reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Jul 2019

AGROSEL recomandă - hibrizi de tomate timpurii pentru culturi reușite

Cercetările din ultimii ani au arătat că producția de legume a devenit una competitivă, cu o dezvoltare continuă, iar acest aspect va genera tendințe noi pe piața de desfacere. Hibrizii de tomate de generație nouă de la AGROSEL asigură cultivatorilor stabilitatea producției, toleranță/rezistență la agenții patogeni și, nu în ultimul rând, garantează readucerea gustului adevărat, de tomate românești.

Hibrizii de tomate cu performanță ridicată

AS5-307 F1 Hibrid de tomate timpuriu, productiv, cu creștere nedeterminată. Este destinat cultivării în spații protejate încălzite sau în sere și solarii reci, atât pentru ciclu scurt, cât și pentru ciclu prelungit. Plantele beneficiează de port ușor deschis, bine aerisit și cu un sistem radicular foarte bine dezvoltat. Foliajul plantelor este bine echilibrat, bogat, ceea ce conferă o legară continuă și uniformă a fructelor. Greutatea fructelor este de 180-200 g, fermitate ridicată și o culoare deosebită la maturitatea fiziologică. Fructele sale se pot consuma în stare proaspătă, dar pot fi folosite și pentru industrializare.

Rezistențe: HR: ToMV: 0-2 (Virusul mozaic al tutunului), Fol: 0-1 (Fuzarioza – ofilirea vasculară, V (Verticilioza – uscarea vasculară)

hibrizi tomate AS5 311 F1

AS5-311 F1 Hibrid de tomate timpuriu cu creștere semideterminată. Este recomandat atât pentru cultivare în spații protejate cât și pentru câmp deschis, fiind ideal pentru micii cultivatori care solicită ajutorul de minimis (hibrid rapid pentru ciclu scurt → îndeplinirea condiției de coacere/livrare a tomatelor în termenele stabilite și hibrid productiv → îndeplinirea condiției de producție minimă livrată). Potențialul de producție este foarte ridicat. Plantele sunt viguroase, cu internoduri scurte și cu un foliaj bogat. Fructele sunt ușor aplatizate, cu o mărime medie de 200-250 g, gust bun, iar culoarea este roșu intens la maturitate fiziologică. Acest hibrid nu necesită stimulatori de înflorire și de coacere. Se pretează atât pentru consum în stare proaspătă, cât și pentru industrializare.

Rezistențe: HR: Fol: 0-2 (Fuzarioza – ofilirea vasculară), V (Verticilioza-uscarea vasculară,

Mi (Meloidogyne incognito-nematozi).

Hibrizi de generație nouă

hibrizi tomate AS7 212F1

AS7-212 F1 Hibrid de tomate timpuriu de generație nouă, cu creștere semideterminată, destinat pentru culturile timpurii în sere și solarii. Plantele sunt viguroase cu internoduri scurte, beneficiind de un port deschis care nu necesită foarte multe lucrări tehnologice pe parcursul perioadei de vegetație. Fructele sunt ușor aplatizate, uniforme, cu fermitate și rezistență la transport, având o greutate de 220-280 g. Productivitatea, culoarea și gustul îl fac deosebit. Se poate consuma în stare proaspătă, dar poate fi folosit și pentru industrializare. Brix 6,3 (conținut de zahăr).

Rezistențe: HR: ToMV: 0-2 (Virusul mozaic al tutunului), Fol: 0-1 (Fuzarioza – ofilirea vasculară),

V (Verticilioza-uscarea vasculară), Mi (Meloidogyne incognito-nematozi).

* HR = Rezistență ridicată
* ToMV = Tobamovirus pathotype
* Fol = Fusarium oxysporum
* V = Verticillium dahliae
* Mi = Meloidogyne incognito

Știați că:

  • Fructul de tomate are un pH acid de 5,5.
  • Culoarea fructelor este dată de combinaţia dintre pigmenţii carotenoizi.
  • Prospeţimea şi gustul plăcut sunt date de acizii liberi şi de zaharurile solubile.
  • Fermitatea şi consistenţa fructelor sunt asigurate de conţinutul în proteine, aminoacizi, substanţe pectice și celuloză.

Pentru mai multe detalii accesați:

https://shop.agrosel.ro

https://www.youtube.com/watch?v=bIoZ74VeI04&t=24s

Ing. Zoltán Felföldi,
Departament Cercetare

Culturile-releu, un experiment cu rezultate promițătoare

Nicolas Lefebvre este, așa după cum se recomandă el însuși, „un belgian care a stat suficient timp în România astfel încât să se românizeze în mare parte“. El lucrează deja de cinci ani 1.600 de hectare de pământ în localitatea Birda, din județul Timiș. Tot terenul este lucrat în sistem bio. Culturile practicate sunt dintre cele mai diversificate: lucernă, grâu, grâu spelta, mazăre de iarnă, soia, floarea-soarelui, rapiță, ovăz de iarnă. „După părerea mea, aici în România există o piață cu un anumit specific în ceea ce privește produsele bio. Este o piață cu un loc mai bun pentru mazărea de iarnă și pentru ovăz“, consideră fermierul.

„N-am vrut să renunț fără să încerc!“

În anul agricol 2017-2018, Nicolas Lefebvre a făcut în ferma sa un experiment despre care i-a făcut plăcere să le vorbească colegilor săi, fermieri membri ai Asociației „Agricultură Integrată Durabilă Economic Rentabilă“ (AIDER). Obiectul experimentului l-a constituit ceea ce s-ar traduce prin „culturi-releu“. În felul său aparte, jovial, fermierul a definit acest concept ca pe „o prostie care mi-a rămas în cap de câțiva ani și la care n-am vrut să renunț fără să o încerc!“. Schimbând registrul, este vorba despre o metodă prin care se urmărește captarea a cât mai mult din radiația solară, acoperirea cât mai completă a solului și realizarea unei producții cât mai mari pe același teren. Practic, este vorba despre practicarea a două culturi, pe același teren, în mare parte în același timp.

„Am observat că în culturile bio potențialul grâului este determinat de potențialul solului. Acest lucru a fost unul dintre motivele pentru care m-am gândit cum pot valorifica mai bine terenul, astfel încât să nu existe buruieni care să scadă din potențialul terenului“, explică autorul experimentului.

Grâul, semănat pe două rânduri din trei

În toamna lui 2017, mai exact pe 10 octombrie, a fost însămânțat grâul. S-a folosit soiul Antonius. „Este un grâu de panificație, înalt. Este des folosit în Austria. Pentru că din multe puncte de vedere atât solurile, cât și condițiile din zona Timișoarei se aseamănă cu cele din Austria, folosim atât genetică, cât și tehnologii austriece“. Semănatul a fost făcut în rânduri, cu 25 cm distanță între ele. Numai că au fost semănate doar câte două rânduri din trei. Astfel, densitatea de semănat a devenit de 320 g/mp, corespunzător a două treimi din cea recomandată, de 480 g/mp. Lucrările de curățare mecanică a terenului au fost cele obișnuite, la fel ca și restul tehnologiei.

„Unul dintre lucrurile care au făcut posibilă înființarea acestei tehnologii de culturi-releu a fost acela că toate tractoarele noastre folosesc un sistem de ghidaj care face ca lucrările să se facă pe aceeași urmă, folosind utilaje cu o lățime de nouă metri“, a dezvăluit Nicolas Lefebvre unul dintre secrete.

Un utilaj adaptat special

Obiectivul fixat pentru primăvara lui 2018 a fost ca pe rândul rămas liber în viitorul lan de grâu să se semene soia și sorg. „Experimentul l-am făcut pe zece hectare: cinci cu soia și cinci cu sorg“, a povestit fermierul.

Principala preocupare pe timpul iernii a fost conceperea utilajului care să facă posibilă însămânțarea culturii de primăvară. „Pot spune că a fost cea mai complicată treabă“, crede autorul experimentului.

„M-am gândit mult la modalitatea în care am putea face asta. Până la urmă, am dezmembrat o prășitoare și i-am adaptat câte o gheară de semănat și o roată-tăvălug la 75 de cm. Astfel am obținut utilajul de care aveam nevoie!“.

Când grâul se afla la începutul perioadei de înspicare (BBCH 46-49, în termeni mai exacți pentru specialiști), respectiv pe 11 mai, au fost semănate culturile-releu. Pentru o mai bună relevanță a experimentului, au fost folosiți doi hibrizi de soia: ES Mentor, cu o densitate de 400.000 boabe/ha, și ES Alize, pentru care s-au utilizat doar 320.000 boabe/ha. Așa cum am spus, deja, distanța dintre rândurile de soia a fost de 75 cm.

Grâul, mai productiv decât pe lotul-martor

Au urmat șase săptămâni de așteptare febrilă. „La ochi“, cum se spune, culturile arătau foarte bine. Dar încă nu se putea anticipa nimic în ceea ce privește rezultatele. Abia pe 25 iunie a venit ziua când s-au obținut primele date concrete, respectiv ziua recoltării grâului.

Dar chiar recoltarea în sine a implicat unele dificultăți. Dacă dificultățile au fost repede depășite, mai grea a fost luarea unor decizi. Atât soia, cât și sorgul crescuseră frumos. În primul caz a fost ceva mai simplu: grâul a fost recoltat un pic mai de sus, astfel încât fermierul apreciază că a existat o pierdere de cca 200 kg/ha din această cauză. Mai rău a fost că, dintr-o eroare, două din cele zece rânduri de soia au fost călcate!

În ceea ce privește sorgul, acesta era de aceeași înălțime cu grâul. În final, Nicolas Lefebvre a hotărât ca recoltarea să se facă de la înălțimea de zece cm față de sol.

După ce s-a cântărit producția, rezultatul a fost mai mult decât încurajator: deși suprafața cultivată era de doar 67% față de cea a lotului martor, producția a fost cu doar 22% mai mică. Adică o productivitate la grâu crescută semnificativ!

Și soia a produs peste media fermei!

Au urmat din nou câteva săptămâni de așteptare. Dar surprizele continuau să se țină lanț. Sorgul, care fusese tăiat la zece centimetri, și-a revenit spectaculos. Ba mai mult decât atât, a avut și o înfrățire mai bogată și a rămas foarte curat, deși distanța între rânduri era mare – 75 cm. Același lucru s-a petrecut și la soia: cele două rânduri călcate și-au revenit cât de cât. Parcela s-a menținut foarte curată, fără buruieni. A fost necesară doar o singură prășire.

Pe 10 septembrie a venit al doilea moment al adevărului: recoltarea soiei. Producția a depășit toate așteptările: 1.700 kg/ha, mai mare decât media fermei, care a fost de 1.500 kg/ha!

Recoltarea parcelei cu sorg a întârziat, din diverse motive. A rămas ultimul petec cultivat din fermă și a devenit ținta șoarecilor și a căprioarelor flămânde. Pe 9 octombrie, la recoltare, producția a fost de 1.500 kg/ha, față de 2.100, media fermei. A fost totuși remarcabilă curățenia care s-a menținut între rânduri!

„O cultură mai tehnică, dar mai eficientă!“

Concluzia fermierului după acest experiment este cât se poate de clară: a fost o reușită. Rezultatele au demonstrat mai multe lucruri. Unul dintre acestea este că grâul și soia se potențează reciproc. Apoi, s-a văzut clar că soia și sorgul sunt productive, chiar dacă la recoltarea grâului sunt călcate, respectiv tăiate. De asemenea, foarte important este că apariția buruienilor este împiedicată de asocierea acestor culturi.

În ceea ce privește sorgul, Nicolas Lefebvre a hotărât ca în acest an să renunțe la cultura lui: „Principalul motiv este că are o piață redusă“. În schimb, este hotărât să dezvolte în continuare combinația cu soia. „Am să extind suprafața la 40 de hectare. Obiectivul pe care mi-l propun este ca la grâu să obțin în jur de 90% din producția standard, astfel încât soia să fie ca un bonus“, ne-a mai spus el.

Iar ca un sfat pentru alți fermieri, consideră că „este o cultură un pic mai tehnică, dar este și mult mai eficientă. Merită, fără nicio îndoială!“

Alexandru GRIGORIEV

Protejează-ți culturile cu ajutorul prădătorilor naturali

În natură totul este perfect organizat, există un echilibru ecologic extraordinar. Spre exemplu, în situațiile în care o specie de insecte dăunătoare se înmulțește excesiv, apar și prădătorii ei. Natura găsește întotdeauna soluții pentru a-și rezolva problemele. Modelul acesta a fost replicat și de companiile care activează în sectorul de protecție a plantelor și care sunt preocupate să ofere agricultorilor soluții prietenoase cu mediul. Bioplanet este o societate italiană care din 1991 se ocupă cu creșterea masivă a 18 specii de insecte utile. Compania este cotată printre primele cinci cele mai bune societăți care oferă soluții pentru protecția plantelor prin combatere biologică, iar producția sa pleacă spre 30 de țări, de la America de Nord până în Rusia. Mai multe informații despre combaterea ecologică ne-a oferit Maria Nomikou, reprezentant Bioplanet.

Ce este combaterea biologică și ce avantaje are

Combaterea biologică presupune utilizarea organismelor vii contra altor organisme. În culturile agricole este vorba despre utilizarea de insecte utile și de acarieni, de nematode entomopatogene, de fungi utili, de bacterii și de viruși care limitează populația insectelor dăunătoare. Astfel se evită utilizarea de produse chimice și este redusă în mod natural paguba economică asupra culturilor.

