reclama youtube lumeasatuluitv
update 9 Dec 2019

Atenție! Se anunță o vară fierbinte

Agenția Națională de Meteorologie prognozează că lunile iulie și august vor fi deosebit de secetoase și cu arșiță puternică.

În atenția agricultorilor trebuie să stea, cu precădere, culturile de porumb, floarea-soarelui, soia, sfeclă de zahăr ș.a. care își desfășoară ciclul de vegetație, cu etapele importante de înflorire-fructificare, chiar în această perioadă.

Perioada de toamnă-iarnă 2016-2017 și primăvara aceasta au fost relativ bogate în precipitații în majoritatea zonelor agricole. Depinde de modul cum a fost pregătit solul, dacă a avut suficientă permeabilitate pentru a înmagazina cât mai multă apă și de măsurile luate pentru a limita la minimum pierderile.

În această etapă, importantă este lucrarea de prășit. Ea trebuie efectuată cu cultivatorul echipat cu cuțite care au tăișul plat și execută tăierea buruienilor pe dedesubt, cât mai aproape de suprafața solului, fără să-l rănească, pentru a evita pierderile de apă prin evaporare. Buruienile tăiate rămân la suprafața solului, îndeplinind rolul de mulci care protejează solul și împiedică pierderea apei prin evaporare. În acest fel lucrarea de prășit îndeplinește și rolul de distrugere a buruienilor, care consumă de 2-4 ori mai multă apă decât plantele de cultură, dar și rolul de a crea un strat izolator, fără capilare la suprafața solului, împiedicând ridicarea apei.

Prin experiențe riguroase s-a demonstrat că, de exemplu, parcela de porumb prășită în mai a pierdut 1,8 mm/zi apă, iar cea neprășită 4,9 mm/zi.

Se vor efectua mai multe prașile, chiar dacă nu sunt buruieni, deoarece creează acel mulci natural la suprafața solului și astupă crăpăturile prin care pierderile de apă sunt cu 15-18% mai mari și de la mai mare adâncime.

Important este ca prin prașile să nu se răscolească și să nu se deniveleze solul. Se va avea în vedere că pierderile de apă nu au loc numai prin consumul de către buruieni și prin evaporare la suprafața solului, ci există și un consum productiv de apă prin procesul de transpirație a plantelor. Se poate interveni însă și în reducerea acestui consum de apă.

Astfel, printr-o fertilizare echilibrată se realizează o concentrație a soluției solului și în plante poate ajunge cantitatea necesară de elemente nutritive într-un volum mai mic de apă. Așa, de exemplu, consumul specific la grâul fertilizat este 349, iar la cel nefertilizat 928.

De asemenea, fertilizarea foliară stimulează o mai intensă activitate a sistemului radicular pentru a valorifica superior apa existentă în sol.

În ultimul timp se menționează un îngrășământ foliar SUN GUARD care, se spune, reduce cu 35% procesul de evapotranspirație.

De asemenea, prin măsurile de combatere a bolilor și dăunătorilor se contribuie la evitarea stresului general la care sunt supuse plantele în aceste condiții de secetă, iar în părțile atacate pierderile de apă prin transpirație sunt mult mai mari. Cine a avut inspirația ca la semănat să folosească soiuri (hibrizi) cu perioada de vegetație mai scurtă și mai rezistente la stresul hidric se descurcă și mai bine.

Este important ca, în condițiile cu deficit de apă în sol, să se regleze și densitatea plantelor. Dar cel mai important este ca lanul să fie compact, fără goluri. Într-un asemenea lan de porumb, de exemplu, se menține o umiditate atmosferică mai ridicată care determină atât reducerea transpirației plantelor cât și diminuarea pierderilor de apă prin evaporare la suprafața solului.

În ceea ce privește lipsa de goluri în lan și o densitate mai mare și uniformă a rezultat că parcela de porumb cu 70.000 plante/ha a pierdut 82 mm de apă, iar parcela cu 40.000 plante/ha a pierdut 114 mm de apă întrucât în lanul aerisit circulă mai ușor curenții de aer care antrenează apa.

Nu trebuie pierdute din vedere nici precipitațiile care mai cad în această perioadă, urmărindu-se captarea ultimei picături de apă.

