reclama youtube lumeasatuluitv

Producții fără compromisuri cu ajutorul tehnologiei NFT

Culturile hidroponice pe film nutritiv NFT reprezintă una dintre cele mai interesante sisteme de cultură folosite în noile spații protejate. Această metodă de creștere este o tehnologie ecologică, modernă, simplă și economică. În sera de la USAMV București se cultivă salată sau busuioc, pe acest tip de substrat fără sol. Specialiștii de la Universitatea de Științe Agronomice încurajează sistemul NFT deoarece asigură o productivitate mare într-un timp scurt, fără ca produsul să sufere modificări. Despre cum funcționează și cât de avantajoasă și profitabilă este această tehnologie am aflat direct de la Maria Drăghici, specialist în bioingineria sistemelor hortiviticole.

„Acest sistem este unul adaptat și performant, putându-se practica atât în sere cât și în câmp cu eficiență maximă. Marele avantaj este că nu mai suntem nevoiți să dezinfectăm solul. După desființarea culturii se curăță și se dezinfectează foarte ușor jgheaburile, iar după această etapă se poate reînființa cultura într-un timp foate scurt. De asemenea, timpul în care se formează partea comestibilă a produsului este mult mai scurt“, spune Draghici Elena Maria, specialist în bioingineria sistemelor hortiviticole.

Fără boli și dăunători

Dacă în cultura pe sol o salată în solar se dezvoltă după 30-35 de zile de la plantare, în sistemul NFT se obțin recolte de calitate mult mai repede. De asemenea, datorită tehnologiei avansate nu se efec­tuează tratamente fitosanitare, existând un control asupra nutrienților și factorilor de mediu. Un alt real avantaj al sistemului este că nu se folosesc tratamente deoarece plantele crescute cu ajutorul acestei metode nu sunt predispuse la boli și dăunători. Cu alte cuvinte, poți obține produse mult mai sănătoase. Deocamdată, sistemul NFT poate fi folosit pentru cultura plantelor de talie mică.

„Această salată de tip frunză de stejar a ajuns la o greutate de 180 grame. Dacă mă uit la sistemul radi­cular observ starea de sănătate a plantei. Dacă sistemul radicular este alb, nu necrozat, înseamnă că rădăcinile lucrează foarte bine și plantele absorb elementele nutritive din soluția nutritivă.

În acest sistem, folosind ghivecele nutritive, planta se poate valorifica cu totul. Se înfășoară rădăcina, se pune salata într-o folie de plastic și rămâne proaspătă mai mult timp. Avantajul acestui sistem este că numărul de cicluri într-un an este mult mai mare și putem produce salata atât iarna, cât și primăvara sau vara, când temperaturile sunt foarte ridicate. La tomate sistemul trebuie gândit altfel, însă se pretează perfect pentru culturie de talie mică, cum ar fi: busuioc, cimbru, varză chinezească sau spanac. Prin rețeta nutritivă dăm acele elemente de care planta are nevoie“, spune Draghici Elena Maria.

Economie de timp, bani și... apă

Soluția nutritivă trebuie să curgă continuu timp de 24 ore sau intermitent, alternând cu perioade de întrerupere a alimentarii, acest lucru contribuind la o mai bună oxigenare a rădăcinilor.

„Economia de apă este un lucru foarte important pentru fiecare fermier. Pe o suprafață de 190 m2 noi folosim un rezervor cu capacitatea de 800 l în care se prepară soluția nutritivă. De aici, aceasta este preluată și pompată la capătul rigolei printr-un sistem de furtunașe și condusă în jgheabul de cultură pentru a alimenta rădăcinile, care sunt distribuite în acest sistem. Soluția intră printr-o parte și ajunge la capătul opus, unde este recuperată de tancul cu soluție nutritivă. Acolo se omogenizează, se oxigenează, după care circuitul se reia. Un alt avantaj este faptul că putem regla temperatura soluției nutritive. Un lucru foarte important deoarece aceasta nu trebuie să depășească 20-22 grade. Dacă temperatura începe să crească, planta îmbătrânește, face tijă florală și devine amară“, mai explică Drăghici Elena.

Potrivit specialiștilor, aplicarea acestei tehnologii poate spori producția culturilor din România. Chiar dacă introducerea sa în ferme este ceva mai costisitoare la început, în timp agricultorii își vor recupera investiția.

„Investiția este ceva mai mare, însă gândiți-vă că într-un an de zile putem produce până la 14 cicluri de cultură de salată, depinde de stadiul de vegetație. O salată o valorifici în perioada de iarnă cu un preț, iar vara la fel. Pentru un hectar de cultură, o asemenea investiție ar costa în jur de 1 milion de euro. De asemenea, adoptând o asemenea tehnologie eliminăm și lucrul cu forța de muncă, care este destul de costisitoare și atârnă la cheltuiala fermei. Sunt țări care au trecut la această tehnologie și sunt convinsă că și fermierii noștri sunt deschiși la nou“, conchide prof. univ. dr. Draghici Elena Maria.

Ruxandra HĂBEANU

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Protejează-ți culturile cu ajutorul prădătorilor naturali

În natură totul este perfect organizat, există un echilibru ecologic extraordinar. Spre exemplu, în situațiile în care o specie de insecte dăunătoare se înmulțește excesiv, apar și prădătorii ei. Natura găsește întotdeauna soluții pentru a-și rezolva problemele. Modelul acesta a fost replicat și de companiile care activează în sectorul de protecție a plantelor și care sunt preocupate să ofere agricultorilor soluții prietenoase cu mediul. Bioplanet este o societate italiană care din 1991 se ocupă cu creșterea masivă a 18 specii de insecte utile. Compania este cotată printre primele cinci cele mai bune societăți care oferă soluții pentru protecția plantelor prin combatere biologică, iar producția sa pleacă spre 30 de țări, de la America de Nord până în Rusia. Mai multe informații despre combaterea ecologică ne-a oferit Maria Nomikou, reprezentant Bioplanet.

Ce este combaterea biologică și ce avantaje are

Combaterea biologică presupune utilizarea organismelor vii contra altor organisme. În culturile agricole este vorba despre utilizarea de insecte utile și de acarieni, de nematode entomopatogene, de fungi utili, de bacterii și de viruși care limitează populația insectelor dăunătoare. Astfel se evită utilizarea de produse chimice și este redusă în mod natural paguba economică asupra culturilor.

Așadar, în loc ca agricultorii să stropească cu pesticide, utilizează insecte utile care se vor hrăni cu cele dăunătoare, iar ultimele vor fi exterminate. Un exemplu cunoscut este buburuza care se hrănește cu afidele de pe plantă, „curățând-o“ astfel de insectele dăunătoare. „Este vorba, în primul rând, de o metodă de protecție a plantelor prietenoasă cu mediul. Nu este primejdioasă pentru om, animalele de companie sau alte animale precum mamiferele, păsările, reptilele, peștii, albinele ș.a.m.d. Are eficacitate crescută și nu are „ dată de expirare“, cum au multe pesticide chimice care după aplicații multiple devin ineficiente. Au un spectru de acțiune larg și au durată de acțiune lungă deoarece, spre exemplu, putem lansa organismele utile la demararea înfloririi, iar ele să dea rezultate până la sfârșitul perioadei de cultivare cu eficacitate crescută“, spune interlocutoarea noastră.

Dar cel mai mare avantaj comercial al acestei metode este faptul că este conformă cu Directivele Uniunii Europene pentru utilizarea de mijloace moderate pentru Protecția Plantelor, deschizând așadar drumul către exportul produselor agricole. În plus, fructele și legumele pentru care s-a folosit combaterea ecologică câștigă încrederea atât a supermarket-urilor, cât și a consumatorilor, iar pentru o astfel de producție se obține un preț mai bun.

Unde poate fi aplicată această metodă

Societatea Bioplanet dispune de peste 30 de specii care pot combate o largă gamă de insecte erbivore, precum tetranychus, Aleyrodidae, Tuta absoluta, thysanoptera, aphis, omizi de lepidoptere, pseudococcus, gândaci, liriomyza ș.a. Organismele utile acționează în principiu în trei moduri: prin vânare, prin parazitare sau atacând insectele erbivore. În funcție de aceasta sunt clasificate în următoarele clase: prădătoare, parazitare sau entomopatogene. De multe ori este necesară utilizarea mai multor specii de organisme utile concomitent la o cultură deoarece fiecare prezintă un specific. În plus, unele dintre aceste organisme pot fi combinate și cu produse chimice. Domeniile de aplicare a combaterii biologice sunt culturile agricole în sere sau pe câmp deschis, livezile, pepinierele, gazonul terenurilor sportive, parcurile, grădinile, chiar și terasele.

Potrivit Mariei Nomikou, „în prezent combaterea biologică poate fi utilizată atât preventiv, dar de multe ori și terapeutic, atunci când insecta erbivoră a căpătat dimensiuni mari. În mod deosebit este utilă contribuția organismelor utile în cazul în care insectele dăunătoare au dezvoltat rezistență la substanțele chimice, iar producătorul nu dispune de mijloace pentru combaterea insectelor erbivore.“

Este suficientă utilizarea insectelor?