Așadar, în loc ca agricultorii să stropească cu pesticide, utilizează insecte utile care se vor hrăni cu cele dăunătoare, iar ultimele vor fi exterminate. Un exemplu cunoscut este buburuza care se hrănește cu afidele de pe plantă, „curățând-o“ astfel de insectele dăunătoare. „Este vorba, în primul rând, de o metodă de protecție a plantelor prietenoasă cu mediul. Nu este primejdioasă pentru om, animalele de companie sau alte animale precum mamiferele, păsările, reptilele, peștii, albinele ș.a.m.d. Are eficacitate crescută și nu are „ dată de expirare“, cum au multe pesticide chimice care după aplicații multiple devin ineficiente. Au un spectru de acțiune larg și au durată de acțiune lungă deoarece, spre exemplu, putem lansa organismele utile la demararea înfloririi, iar ele să dea rezultate până la sfârșitul perioadei de cultivare cu eficacitate crescută“, spune interlocutoarea noastră.

Dar cel mai mare avantaj comercial al acestei metode este faptul că este conformă cu Directivele Uniunii Europene pentru utilizarea de mijloace moderate pentru Protecția Plantelor, deschizând așadar drumul către exportul produselor agricole. În plus, fructele și legumele pentru care s-a folosit combaterea ecologică câștigă încrederea atât a supermarket-urilor, cât și a consumatorilor, iar pentru o astfel de producție se obține un preț mai bun.

Unde poate fi aplicată această metodă

Societatea Bioplanet dispune de peste 30 de specii care pot combate o largă gamă de insecte erbivore, precum tetranychus, Aleyrodidae, Tuta absoluta, thysanoptera, aphis, omizi de lepidoptere, pseudococcus, gândaci, liriomyza ș.a. Organismele utile acționează în principiu în trei moduri: prin vânare, prin parazitare sau atacând insectele erbivore. În funcție de aceasta sunt clasificate în următoarele clase: prădătoare, parazitare sau entomopatogene. De multe ori este necesară utilizarea mai multor specii de organisme utile concomitent la o cultură deoarece fiecare prezintă un specific. În plus, unele dintre aceste organisme pot fi combinate și cu produse chimice. Domeniile de aplicare a combaterii biologice sunt culturile agricole în sere sau pe câmp deschis, livezile, pepinierele, gazonul terenurilor sportive, parcurile, grădinile, chiar și terasele.

Potrivit Mariei Nomikou, „în prezent combaterea biologică poate fi utilizată atât preventiv, dar de multe ori și terapeutic, atunci când insecta erbivoră a căpătat dimensiuni mari. În mod deosebit este utilă contribuția organismelor utile în cazul în care insectele dăunătoare au dezvoltat rezistență la substanțele chimice, iar producătorul nu dispune de mijloace pentru combaterea insectelor erbivore.“

Este suficientă utilizarea insectelor?

Insectele utile oferă protecție contra atacurilor insectelor dăunătoare, dar uneori acestea pot scăpa de sub controlul celor utile. Din acest motiv nu trebuie să uităm de utilizarea măsurilor de cultivare care se iau inițial pentru culturi. Ne referim aici la distrugerea rămășițelor ultimei culturi, plasele de respingere a insectelor, capcanele pentru insecte, instalarea de holuri, în general tehnici și practici de cultivare care îngreunează extinderea insectelor dăunătoare. Este necesară supravegherea de către un expert specializat care va recomanda acțiunile potrivite. De exemplu, poate recomanda lansarea de organisme utile din categoria 2 sau 3 ori utilizarea de mijloace și instrumente compatibile. În cazuri speciale poate fi impusă utilizarea preparatelor chimice în mod selectiv care afectează insectele erbivore, fără a le afecta semnificativ pe cele utile.

„Cum se realizează producția de insecte utile? De exemplu, într-un spațiu creștem plante curate pe care le infestăm cu insecte dăunătoare, iar când infestarea ajunge la un anumit grad introducem prădătorii sau paraziții pe care dorim să îi creștem. Producția se realizează în spații de laborator, în condiții controlate care favorizează dezvoltarea insectelor utile și care împiedică infecțiile. Insectele cresc geometric, ocupând un spațiu foarte mic. Apoi culegem insectele utile care s-au reprodus, le ambalăm în ambalaje speciale și le expediem către producători. Acestea trebuie preluate îndată de către agricultori și eliberate pe cultura lor“, completează reprezentantul Bioplanet.

Combaterea biologică este o metodă modernă deoarece acoperă nevoile actuale pentru produse de calitate înaltă. În forma sub care se utilizează în prezent a fost dezvoltată în țări din Europa de Nord, respectiv în Olanda și Anglia din anii ’60. Dar principiile metodei sunt cunoscute și se aplică încă din Antichitate, când a fost notificată importanța insectelor utile. Teofrast în Grecia Antică, Protecția plantelor biologice ale citricelor în China (sec. 2 E.N.) și protecția roșiilor împotriva Tuta absoluta pe vremea aztecilor sunt doar unele exemple. Combaterea biologică numără 2.500 de ani de istorie în diferite civilizații de pe planeta noastră, iar combaterea chimică, cu problemele aferente create omului și mediului, a fost dezvoltată comercial după 1960.

„Utilizarea insectelor utile nu face altceva decât să mimeze natura. Acest lucru încercăm și noi să facem prin utilizarea insectelor utile, pentru a controla populația insectelor dăunătoare la un nivel care nu provoacă pagubă economică.“ Maria Nomikou

Laura ZMARANDA

Roinița (Mellisa officinalis), tehnologie de cultură

Roinița, a cărei denumire populară provine de la faptul că parfumul său atrage albinele, fiind folosită de apicultori la capturarea unui roi (roi-roiniță), este o plantă medicinală cunoscută pentru efectele terapeutice asupra afecțiunilor stomacului, calmarea stărilor nervoase, mărirea secreției biliare, echilibrarea digestiei și stimularea poftei de mâncare. În flora spontană se întâlnește pe arii restrânse în sud-vestul țării, în zonele ferite de pe lângă păduri și luminișuri. Roinița crește în tufe dense de 90-100 cm, este o plantă perenă, asemănătoare cu urzica, dar cu frunze de un verde intens, care exudă, la presarea între degete, o aromă de lămâie.

Roinița este o specie iubitoare de căldură și lumină, rezistentă la geruri, preferând soluri cu textură ușoară spre medie, profunde, permeabile, fertile. Se poate cultiva în toată țara, dar reușește mai bine în sud, în zone larg însorite. Ea poate fi semănată direct în câmp, dar dă rezultate mult mai bune în cultura înființată prin răsaduri.

Pregătirea terenului și înființarea culturii

După premergătoarele timpurii și în condiții de umiditate optimă, terenul se ară la 28-32 cm. Dacă pământul este uscat, se va face o discuire, urmând ca afânarea să se execute toamna. După premergătoarele târzii, arătura de bază se realizează imediat ce s-a eliberat solul, la 28 cm. Patul germinativ se va pregăti minuțios (disc + grapa, în agregat cu tăvălugul sau combinator). Înainte de semănat, sămânța se amestecă cu material inert, pentru ca distribuirea acestora să se facă uniform. Norma de sămânță, având în vedere facultatea germinativă scăzută, este de 5-6 kg/ha, dacă semănatul se face toamna, sau de 8-10 kg/ha, dacă semănatul se realizează în pragul iernii. Cultura realizată astfel va prezenta totuși multe goluri, astfel că în practică este preferată varianta răsadului.

Răsadul se produce prin însămânțare în straturi în iulie-august sau august-septembrie, urmând ca plantarea să se efectueze în septembrie-octombrie, în primul caz, și în luna mai, anul următor, în al doilea caz. Cantitatea de 0,5 kg semințe este suficientă pentru a produce răsadul necesar înființării unui hectar de roiniță. Distanța de plantare este de 50-62 cm între rânduri și de 20-25 cm între plante pe rând. Ca lucrări de întreținere enumerăm: prașilă oarbă, rărire, prașile manuale și mecanice ori de câte ori este nevoie și irigarea.

Maria BOGDAN

Învață cum să scoți profit cultivând două specii de plante pe aceeași suprafață

Are o experiență de peste 20 de ani în agricultura ecologică, inovează permanent, găsește soluții să-și mărească rentabilitatea și vinde 80% din recolte la export. Motive suficiente să aflați de la Aurel Petruș din Călărași (1.300 ha cultivate în sistem ecologic) cum face să asocieze mai multe plante pe aceeași suprafață, obținând o serie întreagă de beneficii.

pag14 AurelPetrus

– V-ați specializat pe culturi duble, dar și pe culturi asociate. Aș vrea să vorbim despre combinația mazăre cu camelină. Ce avantaje prezintă acest tip de tehnologie?

– În cazul nostru mazărea și camelina sunt culturi premergătoare, pentru că după ele vom semăna la începutul lunii iulie soia, în sistem irigat. Așadar, pe acest lot vom merge pe cultură dublă. Cultura de mazăre și camelină este pentru mulți dintre fermieri din agricultura convențională o noutate, dar ea se practică mult în sistemul ecologic și cei care practică acest tip de agricultură sunt convins că știu despre ce vorbesc.

– De ce ați ales această asociere?

– Sunt mai multe beneficii de care trebuie să profităm. Avem o mazăre de toamnă franțuzească, soiul Baltrap, de tip afilă, care stă în „picioare“ până la recoltare, dar am asociat-o cu camelina (camelina sativa sau inișorul) din mai multe motive. În primul rând inișorul are un efect repelent pentru gărgărița mazărei și în felul acesta profităm de o combatere biologică pentru cultura de mazăre. Al doilea beneficiu pe care îl urmărim de la camelină este susținerea pe care o poate oferi mazării. Camelina are o tulpină foarte rezistentă și poate susține mazărea chiar și când păstăile sunt formate. Fără această susținere mazărea spre maturitate, la formarea păstăilor, cade și e greu de recoltat. Cu ajutorul camelinei ea va rămâne în picioare, lanul va rămâne vertical și recoltarea se face foarte ușor. Al treilea beneficiu pe care îl avem de la camelină este că îi valorificăm și sămânța de camelină. Avem contract pe ea, în Germania se obține uleiul de camelină, care conține Omega 3 și Omega 6, motiv pentru care este adăugat în cantități mici în uleiul de floarea-soarelui sau rapiță. Tot la capitolul beneficii aș adăuga și faptul că prin această asociere reușim să valorificăm de două ori aceeași suprafață.

– Cum faceți separarea celor două plante după recoltare?

– Plantele ajung la maturitate în același timp, se recoltează împreună, iar separarea se face foarte ușor pentru că mărimea boabelor diferă foarte mult (camelina este un pic mai mică decât sămânța de lucernă). Banii pe care îi obținem de pe sămânța de camelină acoperă toate costurile pe care le facem cu întreaga cultură. Mazărea este deja „un bonus“.

– Mazărea o vindeți tot la export?

– Da, o mare parte pleacă în Germania, o altă parte merge către ferma de găini ouătoare pe care o avem.

– Ce ar trebui să știe fermierii despre culturile duble?

– În primul rând aceste culturi duble le putem face doar în condiții de irigare. Noi mergem pe această tehnolo­gie pentru că beneficiem de o climă extraordinară și există timp suficient (lunile iunie, iulie, august – 90 de zile) pentru a veni cu plante care au perioada de vegetație în acest interval.

– Dacă vorbim de culturi duble, ce ar merge cel mai bine?

– Avem la ora actuală trei culturi pe care le semănăm ca și culturi duble: soia, sfecla roșie, porumbul zaharat și meiul. Mai nou, avem o cerere de mei pentru con­sum uman și care ne garantează prin producțiile obținute un câștig destul de bun. Pentru acestea tehnologia de cultură este un pic diferită față de cultura obișnuită, dar noi facem doar pe sistemul de arătură. Și pentru cultura dublă arăm la o adâncime de 18-20 cm, cât mai repede, semănăm la fel de repede și apoi urmează irigatul care ne asigură răsărirea și dezvoltarea în condiții normale. Urmează pentru cultura de sfeclă și porumb lucrările de întreținere și combatere a buruienilor. Nici nu amintesc de combaterea bolilor și a dăunătorilor, pentru că în cultură dublă nu avem de-a face cu așa ceva. Și nu trebuie să uităm că zona în care ne aflăm este destul de lipsită de precipitații, cu vânt, ceea ce ne ajută ca plantele să rămână uscate și nu sunt predispuse la atacuri de boli și dăunători.

– Care este norma de irigare pe care o aplicați?

– Normele sunt diferite, se începe cu o normă mică, de răsărire, apoi eu recomand mai multe irigări cu norme mai mici. Nu recomand norme mari de udare, pentru că reprezintă o pierdere de apă.

– Ați încercat și alte asocieri între plante în afară de mazăre și camelină?

– Da, am mai încercat în primăvară cultura de linte cu camelină cu aceleași beneficii. În plus, mai avem în fermă o cultură de rapiță cu lucernă, despre care pot să spun, după al doilea an de experiență, că lucrurile stau foarte bine privind fertilizarea pe cale naturală a solului, cu cheltuieli foarte mici.

– Ce producții estimați la mazăre și camelină?

– Cu ajutorul lui Dumnezeu sperăm să obținem 2.500-3.500 kg/ha la mazăre și 500-700 kg/ha la camelină. Acest nivel de producție este foarte rentabil pentru noi.

– Anul trecut ați avut mai mult sau mai puțin?

– Anul trecut am avut mai puțin, pentru că nu am semănat în această asociere mazărea de toamnă și, deși estimasem peste 3.500 kg/ha, în preajma recoltatului a căzut și am reușit să recoltăm doar 2.500 kg/ha. În cazul nostru, pentru că suntem într-o zonă cu vânt puternic, fără susținere din partea altei culturi, pierderile la mazăre pot fi și de 20-30%.

