriul României, ci în tot sud-estul Europei. Probabil că ele n-ar fi avut o asemenea amploare şi cu atâtea distrugeri dacă celelalte lucruri ar fi fost în regulă.

– La noi, lucru lesne observat, aproape orice ploaie intensă de vară produce undeva viituri, inundaţii, iar aici parcă n-ar fi vorba despre factorii climatici, ci tocmai despre defrişarea masivă a pădurilor şi alţi factori numiţi de dvs. agravanţi.

– Ecosistemele în general şi cele forestiere, pentru că la ele ne referim, sunt supuse unor presiuni determinate de schimbările climatice. Ritmul schimbărilor depăşeşte capacitatea naturală a ecosistemelor de a se adapta modificărilor climei. Încălzirea globală ridică pe plan mondial probleme grave, cărora omenirea trebuie să le răspundă. Aşadar sunt dificultăţi care survin natural şi fără să creăm noi altele. Că noi, oamenii, mai punem o sarcină extraordinară pe mediu prin aceste defrişări este o inconştienţă pe care o plătim deja, odată prin creşterea temperaturii determinată inclusiv de despădurirea netă a Terrei, a doua oară, referindu-ne la România, prin viiturile despre care vorbiţi, apa nemaiavând nicio stavilă, ca să nu mai vorbim despre alunecările de teren.

– Toţi factorii agravanţi sunt cunoscuţi de mult timp, dar tot de mult timp nimeni nu umblă la cauze. Adică să începem să facem ceva ca să oprim defrişările, să reluăm marile proiecte de îmbunătăţiri funciare etc.

– În opinia mea, e nevoie un program naţional, pe care toată lumea să-l respecte, să-l continue, indiferent cine vine la guvernare. Marea noastră problemă este că, la fiecare patru ani, puterea care vine abandonează lucrurile începute de predecesori şi începe altele, pe care nu le termină. Dacă o fi mai dificil să stopezi despădurirea, câtă greutate credeţi că ar fi fost, de exemplu, să se interzică ridicarea construcţiilor de locuit în perimetrele inundabile? Sau cât efort ar fi necesitat o politică, fie ea şi coercitivă, de conştientizare a populaţiei privind pericolul pe care-l reprezintă depozitarea deşeurilor pe albiile râurilor? Cât de greu o fi să se întreţină banalele şanţuri din faţa casei? Pe urmă, balastierele care au afectat piciorul podurilor au schimbat cursul de apă, au fost şi ele autorizate de cineva, deci e un rău provocat, ca să spun aşa. Cât despre lucrările de îndiguire a râurilor ori alte lucrări specifice, ele s-au mai făcut, dar mult sub necesar.

– Pe dvs., cei de la ASAS, v-a întrebat cineva vreodată de ceva, vi s-a cerut ajutorul?

– Nu. Noi am emis un proiect privind îndiguirile în bazinul Dunării, l-am depus la ministerele Mediului şi Agriculturii şi atât. La nivel european, strategiile privind efectele încălzirii globale sunt atent formulate şi aplicate. Ca să avem o comparaţie, pagubele provocate de inundaţii în Europa se cifrează la o medie de circa 4,9 miliarde de euro anual, dar în 2013, din cauza unui episod important în Germania, Cehia, Polonia, Austria, această cifră a atins 12 miliarde de euro. Nici nu vreau să-mi imaginez ce pierderi sunt în 2014 cu inundaţiile istorice din sud-estul continentului. Nu cred că trebuie să ne mai permitem amatorismul în materie de intervenţie pe segmentul pe care-l putem corecta fără prea multe cheltuieli: reîmpăduririle, interzicerea tăierilor ilegale sau chiar şi legale, dar care conduc la defrişări, decolmatarea şi regu­larizarea râurilor, lucrări de îmbunătăţiri funciare, întreţine­rea sistemelor de colectare a apelor etc. Altfel, o să vedem în fiecare an de aici înainte imaginile din 2014, cu pierderi de vieţi omeneşti, case şi infrastructură distruse, iar îndepărtarea efectelor inundaţiilor este infinit mai costisitoare decât măsurile pentru a elimina factorii agravanţi.

Maria BOGDAN

Pădurea, la cheremul hoţilor

Interviu cu Adam Crăciunescu, dir. gen. Romsilva

Distinsul om de ştiinţă Marin Drăcea, întemeietorul silviculturii moderne, spunea: „Lemn se poate cumpăra, dar pădure nu“, un îndemn indirect la a proteja pădurea, aurul verde al unei naţiuni.