Insectele utile oferă protecție contra atacurilor insectelor dăunătoare, dar uneori acestea pot scăpa de sub controlul celor utile. Din acest motiv nu trebuie să uităm de utilizarea măsurilor de cultivare care se iau inițial pentru culturi. Ne referim aici la distrugerea rămășițelor ultimei culturi, plasele de respingere a insectelor, capcanele pentru insecte, instalarea de holuri, în general tehnici și practici de cultivare care îngreunează extinderea insectelor dăunătoare. Este necesară supravegherea de către un expert specializat care va recomanda acțiunile potrivite. De exemplu, poate recomanda lansarea de organisme utile din categoria 2 sau 3 ori utilizarea de mijloace și instrumente compatibile. În cazuri speciale poate fi impusă utilizarea preparatelor chimice în mod selectiv care afectează insectele erbivore, fără a le afecta semnificativ pe cele utile.

„Cum se realizează producția de insecte utile? De exemplu, într-un spațiu creștem plante curate pe care le infestăm cu insecte dăunătoare, iar când infestarea ajunge la un anumit grad introducem prădătorii sau paraziții pe care dorim să îi creștem. Producția se realizează în spații de laborator, în condiții controlate care favorizează dezvoltarea insectelor utile și care împiedică infecțiile. Insectele cresc geometric, ocupând un spațiu foarte mic. Apoi culegem insectele utile care s-au reprodus, le ambalăm în ambalaje speciale și le expediem către producători. Acestea trebuie preluate îndată de către agricultori și eliberate pe cultura lor“, completează reprezentantul Bioplanet.

Combaterea biologică este o metodă modernă deoarece acoperă nevoile actuale pentru produse de calitate înaltă. În forma sub care se utilizează în prezent a fost dezvoltată în țări din Europa de Nord, respectiv în Olanda și Anglia din anii ’60. Dar principiile metodei sunt cunoscute și se aplică încă din Antichitate, când a fost notificată importanța insectelor utile. Teofrast în Grecia Antică, Protecția plantelor biologice ale citricelor în China (sec. 2 E.N.) și protecția roșiilor împotriva Tuta absoluta pe vremea aztecilor sunt doar unele exemple. Combaterea biologică numără 2.500 de ani de istorie în diferite civilizații de pe planeta noastră, iar combaterea chimică, cu problemele aferente create omului și mediului, a fost dezvoltată comercial după 1960.

„Utilizarea insectelor utile nu face altceva decât să mimeze natura. Acest lucru încercăm și noi să facem prin utilizarea insectelor utile, pentru a controla populația insectelor dăunătoare la un nivel care nu provoacă pagubă economică.“ Maria Nomikou

Laura ZMARANDA

Parlamentul European cere măsuri mai bune pentru tratarea și diagnosticarea bolii Lyme

Combaterea bolii Lyme, care afectează aproape un milion de europeni, trebuie să devină o preocupare pentru Comisia Europeană și statele membre, inclusiv prin măsuri precum elaborarea unui plan european de luptă împotriva acestei maladii, standardizarea testelor de diagnosticare și a tratamentelor, formarea profesională a medicilor generaliști pentru depistarea bolii, precum și campanii de informare publică, subliniază rezoluția adoptată astăzi de Parlamentul European, a cărei co-autoare este si eurodeputata Daciana Sârbu.

“Boala Lyme face victime și în România, în plus provocând panică în rândul oamenilor care nu știu cum se pot apăra sau cum să procedeze atunci când se tem că ar putea fi infectați. Diagnosticarea este adesea foarte dificilă. De altfel, nu există un consens la nivelul Uniunii Europene în privința tratamentelor adecvate și nici a metodelor de depistare, motiv pentru care practicile naționale variază.

Tocmai de aceea, am cerut prin rezoluția noastră un plan european pentru combaterea bolii, precum și măsuri concrete, precum pregătirea medicilor generaliști pentru o mai ușoară diagnosticare a acestei maladii”, “E inadmisibil ca medicii și bolnavii să fie nevoiți să se lupte aproape în necunoscut cu această boală – e nevoie de informație, de fonduri pentru cercetare și de protejarea posibilelor victime prin măsuri bine gândite”, afirmă Daciana Sârbu.

Boala Lyme ar trebui recunoscută drept boală profesională pentru cei care lucrează în domeniul agriculturii și al silviculturii la nivelul UE, iar cercetarea dedicată metodelor de diagnosticare și tratare ar trebui să beneficieze de fonduri suplimentare, solicită eurodeputații prin textul adoptat astăzi de plenul de la Strasbourg.

Conform rezoluției, borelioza Lyme este cea mai comună boală zoonotică în Europa, cu o incidență mai mare în Europa Centrală, însă în unele cazuri simptomele pot fi absente sau neobservate în primă fază, ceea ce poate duce la complicații serioase ulterioare pentru cei afectați.

În urma solicitărilor eurodeputaților, Comisia a inclus neuroborelioza Lyme pe lista bolilor transmisibile, iar introducerea bolii Lyme în rețeaua europeană de supraveghere epidemiologică va aduce o mai bună coordonare între sistemele de sănătate naționale, precum și asistență reciprocă pentru colectarea de date și oprirea răspândirii bolii.

Altoirea plantelor legumicole. Tehnologia viitorului în combaterea bolilor și dăunătorilor de sol

Folosirea intensivă a terenului destinat cultivării cu plante legumicole, precum și renunțarea în cele mai multe cazuri la  o rotație adecvată a culturilor, au condus la creșterea virulenței atacului unor agenți patogeni de sol, în special Fusarium oxysporum și a dăunătorilor din sol (Meloidogyne sp.). Altoirea plantelor legumicole a apărut ca o necesitate pentru prevenirea pierderilor şi deprecierilor ca urmare a atacului produs de bolile şi dăunătorii de sol dar şi în vederea îmbunătăţirii calităţii producţiei şi a creşterii gradului de toleranţă şi rezistenţă a plantelor la stresul termic și hidric.

altoirea ardei

Avantajele principale ale altoirii sunt:

  • rezistența la atacul unor agenți patogeni de sol conferită hibridului sau soiului de către portaltoi permite cultivarea acestora în zone unde aceștia compromit culturile de legume;
  • este eliminată aplicarea de sterilizanţi pentru sol, contribuind la siguranţa producătorului şi protecția mediului, altoirea putând fi considerată un mijloc eficient permanent pentru obţinerea producțiilor biologice;
  • datorită sistemului radicular viguros al portaltoiului, care exploatează un volum mare de sol, randamentul de utilizare atât a îngrășămintelor organice și chimice cât și al apei este mai ridicat față de culturile nealtoite.
  • altoirea poate induce o vigoare ridicată, toleranţă la temperaturi mai scăzute şi creşterea atât a producţiei timpurii cât şi a celei totale;
  • altoirea determină mici schimbări pozitive în calitatea fructelor și valoarea nutritivă;
  • cheltuielile pentru producerea răsadului altoit sunt compensate de numărul mai mic de răsaduri folosite la unitatea de suprafață.

altoirea radacina tomate

Altoirea este o metodă de înmulţire vegetativă prin care doi parteneri (altoiul şi portaltoiul) vin în contact, se acceptă reciproc şi convieţuiesc ca o entitate nouă. Se practică mai multe metode de altoire, cele mai folosite fiind metoda prin „alipire cu un cotiledon“ și altoirea „cu pană între cotiledoane“.

altoirea tomate

Pot fi cultivate cu succes plantele altoite de pepene verde, pepene galben, castraveți, tomate, ardei, vinete.

Dr. ing. Elena CIUCIUC, SCDCPN Dăbuleni

Principalele boli ale chinchilelor şi prevenirea lor

Deşi chinchilla este un animal rezistent, trebuie acordată o importanţă aparte asigurării unei alimentaţii formate din elemente de cea mai bună calitate aflate în termen de valabilitate și igienizării spaţiului de creştere, a cuştilor, a biberoanelor şi a hrănitoarelor. În următoarele rânduri câteva recomandări din Codul de bune practici aplicabil în domeniul de creștere a chinchilelor.

Igienizarea adăpostului

Sistemul imunitar al chinchillei a scăzut odată cu creşterea ei în captivitate, iar praful din fân, firele de păr căzute de pe animale şi adunate în colţurile adăposturilor, praful şi mizeria aduse în adăpost pe încălţămintea celor care intră în acesta, apa stătută din biberoane reprezintă factori pentru dezvoltarea paraziţilor şi germenilor patogeni sau dezvoltarea unei flore microbiene bogate.

Adăpostul trebuie curăţat zilnic şi spălat cu apă și dezinfectant la două zile. La fiecare două luni trebuie dezinfectate toate suprafeţele (tavan, pereţi, pardoseală). Cuştile se vor curăţa săptămânal prin schimbarea aşternutului de talaş şi de două ori pe an se vor spăla temeinic cu jet de apă sub presiune. Ulterior, acestea trebuie și dezin­fectate. Biberoanele se vor clăti cu apă caldă ori de câte ori trebuie completată apa de băut şi lunar se vor spăla cu detergent cu PH neutru.

Băiţele pentru nisip se vor curăţa zilnic înainte de a pune nisipul. Săptămânal, la curăţenia generală se pot spăla cu o cârpă umedă şi apoi se șterg. Înainte de administrarea hranei noi, hrănitoarele se curăţă cu o pensulă.