– Aveți probleme cu păsările în perioada recoltării?

– Există o mare problemă cu păsările la nivelul fermei, dar nu la cultura de mazăre și camelină. Pot spune că este o situație alarmantă privind atacul ciorii de semănătură și nu suntem singurii. În ultimii doi ani am avut mari probleme la porumb, am fost nevoiți să întoarcem cultura, mai ales că sămânța este netratată. Trist este că nu se face nimic legat de răspândirea acestei păsări, care are și părțile ei bune, dar care prin înmulțirea ei devine un dușman al fermierilor.

– Nu ați găsit nicio soluție în acest sens?

– Lângă fermă am găsit o soluție pe care o pot recomanda și altora. Trebuie să știți că dacă nu este lăsată să stea în cuib dacă este deranjată timp de 10 zile, noaptea mai ales, și asta se face cu niște lanterne foarte puternice și zgomot, pleacă, își face cuib în altă parte. Asta este o metodă de combatere ecologică.

– Văd că aveți și rapiță în lanul cu mazăre și camelină. De ce și în ce proporție?

– Este o rapiță sălbatică, o putem considera buruiană în cultura de mazăre, infestarea este de 2-3%, dar de această dată pot spune că și rapița sălbatică are un efect pozitiv, ca și camelina – susține mazărea. Mai mult de atât, fiind și o sămânță foarte mică, se separă foarte ușor de boabele de mazăre.

– Dacă mergeți pe această asociere este clar că trebuie să aveți un utilaj care să separe cele 2-3 tipuri de semințe. Cam care este investiția într-un astfel de echipament?

– Vorbim de o investiție destul de mare, dar o masă gravimetrică nu costă mult, unii și-au confecționat-o singuri. Dacă ne gândim la o stație de sortare, investiția ajunge la 200.000 euro.

Patricia Alexandra Pop

Genetica și tehnologia de cultură pot asigura producții record

Făcând o retrospectivă sumară asupra nivelului producțiilor agricole din ultimul secol, se pot constata aspecte revelatoare.

Concomitent cu dezvoltarea științei și tehnicii în general, se înregistrează dezvoltarea și modernizarea științei și tehnicii agricole care au asigurat tehnologii de cultură adecvate noilor creații biologice (soiuri și hibrizi).

Trebuie menționată în mod special dezvoltarea științelor biologice, a geneticii în special, care a asigurat cultivarea de mare productivitate, care valorifică superior fertilizarea și apa din sol. Datorită acestei genetici plantele manifestă rezistență la factorii nefavorabili de mediu, toleranță la atacul bolilor și dăunătorilor și reușesc să realizeze producții bune și în condiții mai vitrege.

Mai trebuie menționat faptul că, în acest lung interval, capacitatea de producție a solului s-a diminuat continuu. Totuși, prin intervenții adecvate, prin tehnologii de cultură moderne, nivelul producțiilor a crescut.

Referindu-ne la cultura porumbului care ocupă cea mai mare suprafață în țara noastră, de la producții de 1.055 kg/ha obținute în anii ’30, socotiți ani de vârf ai etapei istorice respective, s-a ajuns la 4.259 kg/ha în 2011 și la 5.854 kg/ha în 2017 (producții medii pe țară).

Dar s-au obținut și 14.000 și 15.000 kg/ha de pe teren neirigat de către G. Alexandru din Călărași sau A. Grigorescu din Ialomița și chiar 19.200 kg/ha de către V. Pop Silaghi în județul Neamț. În Insula Mare a Brăilei, în condiții de irigare, s-au obținut 20.350 kg/ha. Însă potențialul de producție al hibrizilor de porumb este mult mai mare. Compania Pioneer menționează, la unii hibrizi, potențial de producție de 30.000 kg/ha și în SUA furnizorii au obținut chiar 35.500 kg/ha.

La cultura grâului, de la o producție de 1.310 kg/ha obținută în anii ’30 s-a ajuns la 3.665 kg/ha în 2011 și la 4.836 kg/ha în 2017.

Menționăm și producții record de 9.700 kg/ha obținute de I. Nicolae din Argeș, 10.200 kg/ha de P. Popescu din Mehedinți, 10.800 kg/ha de ing. Budai în Bihor și chiar 11.000 kg/ha, obținută cu soiul Apache de la compania Limagrain.

La cultura orzului în anii ’30 se realizau 724 kg/ha, ca în 2011 să se obțină 4.942 kg/ha și în ultimul timp la Diosig – Bihor s-au realizat 12.500 kg/ha.

La floarea-soarelui în anii ’30 se înregistrau 673 kg/ha, ca în 2017 să se ajungă la 2.725 kg/ha, însă s-au obținut și 5.100 kg/ha la Sanislău – S. Mare și 5.420 kg/ha la Osmancea – Constanța.

Rezultate interesante s-au obținut la rapița de toamnă. De la 1.500-2.000 kg/ha s-a ajuns la producții duble și triple ca urmare a noilor soiuri și hibrizi de mare productivitate și a tehnologiei aplicate.

Astfel, la Urlați – Prahova s-au obținut 5.700 kg/ha, la Furculești – Teleorman 5.950 kg/ha, iar O. Siteanu a obținut 6.330 kg/ha și la Lișcoteanca – Brăila 6.500 kg/ha.

La mazăre, cultura care s-a extins mai mult din grupa leguminoaselor pentru boabe, se realizează producții mai sigure folosind apa acumulată în sol în perioada toamnă-iarnă de la 2.000-3.000 kg/ha s-a ajuns, în ultimul timp, la producții ce depășesc 5.000-6.000 kg/ha. De exemplu, Gh. Niculăeș din Răchiți – Botoșani a obținut 6.100 kg/ha, iar la Urlați – Prahova s-au obținut 7.000 kg/ha.

Cultura de soia, cu cerințe mai mari față de apă, s-a extins mai mult în perimetrele irigate, unde s-au înregistrat producții foarte bune.

Astfel, în Insula Mare a Brăilei s-au obținut 5.500-5.600 kg/ha, iar Cristian Brânză – Brăila a obținut 6.000 kg/ha.

De remarcat că, folosind soiuri foarte timpurii, la Chirnogi – Călărași, în cultură dublă (succesivă), s-au obținut 5.000 kg/ha.

Compania Pioneer ne aduce la cunoștință că în SUA, la soia, s-au obținut 11.400 kg/ha.

La sfecla-de-zahăr întâlnim o situație specială în sensul că, față de 200.000-250.000 ha, cât se cultivau înainte de ’90, care se prelucrau în cele 33 de fabrici și se asigura întregul necesar de zahăr pentru țară, cu unele disponibilități pentru export, după aderarea la UE ne-au repartizat o cotă de zahăr care satisface cca 20% din necesarul țării – restul îl importăm.

Între timp, fabricile au fost privatizate, majoritatea s-au închis și au rămas câteva în funcțiune. Suprafața cultivată s-a redus la 20.000-30.000 ha care se prelucrează în fabricile rămase în funcțiune.

În acest an cultivatorii din Bihor, care au condiții bune pentru cultura sfeclei, nu mai pot cultiva deoarece fabrica din Oradea s-a închis.

Producțiile medii de sfeclă-de-zahăr au fost de 40.000 kg/ha, dar sunt și situații de producții mari. Astfel, cultivatorii din județul Brașov au realizat, în medie, pe cele 6.000 ha contractate cu fabrica Bod, 7.500 kg/ha.

Un iscusit specialist din Neamț, V. Pop Silaghi, a obținut pe întreaga suprafață o producție de 77.000 kg/ha, iar în câmpurile experimentale ale Universității Agronomice Iași s-au obținut 90.000 kg/ha.

Considerăm că cele prezentate mai sus indică posibilitățile foarte mari pe care le au fermierii din țara noastră ca, prin alegerea soiurilor (hibrizilor) corespunzător zonei în care se află și prin tehnologii de cultură adecvate, să poată obține producții foarte bune.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Pagubele produse de îmburuienarea culturilor

Pe ansamblu, diminuarea producției agricole ca urmare a gradului ridicat de îmburuienare se situează între 20% și 60%.

Pe culturi însă, ca urmare a unei sensibilități diferite față de lupta cu buruienile, aceste diminuări de producție se prezintă astfel: 40-60% la grâu, 30-70% la porumb și floarea-soarelui, 20-80% la sfecla de zahăr și 30-90% la soia.

Pagubele provocate de buruieni se manifestă asupra nivelului producției, calității recoltelor și costurilor cu aplicarea tehnologiilor respective.

  1. Cauzele diminuării recoltelor
  • Buruienile răpesc apa, hrana, lumina și căldura plantelor agricole. Făcând o medie, buruienile consumă de 3 ori mai multă apă, de 2 ori mai mult azot, de 1,5 ori mai mult fosfor, de 3 ori mai mult potasiu și de 6 ori mai mult calciu, precum și diferite microelemente. Dar sunt așa numitele „buruieni problemă“ care sunt greu de combătut și sunt foarte rapace. Așa, de exemplu, pălămida (Cirsium arvense), comparative cu grâul, consumă de 3 ori mai mult azot, de 1,5 ori mai mult fosfor și de 5 ori mai mult potasiu. Ea are un sistem radicular foarte dezvoltat, epuizând un volum mare de sol. În anul I rădăcina pătrunde până la 3,5 m, în anul II la 5-5,5 m și în anul III la 7 m.

La Stațiunea Albota – Pitești costreiul (Echinochloa crusgalli) a provocat pierderi de recoltă de 3.100 kg/ha la porumb, 2.000 kg/ha la soia și 1.500 kg/ha la floarea-soarelui.

  • Buruienile au postul înalt și umbresc plantele de cultură care primesc mai puțină lumină, stânjenesc procesul de fotosinteză, plantele se etiolează și sunt predispuse la cădere.
  • Umbrirea terenului de către buruieni provoacă și o scădere a temperaturii solului cu 2-4°C, stânjenind buna funcționare a sistemului radicular și a microorganismelor din sol.
  • Unele buruieni sunt parazite (Cuscuta, Orobanche) și când invadează culturile provoacă mari diminuări de recoltă și chiar compromiterea culturilor respective.
  • Unele buruieni ca turița (Galium), Volbura (Convolvulus), hrișca (Polygonum), măzărichea (Vicia) ș.a. se înfășoară de plantele agricole cărora le stânjenesc creșterea și formează o pâslă care provoacă greutăți la recoltare.
  • Alte buruieni sunt gazde pentru boli și dăunători. De exemplu volbura pentru zabrus, zârna pentru gândacul din Colorado, căprița (Chenopodium) pentru nematozi, susaiul pentru rugini etc.
  1. Deprecierea calității recoltelor constă în:
  • diminuarea conținutului în proteină la cereale și leguminoase boabe;
  • scăderea conținutului în ulei la floarea-soarelui și alte oleaginoase;
  • diminuarea conținutului în zahăr la sfeclă și amidon la cartof;
  • scăderea rezistenței la fibrele de in, cânepă etc.

Desigur, acestea sunt scăderi cantitative, dar au loc și schimbări calitative privind compoziția chimică a acestor substanțe, greutăți în extragerea lor ș. a.

  • Anumite buruieni consumate de animale dau gust și miros diferit laptelui și preparatelor din lapte (pelinul, ceapa ciorii ș.a.). Soia îmburuienată cu zârnă la recoltare – fructele acestei buruieni se sfărmă și se lipesc de semințele de soia cărora le dă gust și miros respingător, le măresc umiditatea și concentrația de alcaloizi.

Muștarul și ridichea sălbatică dau gust iute făinii și pâinii. Punguța dă gust amar, iar obsiga înnegrește făina.

  • Anumite buruieni sunt otrăvitoare pentru animale – Eqvisetum, Ranunculus, Colchicum, Euphorbia ș.a.
  1. Prezența buruienilor, în număr mare, duce la creșterea costurilor lucrărilor la culturile îmburuienate. Totodată, crește uzura utilajelor folosite la lucrări cu 30%.

Pe suprafețele îmburuienate nu se poate aplica sistemul de lucrări minime sau semănatul direct, fără arătură deoarece pe asemenea suprafețe sunt necesare lucrări de combatere integrate din care nu lipsesc lucrările mecanice.

Sunt necesare mai mule prașile, plivit, aplicarea de erbicide care duc la creșterea cheltuielilor.

Culturile îmburuienate se recoltează greu și la grad de umiditate mai ridicat care necesită cheltuieli suplimentare pentru condiționarea și uscarea seminței.

Iată de ce trebuie luate măsuri radicale pentru reducerea gradului de îmburuienare din toate culturile agricole.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Culturi model cu produse Nufarm

La nivel național, culturile înființate cu produsele Nufarm se prezintă excelent. Acest lucru este susținut de directorul național de vânzări al companiei, Daliana Ast, și de fermierii care participă la evenimentele organizate în câmp de firma australiană.

De curând, fermierii din Dobrogea au participat la o astfel de manifestare organizată cu sprijinul Biochem, unul dintre partenerii de nădejde ai Nufarmului, în cadrul fermei Andra Internațional. Aici vedete au fost soiul de grâu Midas și produsele de protecția plantelor, în special cele două noi fungicide din portofoliul companiei, Timpani și Soleil.