– Domnule director, cum asigură RNP protecţia pădurilor pentru că, ştiţi, pădurile sunt defrişate în masă pe unele suprafeţe?

– RNP şi-a luat nişte măsuri de autoapărare. Şi eu am constatat, în controalele dispuse, că în ultima perioadă s-au sustras cantităţi importante de masă lemnoasă din pădurile statului, fără documente legale. Am făcut demersurile necesare, plângere la instituţiile abilitate să facă cercetări, tocmai pentru a frâna această tendinţă. Sunt şi situaţii, în zone cu grad de sărăcie ridicată, unde mai atacă, dar nu acestea sunt problemele mari, ci faptul că din fondul forestier naţional, nu numai al Romsilva, se extrage lemn, uneori fără să se respecte regimul silvic. Eu sper că, prin înfiinţarea în cadrul Jandarmeriei Române a unei structuri specializate de jandarmerie forestieră (potrivit unei modificări a Codului Silvic), se va găsi o soluţie de a se reduce substanţial aceste sustrageri.

– O foarte mare suprafaţă din domeniul public, din domeniul statului – mă refer la suprafeţele de păduri – a fost retrocedată, a intrat în sectorul privat. Aceste suprafeţe trebuie sau nu exploatate în regim silvic?

– Normal. Tot fondul forestier naţional, care-l cuprinde şi pe cel de stat, şi pe cel privat.

– Ce trebuie să facă un proprietar de pădure în acest sens?

– În primul rând trebuie să aibă un proiect de amenajare care stabileşte regulile de respectare a regiunii. Aceste proiecte sunt realizate de firme specializate, inclusiv de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. Proprietarii sunt obligaţi prin lege să facă aceste proiecte. Sunt obligaţi, în primul rând, să dea terenul în pază sau în administrarea unui structuri silvice, aceasta având acces la o asemenea firmă pentru a realiza proiectul.

– Ce i se poate întâmpla unui cetăţean care are în proprietate hectare de pădure şi taie din proprie iniţiativă?

– Aici este problema. Practic nu are voie să taie din proprietatea lui, pentru că trebuie respectat regimul silvic. În timp am întâlnit situaţii – şi pădurile se duc – în care, chiar ajunşi în instanţă, proprietarii aveau câştig de cauză declarând că ei au tăiat de pe proprietatea lor. Dar noul cod silvic va reglementa toate aceste situaţii.

Ştim foarte bine că, odată cu Legea nr. 1, când s-au retrocedat cca 500 mii ha, erau, la un moment dat, vreo 380 mii ha tăiate. O parte s-a regenerat natural, dar o parte…

– Să vorbim şi despre faună. Aţi discutat şi se discută despre protecţia zimbrilor. De ce numai a zimbrilor şi nu şi a altor specii care sunt ocrotite de lege şi chiar pe cale de dispariţie?

– Ştiţi, zimbrul este un brand pentru România. El este în captivitate şi s-a pus problema să extindem numărul exemplarelor pentru a fi recoltate prin împuşcare. Dar pentru că este specie protejată nu e supusă Legii nr. 407, căci e în captivitate, nu avem nicio reţinere privind gestionarea durabilă a acestor populaţii. Practic, Regia Naţională face un efort financiar deosebit să menţină aceste efective în regim de captivitate. Sunt şi situaţii în care apar animale îmbătrânite, bolnave, care trebuie extrase din populaţia respectivă pentru a nu crea probleme. Toate acestea sunt lucruri care se fac normal, sub protecţie sanitar-veterinară, într-o populaţie crescută în captivitate. Mulţi consideră că dacă această extragere se face prin tranchilizarea animalului folosind o armă aceasta înseamnă împuşcare. Împuşcarea, respectiv vânarea, definită în Legea vânătorii, înseamnă urmărire, capturare şi ucidere. Dar nu neapărat o tranchilizare. Nu e vânătoare. Asta nu s-a înţeles, au fost tot felul de speculaţii în presă, dar sper că se vor lămuri lucrurile.

– De ce nu şi la alte specii care sunt pe cale de dispariţie? Ursul brun, lupul, pisica, râsul?

– Aceste specii se extrag numai prin aprobare specială, prin ordin de ministru. Sunt în monitorizare şi normal că trebuie să ţinem populaţiile acestea sub control, pentru că avem de-a face cu multe situaţii de braconaj, ceea ce pune în pericol anumite specii aflate, cum spuneaţi, pe cale de dispariţie.

Ion BANU

Abonează-te la acest feed RSS