Afecțiuni externe

Mâncatul blănii – boala nu este foarte des întâlnită şi sunt puțin cunoscute cauzele şi tratamentele. Ea se manifestă prin smulgerea unor smocuri de păr din blăniță din anumite zone ale corpului. Cauze: unii crescători afirmă că printre cauzele posibile ar fi umiditatea crescută în adăposturi, zgomotele bruşte sau unele dureri abdominale. Combatere: ca remedii încercate amintim folosirea unor antibiotice cu spectru larg sau îmbibarea blăniţelor cu diferite substanţe foarte amare.

Micoza este cea mai răspândită boală externă. Aceasta apare din cauza unor ciuperci microscopice care determină crearea unor pete pe blăniţă, cu un aspect asemănător zonelor mâncate de molii. Cauze: cele mai frecvente motive ale apariţiei sunt umiditatea crescută (atenţie deci la perioadele calde din timpul verilor) şi praful în exces din fân. Boala este contagioasă şi se recomandă separarea animalelor afectate. Primele semne ale micozelor apar pe bot, labe sau organele genitale însă, dacă nu sunt tratate de la primele momente, se pot extinde şi pe alte părţi ale corpului, extinderea masivă a lor putând conduce chiar la moartea animalului. Combatere: tratamentul uzual în aceste cazuri este curăţarea locală a zonelor afectate cu soluţie de clotrimazol, de două sau chiar trei ori pe zi, până când zona devine gri deschis la culoare. În cazul în care, după câteva zile de tratament, nu se constată o ameliorare a bolii (sau cel puţin stoparea extinderii), se poate încerca cu Nizoral unguent.

Sănătatea dinţilor – chinchilla are în total 20 de dinți, incluzând atât incisivii, cât şi molarii. Distribuția lor este următoarea: câte 5 pe partea dreaptă şi stângă pe maxilarul superior şi câte 5 pe părțile dreapta și stânga ale maxilarului inferior. Componenta lor este următoarea: 1/1 incisivi, 0/0 canini, 1/1 premolari și 3/3 molari. Culoarea incisivilor este galbenă și cresc câte 5,5-6,5 mm/an. Cavitatea bucală este mică, îngustă şi umplută în mare măsură de către limbă. La ierbivore (inclusiv unele mamifere mici), cavitatea bucală are un mic orificiu care ajută la menţinerea vegetaţiei în timpul rumegării. Pentru a compensa tocirea normală a dinţilor în timpul rumegării, dinţii trebuie să crească, pentru a se menţine o lungime normală a lor. Erbivorele mici, precum rozătoarele sau iepurii, au o dantură care creşte continuu. Cu alte cuvinte, nu există o structură reală a rădăcinii odată ce vârful rămâne deschis, producând structura dentară, pe întreaga perioadă de viaţă a dintelui. La toate rozătoarele incisivii cresc constant, dar fără dinţi strâmbi. La unele rozătoare (chinchilla și porcu­șorul de Guineea) există o creştere constantă a dinţilor de lângă obraz, în timp ce altele (hamsteri, șoareci) au molari care seamănă cu cei ai câinilor, pisicilor sau cu cei ai omului.

La chinchilla premolarii şi molarii funcţionează pentru a rumega mâncarea, iar incisivii sunt folosiţi pentru a apuca şi a tăia lucrurile fibroase. Toţi dinţii cresc în mod constant. În realitate, nu există o rădăcină anatomică reală. Dinţii de jos (mandibulari) sunt uşor înclinaţi spre limbă, iar creşterea lor excesivă poate duce la secţionarea limbii. Dinţii de sus (maxilari) sunt înclinaţi spre exterior (lateral), unghiul acestora asigurându-se o suprafaţă eficace pentru mestecarea hranei formate din fibre mai groase și când se consumă acest gen de hrană cu un conţinut mare de silicați apare o tocire rapidă a dinţilor şi noi dinţi îi înlocuiesc pe cei tociţi. În sălbăticie aceste animale petrec mult timp mâncând iarbă de calitate scăzută, care are nivel ridicat de silicaţi. Această masticaţie continuă previne creşterea în exces a dinților. Spre deosebire de alimentaţia în sălbăticie, în captivitate oferim chinchillei mâncare concentrată, iar dinţii nu se tocesc în aceeaşi măsură.

Laura ZMARANDA

Pentru că politicienii nu vor altfel, rămânem cu prunii bolnavi

De la un agricultor bătrân și cu mare experiență am aflat odată un mare secret: câteodată natura hotărăște că este vremea pentru câte o schimbare. Și atunci se întâmplă tot felul de lucruri ciudate. Ba apare câte o boală nouă, ba un dăunător nemaiîntâlnit până atunci ori cine știe ce altceva. Cert este că lucrurile nu se liniștesc până când nu se schimbă un soi, o tehnologie sau un stil de lucru. Desigur, cu condiția ca oamenii să priceapă mesajul pe care natura îl transmite. Altfel, cu atât mai rău pentru ei! Un astfel de moment trăim și astăzi.

Magiun și țuică la jumătate

Virusul Plum Pox (PPV), care produce vărsatul prunului, boală cunoscută și sub numele de Sharka, este, spun specialiștii, cel mai distructiv patogen al speciilor pomicole sâmburoase din lume. El afectează în mod special prunul, dar nu ocolește nici caisul, piersicul sau cireșul.

Sharka a fost semnalată pentru prima oară în Bulgaria, acum 100 de ani. De atunci s-a răspândit încet, dar sigur, în toată lumea. Se pare că doar în Africa și în Australia nu a ajuns încă și asta mai degrabă datorită specificului culturilor de pe aceste continente decât din alte motive.

Această boală produce importante pierderi de producție și afectează calitatea fructelor care reușesc totuși să ajungă la maturitate. Fructele din pomii infestați cu PPV acumulează o cantitate mai mică de zaharuri și multe dintre ele cad din pom înainte de vreme. Majoritatea celor care rămân prezintă pe ele pete inelare, unde pulpa este mai densă și mai acră. Practic, nu mai pot fi folosite cu același randament în producerea unor derivate din fructe. Or, indiferent că acceptăm sau nu, pentru România pruna este un brand național. O dovedesc magiunul, găluștele cu prune, dar și distilatele alcoolice, indiferent că se numesc țuică, palincă sau răchie. Dar infestarea prunilor românești cu PPV este endemică. Cea mai mică rată de afectare este înregistrată în Muntenia, 56%. În Moldova este de 74%, iar în Transilvania se ridică la 76%. Media la nivel național se cifrează la un catastrofic 69%. Mai pe românește spus, asta înseamnă magiun și țuică la mai puțin de jumătate decât ar trebui să se producă!

Boala are leac

Așa cum am spus, Sharka nu afectează doar livezile românești. Conform unor calcule recente, în ultimii 30 de ani au fost investiți peste zece miliarde de euro în cercetări menite a limita efectele PPV. Și, ca de obicei, atunci când există fonduri suficiente și interes, apar și rezultatele. În anul 1990, în Statele Unite, un colectiv de cercetători americani și francezi a creat un prun modificat genetic, care să reziste PPV. De fapt, imunitatea la boală a fost obținută prin inserarea în genomul prunului a unor secvențe din virus. Noul prun a fost botezat inițial C5, apoi Honey Sweet. Apoi au urmat testări în seră, realizate în SUA și Franța. Din 1996 s-a trecut și la testarea rezistenței, dar și a biosecurității, în condiții endemice. În acest context au intrat în joc și cercetătorii români de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița. Până în 2002, în colaborare cu specialiștii americani și francezi, ei au testat comportarea noului soi în România.

Rezultatele au fost mai mult decât mulțumitoare. În timp ce în loturile martor, plantate cu soiuri convenționale, rata pomilor infestați cu PPV a crescut constant până la aproape 80%, pe loturile unde a fost plantat C5 nu au fost pomi afectați de Sharka. Mai mult decât atât: chiar în condițiile inoculării artificiale a virusului, pomii nu au fost afectați. Simptome sporadice și discrete ale bolii au apărut doar în apropierea inoculului.

Ce spun cercetătorii...

În ceea ce privește biosecuritatea, au fost studiate mai multe aspecte. Cercetările au exclus toate riscurile ipotetice. De altfel, în 2004 și 2007, EFSA, principalul organism abilitat de a se pronunța în UE asupra siguranței alimentelor, a tras concluzia că utilizarea genei marker npt II, prezentă in genomul prunului Honey Sweet, nu implică riscuri asupra sănătății oamenilor, animalelor sau asupra mediului. De asemenea, cercetările finanţate de Comisia Europeană au demonstrat efectul neutral al secvenței virale inserate în prunul HoneySweet asupra mediului.

La rândul lor, autoritățile americane în domeniu au autorizat folosirea fără restricții a noului soi în plantațiile comerciale, începând din 2010.

Avantajele pe care cultivarea acestui soi le aduce sunt evidente în mai multe planuri. În primul rând ar crește producția, ca urmare a eliminării pierderilor de producție și de calitate provocate de boală. Apoi, un alt câștig, atât pentru pomicultori, cât și pentru mediu, ar fi posibilitatea reducerii numărului de tratamente aplicate, întrucât nu ar mai fi necesare toate tratamentele care să distrugă vectorii PPV.

Dar cel mai mare câștig ar fi dispariția, în timp, a bolii însăși, pe măsura reducerii presiunii focarelor de infecție. În plus, ar fi posibilă apariția unor metode convenționale de ameliorare a rezistenței la această boală.