„Compania Nufarm organizează mai multe evenimente în câmp în acest an. Încercăm ca prin aceste mani­festări să fim prezenți în toată țara deoarece sunt benefice, iar fermierii pot să observe tehnologiile aplicate, diversele soiuri de grâu și hibrizii de rapiță, iar astfel să își formeze propriile concluzii. Până în prezent am constatat că în toate zonele în care deja s-au desfășurat astfel de manifestări culturile arată foarte bine. Sămânța vine cu potențialul, dar tehnologia este cea care face diferența. Pentru că ne aflăm în Dobrogea, fermierilor de aici le recomand să facă cel puțin 2 tratamente, pentru ca astfel să controleze cele mai importante boli ale grâului, iar atunci când decid ce cultivă să nu meargă pe un singur soi și asta pentru că știm că fiecare se comportă diferit în funcție de condițiile climaterice; sigur, trebuie să aleagă soiurile specifice zonei. Așa cum obișnuim, noutăți avem și în acest an, este vorba de 2 fungicide noi. Primul, Timpani, este un produs specializat pe septorioză, cea mai periculoasă boală a frunzelor, iar al doilea, Soleil, are două substanțe active din clasa triazolilor și controlează foarte bine fuzarioza“, a declarat, Daliana Ast – director național de vânzări Nufarm.

Midas este un soi austriac, semitardiv, cu spicul aristat și talia medie. Are caracteristici bune de panificație, proteină 14% și gluten 32% și prezintă rezistență ridicată la temperaturile negative din timpul iernii și toleranță ridicată la boli. În cadrul fermei de la Valul lui Traian a fost semănat la sfârșitul lunii septembrie și a beneficiat de 3 tratamente până în prezent. Cel dintâi aplicat la rapiță primului și celui de-al doilea internod, a fost compus din: regulatorul de creștere Stabilan, 1,8-2 l/ha, erbicidele Dicopur M+, 1 l/ha și Hudson, 0,5 l/ha, apoi fungicidul Mystic Pro, 1 l/ha, îngrășământul foliar N’fert Progress, 4 kg/ha și adjuvantul Spraygard, 0.1 l/ha. Cel de al doilea tratament, aplicat la apariția frunzei standard, a cuprins: fungicidul Timpani, 2 kg/ha, îngrășământul foliar N’fert Progress, 4 kg/ha și adjuvantul Spraygard, 0,1 l/ha. Iar al treilea tratament a cuprins fungicidele Mystic Gold+, 0,5 l/ha, și Tazer 0,5 l/ha, insecticidul Kaiso Sorbie – 0,15 kg/ha, îngrășământul foliar N’fert Progress – 4 kg/ha și adjuvantul Spraygard – 0,1 l/ha.

Soleil, unul dintre cele două produse noi, conține 167 g/l bromuconazol+107 g/l tebuconazol. Este un fungicid sistemic cu flexibilitate în aplicare și cu un nivel ridicat de acțiune curativă și protectivă. Poate fi aplicat la culturile de grâu, secară și triticale, iar doza recomandată este de 1,2 l/ha.

Timpani este o suspensie concentrată ce conține 250 g/l clorotalonil și 90 g/l tebuconazol. Are un spectru larg și eficacitate ridicată împotriva bolilor importante, atât foliare, cât și ale spicului. Se poate folosi în culturile de grâu și orz, iar doza recomandată este de 2 l/ha. La grâu se aplică preventiv sau imediat ce apar primele simptome ale bolii atunci când cultura este în faza de dezvoltare, până la începutul înfloritului. La orz se pot aplica 1-2 tratamente în momentul în care plantele sunt în faza de dezvoltare la primul internod, până la sfârșitul formării inflorescenței.

Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 15

De ce să alegem îngrășăminte cu eliberare controlată

De ce să alegem îngrășăminte cu eliberare controlată

Un uriaș laborator de știință. Asta se află în spatele agriculturii moderne. Aproape cu ritm de cadență, cercetarea trebuie să aducă pe scenă rase noi de animale, noi soiuri de plante și produse care să sporească rodnicia pământului. Subiectul articolului de față este fertilizarea solului cu îngrășăminte cu eliberare controlată. Vă supunem atenției un interviu cu Alexandru Dumitru, reprezentant al companiei ICL Specialty Fertilizer.

Întâi legumicultură și acum cultură mare

– Vă ocupați de perfecționarea tehnologiilor cu eliberare controlată de jumătate de secol. Ce noutăți aveți în acest sens?

– Pentru a ajunge la o creștere a performanței producției obținute din culturi, programul de fertilizare trebuie să fie unul eficient, astfel încât să fie generată constant o afacere profitabilă și sigură. Din acest motiv, compania noastră a creat un produs care înregistrează performanțe superioare, însă este în același timp ușor de utilizat. Îngrășămintele trebuie să acționeze la un nivel optim în fiecare zi din sezon, iar Agromaster combină tehnologia avansată a ICL cu granulele convenționale, special selectate. Această combinație puternică oferă un control al azotului și o performanță de înaltă calitate, într-un singur produs omogen. Practic, Agromaster este un derivat al primului produs cu eliberare controlată din lume, folosit în floricultură. Astfel, beneficiind de experiența acumulată în segmentul floricultură, am creat și pentru cultura mare, legumicultură și pomicultură, un produs bazat pe aceleași tehnologii. Produsul a fost introdus în piață acum câțiva ani în segmentul legumicultură, iar acum încercăm să ne facem simțiți și în cultura mare.

Modalitatea de acțiune

– Ce caracteristici are această tehnologie?

– Îngrășămintele cu eliberare controlată sunt granule de fertilizare acoperite cu o peliculă semipermeabilă (un fel de membrană). După aplicare, apa pătrunde prin pelicula semipermeabilă și începe să dizolve nutrienții prezenți în granulă. Eliberarea nutrienților începe de îndată ce aceștia au fost dizolvați parțial. O acționare tip pompă este inițiată, ca urmare a diferențelor de presiune osmotică. Planta este capabilă să asimileze nutrienții eliberați.

CRF (controlled release fertilizer) are un rol important în îmbunătățirea recoltei, reducând pierderile nutrienților și simplificând procesul de aplicare a îngrășământului. Aceste produse sprijină reglarea nivelelor nutrienților în timpul întregului ciclu de dezvoltare a plantei. Plantele mai tinere nu sunt afectate sau stresate de nivelele de sare în exces, în timp ce plantele mature au parte de nutriție suficientă pentru a rezista până la finalul ciclului de creștere. Tehnologia E-Max de eliberare a nutrienților, cea mai recentă invenție, constă într-un polimer reacționat de peliculare, care îmbunătățește eficacitatea utilizării nutrienților. Eliberarea nutrienților se face în funcție de umiditate și temperatură, oferind longevitate previzibilă. Influențată de temperatură, pelicularea semipermeabilă reglează eliberarea zilnică a nutrienților. La temperaturi mai ridicate, eliberarea nutrienților va fi mai rapidă. La temperaturi mai scăzute, eliberarea nutrienților va fi mai înceată, în conformitate cu nevoile de nutriție ale plantei.

Avantaje

– Fermierii ar trebui să aleagă îngrășăminte cu eliberare controlată pentru că...

– ... pentru că se obțin producţii mai mari sau cel puţin egale, cu aport redus de nutrienţi, sunt uşor de utilizat, necesită mai puţină forţă de muncă, iar gradul de tasare a solului este redus datorită numărului scă­zut de aplicări. În plus, se reduce pierderea nutrienţilor prin levigare, se imprimă uniformitate culturii prin nutriţie controlată și conţine nutrienţi disponibili imediat plantelor, ideal pentru un start rapid. Produsele noastre au fost concepute pentru a fi aplicate în câmp pe spații largi, pe rânduri, local sau pe straturi. Pentru a obține cea mai bună performanță trebuie introduse în primii 5 cm din sol, cu recomandarea ca, ulterior aplicării, să se irige bine. Dacă există o linie pentru picurare, produsele noastre pot fi aplicate aproape de picurători. Dozele sunt următoarele: culturi agricole – 300-500 kg/ha, legume în câmp – 400-600 kg/ha, legume în spaţii protejate – 500-800 kg/ha.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 28-29

Este timpul culturilor verzi

Ele au primit diferite denumiri, de culturi secundare, covor vegetal, culturi intermediare, ba chiar culturi strategice.

În țara noastră este o practică mai veche în acest domeniu. Încă din anii ’70-’80, când suprafețele irigate depășeau 3 mil. ha, prof. univ. dr. doc. Nicolae Hulpoi, care a înființat și condus primul sector de cercetare din România în domeniul culturilor irigate, la INCDA Fundulea, atrăgea atenția asupra necesității menținerii perimetrelor irigate „permanent verde“.

Aceasta constă în realizarea culturilor în miriște (culturi duble, cultura a II-a) de porumb, soia, fasole, floarea-soarelui, soiuri și hibrizi foarte timpurii, pentru boabe sau culturi de plante pentru siloz. Semănate la sfârșitul lui iunie – început de iulie, în miriștea de orz, grâu, rapiță, mazăre etc., acestea reușeau ca până toamna târziu să realizeze producții destul de bune.

Motivarea acestor culturi, în afară de aspectul economic că se obținea o a doua recoltă, fără mari cheltuieli, consta în aceea că se folosea o bună parte din energia solară în procesul de fotosinteză, pe perioada de vară-toamnă, și se crea masă vegetală, se valorifica restul de îngrășăminte neconsumate complet de cultura principală, se evita levigarea substanțelor nutritive ușor solubile și, foarte important, se prevenea sărăturarea secundară a solului.

Rolul culturilor verzi are multe similitudini cu culturile duble, la care se adaugă altele, după cum urmează:

- Reține apa din ploi și mai ales din zăpezi, asigurând o bună aprovizionare a solului cu apă și evitând eroziunea solului. Prezența acestor culturi peste iarnă asigură depunerea unui strat uniform de zăpadă pe teren. Se știe că fiecare strat de 10 cm de zăpadă asigură 300 m3/ha apă care se infiltrează în sol.

- Valorifică îngrășămintele rămase neconsumate de cultura principală, precum și nitrații formați, preve­nind astfel levigarea lor și redându-le solului odată cu încorporarea în sol a plantelor respective.

- Contribuie la reducerea îmburuienării prin ocuparea și acoperirea terenului, precum și a rezervei de agenți fitopatogeni și dăunători.

- Participă la creșterea biodiversității, la protejarea și înmulțirea agenților polenizatori.

- Protejează și ameliorează structura solului. Picăturile de ploaie lovesc agregatele structurale ale solului descoperit pe care le sparg deoarece apa pătrunde prin capilare în interiorul agregatelor și, eliminând aerul cu presiune, provoacă spargerea acestor agregate, rezultând prăfuirea solului cu repercusiuni în astuparea porilor și formarea crustei.

- Prezența covorului vegetal realizează o ușoară umbrire a solului în perioada arșițelor din timpul verii și temperatura la nivelul solului este cu 4-6°C mai mică, favorizând o activitate normală a microorganismelor din sol. Totodată, transpirația acestor plante participă la reducerea temperaturii deoarece, pentru transformarea a 1 g de apă în vapori, se consumă 536 de calorii.

- În caz de necesitate, plantele respective se pot folosi și ca furaj.

Culturile verzi se înființează imediat după recoltarea culturilor principale, în perioada de vară sau în toamnă până la 1 octombrie.

Terenul se pregătește corespunzător cerințelor culturilor care se vor înființa în primăvara anului viitor.

S-a realizat un utilaj special – APV – folosit la pregătirea solului și însămânțarea culturilor verzi.

În primăvară culturile respective se desființează până la 31 martie fie putrezind singure pe perioada de iarnă, fie prin erbicidare.

Cultura principală se va însămânța în cultura intermediară.

Sunt recomandate diferite specii de plante pentru înființarea culturilor verzi, însămânțate fie singure, fie câte două specii în amestec, ceea ce este indicat.

Diferite companii recomandă amestecuri astfel:

  • Muștar 58% plus rapiță de primăvară 42% = 15 kg/ha sămânță.
  • Secară 73% plus rapiță de primăvară 27% = 50 kg/ha sămânță.
  • Secară 91% plus măzăriche 9% = 50 kg/ha sămânță.
  • Muștar 71% plus facelia 29% = 15 kg/ha sămânță.

Asemenea culturi sunt cu atât mai indicate în zonele de interes ecologic.

Desigur că amestecurile cu secară se vor folosi în zonele mai nordice, cu climat mai rece și umed.

Avantajele culturilor verzi îi determină pe toți cultivatorii să treacă neîntârziat la înființarea acestora.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 18-19

Hrănește cultura corect și vei fi răsplătit!

SC MIFALCHIM GROUP SRL, prin colectivul de cercetare-inovare, pe parcursul perioadei 2013-2017 a fost preocupată de obținerea unor fertilizanți și amendamente punând în valoare caracteristicile tehnice și calitățile microelementelor principale azot și sulf, acesta din urmă asigurând o metabolizare superioară a azotului și transformarea lui în formă proteică. Se știe că randamentul în culturi a azotului implicat în diverse formulări de îngrășăminte azotoase precum Ureea 46%N, Azotatul de Amoniu, Npk 15-15-15, Npk 16-16-16 etc. este cuprins între 35-37%, situație ce se schimbă total introducând în ecuație microelementul sulf în diverse proporții. Astfel a fost conceput, obținut și atestat RO – Îngrășământul Azosulf Uree, ce conține 38% N și 15% S, produs granulat peliculizat mecanic cu fungicidul Sulfomat 80 PU și care se utilizează sub această formă fazial în perioada de toamnă, în doză de 100 kg/ha (se obține dezvoltarea plantei asigurându-se o rezistență deosebită rădăcinii pentru perioada de iarnă) și sfârșit de iarnă, în doză de 150 kg/ha (sunt îndepărtate mucegaiurile din mustul zăpezii, asigurându-se și o protecție fitosanitară) pentru culturile de grâu și rapiță sau primăvara, sub formă de soluție (tratament foliar 15-20 l/ha – produsul are o solubilizare foarte bună) pentru culturile de grâu, rapiță, sfeclă de zahăr, cartof, tomate, pomicultură, legumicultură, viticultură, având efect de stimulator de vegetație, și asigurându-se o bună fotosinteză.