S-a constatat că pe solul bine structurat, din precipitațiile căzute se pierd 1,5% și se infiltrează 85%, pe când pe solul fără structură se infiltrează 30-40%, iar restul se pierd.

De asemenea, se pierd 31-38% din precipitații pe solul lucrat și peste 80% în solul nelucrat.

În scopul unei mai bune acumulări și consumări a apei în sol s-a creat o substanță Solid Rain (ploaie solidă), un polimer care absoarbe de 500 ori mai multă apă decât volumul său. Această substanță se încorporează în sol la nivelul sistemului radicular al plantelor. În contact cu apa se transformă în gel care poate păstra 95-99% din excesul de apă din precipitații.

Ținându-se seama de toate aceste elemente, printr-o tehnologie de cultură adecvată, se pot obține recolte satisfăcătoare și în condiții de secetă.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 14-15

Deficit de apă în Bărăganul de Nord

Corelaţie nefavorabilă

În toamnă, Bărăganul de Nord a beneficiat de un aport de apă din precipitaţii de 154 mm, cu 58 mm peste media multianuală de 96 mm. Trebuie menţionată însă distribuţia neuniformă a precipitaţiilor din toamnă, lunile septembrie şi octombrie aducând un aport substanţial de apă, asigurând astfel condiţii optime însămânţării şi pornirii în vegetaţie a culturilor. Luna noiembrie a beneficiat însă de un aport redus de apă din precipitaţii, asigurând doar 20 mm, jumătate din normala lunară.

Perioada de iarnă se dovedeşte încă foarte săracă în aport de apă, neînregistrându-se precipitaţii în luna decembrie şi primele două decade din luna ianuarie. Din punct de vedere termic, toamna a fost mai rece, raportându-ne la primele două luni, septembrie şi octombrie, însă luna noiembrie a depăşit normala cu 3,1°C şi în continuare în iarnă ianuarie a depăşit normala (pe primele două decade) cu 4,7°C. În aceste condiţii se poate vorbi de o corelaţie nefavorabilă între regimul pluviometric şi regimul termic, cu efecte asupra stării de aprovizionare a rezervorului de apă din sol pe de o parte şi pe de altă parte se manifestă un specific al ritmului de vegetaţie al culturilor semănate, aspecte ce impun un management adecvat al actului agricol ce se va desfăşura în continuare.

Situaţia rezervelor de apă din soluri

Pe terenurile neirigate din zona de câmpie rezervele de umiditate sunt mai ridicate în stratul 0-50 cm, fiind situate între plafonul minim (minimul optimului de umiditate sub care plantele încep să sufere) şi capacitatea de câmp (optimul de umiditate al solului pentru plantă), deficitele de apă faţă de nivelul capacităţii de câmp situându-se la valori de cca 300 mc/ha. Dacă pe acest profil cantitatea de apă este satisfăcătoare, în profunzime lucrurile nu stau deloc aşa.

La adâncimi de peste 50 cm rezervele de apă sunt mult mai reduse şi situate în intervalul dintre coeficientul de ofilire (rezerva de apă la care plantele mor) şi plafonul minim, deficitele de apă fiind mai substanţiale, de 700 mc/ha în stratul 50-100 cm şi de 900 mc/ha în stratul 100-150 cm.

Pe întregul profil de sol, 0-150 cm, ce asigură rezervorul de apă pentru plantele semănate în toamnă, dar şi pentru cele ce se vor semăna în primăvară, deficitele se situează la un nivel de 1.900 mc/ha.

Pe terenurile irigate situaţia este diferită, atestându-se efectul multianual benefic al aplicării irigaţiei.

Pe întregul profil de sol de 150 cm rezervele de apă s-au situat în intervalul umidităţii optime, între plafonul minim şi capacitatea de câmp.

Deficitele de apă faţă de nivelul capacităţii de câmp s-au situat la valori mai mici faţă de situaţia rezervelor de apă pe solurile neirigate şi au prezentat valori de 200 mc/ha în stratul 0-50 cm, 250 mc/ha în stratul 50-100 cm şi 300 mc/ha în stratul 100-150 cm. Pe ansamblul profilului de sol 0-150 cm deficitul totalizează 750 mc/ha, reprezentând cca 40% din deficitul de apă al solurilor neirigate.