În concluzie, o serie întreagă de avantaje indiscutabile, pe care cercetătorii le-au arătat.

... și ce votează politicienii

Desigur că acum urmează fireasca întrebare: „Păi și ce mai așteptăm? Când ne ducem la Bistrița să cumpărăm pomi Honey Sweet?“. Ei bine, aici logica firească se fracturează. Deocamdată, nimeni nu poate spune când vom putea începe să punem frână pierderilor cauzate de Sharka. Legislația UE se opune cultivării plantelor modificate genetic. Și punct!

Adică avizul EFSA, care, am mai spus-o, este forul științific al CE pentru securitatea alimentelor, dovezile strânse de cercetători, precum și rezultatele practice obținute în SUA contează, toate la un loc, mai puțin decât voturile unor politicieni care poate că nici nu știu despre ce vorbesc. Căci decizia aparține politicienilor, și nu oamenilor de știință sau agricultorilor. Or, până acum, în mod repetat aceștia au statuat interzicerea cultivării plantelor transgenice pe teritoriul statelor din UE. Dar niciunul dintre ei nu și-a asumat și pierderile economice pe care le suportă pomicultorii și gospodăriile țărănești!

Atât cercetătorii de la Bistrița, cât și cei din Cehia speră că totuși politicienii se vor trezi și vor ține cont și de argumentele științifice bazate pe date obiective. În acest scop, ei au reinițiat programe de testare a noului soi de prun, în scopul de a pune la dispoziția autorităților naționale și europene, dar și a fermierilor și consumatorilor, o informație științifică cât mai amplă.

Poate că cei care hotărăsc destinele gospodarilor din UE vor înțelege, într-un târziu, că de deciziile lor atârnă bunăstarea a milioane de persoanei care trăiesc (și) de pe urma prunelor!

Explicații foto

  • Prunul Sweet Honey în cultura experimentală la Bistrița, în 2014 (foto SCDP - Bistrița)

prunii bolnavi 1

  • Musculița ce transmite virusul

prunii bolnavi 4

  • Fructe afectate de Sharka

prunii bolnavi 3

prunii bolnavi 2

Alexandru GRIGORIEV

 

SOLEIL - Un aliat puternic împotriva fuzariozei

Anul acesta Nufarm a venit pe piaţă cu un fungicid nou – Soleil, un produs de top în controlul fuzariozei la culturile de cereale păioase.

Fuzarioza şi efectele sale

Combaterea fuzariozei, un patogen ce provoacă nu doar pierderi cantitative ci şi calitative, este o secvenţă importantă în tehnologia cultivării cerealelor păioase. Infestarea boabelor cu fuzarioză reduce considerabil facultatea germinativă, iar ciuperca favorizează formarea de micotoxine.

Din cauza efectului foarte nociv al micotoxinelor asupra omului, a animalelor şi de asemenea, a deprecierii calitative a cerealelor destinate industrializării (panificaţie, fabricarea berii etc.) conţinutul maxim de micotoxine a fost legiferat de către Comisia Europeană. Efectele nocive asupra omului sunt foarte diversificate începând cu tulburări gastrointestinale puternice şi terminând cu efecte cancerigene şi mutagene.

Pentru a reduce efectele negative asupra organismului uman, limitele aprobate sunt foarte stricte. De exemplu, pentru consumul direct, limita maximă admisă este de 750 μg/kg, pentru panificaţie – 500 μg/kg, iar dacă se doreşte utilizarea acestora în hrana pentru sugari şi copii mici, vor fi respinse cerealele ce au un conţinut mai mare de 200 μg/kg.

Acest patogen mai este periculos şi prin faptul că infestarea se produce foarte uşor, inclusiv în timpul recoltării, boabele sănătoase infestându-se prin simplul contact cu cele bolnave.

Soleil – aliatul pentru combaterea fuzariozei

Soleil conţine 2 triazoli cu acţiune complementară: bromuconazolul oferă persistenţă ungicidului, în timp ce tebuconazolul are acţiune curativă datorită translocării rapide în plantă.

Avantaje:

– Ingrediente active complementare pentru o acţiune sistemică și de lungă durată;

– Eficacitate ridicată asupra tuturor speciilor de Fusarium;

– Împiedică formarea micotoxinelor;

– Protecție împotriva Fusarium până la 4-6 săptămâni.

Soleil oferă o protecţie sporită împotriva fuzariozei, având rezultate remarcabile în reducerea semnificativă DON – deoxinvalenol.

Pe lângă fuzarioză, Soleil controlează în mod eficient şi alte boli foliare, cum ar fi – septorioza, rugina şi făinarea. Soleil acţionează asupra ciupercilor prin inhibarea biosintezei ergosterolului în pereţii celulari ai agenţilor patogeni ţintă, dereglând astfel metabolismul acestora.

Aplicarea tratamentelor se face la avertizare, ca tratament foliar în timpul vegetaţiei, de la apariția celui de al treilea nod BBCH 33 – pentru combaterea bolilor foliare – şi până la formarea boabelor – stadiul de lapte, BBCH 71 – pentru combaterea fuzariozei.

Se aplică un singur tratament cu Soleil pe cultură într-un sezon.

Tratamentul se recomandă a fi efectuat preventiv înainte de apariția bolilor pentru o protecție optimă împotriva acestora sau înainte de apariţia condițiilor meteorologice favorabile infecției.

Pentru aplicarea tratamentelor cu Soleil se va folosi un volum de apă de 200 l/ha. Se va mări volumul de apă până la 400 l/ha apă în cazul culturilor cu o densitate ridicată pentru a asigura o acoperire adecvată.

Un tratament cu Soleil la momentul potrivit vă va proteja culturile un timp îndelungat împotriva bolilor şi va asigura o recoltă de calitate.

Prevenirea și combaterea Sindromului Adeno-Coli

În ultimii ani, tineretul multor crescători de porumbei a fost afectat de așa-zisul Sindrom Adeno-Coli, o asociație dintre Adenovirus și bacteria Escherichia coli.

Simptomele sunt binecunoscute: apatie, sete exagerată, anorexie, vomă și diaree apoasă (produsă de adenovirusul de tip 1) sau distrugerea masivă a ficatului (produsă de adenovirusul de tip 2, în special la adulți). Apare rapid, produce o deshidratare excesivă și în maximum 2 zile, tot efectivul de tineret este afectat cu mortalitate de 70-80%.

Dacă păsările ar fi afectate doar de Adenovirus, recuperarea s-ar face rapid, în aproximativ 7-8 zile. Din păcate, în majoritatea cazurilor, infecția primară cu Adenovirus se complică cu bacteria E. coli, germen ubicuitar și oportunist, care agravează tabloul clinic, penetrând peretele intestinal și provocând o stare septicemică, care va duce implicit la moarte.

Încă nu există un vaccin comercial eficace disponibil pe piață pentru tratarea acestei boli. Utilizarea vaccinurilor contra EDS76 (boală virală a găinilor, produsă de Adenovirusul de tip 3) nu are niciun efect protector asupra porumbeilor afectați de Adenovirusul de tip 1 sau 2.

Sugestii pentru combaterea și controlul Sindromului Adeno-Coli

Evitați stresul (de orice fel). Asigurați o igienă riguroasă a volierelor; periodic dezinfectați cu CATIOROM, PURSEPT, DECONTAMINOL, Ecocid sau XL Herbs (dezinfectant pe bază de plante).

Administrați hrană de bună calitate. Eventualele contaminări cu micotoxine pot fi fatale, dar acestea pot fi contracarate de administrarea de MYCOLIV și FITOLIV.

oregomix porumbeiPeriodic, administrați PRODIGEST sau OREGOMIX alternativ, câte 1-2-3 zile/săptămână, 0,5-1 ml/litru de apă/zi.

PRODIGEST-ul și OREGOMIX-ul stimulează flora bacteriană naturală prezentă în gușa, stomacul și intestinele porumbelului voiajor și care constă din bacterii acidolactice, în principal. Funcția lor este de a opri bacteriile patogene (E.coli, Salmonella).

O populație sănătoasă de bacterii acidolactice va preveni proliferarea puternică în organism a bacteriilor patogene și va stimula rezistența naturală a porumbeilor. Astfel, rezultă o digerare mai bună și o absorbție mai eficientă a proteinelor, aminoacizilor, mineralelor și a fosfatului din mâncare. Se stimulează producerea de enzime, care ajută la digerarea eficientă a hranei.

Tratament – Varianta I

  • Administrați antibiotice active contra E.coli: fosfomicină (produsul FOSFOTILROM), florfenicol (produsul FLORFENIROM), colistin (produsul COLISTIROM), gentamicină, neomicină, cu mențiunea că ultimele 3 nu se absorb la nivel intestinal, nefiind utile în infecții septicemice
  • Antivirale: ANTI-AI (1 ml/l apă/12 ore, timp de 5 zile)
  • Imunostimulatoare: IMMUNOPLUS (1-2 ml/litru de apă/zi)
  • Antitoxice – Hepatoprotectoare: FITOLIV (1-2 ml/litru de apă/zi)
  • Polivitamine: COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL sau FARMAVITAMINOCOMPLEX ori NUTRI VITAMINAMINO asociate cu electroliți – COLUMBOCLIN
  • Varianta II (individual)
  • Antibiotic: ENTEROGUARD (1cp/zi, 5 zile)
  • Antivomitiv: CASTANROM (1/10 cp/zi), comprimate din pulbere de castan, care are și acțiune antidiareică, ab­sorbantă și antitoxică
  • Vitamine: CARNICOL (1-2 cp/zi)
  • Imunostimulatoare: KING HERBS (2-4 pic/12 ore)
  • Antivirale: ANTI-AI (2-4 pic/12 ore)
  • Hepatoprotector: BEDGEN (1-2 pic/zi) sau METIONINĂ (1/4 cp/zi).