RO – Îngrășământ Azosulfocalcica tip „MIF“ este un fertilizant ce are în compoziție 12% S, 2% Ca, 4% N și, prin metabolizarea superioară a azotului, se obține un randament al acestuia la peste 7%, asigurându-se o fotosinteză de foarte bună calitate datorată transformării azotului în formă proteică. Amendarea culturilor cu RO – Îngrășământ Azosulfocalcica se realizează foliar, utilizându-se o concentrație de 2% (doza 2 l/100 l soluție) și fiind un foarte bun stimulator de vegetație pentru plantațiile de pomicultură, viticultură și legumicultură. O utilizare foarte importantă o propunem culturilor de câmp, grâu, rapiță, floarea-soarelui, porumb, sfeclă de zahăr, cartof, tomate, ceapă, usturoi, ardei, vinete, culturi ce au nevoie de aport de azot și din care, prin metabolizarea superioară de către sulf, se obține proteină indispensabilă hrănirii culturilor și plantațiilor. Introducându-se și microelementul calciu, se obțin rezultate ce asigură o dezvoltare optimă a rădăcinii, tulpinii (rezistența tijei culturilor de păioase și rapiță la curenții de aer și la precipitații puternice); sulful, calciul și azotul, în formularea prezentă, sunt microelementele care, prin metabolizare, asigură o fotosinteză superioară, implicit obținându-se recolte sporite și cu calități deosebite ale conținutului de gluten și ulei. În plantațiile de viticultură și pomicultură RO – Îngrășământul Azosulfocalcica tip „MIF“ se utilizează după formarea frunzei, după formarea fructelor (bob de piper) și în pârgul fructelor, fiind un foarte bun stimulator de vegetație, un efect deosebit având în obținerea unei pulpe viguroase și a unei membrane rezistente la insecte, intemperii și condiții de depozitare.

RO – Îngrășământul Azosulfocalcica tip „MIF“ este un fertilizant cu rol de stimulator de vegetație ce are la baza formulării chimice utilizarea Polisulfurii de calciu, care este un produs de uz fitosanitar cu calități de fungicid, insecticid, acaricid și care, asociată cu azotul din uree, a format un produs utilizabil în culturile agricole, asigurând atât hrană proteică, cât și protecție asupra factorilor de mediu și a patogenilor ce agresează plantațiile agricole, horticole și legumicole.

Toate elementele informative ce sunt necesare utilizării RO - Îngrășământ Azosulfocalcica tip „MIF” sunt redate detaliat pe eticheta ce însoțește produsul către consumatorul final.

Revista Lumea Satului nr. 10, 16-31 mai 2017 – pag. 18

Evaluarea stării fitosanitare a culturilor

În combaterea agenților de dăunare din culturile agricole o importanță deosebită o are în primul rând evaluarea stării fitosanitare a culturilor. În baza evaluării făcute, corelată cu condițiile climatice existente, faza fenologică a plantelor și biologia agenților de dăunare identificați, se stabilește schema de tratament si momentul aplicării, informează Autoritatea Națională Fitosanitară.

Tratamentele foliare ale culturilor agricole au un rol însemnat în dezvoltarea plantelor, deoarece contaminarea acestora determină încetinirea proceselor metabolice ale plantei și în cele din urma scăderea cantitativa și calitativa a producției.

Se recomandă efectuarea de tratamente preventive in scopul reducerii surselor de infecție și pentru evitarea pierderilor economice.

În pomicultură la speciile semințoase (măr, păr, etc.) la această dată se recomandă efectuarea tratamentelor pentru combaterea: foculului bacterian (Erwinia amylovora), rapanului (Venturia inaequalis), fainarii (Podosphaera leucotricha), moniliozei (Monilinia fructigena), gargaritei florilor de măr (Anthonomus pomorum), iar pentru speciile samburoase (prun, cires, visin, cais, piersic, nectarin, etc.) se recomanda tratament pentru combaterea: moniliozei (Monilinia laxa), deformarii frunzelor (Taphrina deformans), etc.

Fluctuațiile de temperatură, umiditatea relativă a aerului, roua, densitatea mărită a plantelor/m2, fertilizarea excesivă cu azot, cultivarea de soiuri sensibile sunt factori care favorizează apariția bolilor foliare în culturile de cereale păioase.

Astfel, la cerealele păioase (grâu, orz, etc.) recomandăm tratamente fitosanitare pentru combaterea fuzariozei, fainarii, septoriozei, ruginilor si dăunătorilor (afide, ploșnița cerealelor-adulți hibernanți).

La rapiță se vor efectua tratamente pentru combaterea următorilor dăunători: gândacul lucios (Meligethes aeneus), gărgărița tulpinilor (Ceuthorhynchus napi), etc.

IMPORTANT

Culturile înființate cu semințe tratate cu neonicotinoide sunt intens monitorizate, luându-se toate măsurile pentru eliminarea oricăror riscuri care să afecteze familiile de albine și mediul înconjurător.

Sămânța tratată se va utiliza numai în zonele și pe suprafețele cu infestare foarte puternică a dăunătorilor de sol Tanymecus dilaticollis, Agriotes spp. Phyllotreta spp. şi Phylloides spp;

Parcelele însămânțate cu sămânță tratată vor fi marcate cu plăcuțe de avertizare.

Însămânțarea se va efectua cu semănători dotate cu echipamente care să asigure reducerea riscului (deflectoare), respectând buna practică agricolă.

După însămânțare, în momentul controlului, nu trebuie să se depisteze sămânță tratată neincorporată în sol.

Pentru efectuarea tratamentelor se vor utiliza numai produse de protecție a plantelor omologate în România, pentru cultura, agentul de dăunare si doza pentru care au fost omologate. Toate produsele omologate se găsesc în baza de date PEST-EXPERT, care poate fi accesata pe link-ul: www.madr.ro, Secțiunea Fitosanitar

ACCESAREA PROGRAMULUI PESTEXPERT

- Adrese web: https://aloe.anfdf.ro/

Se completează căsuțele:

utilizator:„guest”

parola:„guest”

Căutare

Inspectorii fitosanitari din cadrul oficiilor fitosanitare județene emit buletine de prognoză și avertizare care conțin recomandări privind efectuarea tratamentelor fitosanitare pentru combaterea bolilor și dăunătorilor din culturile agricole.

Aceste buletine sunt difuzate către instituțiile locale și fermieri, iar informațiile conținute de acestea pot fi solicitate de către toate persoanele interesate.

Înainte de începerea aplicării tratamentelor vă recomandăm să verificați dacă produsele care vor fi folosite sunt de calitate și provin din ambalaje care au indicații clare privind conținutul și natura produselor de protecție a plantelor.

Se va citi cu atenție eticheta produsului utilizat.

Culturile „terapeutice“ se extind an de an în județul Suceava

Vasile Mătrășoaie este preocupat de un stil de viață sănătos, iar din pasiunea sa pentru plante s-a născut și o afacere care îl ajută să își rotunjească veniturile obținute din legumicultură. La Bursuceni, județul Suceava, împreună cu fiul său Marius, Vasile Mătrășoaie a pus bazele cercetării plantelor medicinale, pe care le cultivă deocamdată pe câteva sute de metri pătrați. Castravetele țepos, castravetele amar, buretele vegetal, maghiranul, agastache, salvia medicinală, ardeiul negru, gălbenelele sau păducelul sunt doar câteva dintre plantele cultivate.

Ceaiul astronauților

Pe lângă vestitele legume, pe terenurile de la Bursuceni se cultivă și plante medicinale, suprafața ocupată de acestea crescând de la an la an. În primă fază, Vasile Mătrășoaie și-a cumpărat semințele de la stațiunile de cercetare, apoi a început să le producă singur. Se bazează pe un teren lipsit de chimicale, pe apa asigurată dintr-un mic pârâu din apropiere și, acolo unde este necesar, pe îngrășăminte naturale precum gunoiul de la ferma zootehnică pe care o deține. Provocarea unei afaceri cu produse terapeutice este după culegere, când o parte dintre ele trebuie păstrate în stare proaspătă o perioadă cât mai lungă, o parte trebuie uscate, iar pentru altele există moduri de prelucrare specifice.

„Am mai multe plante medicinale pe care doresc să le extind în cultură. De exemplu, ceaiul Mursalski, a cărui denumire provine de la localitatea din Bulgaria unde se cul­tivă la peste 2.000 de metri, dar care a fost aclimatizat în România de specialiștii de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură din Buzău, de unde l-am preluat și adaptat cerințelor climatice și solului din nordul țării. Datorită proprietăților sale a fost folosit în programul de pregătire a astronauților sovietici, planta conținând fier, calciu, potasiu, magneziu, zinc, seleniu. Ceaiul este folosit în boli cardiace, renale, digestive și sterilitate. Pentru cultura de Mursalski cel mai important este ca frunzele să nu atingă solul în perioadele ploioase“, ne-a spus Vasile Mătrășoaie.

Castraveți „medicinali“

Kiwano sau castravetele țepos îmbină gustul de banane, lămâie și castravete și a fost o altă provocare pentru adaptarea la condițiile climatice din zona Sucevei. Kiwano este bogat în proteine, vitaminele B2, B5, B6, C, și E, sodiu, potasiu, magneziu, mangan, coaja conține betacaroten, este bogat în antioxidanți, carbohidrați de bună calitate și nu conține grăsimi sau colesterol. Contribuie la scăderea colesterolului, stimulează ficatul în scăderea sintezei de colesterol; fiind sărac în calorii, poate fi consumat la dietă, menține tinerețea pielii, întărește podoaba capilară, unghiile și crește imunitatea.

Castravetele amar pentru diabetici sau momordica cum mai este denumit reduce glicemia din sânge cu peste 50%. „Insulina vegetală“ se consumă câte o bucată în fiecare dimineață, are efecte antitumorale dovedite și asigură o bună funcționare a ficatului și fierei.

„Pentru cei care doresc să cultive kiwano și castravete amar tehnologia este aceeași ca în cultura de castraveți în regim ecologic. Terenul trebuie fertilizat numai cu amestec de bălegar și materii vegetale mai vechi de cel puțin un an și provenite din exploatațiile agricole ce practică agricultura ecologică și îngrășăminte minerale naturale certificate. Foarte importantă este rotația culturilor, astfel încât în sol să fie asigurat necesarul de substanță minerală pentru tipul respectiv de plantă“, a precizat Vasile Mătrășoaie.

Lofantus, „magnetul“ albinelor

Și cultura de Lufa sau „burete vegetal“ va fi mai mare anul viitor. Buretele vegetal elimină celulele moarte de la suprafața pielii și o ajută să respire mai bine. Vasile Mătrășoaie spune că buretele vegetal se taie bucăți, se scoate din el conținutul și prin frecare pe piele la baie elimină toxinele din organism, făcând spumă fără săpun.

Urzica-parfumată sau Agastache este folosită pentru proprietățile antiinflamatorii și de stimulare digestivă, frunzele sunt folosite în salate, condimente la mâncăruri sau prepararea unor băuturi, a ceaiurilor și lichiorurilor.

„Lofantus anitus și Lofantus rugos sunt plante aduse din Peru, recent aclimatizate la Buzău și acum încerc să le cultiv și la noi în nordul țării. Sunt valoroase atât din punct de vedere medical, cât și agricol. Plasat prin culturile cerealiere, lofantus este protector împotriva rozătoarelor prin aroma emanată și este «un magnet» pentru albine, înflorind de la începutul lui iulie până la sfârșitul lunii septembrie. Este cunoscută ca o plantă cu acțiune antistres, antidepresivă, cu efect decongestiv și acțiune analgezică și antispastică și poate fi folosită cu succes în tratarea afecțiunilor respiratorii, amigdalită, faringită, răceală, rinită alergică, tuse și sinuzită“, au fost recomandările lui Vasile Mătrășoaie.

Ardeiul negru, concentrație mare de antioxidanți

Ardeii iuți pot fi consumați direct pentru gustul lor, dar pot fi utilizați în scop terapeutic. Capsaicina este substanța conținută în ardeiul iute care ajută la amorțirea durerii sau la calmarea unor dureri din corp; de asemenea contribuie la distrugerea celulelor canceroase din prostată, plămâni, pancreas, stimulează metabolismul în cazul migrenelor și durerilor cauzate de artrită, completând cu succes tratamentul medicamentos. Studiile medicale au demonstrat că ardeiul iute roșu are proprietatea de a reduce nivelul colesterolului și al trigliceridelor și împiedică formarea cheagurilor de sânge, reducând riscul unui atac de cord sau unui accident vascular cerebral la persoanele care consumă zilnic ardei iute.

„La mine în câmp este lot demonstrativ, de cercetare, pentru experiențe. Cultiv 40 de soiuri de ardei iuți și încerc și cel mai iute ardei din lume din linia 74. M-a impresionat ardeiul negru, îl urmăresc împreună cu băiatul cu mare interes cum se dezvoltă, cum crește. Acesta conține pigmenți cu o concentrație mare de antioxidanți care contribuie simțitor la reducerea celulelor cancerigene. De asemenea, ardeiul galben, care conține caroten, este extraordinar de bun“.