Se poate concluziona astfel că rezervele de apă ale solurilor neirigate din câmpie în momentul de faţă sunt satisfăcătoare cerinţelor plantei în stratul 0-50 cm, însă sunt reduse în profunzime. Rezervorul de apă ce trebuie să susţină cerinţele plantelor în perioada următoare este subasigurat, impunându-se în continuare o strictă monitorizare a acestor rezerve de apă şi abordări tehnologice corespunzătoare.

Starea de vegetaţie a culturilor

În zona Bărăganului de Nord, având ca reprezentare judeţul Brăila, suprafaţa ocupată cu culturi de toamnă răsărite este în proporţie de 99,8%, diferenţa de 0,1% fiind suprafaţa cu plante parţial răsărite şi 0,1% fiind suprafeţe cu plante nerăsărite. Astfel, la acest moment se constată o răsărire corespunzătoare a culturilor de toamnă pe majoritatea suprafeţelor cultivate (80% la grâu, 100% la orz şi 100% la rapiţă), o dezvoltare accentuată a plantelor de grâu şi orz, care sunt în majoritate înfrăţite în stadiul de 3-5 fraţi, şi o stare de vegetaţie optimă la rapiţă, unde pe majoritatea suprafeţelor plantele au mai mult de 4 frunze adevărate.

Pe fondul actual al stării de vegetaţie a culturilor de toamnă, cu plante crescute şi avansate biologic faţă de situaţia normală, când acestea au înregistrat un consum activ de apă şi elemente nutritive, se pot face unele previziuni. În situaţia în care se vor înregistra scăderi bruşte de temperatură (de -15 ÷ -20°C) se pot produce pierderi însemnate de plante prin degerare.

În cazul în care temperaturile se vor menţine pozitive, iar plantele îşi continuă vegetaţia, există riscul ca pe suprafeţe însemnate să se manifeste atacuri de boli şi dăunători cu frecvenţă şi intensitate sporite, în special prin îngălbenirea virotică, precum şi prin manifestarea bolilor foliare şi în special а mucegaiului de zăpadă (Fusarium nivale) la graminee, iar la rapiţă a dăunătorului Ceutorhyncus sp.

Recomandări tehnologice

Avându-se în vedere datele privind situaţia climatică derulată şi observaţiile privind starea culturilor se recomandă luarea anumitor măsuri.

Pentru conservarea apei în sol se vor avea în vedere următoarele aspecte: monitorizarea rezervelor de apă din soluri, devansarea tuturor lucrărilor agricole de primăvară şi mobilizarea cât mai redusă a solului, cu nivelarea acestuia. De asemenea, ar fi de dorit eliminarea unor lucrări ce nu constituie o necesitate absolută (discuit, grăpat), după caz, menţinerea stratului superficial al solului (0-5 cm) afânat pentru întreruperea capilarităţii solului şi micşorarea evaporaţiei; utilizarea metodelor chimice de întreţinere a culturilor în defavoarea celor mecanice, dar şi menţinerea resturilor vegetale sub formă de mulci la suprafaţa solului.

În ceea ce priveşte întreţinerea culturilor de toamnă se va monitoriza starea de vegetaţie şi fitosanitară a culturilor semănate în toamnă, fertilizarea acestora se va face cu fracţia de azot destinată perioadei reci, iar în situaţii de culturi descălţate se va proceda la tăvălugirea acestora. Pentru prevenirea creşterii excesive a plantelor se poate recurge şi la varianta folosirii substanţelor retardante şi stoparea pe această cale a creşterii taliei plantelor şi diminuarea dezvoltării fraţilor neproductivi.

La înfiinţarea culturilor de primăvară aveţi în vedere utilizarea soiurilor şi hibrizilor cu însămânţare timpurie şi creştere rapidă în primele faze de vegetaţie. Pentru culturile neirigate alegeţi hibrizi timpurii şi cu toleranţă la secetă şi arşiţă şi înfiinţaţi culturile în timp cât mai scurt, imediat ce terenul permite intrarea utilajelor şi efectuaţi lucrările prin cât mai puţine treceri, folosind, pe cât posibil, utilaje complexe.

Dr. ing. I. VIŞINESCU
Dr. ing. M. BULARDA
Ing. Ion ROTEA

Abonează-te la acest feed RSS