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 26

Recomandări pentru livezile de prun

Condiţiile climatice din ultimele zile au favorizat apariţia şi dezvoltarea dăunătorilor/bolilor: viermele prunelor, afide, omizi defoliatoare, acarieni, păduchele din San Jose/ciuruire, pătarea roșie, monilioze care pot cauza pierderi importante la speciile: prun.

Pentru prevenire şi combatere se recomandă executarea tratamentului: trat. II pentru G II la viermele prunelor, trat, I pentru G II păduchele din San Jose-vară, pe toate parcelele. Cantitatea de apă folosită va fi de 1.500-2.000 l/ha în funcţie de talia pomilor.

Folosiţi unul din produsele sau amestecurile de mai jos, după caz:       

• Karate Zeon = 0,015% + Alcupral 50 PU = 0,2% + MILBEKNOCK = 0,05%

• Laser 240SC = 0,06% + Dithane M 45 = 0,2%

• Decis 25WG = 0,003% + Signum = 0,05%

• Calypso 480 SC = 0,02% + Bravo 500 SC = 0,15%

• Juvinal 10 EC = 0,05% + Folpan 80 WDG = 0,2% + Apollo 50 SC = 0,04% .

Perioada optimă de tratament = 14.07 – 20.07.2016

Atenţie ! Nu se tratează când temperatura depăşeşte 25°C.

Atenţie! Se pot utiliza şi alte produse de protecţia plantelor omologate pentru bolile şi dăunătorii amintiţi!

Sursa – Oficiul Fitosanitar Alba

Boala care face ravagii în Bulgaria se extinde spre graniţele României!

Luni, 25 aprilie, numărul focarelor în Bulgaria au ajuns la 15, conform datelor publicate de Oficiul Internaţional de Epizootii, cu sute de animale ucise!

  • A APĂRUT PRIMUL FOCAR IN MACEDONIA!
  • GRECIA INTERZICE COMERŢUL CU BOVINE DIN BULGARIA ŞI ROMÂNIA!
  • TURCIA A INTERZIS INTRAREA ANIMALELOR CU TRANZIT PRIN BULGARIA!

Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine din România (ACEBOP) trage din nou un semnal de alarmă pentru măsuri intărite la graniţa cu Bulgaria, astfel incât fermierii români să fie protejaţi și solicită modificarea în regim de urgenţă a Anexei nr. 1 a Hotărârii de Guvern nr. 1214 din 2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, listă care cuprinde boli ale animalelor pentru care se acordă despăgubiri.

Lumpy disease (dermatită nodulară la bovine) nu se regăseşte in listă şi in caz de apariţie a bolii, propietarii animalelor bolnave nu vor fi despăgubiţi!!!

De asemenea se solicită activarea de urgenţă a Comandamentului antiepizootic central - conform Hotărârii de Guvern nr. 1218 din 10 octombrie 2005 privind constituirea şi componenţa Comandamentului antiepizootic central şi publicarea prin mijloace media a acţiunilor intreprinse pentru protejarea crescătorilor de bovine din România.

Parazitozele câinelui, un potențial pericol pentru sănătatea omului

Câinele poate fi purtătorul unor paraziţi intestinali, mulţi cu implicaţii asupra sănătăţii omului prin elementele de contagiu - ouăle, răspândite în mediul înconjurător prin excremente.

Toxocaroza şi Toxascaroza

Acestea sunt helmintoze cunoscute sub numele popular de limbrici, fiind întâlnite la câini, indiferent de rasă şi vârstă.

Agenţii etiologici ai acestor parazitoze sunt Toxocara canis şi Toxascaris leonina, viermi rotunzi care se localizează în intestinul subţire, în special la căţei şi tineretul canin. Dimensiunea paraziţilor este în funcţie de specia şi sexul parazitului, femela de Toxoscaris leonina măsurând circa 10 cm lungime, iar femela de Toxocara canis, circa 18 cm.

Modul de infestare a câinilor se face în mod obişnuit, cu ouă răspândite în mediul extern de către câinii parazitați, odată cu fecalele. Aceste ouă sunt foarte rezistente şi constituie o sursă de infestare chiar și după un an de zile.

Din ouăle ingerate odată cu hrana se dezvoltă larve care vor migra prin organismul câinelui, în mod diferit. La animalul adult, larvele de Toxocara migrează din intestin (calea entero-pneumo-somatică) şi ajung în musculatură. În cazul contaminării femelelor gestante, larvele de Toxocara, de asemenea, ajung în musculatură, de unde, către jumătatea gestaţiei, trec în circulaţie, traversează placenta, ajungând la fetuşi. Astfel se explică de ce căţeii nou-născuţi au paraziţi. Căţeii se pot infesta şi cu ouăle paraziților din mediul extern. În cazul parazitului Toxascaris leonine, animalele se pot infesta cu ouă din mediul extern.

Ouălele celor doi paraziţi pot fi ingerate şi de şobolani, şoareci, gândaci, iar larvele rezultate se vor închista în musculatura acestora, putând trece la câine prin consumarea lor. Parazitismul cu Toxocara canis reprezintă o zoonoză gravă, parazitul Larva migrans fiind agentul etiologic al bolii parazitare de la om.

Manifestările clinice pot lipsi sau pot fi șterse. Acestea sunt în funcţie de numărul paraziţilor şi de vârsta animalelor, fiind mai grave la căţeii tineri (1-3 luni), intens parazitaţi. Astfel apare inapetenţa, abdomenul  balonat, vomismente uneori cu ascarizi, diaree uneori sangvinolentă ce alternează cu stări de constipaţie, fenomene nervoase, crize epileptiforme, prurit cutanat, slăbire progresivă, întârzierea creşterii, păr fără luciu, mat şi zburlit şi chiar decesul.

Diagnosticul prezumptiv se pune pe seama semnelor clinice asociate cu ancheta epizootologică şi se confirmă prin examen coproparazitologic.

Profilaxie și tratament

Este necesar să se aplice măsuri igienice de deparazitare a adăposturilor cu soluţii de ROMPARASECT; deratizări pentru distrugerea rozătoarelor cu momeli rodenticide RATITOX și BRODITOP.

Mai mult, se vor face deparazitarea internă a tuturor câinilor și, mai ales, a căţelelor în a doua parte a gestaţiei, cu TOTAL, ROMBENDAZOL SUPER sau PARACAN, precum și deparazitarea externă cu PARAKILL. Se recomandă, de asemenea, tonice generale precum CANIFORT, VITAMINA B1+B6, TRICAL D3 și BIOTINA SUPER.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Protostongilidoza - boala ce afectează oile şi caprele în sezonul cald

Protostongilidoza este o biohelmintoză pulmonară subacută sau cronică, produsă de nematode din familia Protostrongylidae, ce afectează ovinele şi caprinele, caracterizată prin leziuni granulomatoase în parenchimul pulmonar şi tulburări respiratorii. Această afecţiune mai este cunoscută şi sub denumirea de pneumonie verminoasă datorită localizării larvelor de paraziţi la nivelul alveolelor pulmonare.

Etiologie

Principalii paraziţi care afectează animalele sunt: Protostrongylus rufescens, care parazitează bronhiolele la oaie şi capră; Mϋllerius capillaris, care parazitează în bronhiole şi alveolele pulmonare la oaie şi capră, şi Cystocaulus ocreatus, care parazitează subpleural, în alveole şi bronhiole la oaie şi capră.

Epidemiologie

Infestarea animalelor se produce de obicei la păşune, prin consumul melcilor infestaţi sau al larvelor infestate libere, odată cu iarba. Receptivitatea este, în general, mai crescută la ovinele şi caprinele adulte. Evoluţia bolii este caracterizată de sezonalitate și este asigurată de dinamica populaţiilor de melci activi începând din vară până în toamnă, perioadă în care se realizează şi infestarea animalelor receptive.

Modificări post-mortem

Modificările sunt reprezentate de: focare de bronho­pneumonie cronică caracterizate de zone proeminente de culoare grivitroasă, în cazul leziunilor noi (pneumonie sticloasă) sau de culoare albicioasă, în cazul leziunilor vechi (pneumonie albă); noduli pseudotuberculoşi în toată masa pulmonului, iar la palparea parenchimului se simte aspectul de „pulmon împănat cu alice“.

Simptomatologie

Evoluţia bolii este cronică şi fără simptome în infestaţii moderate. În cazul evoluției clinice se întâlnesc simptomele unei bronhopneumonii sau pleuro­pneumonii, cu tuse seacă, apoi chintoasă, respiraţie greoaie, fără sufocare, cu secreţie nazală puţin abundentă. La ascultare se percepe suflu tubar şi raluri subcrepitante. Animalele slăbesc şi le cade lâna.

Diagnosticul la animalele în viaţă se pune pe baza semnelor clinice şi epidemiologice, plus prin efectuarea unui examen larvohelmintoscopic.