Aclimatizarea plantelor începe la stațiunile de cercetare

Legumicultorul sucevean ne-a arătat și ne-a explicat motivele pentru care dintr-o grădină nu ar trebui să lipsească salvia officinalis și salvia coccinea, chiar dacă cultura acestei plante este una cu risc mare din cauza temperaturilor scăzute din timpul iernii, și preferă un sol lutos-argilos, mai greu de găsit în grădinile de legume. Din Evul Mediul aceste plante sunt cunoscute ca „cele care salvează“, tratând de la sinuzită și bolile respiratorii la indigestie, balonare sau chiar răni și afecțiuni ale tubului digestiv.

„14 soiuri de busuioc cu aromă de lămâie, de portocală, de mentă, de cuișoare, cu frunză mare pentru salată, busuiocul grecesc pentru ghiveci, o încrucișare între busuiocul tailandez și busuiocul românesc, isopul – o plantă biblică, maghiranul, oregano, melisa și alte plante, pe care o să încep să le cultiv pe suprafețe mai mari, nu trebuie să lipsească din casă. Până acum cea mai mare parte a acestor plante au fost cultivate pe suprafețe mici pentru experimente și aclimatizare, dar de anul acesta suprafețele sunt în creștere.

Discuții despre aclimatizare am purtat cu domnul dr. ing. Costel Vînătoru, șeful Laboratorului de Genetică de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, doamna Heitz Minerva, directoarea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Iernut, cu Silvia Ambarus, director la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultura Bacău etc. Fără sprijinul celor implicați în cercetare dai greș cu aclimatizarea. Unele plante s-au aclimatizat foarte bine, stațiunea din Buzău trimite semințe și eu fac loturi demonstrative pentru ca toată lumea să cunoască cum un kivano adus din Tibet se poate cultiva și la noi și, în loc să plătești în supermarket 12 lei pe un fruct, îl poți vinde cu 5 lei kilogramul. Sunt și plante care se adaptează foarte greu. De exemplu, am semănat de trei ori mursalski până am reușit; trebuie praf de piatră, umbrire până se înfige rădăcina în pământ etc. Trebuie pus accent pe cercetarea românească, nu trebuie să pierdem semințele bune pe care le avem. Trebuie să producem și altceva pentru a nu ajunge la mâna altora și cu agricultura. Să fim patrioți și să dez­voltăm agricultura românească“, a fost îndemnul lui Vasile Mătrășoaie.

Ce trebuie să știm când începem să cultivăm plante medicinale

„Pentru cei care doresc să cultive plante cu rol medicinal fie că e vorba de legume sau altfel de plante, în primul rând au nevoie de cultură generală despre beneficiile acestor plante, să-și dorească să se trateze sau să prevină anumite boli în mod natural, să știe cum să le folosească, în ce cantități și în ce combinații și asta se învață din cărțile de specialitate în care sunt descrise plantele medicinale. De asemenea, e necesar să aibă dragoste de plante și să le placă munca câmpului. Trebuie să se știe ce înseamnă tehnologie legumicolă, plantele medicinale se cultivă pe un sol pe care nu s-au aplicat substanțe chimice măcar câțiva ani, îngrășarea solului se face numai cu gunoi de grajd mai vechi de 2-3 ani. Pentru fiecare tip de plantă există un anumit sol, deci asta înseamnă lucrări suplimentare de adaptare a solului la cultură. Pentru tratamente se va folosi numai ceaiuri din plante (pelin amar, crizanteme, urzici, frunze de nuc etc.). Apoi trebuie să se cunoască perioadele optime de culegere, modul de păstrare, de prelucrare, etc. Planta simte cine o îngrijește, cine ține la ea, se dezvoltă altfel și asta se vede. La mine în cultură se poate face comparație între plantele îngrijite de mâna mea și plantele din aceeași cultură îngrijite de oamenii care vin să ajute la muncă“, este de părere Vasile Mătrășoaie.

GALERIE FOTO


Silviu BUCULEI

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 18-20

Lintea, o plantă ce se pretează culturii ecologice

Origine: a fost una dintre primele plante cultivate de om, în Orientul Apropiat, se pare că încă din Neolitic. În prezent, pe glob se cultivă pe 3,7 milioane de hectare, cele mai multe suprafețe fiind întâlnite în Asia. Cele mai mari cultivatoare sunt India (1,4 mil. ha) și Turcia (380.000 ha). În România suprafața de linte ecologică a trecut puțin peste 1.000 ha.

Utilizare: este un aliment apreciat pentru conținutul important în vitamine din grupul B (B1, B2, B3, B5, B6 și B9), vitaminele A, C, E, K, fosfor, fier, zinc, magneziu. Este recomandată ca aliment în regimul bolnavilor de diabet (reechilibrează glicemia), accelerează tranzitul intestinal, sporește nivelul de energie al organismului, combate anemia și crește rezistența fizică la efort, ajută la scăderea colesterolului, previne apariția afecțiunilor inimii, îmbunătățește memoria etc.

linte

Descriere: tulpina este scundă (30-60 cm), striată, ramificată și firavă, frunzele sunt paripenate, terminate în cârcei, având 3-7 perechi de foliole lungi de 1-2 cm. Florile sunt grupate câte 2-4 în raceme, sunt de culoare albă, cu stindardul albăstrui, cu o înflorire care începe la 50 de zile de la răsărire. Păstaia, rombică sau ovală, de 10-15 mm lungime și 5-10 mm lățime, conține de la 1 la 3 semințe, de culori diferite, în funcție de soi (verde, roșie, brună).

Cerințe față de factorii de mediu: planta nu este pretențioasă față de căldură, dar rămâne totuși sensibilă la secetă, mai ales la cea atmosferică. De partea cealaltă, excesul de umiditate dăunează, mai ales ca factor favorizant în apariția bolilor. În România, cele mai bune condiții de cultură sunt întrunite în centrul și nordul Moldovei, Depresiunea Bârsei (Brașov) și Câmpia Vinga din Banat.

Cultură: fiind o legumă cu valențe terapeutice, se recomandă ca lintea să fie cultivată ecologic. Terenul se pregătește, după recoltarea plantei premergătoare, printr-o lucrare de dezmiriștit, care are rolul de a toca mărunt buruienile și o arătură (plug cu grapă), la adâncimea de 25-30 cm. În general, prin toate lucrările solului, trebuie să se obțină un pat germinativ bine nivelat, care să permită semănatul uniform. Sămânța trebuie să provină din culturi certificate ecologic și să aibă o puritate de 97% și germinația de peste 85%. Semănatul se efectuează primăvara devreme, în primă urgență; întârzierea face ca răsărirea să fie neuniformă, să apară îmburuienarea, iar eventuala secetă de peste vară diminuează fecundarea și formarea păstăilor. O întârziere de 10 zile scade recolta cu până la 500 kg/ha. Densitatea ideală este de 180-220 boabe germinabile/mp, ceea ce corespunde unei cantități de 80 kg de sămânță/ha pentru lintea mare și 100 kg/ha, pentru lintea mică. Se seamănă la distanța de 12-15 cm între rânduri, adâncimea de semănat fiind de 3-5 cm. Ca lucrări de îngrijire enumerăm: tăvălugirea, distrugerea crustei și a buruienilor etc.

Recoltarea: păstăile ajung la maturitate progresiv, în ordinea în care a avut loc înfloritul, de la partea inferioară a plantei înspre vârf. Momentul propice de recoltare este atunci când păstăile situate la baza plantei capătă culoarea galben-brun, cele de la mijloc sunt galbene (pârgă), iar cele superioare rămân încă verzi. Întârzierea duce la plesnirea și căderea păstăilor, iar o recoltare timpurie crește procentul boabelor verzi, care depreciază calitatea produsului. Se recoltează, de preferat, pe timp frumos. Nivelul recoltei este de 1.000-1.500 kg/ha.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 23

Lecție deschisă despre starea fitosanitară a culturilor

Ca să cunoști starea reală a agriculturii trebuie să mergi în câmp. Pe această premisă a mizat și echipa Naturevo când a organizat, la jumătatea lunii iunie, o deplasare în județele Brăila și Galați. Caravana s-a oprit în două plantații pomicole, la o fermă de bulboase și rădăcinoase și la o exploatație vegetală cu cultură mare.

Cătălin Bârlădeanu, inginer-șef Agrimat Matca: „2016 a debutat bine, cu o exprimare frumoasă a tuturor culturilor, atât a celor de toamnă, cât și a celor de primăvară. Până în acest moment am avut un câmp frumos. De acum încolo o să vedem. Din punct de vedere fitosanitar au fost mari probleme cu Tanymecus la floarea-soarelui și porumb. Ca urmare a ploilor de după semănat tot la floarea-soarelui au fost probleme și cu crusta. Agresivitatea dăunătorilor este extraordinar de mare, de aceea am făcut multe tratamente de corecție, am tratat sămânța cu produse omologate. La toate semințele pe care le introducem în sol aplicăm un tratament complex de stimulare a germinației și înrădăcinării. În plus, am folosit fertilizanți cu eliberare controlată. Anul acesta, din cauza presiunii foarte mari a bolilor, a trebuit să renunțăm la produsele sistemice și să mergem pe produsele de contact.“

Ioan Enoiu, dir. gen. Naturevo: „Pentru că perioada optimă de înființare a plantațiilor pomicole nu este departe, avem câteva recomandări în acest sens. În primul rând, pentru a se putea dezvolta rădăcinile este nevoie de suficientă adâncime. La plantare se poate folosi un stimulator de menținere viabilă a rădăcinilor și dezvoltare mai rapidă a aparatului radicular. Este vorba despre Rootip Basic, un produs care mărește durata de viață a perișorilor absorbanți existenți de trei ori și asigură formarea rapidă a altora noi. Odată cu acesta se poate administra un fungicid care protejează împotriva bolilor din sol și un insecticid împotriva viermilor sârmă sau larve de cărăbuș, elichoverpa. Fertilizarea trebuie să se facă cu îngrășăminte cu eliberare controlată, astfel încât pe parcursul întregului an planta să aibă hrană suficientă. Un astfel de produs este NovaTec Classic, care asigură eliberarea treptată, dar și o rezervă de hrană pentru un an de zile, cel puțin. Prin nutriție echilibrată se îmbunătățește activitatea microbiologică din sol. Pentru că obiectivul este ca plantația să ofere cât mai repede producție, este importantă stimularea diferențierii rodului. De aceea trebuie păstrat un echilibru între partea aeriană și subterană și între creștere și fructificare. Dezechilibrul aerohidric (în special excesul de umiditate) poate crea probleme pentru că în această situație plantele nu mai pot să vegeteze corespunzător, nu mai sunt rezistente la boli și, chiar dacă faci tratamente, acestea nu mai au același efect.“

Petre Grigore, dir. gen. Simongrig: „Cultivăm 150 de hectare cu rădăcinoase și bulboase. Ne vom opri asupra culturii de morcov înființată pe 60 de hectare. În primul rând am stimulat sămânța cu Kerafol, un activator de creștere și antistres, care accelerează creșterea plantelor, mărește eficacitatea aplicării tratamentelor, cicatrizează complet rănile provocate de factori mecanici sau arsuri superficiale ale țesuturilor. Una dintre tehnologiile stabilite cu partenerul nostru a presupus aplicarea îngrășământului cu eliberare controlată NovaTec Classic. Am folosit și FighterPhos, un stimulator fungistatic care mărește rezistența la boli și elimină carențele de fosfor și potasiu.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2016 – pag. 20

Tehnologia ecologică de cultură a castravetelui

Castravetele, leguma care nu lipsește din nicio salată de vară, poate fi cultivat și în sistem ecologic. Originar de pe meleagurile Indiei cuprinse între Golful Bengal și Himalaya, castravetele poate avea ca premergătoare leguminoasele perene sau anuale, solanaceaele și legumele din grupa verzei. Buni vecini pentru cultura castravetelui sunt busuiocul, care protejează plantele contra făinării, ceapa, fasolea, salata, țelina și varza.

Cum se obțin răsaduri curate?

Pregătirea terenului primăvara presupune afânarea superficială, modelarea terenului, semănatul fals (ca metodă de erbicidare) și apoi semănatul propriu-zis sau plantarea răsadurilor (mai ales când este vorba de cultură la solar). Atunci când pregătiți răsadul este bine ca pentru germinarea semințelor să faceți un tratament biodinamic cu mușețel. Pentru acesta aveți nevoie de 50 g de mușețel uscat la 1 litru de apă, macerat 30 de minute, apoi filtrat. La prevenirea și reducerea atacului de bacterioze și micoze se folosește extract de usturoi (100 g de bulbi răzuiți la 1 litru de apă) pentru tratarea semințelor. Semănatul se va face direct în ghivece nutritive sau din folie cu amestec adecvat culturii. Vârsta răsadului la data plantării trebuie să fie de 30-35 zile. Ca lucrări de îngrijire a răsadurilor aveți în vedere dirijarea factorilor de mediu, fertilizarea răsadurilor cu zeamă nutritivă fermentată de păpădie (Taraxacum officinalis) obținută din 2 kg de plantă întreagă, fără flori în 10 litri de apă și folosită în diluție 1:5, extract de alge 5 litri/ha, combaterea bolilor și dăunătorilor și călirea răsadurilor. Pentru combaterea manei puteți utiliza un purin de urzică (1 kg de urzică în 10 litri de apă pus la soare timp de 12-14 zile și filtrat) în diluție de 1:20, iar în cazul acarienilor și afidelor aplicați infuzie de leurdă (75 g de bulbi tocați în 10 litri de apă, nediluat).

Întreținere și combatere fără chimicale

Înființarea culturii se face prin modelarea terenului în straturi înalte cu lățimea de 104 cm. În cazul culturilor nesusținute se seamănă două rânduri pe coronament la 70 cm distanță între rânduri și 25-30 cm între plante pe rând. Densitatea trebuie să fie de 50.000-55.000 plante/ha. După plantare udați din 10 în 10 zile solul de sub plantă cu zeamă nutritivă fermentată de varză creață. Aceasta se realizează din 3 kg de frunze în 10 litri apă de ploaie. Diluția 1:10 are ca rol stimularea creșterii și dezvoltării plantei. Ca lucrări de întreținere trebuie menționat prășitul, dacă nu s-au folosit ca metode de erbicidare mulcirea, irigarea și fertilizarea. Aceasta din urmă se face prin stropirea solului de sub plantă cu un decoct de soc (Sambucus nigra), adică 500 g de flori proaspete sau 200 g de flori uscate în 3 litri de apă fierte timp de 30 minute. Înainte de înflorire puteți fertiliza și cu extract de cololean (Valeriana officinalis) pentru că acesta ajută la legarea fructelor. Pentru a mări rezistența față de boli stropiți solul cu zeamă nutritivă de gălbenele, în diluție 1:20.

Pe lângă aceste lucrări, castravetele are nevoie de dirijarea creșterii și fructificării, dacă se face palisarea culturii, înlăturarea fructelor deformate, defolierea și mușuroirea plantelor.

Toată această muncă vă va asigura produse sănătoase și sigure, o bună valorificare și un preț mai mare.

Combaterea bolilor și dăunătorilor

tehnologia ecologica tabel

Dr. ing. Elena CATANĂ

O cultură de la A la Z. Murul (Rubus laciniatus)

Cunoscut inițial în flora spontană, murul a fost introdus în cultură după ce amelioratorii au obținut varietatea fără ghimpi. În România sunt cunoscute și utilizate soiurile Thornfree, Chester, Loch Ness, Arapaho, Hull, Triple Crown etc. Ca arie de cultură sunt preferate zonele în care temperaturile nu scad sub -12...15°C ; altminteri, tulpinile trebuie protejate în timpul iernii.

Murul este un arbust peren care crește în Europa, Orientul Mijlociu, Africa de Nord și America de Nord. În flora spontană îl întâlnim la marginea pădurilor, în poieni, de-a lungul apelor curgătoare. Specia a fost adusă în cultură, în afară de rostul său culinar (dulcețuri din fructe), pentru proprietățile tonice, diuretice, sudorifice, laxative și depurative ale frunzelor și fructelor.

Plantarea

Materialul săditor utilizat poate avea un an sau doi, cu 2-3 tulpini de 20-40 cm. Terenul se ară și se discuiește, plantarea urmând să fie efectuată primăvara, în gropi de 40 x 40 x 40 cm. Este ideal să fie aplicată și o fertilizare la plantare: 6-8 kg de mraniță și 60 g de îngrășăminte complexe la fiecare plantă. Distanța dintre rânduri va fi de 2,5-3,0 m, iar între plante pe rând, de 1,5-2,0 m. Sistemul de susținere va fi realizat din șpalieri fixați la distanță de 8-10 m, cu trei rânduri de sârme, primul la 80 cm față de sol, următoarele, la 50 cm. Forma de conducere cel mai des folosită este sub formă de evan­tai. Pentru producții la capacitatea maximă a soiurilor este de preferat să asigurăm și un sistem de irigare prin picurare. De reținut: murul se înmulțește extrem de ușor, prin marcotaj sau despărțirea tufelor.

Tăieri de formare/fructificare

  • Anul I de plantare: se lasă 2-3 tulpini, scurtate la 20-25 cm;
  • Anul al II-lea: din tulpinile crescute în primul an se aleg două (cele mai dezvoltate), se scurtează la 140-150 cm, se palisează sub formă de „V“;
  • Anul al III-lea: se elimină primele două tulpini uscate de la bază, se aleg altele patru, care se scurtează la 160-180 cm, dirijate sub formă de evantai. Din ramificațiile laterale se păstrează 4-5 pe fiecare tulpină, tăiate la 3-4 muguri. În anii următori tăierile de rodire sunt identice, cu păstrarea a 6-8 tulpini/tufă.

Lucrări de îngrijire/recoltare

Anual, solul se lucrează ori de câte ori este nevoie, pentru a-l menține curat de buruieni, mecanic între rânduri și manual, între plante pe rând. Pentru fertilizare, având în vedere că murul va fi totuși o cultură cât de cât ecologică, vom folosi îngrășăminte organice. Irigarea se face, în funcție de precipitații, de 6-8 ori pe sezon, cu norme de udare de 350-400 mc/ha. Fitoprotecția vizează combaterea bolilor specifice – rugina, pătarea albă și mucegaiul cenușiu al plantelor și a principalilor dăunători – afide, păianjenii tetranichizi și insectele defoliatoare. Acolo unde temperaturile scad frecvent sub -15°C este nevoie de protecția tulpinilor împotriva înghețului: se desprind de pe sârme, se întind la sol, se fixează cu brazde de pământ și se acoperă cu folie termoizolantă sau paie ori resturi vegetale. Primăvara devreme se descoperă, aplicându-se și tăierile specifice. Fructele se recoltează din trei în trei zile, începând din prima decadă a lunii august, în zonele de câmpie, și până la finele lunii octombrie, în zonele colinare. Producția poate ajunge la 4-8 tone/ha, în funcție de soi.

Maria BOGDAN

2015, an dificil pentru cultura porumbului (II)

În numărul precedent al revistei am prezentat atât performanţele hibrizilor Saaten Union şi KWS, cât şi noutăţile ce vor fi puse la dispoziţia fermierilor în următoarea campanie. Continuăm demersul încercând să aflăm dificultăţile pe care le-au întâmpinat fermierii anul acesta şi soluţiile pe care le oferă alte două companii din piaţă, Monsanto şi Pioneer.

Secetă şi arşiţă

Fermierii preconizau un an dificil pentru cultura porumbului încă din primăvară, când seceta începuse să facă ravagii în mai multe zone din ţară, iar estimările sunt acum fapte concrete, chiar dacă încă mai există lanuri nerecoltate. Fără îndoială, anul agricol a fost dificil în primul rând pentru fermieri, însă nici companiile furnizoare de inputuri nu se declară pe deplin mulţumite.

„Noi, ca și fermierii români, ne-am confruntat cu un an dificil, mai ales în anumite zone ale țării unde seceta a apărut în perioada de înflorire. E drept că nu a afectat în mod uniform cultura de porumb, ci au avut de suferit zonele de est și de vest, aici înregistrându-se și producții de 2,3 sau 4 t/ha. Ori acestea nu sunt valori care să mulțumească fermierii. Cei care investesc au așteptări mari, vor producții de cel puțin 10 t/ha, iar în vestul țării și de peste 14 t/ha“, a declarat Maria Cârjă, director de marketing Pioneer România.

De aceeaşi părere sunt şi reprezentaţii companiei Monsanto, care însă apreciază că anul acesta au reuşit să crească în piaţă, fermierii declarându-se mulţumiţi de hibrizii Dekalb.

„Pentru noi, cultura porumbului este prioritară și din punctul de vedere al companiei avem un an bun, deși condițiile de cultură nu au fost cele mai bune, iar arșița și seceta și-au spus cuvântul. Încercăm să ne pliem pe nevoile fermierilor şi să introducem în portofoliu produse care să tolereze acest fenomen climatic“, a afirmat Diana Zarija, manager de produs Monsanto România.

Hibrizi performanţi

Aşa cum am observat şi din declaraţiile reprezentanţilor KWS şi Saaten Union, evoluţia geneticii a condus la introducerea în piaţă a hibrizilor care pot performa şi în condiţii de stres termic.

În cazul companiei Monsanto, hibrizii HD au fost cei care i-au mulţumit pe fermieri. Hibrizii de porumb pot avea calificativul HD dacă înregistrează rezultate pozitive în condiţii de stres termic şi hidric, iar recolta se situează peste media celor mai performaţi hibrizi din aceeaşi grupă de maturitate. „Dacă ar fi să vorbesc despre portofoliul de produse pe care l-am pus la dispoziţia fermierilor, aş menţiona hibrizii HD. Pot enumera: DKC 3939 - FAO 300; acesta s-a remarcat cu o stabilitate mai mare pe teritoriul ţării, chiar dacă impactul secetei şi arşiţei s-a resimţit în special în Moldova şi vestul ţării, producţiile variind de la 4 la 15 tone în condiţii bune, chiar de irigare. Dacă vorbim de medii la nivel de producţii comerciale, întâlnim valori între 7-9 tone. La graniţa dintre timpurii şi semitimpurii s-a remarcat DKC 4590-FAO 350, hibridul care este în ţară de 8 ani şi a câştigat încrederea fermierilor. De exemplu, în judeţul Arad, la Curtici, media a fost de 9,5 t/ha, în zona Satu Mare de 8,4 t/ha şi ştim că această zonă a fost una dintre cele mai impactate de secetă, iar în Călăraşi s-au obţinut 9,2 t/ha“, a mai afirmat Diana Zarija.

În ceea ce privește compania Pioneer, s-au remarcat în special hibrizii din gama AQUAmax, iar doamna Maria Cârja semnalează faptul că fermierii trebuie să aleagă sămânță certificată pentru ca așteptările să fie confirmate și le recomandă anumite produse cultivatorilor din zonele problematice: „Toți cultivatorii știu că este important să aleagă un anumit hibrid, de o maturitate mai mare sau mai mică. Cei din sudul țării pot cultiva porumb începând cu FAO 350 până la 600, iar dacă irigă pot crește în grupa de maturitate. În Transilvania sau nordul Moldovei recomand hibrizii între 200 și 300 FAO. Aș vrea să atrag atenția că toți fermierii trebuie să cultive sămânță certificată, obligatoriu să verifice cine este producătorul și să vadă care sunt indicatorii seminței respective, după aceea să își aleagă un hibrid care să răspundă cerințelor zonei. Dacă vorbim de producții, ne referim la rezultate pozitive în special în sud – Călărași, Ialomița, Buzău, Brăila, Galați, unde pe suprafețe neirigate fermieri au obținut media la hectar între 9-12 tone. Dintre hibrizii noştri recomand din grupa FAO 250 hibridul P8523, apoi în grupa FAO 300-350 – P9486, înaintând printre produsele care au dus la cele mai mari satisfacții: P9241, P9911, P0023, P0214 sau P0412.“ Conform fermierilor care au cultivat anul acesta porumb din gama AQUAmax, producțiile au variat între 7 tone, în zonele private de ploi, au depășit 13 tone în condiții favorabile de cultură și au atins chiar 16 tone în irigat.

Recomandări pentru noua campanie

Pentru unii fermieri porumbul reprezintă cultura principală din fermă și, ținând cont de faptul că nevoile din fermă se schimbă de la un an la altul, la fel și clima, cercetarea trebuie să reprezinte una dintre prioritățile companiilor distribuitoare de sămânță. Lucru care se și întâmplă de altfel, atât în cazul companiilor ai căror hibrizi au fost prezentați în numărul precedent, cât și în cazul celor de la Monsanto și Pioneer.

„Ca în fiecare an, și în noua campanie venim cu noutăţi pentru fermierii din România, drept pentru care avem 9 produse noi. Pentru prima dată în portofoliul Dekalb avem un hibrid sticlos, destinat 100% industriei de morărit; este vorba de DKC 3415. Apoi pe fiecare grupă de maturitate venim cu câte 2 produse noi, tolerante la secetă şi arşiţă, care să corespundă cerinţelor fermierilor“, a adăugat Diana Zarija.

Și Pioneer aduce noutăți pentru campania 2016 și nu este vorba doar despre gama de produse. „Aducem 3 noi hibrizi care au fost testați în România: pentru grupa de maturitate FAO 350, hibridul P9537, apoi P9900 în grupa FAO 400 și pentru fermierii care își doresc să obțină chiar și 20 de t/ha, însă numai în condiții de irigare aducem hibridul P0725 – FAO 560 care poate duce la prosperitatea fermei. Pentru a elimina orice suspiciune cu privire la originea seminţei, am inițiat un program care include ataşarea unei holograme pe fiecare sac. Această etichetă specială nu trebuie să lipsească de pe vreun sac, dacă lipsește înseamnă că nu este original. Fiecare fermier care are un smart­phone poate verifica produsul printr-un QR cod, apoi va fi redirecționat pe pagina companiei unde va putea citi mai multe informații despre produs, însă dacă nu se întâmplă acest lucru trebuie să își pună semne de întrebare“, a punctat directorul de marketing de la Pioneer România.

Pe lângă soluțiile oferite, reprezentantele celor două companii îi sfătuiesc pe fermieri să aplice tehnologii de ultimă generație, să își facă bine socotelile și, în funcție de situația financiară, să aibă curaj să investească în sămânță pentru că un hibrid performat și ales conform cerințelor este veriga principală pentru obţinerea unei recolte bogate.

Loredana Larissa SOFRON

Din secretele unei culturi reuşite

Unul dintre cei mai prestigioşi agronomi ai României, dr. ing. Lucian Buzdugan, povestea că, dacă l-ar fi întrebat cineva care este gândul său pentru Insula Mare a Brăilei, ar fi răspuns, invariabil: „Să cultiv lucernă“. Şi a făcut-o. Pe suprafaţă mare. Dar nu s-a oprit la cultura în sine. A completat-o cu o unitate de procesare care livrează nutreţ pentru export.