Prognosticul este favorabil în infestaţii moderate şi rezervat în formele cronice, complicate cu bronhopneumonie sau edem pulmonar.

Tratamentul se efectuează cu antiparazitare specifice, reprezentate de Levamisol, Romivermectină 1%, Rombendazol 10% suspensie sau Romfenbendazol. Tratamentul antihelmintic se va completa cu tratament simptomatic cu antibiotice în cazul formelor pulmonare: Pandrom sau Tylavet şi se va avea în vedere îmbunătăţirea cantitativă şi calitativă a hranei.

Profilaxia vizează îndepărtarea excesului de umiditate din păşunile mlăştinoase, păşunatul rotativ, păşunatul tineretului pe păşuni separat de adulţi, efectuarea de tratamente profilactice la animale cu două săptămâni înainte de scoaterea la păşune şi la 2 săptămâni după introducerea în stabulaţie şi efectuarea de tratamente strategice la 6-8 săptămâni după scoaterea la păşune.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

Bolile castraveţilor

Pătarea unghiulară (Pseudomonas syringae pv. Lachrymans)

Simptome: atacul se manifestă pe cotiledoane, frunze, flori şi fructe. Apar de la începutul vegetaţiei pete mici, umede, de culoare brună şi formă circulară neregulată; cu timpul se brunifică, ţesutul se usucă şi frunzele se perforează. Pe fruct petele sunt mici, circulare, adâncite în ţesut, cu o zonă centrală albicioasă, cu aspect umed. În dreptul petelor, pe vreme umedă, ţesutul se umple cu lichid bacterian, iar pe vreme uscată crapă. Combatere: Funguran OH 50 WP – 0,3%, Dithane M45 – 0,2%.

Mozaicul castraveţilor (Cucumber mosaic virus)

Simptome: pete sub formă de mozaic, care se transformă în arsuri paralele pe ţesuturi, frunzele şi plantele se ofilesc. Fructele rămân mici, deformate, cu aspect mozaicat. Combatere: distrugerea plantelor, tratamente pentru dăunătorii care ar putea extinde infecţia.

Ofilirea bacteriană (Erwinia tracheiphila)

Simptome: frunzele se ofilesc şi atârnă sub formă de umbrelă, iar cu vremea planta se usucă. Bacteria astupă vasele liberiene ale plantei; la secţionare, se scurge un lichid bacterian, de culoare alb-cenuşie. Combatere: Dithane M45 – 0,2%.

Făinarea cucurbitaceelor (Sphaerotheca fuliginea)

Simptome: frunze - pete mari, albe-pâsloase, făinoase odată cu formarea fructificaţiilor ciupercii; când se acoperă în întregime, se usucă şi cad. Combatere: Topas, Bravo 500 SC – 0,2% (1,5-2 l/ha), Dithane M45 – 0,2%, Zeamă bordeleză – 50 grame în 8 litri de apă.

Mana cucurbitaceelor (Pseudoperonospora cubensis)

Simptome: frunze – pete galben-verzui, galbene şi brunificate în final, pe faţa superioară, puf violet-cenuşiu (fructificaţiile ciupercii) în dreptul petelor, pe faţa inferioară; frunzele se usucă şi cad. Fructele rămân mici. Combatere: Dithane M45-0,2%, Bravo 500 SC- 1,5-2 l/ha, Zeamă bordeleză – 50 grame în 8 litri de apă.

Antracnoza (Colletotrichum lagenarium)

Simptome: pete brun-negricioase pe cotiledoane, pete circulare sau colţuroase, apoase, verzi-gălbui până la brun-roşcate pe frunze. Pe fructe apar pete circulare, adâncite în ţesut, brun-roşcate. Combatere: Dithane M45 – 0,2%.

Ofilirea fuzariană (Fusarium oxysporum)

Simptome: primul semn – îngălbenirea frunzelor şi ofilirea acestora, după care boala progresează către vârful plantei; în secţiune, pe tulpină se brunifică ţesutul vascular. Combatere: Topsin – 0,05-0,1%, Dithane M45 – 0,2%, Mirage F 75 WP – 2,5 kg/ha.

Tratamentele se repetă la 7-10 zile, de 2-3 ori, în funcţie de condiţiile meteorologice care favorizează extinderea agentului patogen, dar nu la temperaturi mai mari de 25°C.

Acest material a fost realizat cu sprijinul ing. Mariana Ştefan, de la Unitatea Fitosanitară Prahova.

Maria BOGDAN

Cele mai frecvente afecţiuni ale păsărilor din timpul verii

De cele mai multe ori, la începutul verii ne confruntăm cu factori meteorologici de intensitate mare, cum sunt precipitaţiile abundente, acestea generând îmbolnăvirea păsărilor și, automat, scăderi ale producţiilor zootehnice.

Prin urmare, umiditatea excesivă afectează sănătatea animalelor (mamifere și păsări), ca și consumul furajelor verzi umede, ambele putând provoca diferite tulburări digestive, cu toate consecinţele care decurg de aici.

În al doilea rând, umiditatea ridicată în mediul extern, asociată cu vânt sau cu alte fenomene meteorologice, asigură condiții favorabile pentru dezvoltarea unor microorganisme, a unor paraziți sau a gazdelor intermediare pentru unii dintre aceștia (melci, râme, coleoptere etc.). Bolile care apar la păsări (găini, curci, bibilici, prepelițe, palmipede, porumbei) mai frecvent în această perioadă sunt bolile parazitare, determinate de paraziți interni: coccidiozele – produse de paraziți aparte care nu se văd cu ochiul liber și se dezvoltă intracelular în epiteliile aparatului digestiv, în ficat sau rinichi. Boala evoluează frecvent la puii cu vârste cuprinse între 14-90 de zile și se manifestă prin abatere, lipsa poftei de mâncare. Puii beau multă apă şi prezintă diaree alb-văroasă și sangvinolentă. Mortalitatea poate fi până la 100% din efectiv.

Prevenția și tratamentul coccidiozelor se face cu SULFACOCCIROM în asociație cu Vitamina K3.

Singamoza (viermele roșu al gâtului) este o parazitoză care afectează galinaceele, provocată de un vierme care se localizează în trahee și se manifestă prin respirație zgomotoasă, cu gâtul întins, ciocul întredeschis, plin cu mucus, înghițiri repetate, accese de sufocare, inapetență și mortalitate ridicată.

Ascaridiozele sunt boli parazitare determinate de helminți care se localizează în aparatul digestiv. Această parazitoză produce îmbolnăviri la tineret, caracterizate prin apetit capricios, abatere, diaree, parezia aripilor uneori cu mortalități. La puicuțe și la găinile adulte se întâlnește diminuarea producției de ouă.

Cestodozele sunt boli parazitare determinate de viermi lați (tenii).

Pericolul reprezentat de paraziții externi

Căpușele se hrănesc cu sânge și, odată cu înțepătura, le pot transmite păsărilor boli de natură bacteriană sau virală, dar, în același timp, le provoacă anemie sau chiar toxicoză.

Păduchii malofagi sunt paraziți care neliniștesc păsările. Acestea ajung să se ciugulească în permanență, provocându-și răni. Astfel apare picajul (ciugulirea penelor, ingerarea ouălor) și canibalismul (ciugulirea pielii, în special la nivelul cloacei).

Prevenirea afecțiunilor

Pentru prevenirea acestor afecțiuni recomandăm o deparazitare suplimentară a păsărilor în această perioadă cu ROMBENDAZOL F, pentru deparazitarea internă; cu ROMPARATOX (pulbere) pentru deparazitarea externă. Pentru porumbei se va folosi ENDECTOCID, un produs special formulat atât pentru combaterea paraziților externi (căpușe, păduchi), cât și a unor paraziți interni.

Menținerea igienei în adăposturi este necesară și se realizează cu DECONTAMINOL pentru distrugerea microbilor și cu ROMPARASECT 5%, pentru distrugerea paraziților.

Rația de hrană se va suplimenta cu vitamine sau premixuri proteino-vitamino-minerale: COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL ROMVAC 3, ROMSTARTER 9 + 1 A, OVOPLUS, CAVITROM, ROMZEOFORT etc.

Prin urmare, este necesar să se folosească padocuri sau tabere de vară fără umiditate, iar găinile adulte trebuie să fie separate de pui și tineret. De asemenea, găinile nu trebuie cazate cu curcile din cauza posibilității transmiterii unor agenți patogeni între aceste specii.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Dezinsecția, o măsură necesară pentru prevenția bolilor la animale și om

Dezinsecția este definită ca fiind ansamblul mijloacelor și metodelor de combatere a insectelor și acarienilor, ce au rol de vectori în transmiterea unor boli infecțioase și parazitare la animale și om. De aceea dezinsecția reprezintă o componentă de bază a igienei atât la animale cât și la om.

Unele insecte trăiesc pe corpul animalelor ca paraziți permanenți (purici, păduchi) ale căror ouă se răspândesc pe sol sau în adăposturi. Altele se întâlnesc în adăposturile animalelor, magazii, lăptării, grupuri sociale etc. Acestea pot fi fie vectori pasivi (musca domestică, insecte din speciile Caliphora, Lucillia, Tabanidae, Culicidae etc) care vehiculează agenți patogeni ai unor boli, fie vectori activi, conservând sau multiplicând în organismul lor diferiți microbi sau paraziți, pe care îi transmit, prin înțepătură, la animale și om.

De exemplu, unele specii de culicoide transmit animalelor diferite virusuri (virusul bolii limbii albastre la rumegătoare) sau paraziți (dirofilarioza la câine și cal). Căpușele transmit prin înțepătură agenții diferitelor boli (febra de căpușe, babesioza, borelioza etc.). Unele insecte din familia muscidae transmit paraziți de la un animal la altul (telasioza la bovine – o boală parazitară a ochiului). Insectele acționează mecanic și iritativ, producând leziuni pe pielea ani­malelor, fapt ce are ca efect un stres continuu.

În plus, insectele, hrănindu-se cu sânge, au efect spoliator (sărăcesc organismul în anumite elemente), perturbându-se astfel metabolismul glucidic, protidic și mineral. Stresul permanent pe care-l provoacă animalelor aceste insecte, sub toate aspectele, duce la pierderi economice importante.

Omul este supus acelorași efecte negative din partea insectelor care transmit o multitudine de boli (bacteriene, virale, parazitare) pe diferite căi: prin înțepătură, prin contaminarea alimentelor și, uneori, chiar prin ingerarea accidentală a acestora, odată cu alimentele.

De aceea combaterea insectelor și acarienilor prin dezinsecție este o necesitate igienică și economică, iar aceasta trebuie făcută permanent sau periodic, în funcție de intensitatea invaziei de insecte. Dezinsecția poate fi locală, atunci când se face pe o suprafață restrânsă dintr-o gospodărie sau unitate zootehnică, sau generală, când se aplică în toate adăposturile sau în toată unitatea.

Dezinsecția poate fi profilactică și cuprinde un complex de măsuri și mijloace necesare pentru prevenirea înmulțirii insectelor în adăposturi, în incinta unei gospodării sau a fermelor. În sistemul gospodăresc acest tip de dezinsecție se aplică de cel puțin două ori pe an, iar în sistemul intensiv și semiintensiv aceasta este prevăzută ca acțiune tehnologică, printr-un program bine stabilit.

Dezinsecția de necesitate constă în distrugerea permanentă a insectelor în toate punctele din unitate, de pe corpul animalelor și de pe pășune. Mijloacele de dezinsecție cel mai des folosite sunt cele mecanice (montarea plaselor de țânțari la ușile și ferestrele adăposturilor, capcane sau a benzii adezive) și cele chimice reprezentate de substanțe insecticide, mai ales pe bază de cipermetrin, permetrin sau deltametrin, cum sunt ROMPARA­SECT-ul 5% și TETRACIP-ul.

Combaterea gândacilor de bucătărie și a insectelor târâtoare se realizează cu rezultate bune cu GÂNDĂCID. Toate aceste insecticide îndeplinesc cerințele Comunității Europene, adică au electivitate ridicată, acțiune rapidă în doze mici și o toxicitate redusă pentru om și animal.

În acest context este foarte importantă menținerea igienei corporale a animalelor și deparazitarea externă și internă a lor (PARAKILL, ROMIVERMECTIN etc.).

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în Știinţe medicale

Au fost confirmate două focare de boala limbii albastre

Diagnosticul de "boala limbi albastre" (Bluetongue disease) a fost confirmat, pe baza probelor prelevate și analizate, în două focare de pe raza județului Constanța, informează un comunicat de presă al Prefecturii Constanța.

Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) Constanța a confirmat existența focarelor de boala limbii albastre în localitățile Lipnița și Băneasa, iar Centrul Local de Combatere a Bolilor (CLCB) a dispus activarea Unităților Locale de Sprijin pe raza celor două unități administrative și informarea publică a cetățenilor despre situația apărută, menționează sursa citată.

De asemenea, vor fi aplicate măsuri de avertizare publică în zona gospodăriilor unde au fost identificate focarele, vor fi instituite măsuri specifice de supraveghere și protecție epidemiologică pe căile de acces din zona focarelor, vor fi luate măsuri urgente de dezinfecție și dezinsecție în special în zona de depozitare a gunoiului de grajd și informarea proprietarilor de animale prin medicul veterinar oficial asupra despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor, precizează comunicatul.

"Primarii celor două localități menționate pot solicita sprijinul necesar privind asigurarea la nivelul localității a unor reprezentanți ai Inspectoratului Județean de Poliție și Inspectoratului Județean de Jandarmi, în vederea gestionării situației generate de măsurile care trebuie aplicate la nivel local pentru stingerea focarelor de boală", se arată în comunicatul Prefecturii Constanța.

 

Boli care apar în sezonul ploios la rumegătoare

Sezonul ploios și neajunsurile acestuia

Afecțiunile întâlnite la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) în sezonul ploios sunt, în general, cele care apar din cauza unor factori favorizanți de ordin meteoro-patologic: creșterea umidității, variațiile de temperatură, de presiune și încărcătura electrică atmosferică.

Umiditatea crescută cu care ne-am confruntat în ultima perioadă din cauza precipitațiilor este un factor cu implicații serioase asupra sănătății animalelor și implicit asupra producțiilor zootehnice. Astfel, în această perioadă apar mai frecvent boli digestive (indigestii, diaree, meteorism ruminal acut la rumegătoare) din cauza consumului de plante verzi umede sau crescute luxuriant.

De asemenea, o umiditate crescută asigură condiții favorabile pentru dezvoltarea microorganismelor, a paraziților și a gazdelor intermediare pentru unii paraziți (melci, râme, coleoptere etc.).

Bolile care amenință rumegătoarele!

Timpul ploios crește incidența apariției unor parazitoze, astfel că rumegătoarele se pot infesta cu Fasciola hepatica, un parazit care produce fascioloza (gălbeaza) și ale cărui gazde intermediare sunt niște melci de apă dulce. De asemenea, este frecventă dictiocauloza oilor și caprelor (mătăsica) și dictiocauloza bovinelor, ambele cauzate de viermi rotunzi care se localizează în trahee și bronhii. Boala se manifestă prin tuse, dispnee și respirație accelerată.

În această perioadă crește incidența miazelor, boli cauzate de anumite insecte care zboară în jurul animalelor, proiectând din zbor ouă sau larve pe corpul acestora, care vor pătrunde și se vor dezvolta în diferite cavități, organe sau țesuturi, provocând anumite boli ca oestroza ovinelor (falsa căpială) produsă de larvele unor insecte care se localizează în cavitățile nazale, uneori în sinusuri sau meninge, cu semne clinice grave, de tip nervos.

O altă boală este miaza cutanată care afectează, în general, ovinele și este cauzată de insecte (muște de plăgi) ale căror larve provoacă eroziuni ale pielii, plăgi cutanate și tulburări generale grave.

Hipodermoza este o miază produsă de insecte ale căror larve pătrund prin piele, localizându-se în regiunea dorsolombară, unde formează noduli subcutanați sau se pot localiza în canalul vertebral, ducând la paralizie și moartea animalului.

Prezența căpușelor constituie un pericol pentru transmiterea hemosporidiozelor la rumegătoare, de exemplu babesioza ovinelor și caprinelor sau babesioza bovinelor (cârcegul sau boala urinării cu sânge). Caracteristicele comune ale acestor boli sunt febra, icterul, anemia și hemoglobinurie.

Acum pot să apară și unele boli infecțioase, favorizate de umiditate ca mamitele la vaci, afecțiuni podale la oi și vaci, agalaxia contagioasă a oilor și caprelor (răsfugul alb), boală care afectează la animalele în lactație sau nevaccinate. De asemenea, există posibilitatea ca, în această perioadă, să apară antraxul la animalele nevaccinate ca urmare a ploilor abundente care scot la suprafață spori de antrax provenind de la animalele moarte din cauza acestei boli.

Prevenirea bolilor

Pentru a preveni aceste afecțiuni trebuie să se facă o deparazitare suplimentară, atât internă cât și externă, cu suspensii orale de Rombendazol 10%, Rombendazol Plus, Romfenbendazol 10%, Fasciocid sau cu injectabilele Romivermectin sau Romavermectin Plus.

De asemenea, este necesar să se aplice insecticide (Romparasect 5%) în saivane și padocuri și să se evite, pe cât posibil, pășunatul animalelor pe timpul ploii sau pe pășunea umedă.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în științe medicale

Combaterea bolilor şi dăunătorilor la castraveţi

Pentru legumicultori castraveţii fac parte din categoria legumelor importante, poate de nelipsit din structura culturilor, motiv pentru care punerea acestora în pericol de boli sau dăunători înseamnă o gaură în buget, care ar putea influenţa înfiinţarea noilor culturi pentru anul viitor. Prin amabilitatea doamnei Angelica Baciu, din cadrul Unităţii Fitosanitare Cluj, am aflat ce este de făcut pentru protejarea castraveţilor.

Bolile castravetelui

Specialiştii recomandă efectuarea tratamentelor fitosanitare vara şi toamna la primele semne ale bolii sau imediat când se sesizează prezenţa unui dăunător. Dacă vorbim de boli există un complex de agenţi patogeni precum mana, pătarea unghiulară, alternarioza, antrocnoza cucurbitaceelor, făinarea care pot afecta castravetele. În aceste cazuri utilizaţi ca fungicide, pentru protecţia plantelor, una dintre variantele de tratament prezentate mai jos sau alte produse care combat agenţii patogeni sesizaţi în cultură.