De ce lucerna?

Pentru că, aşa cum o descrie doctorul în agronomie Lucian Buzdugan, oferă o mulţime de avantaje: lucerna înseamnă cea mai mare cantitate de proteină la unitatea de suprafaţă pe care o poate da o plantă (n.n. – 1.980 kg/ha proteină brută, la o producţie medie de 45 t/ha masă verde, sau 18-20% proteină brută în substanţa uscată, mai mare cu 50% decât la soia şi cu 60% decât în cazul porumbului boabe); este o plantă care foloseşte singură azotul din atmosferă şi-l fixează în sol. În general, după ce eliberează terenul, lasă solul mai bogat în elemente nutritive de două-trei ori mai mult decât alte culturi; trece singură peste anumite calamităţi naturale în sensul în care, de exemplu, la o grindină poate fi cosită şi porneşte iar în vegetaţie; aerează solul foarte bine şi sparge hardpanul graţie sistemului radicular bogat şi care se duce în profunzime (masa principală de rădăcini, 80-85%, se dezvoltă în stratul 40-60 cm, restul plecând şi peste un metru adâncime), iar după lucernă nu mai este nevoie de scarificare; are plasti­citate ecologică, putând fi cultivată pe întreg teritoriul României; are o utilizare largă în zootehnie, putând fi folosită ca nutreţ verde, fân, nutreţ însilozat, granule sau brichete.

Secretul unei producţii bune stă în semănat

Cultura lucernei este una aparent uşoară. Cultivând-o şi studiind-o mai mulţi ani în condiţiile din Insula Mare a Brăilei, cu rezultate excepţionale din punctul de vedere al producţiei şi calităţii, dr. ing. Lucian Buzdugan spune că cheia unei recolte bune stă în condiţiile de semănat: „Chiar dacă lucerna are o largă plasticitate, fiind rezistentă la secetă, totuşi ea reacţionează bine când are umiditate. Deci una dintre condiţii este să aibă apă. Pe urmă, nu este pretabil un sol acid, ci unul neutru către bazic; Insula are pH-ul 8. În fine, trebuie să ţinem cont că lucerna îşi trimite doar o mică parte din rădăcini la peste un metru, masa importantă dezvoltându-se în stratul de 60 cm.

Plecând de la aceste aspecte generale, trebuie să vă spun că mulţi greşesc la înfiinţarea culturii, folosind sămânţă de slabă calitate, pe care o seamănă şi într-un pat moale. Tot secretul stă în folosirea seminţei tratate cu Nitragin şi o lucrare cu tăvălugul înainte de semănat, pentru a asigura un bun contact al acesteia cu solul. Sămânţa se încorporează la 1 cm adâncime; dacă ai scăpat brăzdarul la 4 cm, e clar că ai terminat cultura din start.“

Scurtă schemă tehnologică

„Pentru că eu am utilaje performante şi nu mai folosesc de mult timp tehnologia care include aratul, vă spun cum procedez la înfiinţarea culturii: fac o scarificare a solului şi introduc cantitatea de fosfor care să ajungă plantei vreme de patru ani, la adâncimea unde se dezvoltă masa rădăcinilor, 60 cm. Pregătesc apoi patul germinativ ca pentru oricare altă cultură (afânez solul la 25 cm şi discui), dar înainte de semănat vin cu tăvălugul, tasez solul, deci asigur pe de o parte contactul seminţei cu solul, iar, pe de altă parte, am refăcut capilaritatea, astfel încât apa din profunzime ajunge exact la sămânţă. Când înfiinţez cultura am grijă să nu duc sub nicio formă sămânţa mai jos de 1 cm. Pentru mine nu cantitatea de sămânţă este foarte importantă, pot foarte bine să folosesc doar 5 kg/ha (norma optimă este de 10-15 kg/ha), ci modul în care o semăn, adâncimea la care o pun. Pentru cine nu are utilaje performante şi utilizează încă plugul tehnologia de înfiinţare se poate rezuma la scarificare, împrăştierea fosforului, arătura adâncă (asigură inclusiv încorporarea îngrăşămintelor chimice), pregătirea pentru semănat, tăvălugirea, semănatul în condiţiile de adâncime menţionate.“

Atenţie la colet!

Aşadar, am semănat lucerna, a germinat, a răsărit. Ce facem mai departe? Grijă mare la colet: „Cea mai importantă parte a unei plante de lucernă este coletul. Acolo se face rezistenţa la iernat, acolo se constituie rezerva pentru repornirea în vegetaţie şi tot acolo se creează rezistenţa la secetă. Coletul este esenţial aşadar. Cum putem avea grijă de el? Neepuizând lucerna, tăind-o numai tânără. Trebuie să o lăsăm să şi înflorească. Prin înflorire apare o curbă de depunere a substanţelor uscate exact în colet. Noi ştim că la această plantă cea mai mare cantitate de proteină se acumulează în perioada de formare a butonului floral (mărime la palpat, bob de orez către bob de mazăre); atunci se recoltează, indiferent de talie. Dar măcar o coasă din an – ultima, dacă fermierul nu reuşeşte altfel – trebuie lăsată să înflorească. Pe urmă, înainte de iernat, lucerna nu se lasă fără vegetaţie, să nu o prindă gerul rasă complet, are şi ea nevoie de hrană peste iarnă, altfel se epuizează coletul. Apropo, din motivele de mai sus este greşit cum procedează unii, dând lucerna la păşunat toamna târziu.“

Nutreţ pentru export

În lipsa unei solicitări pe piaţa internă, lucerna produsă în Insula Mare a Brăilei este trimisă la export. Pentru a condiţiona furajul aşa cum l-a solicitat beneficiarul a fost nevoie de investiţii într-o fabrică: „În mod obişnuit, noi condiţionăm lucerna în baloţi mari, de 300 kg. Beneficiarul nostru a cerut însă baloţi de mare densitate. Aşa a apărut necesitatea construirii unei fabrici. Dar el a mai venit cu o condiţie, că vrea ca lucerna să-şi păstreze culoarea verde, nu cea a fânului uscat la soare, care merge spre nuanţa brun. Şi atunci mi-a trebuit o tehnologie specială. Recoltez deci lucerna, uniformizez brazda, o las să se pălească la soare o zi, o zi şi jumătate, până când ajunge de la 60-65% umiditate, la 30-35%, o strâng într-o brazdă groasă şi o balotez. Dar cum fac să o usuc de la 30-35%, până la 12 procente, şi să păstrez culoarea? O bag într-un cuptor rotativ, iar ca sursă de încălzire a cuptorului folosesc brichetele (peleţi) din resturile vegetale de pe cele 12.000 ha de soia obţinute în instalaţia noastră de brichetat şi rezultă un furaj şi cu mare densitate, şi de culoare verde, şi cu umiditate cât să fie păstrată, fără probleme, timp îndelungat. Cam aceasta este istoria noastră privind lucerna, valorificarea ei şi fabrica de condiţionare a nutreţului.“

Maria Bogdan

Aurul mov, vis sau realitate?

Iubitorii de lavandă tânjesc cu siguranţă după imaginea unor câmpuri nesfârșite, ca o mare vălurită a cărei nuanţe de mov îmbracă haina tainei și a misterului la momentul înfloritului. Mirosul, aspectul, dar mai ales valoarea uleiului obţinut din tijele florifere ale lavandei tentează tot mai mulţi antreprenori care cred că aurul mov le va aduce bunăstarea. Deși culoarea regilor, a pasiunii, a romantismului și a emoţiilor îmbie la meditaţie, ideea unei afaceri profitabile cu lavandă ar putea rămâne un vis dacă cerinţele acestei plante nu ar fi respectate acolo pe câmp, în realitate.

Înființarea culturii

Care sunt nevoile acestei plante cu origini mediteraneene am aflat de la Cătălina Druțu, cercetător în cadrul laboratorului de plante medicinale și aromatice din cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare de la Secuieni, județul Neamț. Am pornit discuția noastră în câmp, pentru a ne desfăta privirea cu frumusețea tufelor mov aflate la momentul maxim de înflorire. „Lavanda nu este o cultură atât de grea cum pare pentru începători. Este o cultură ușoară atât timp cât avem material de înmulțire (butași) și un teren protejat față de culturile de cereale. Ea se acomodează bine pe orice tip de sol. Schimbările climatice din ultimii ani au demonstrat că poate fi cultivată chiar și în zone de munte ale țării noastre“, spune Cătălina Druțu. Totuși, sunt de evitat zonele mlăștinoase, foarte bogate în nutrienți, lavanda iubind mai degrabă solul bine drenat și locurile însorite.

Deși înființarea culturii se poate face atât toamna, cât și primăvara, specialiștii spun că plantările făcute toamna permit butașilor să se dezvolte peste iarnă și rădăcinilor să se fixeze mai bine în sol. Pregătirea terenului începe cu o arătură de toamnă, o mărunțire a terenului, o nivelare pentru ca apoi să se planteze. La noi în ţară, unde suprafeţele sunt mici, operaţiunea se face manual, pe când în ţările cu tradiţie, cum este Franţa, totul se execută mecanizat.

Dacă vă gândiţi deja la un hectar de lavandă trebuie să ştiţi că aveţi nevoie de cca 20.000 de butași plantați la o distanță de 1 m între rânduri și 50 cm între butași pe rând. Cei care se gândesc să folosească lavanda ca bordură sau gard viu pot păstra doar 25-40 cm între plante. În funcţie de soiul ales, prove­nienţa şi dimensiunea butaşilor, preţurile pe piaţă diferă mult. Însă soiul Codreanca, creaţie a staţiunii de la Fundulea, pe care l-am avut la picioare pe timpul discuţiei cu Cătălina Druţu, va putea fi disponibil la vânzare din toamnă la preţul de 2 lei-2,5 lei/butaş.

Întreţinere

Lavanda este apreciată de începători mai ales pentru faptul că nu este pretenţioasă, nu are dăunători şi rezistă la secetă. „În primii trei ani, cât nu emite tulpini florifere, se fac doar lucrările de întreţinere a culturii specifice plantelor medicinale prin prășit manual sau mecanic. Când cultura nu este ecologică sau terenul pe care este amplasată cultura nu este certificat ecologic se pot folosi erbicide care combat atât buruienile monocotiledonate cât și cele dicotiledonate chiar din primul an de vegetație. Pentru buruienile dicotiledonate se recomandă erbicidul Bazagran pe vegetație în doză de 2 litri la ha, iar pentru buruienile monocotiledonate se recomandă erbicidul Fusiled în doză de 1 litru la ha. Îngrășămintele complexe se recomandă de obicei la înființarea culturii. În primul an și primăvara se pot aplica îngrășăminte pe bază de azot, iar, înainte de emiterea tulpinilor florifere, ar fi de preferat să facem o fertilizare cu un îngrășământ foliar. Pe acestea le găsim sub diverse denumiri, produse de multe companii. În varianta ecologică se foloseşte doar gunoi de grajd provenit din ferme ecologice la înființarea plantației în cantitate de 40 tone/ha“, recomandă Cătălina Druţă.

Pentru o rezistenţă crescută pe timpul iernii ar fi de dorit să se facă o tăiere la nivelul solului, o oarecare curăţare a tufei.

Recoltare

Cultura de lavandă nu oferă satisfacţii imediate, însă este extrem de longevivă. „În primul an nu avem producții, ea pornește în vegetație în luna aprilie, dar nu emite tulpini florifere, fie că a fost înființată cultura în toamnă sau în primăvară. Abia din anul 2 de cultură începe să ne bucure cu florile ei. E adevărat că producțiile sunt mai mici în primii ani de cultivare însă, având în vedere că această cultură se menține în viață chiar și peste 20 de ani, fiind foarte longevivă, ne bucurăm un timp destul de îndelungat de frumusețea ei. Maximul de producție se înregistrează din anul 5 până în anul 10. Cultivatorii care ţintesc maximum de ulei volatil din plantă ştiu că momentul optim de recoltare este extrem de important. „Tulpinile florifere se taie atunci când florile de la mijlocul inflorescenţei au început să se deschidă“, ne asigură cercetătorul Cătălina Druţă. O întârziere de câteva zile ar duce la înflorirea vârfului tulpinii florifere, dar se usucă florile de la bază şi acestea s-ar pierde.

Despre Codreanca, soiul pe care l-am admirat la Secuieni, se poate spune că are o talie medie, cu o lungime mai mare a inflorescenței, de circa 10-12 cm, față de soiurile care se găsesc acum pe piață, cu un conținut ridicat de ulei volatil, cu o culoare foarte intensă, un mov destul de închis, și o productivitate de la 1.000 până la 1.800 de plante uscate la hectar.

Valorificare

Aşadar, o cultură încântătoare din toate punctele de vedere dacă doar o admirăm. Când însă totul merge pe ideea de afacere, problema valorificării trebuie rezolvată chiar înainte de înfiinţarea culturii. Altfel veţi simţi pe propria piele cum aurul mov vi se va scurge printre degete. În lipsa unui precontract de livrare şi valorificare a florilor uscate, activitatea dumneavoastră rămâne la stadiul de hobby. Aceeaşi strategie trebuie aplicată şi dacă planificaţi valorificarea uleiului. Doar că, în plus, trebuie să aveţi în vedere investiţia în instalaţia de distilat care se amortizează în câţiva ani, îmbutelierea, etichetarea şi obţinerea autorizaţiilor. Dacă vă asumaţi aceste lucruri, cheia rămâne un cumpărător loial.

Patricia Alexandra POP

Abonează-te la acest feed RSS