• Alcupral 50 PU – 0.25% + Tilt 250 EC – 0.015% + Rovral 500 SC – 0.1% sau

• Melody Compact 49 WG – 0.2 % + Topas 100 EC 0.025 % + Rovral 500 SC – 0.1%

• Ortiva 250 EC – 0.075 % + Switch 0.1%

• Equation Pro – 0.07 % + Topsin Al 70 PU – 0.1%;

• Shavit F 72 WDG – 0.2 % + Teldor 500 SC -0.08%

„În cazul amestecurilor verificaţi compatibilitatea fizică şi chimică a pesticidelor“, spun specialiştii unităţii fitosanitare.

Dintre bolile menţionate, făinarea este cea care trebuie tratată numai dacă se constată prezenţa atacului pe frunze, „prima pată apărută“. Aceasta este produsă de patogenii Sphaeroteca fuligineea şi Erysiphe curcubitacearum şi apare la culturile din câmp, dar şi la cele din sere sau solarii. Alături de castraveţi sunt atacaţi pepenii galbeni, cei verzi, dovleceii şi dovlecii. Atacul se manifestă pe aproape toate organele aeriene, cu precădere pe frunze prin apariţia de pete albicioase cu aspect prăfos. La un atac mai puternic petele cresc în dimensiune, frunzele se îngălbenesc, se usucă, cad, întreaga plantă fiind afectată. Fructele sunt şi ele influenţate indirect, sunt mai mici, se zbârcesc şi îşi pierd din suculenţă faţă de plantele sănătoase.

Pe perioada aplicării tratamentelor evitaţi fertilizarea excesivă cu azot, nu irigaţi prin aspersie, pentru că altfel răspândiţi patogenul cu ajutorul picăturilor de apă.

Dăunătorii castravetelui

O serie întreagă de acarieni care ar prefera în meniul lor castravetele pot compromite această cultură. Este vorba de păianjenul roşu comun (Tetranychus urticae), păduchele verde al castraveţilor (Cerosipha gossipii), dar şi de Musculiţa Albă de seră sau Tripsul care se întâlnesc frecvent în spaţiile închise. Toţi aceşti dăunători se combat numai dacă sunt prezenţi în cultură. În cazul tripşilor depistarea acestora se face simplu, prin amplasarea capcanelor galbene sau albastre cu lipici. Montarea acestora în seră sau solarii vă poate indica prezenţa musculiţelor albe, a tripşilor sau afidelor.

Pentru tratament folosiţi:

Acaricid: dacă există 3-4 adulţi pe frunză: Milbeknock EC – 0.075 %; Vertimec, Sanmite 20 WP – 0.08 %; Ortus 5-EC – 0.1 % = adulticide Apollo, Nissorun = ovicide sau Floramite care controlează toate stadiile mobile ale păianjenului.

Dacă numărul de ouă de Tetranychus pe frunze este mare se aplică la primul tratament un ovicid urmat de un adulticid pentru tratamentul următor. De asemenea, se poate combina un acaricid ovicid cu unul adulticid la acelaşi tratament. Împreună eficienţa lor este mai mare. La culturile din câmp, unde sunt aglomerări de afide pe lăstarii şi frunzele tinere, aplicaţi insectidul Mavrik 0.05% sau Karate Zeon 0.02%. Pentru Musculiţa Albă, Tripsul folosiţi Mospilan 20 SG, Laser 240 SC – 0.05%, Match Juvinal 10 EC sau Movento 100 SC. Stropiţi numai după recoltare.

Patricia Alexandra POP

Fermierii, sfătuiţi cum să evite leptospiroza

În acest an, la Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava s-au înregistrat mai multe cazuri de leptospiroză în rândul animalelor. Conform dr. Vasile Semeniuc, purtătorul de cuvânt al instituţiei, boala a fost semnalată în fermele de reproducţie, în special la tauri, fiind confirmată în patru localităţi, Rîşca, Bălcăuţi, Vatra Moldoviţei şi Baia, iar în alte trei localităţi, Stulpicani, Podu Coşnei şi Moldoviţa, au apărut suspiciuni de boală.

„Au fost luate măsuri de limitare a focarelor, animalele fiind izolate şi supuse unui tratament medicamentos. După efectuarea tratamentului se va face o retestare a fiecărui animal. Dacă analizele vor ieşi din nou pozitive pentru leptospiroză, animalul va fi sacrificat. În localităţile unde avem suspiciuni de boală înseamnă că primul buletin de analiză a ieşit pozitiv, iar dacă la a doua testare, făcută în termen de 21 de zile, se întâmplă la fel, se va declara diagnosticul de leptospiroză“, a precizat dr. Vasile Semeniuc.

Leptospiroza poate avea forme fatale

Leptospiroza i-a alarmat şi pe medicii de la Direcţia de Sănătate Publică Suceava după ce o persoană a decedat în urma îmbolnăvirii de leptospiroză de la animalele din gospodărie. Acesta a fost al doilea caz de leptospiroză la om confirmat în judeţ de la începutul anului, primul caz fiind înregistrat la o femeie de 51 ani, din Stulpicani, în luna aprilie.

Conform directorului adjunct al DSP Suceava, dr. Cătălina Zorescu, bătrâna a luat leptospiroza de la animalele din gospodărie, iar această infecţie, suprapusă peste bolile cronice pe care deja le avea, i-a grăbit sfârşitul.

Leptospiroza este o boală infecţioasă rară, provocată de o bacterie spiralată şi care poate avea forme fatale. Se manifestă prin febră, intoxicaţie, cefalee, dureri musculare mai ales la gambe, afectarea rinichilor, ficatului, sistemului nervos şi cardiovascular.

Boala evoluează în forme clinice variate, de la cele uşoare până la cele grave, care pun în pericol viaţa bolnavului. Leptospiroza are caracter de boală profesională, apărând mai ales la cei care lucrează cu animalele (vaci, porci, cai, câini şi animalele sălbatice din parcuri zoo), cum ar fi muncitorii din fermele zootehnice, medicii veterinari, persoanele care lucrează în lăptării, dar şi persoanele care lucrează în mediu mlăştinos, cum ar fi pescarii.

Pentru profilaxie medicii suceveni le recomandă fermierilor stârpirea rozătoarelor, acestea fiind o cale de transmitere, şi utilizarea hainelor de protecţie pentru cei care lucrează în zootehnie. Oamenii pot contacta această boală dacă vin în contact cu apa sau alimentele contaminate de animalele infectate.

Silviu BUCULEI

Tratamente de combatere a bolilor şi dăunătorilor

Un nou buletin de avertizare emis de Unitatea Fitosanitară Alba anunţă fermierii că pot trece la executarea primului tratament la culturile de pomi fructiferi, arbuşti, pepiniere pomicole şi dendrologice în timpul repausului vegetativ, în următoarele zile, când condiţiile climatice permit.

Produse fitosanitare pentru livezi

Pentru reducerea şi combaterea rezervei biologice de ciuperci şi bacterii fitopatogene (focul bacterian al rozaceelor, rapăn, monilioze, făinare), precum şi a rezervei biologice de insecte dăunătoare (păduchele de San José, păduchele lânos, ouă de acarieni, afide, psilide) se recomandă folosirea următoarelor produse:

Pentru rezerva de boli: CHAMPION 50 WP = 0,3% sau CHAMP 77 WG = 0,3% sau ALCUPRAL 50 PU = 0,3%, la care se poate adăuga pentru combaterea făi­nării produsele KUMULUS DF = 0,3% sau SULPHUR 80 WG = 0,3%.

Pentru rezerva de dăunători: CONFIDOR OIL = 1,5% (=22,5 l/ha) sau NUPRID OIL SC 004 = 1,5% (=22,5 l/ha). De asemenea se poate folosi produsul Zeamă bordeleză tip MIF = 0,5%, care se aplică înainte de folosirea produselor Confidor şi Nuprid Oil.

Atenţie însă, produsul Confidor Oil nu se va amesteca cu zeama bordeleză de tip MIF, polisulfuri şi produse pe bază de sulf, diclofluanid, captan. Pentru a evita unele greşeli la executarea tratamentelor este bine să fie aplicate în prima fază cele cu fungicide imediat după executarea tăierilor şi apoi cele cu insecticide. Desigur, pot fi utilizate şi alte produse omologate pentru agenţii de dăunare amintiţi.

Tratamentul se poate executa în perioada de repaus vegetativ până la plesnirea mugurilor şi nu trebuie să depăşească faza de „urechiuşe de şoarece“ la măr sau faza de „buton verde“ la prun şi cireş, în zilele însorite, fără vânt, când temperatura aerului depăşeşte 6-8°C, cu tendinţă de creştere, şi când nu există condiţii de precipitaţii în timpul sau imediat după aplicarea tratamentelor.

Tratamentele se execută după efectuarea tăierilor în plantaţiile pomicole. Pomii se îmbăiază folosindu-se minimum 1.500 litri de soluţie/ha.

Citiţi cu atenţie prospectul produselor de protecţia plantelor înainte de utilizare! Luaţi măsurile ce se impun pentru protecţia mediului înconjurător, respectaţi cu stricteţe normele de lucru cu produse de protecţia plantelor, pe cele de sănătate şi securitate în muncă, de protecţia animalelor.

În conformitate cu ORDINUL COMUN - MADR nr. 45/1991; MT nr. 1786/TB/ 1991; M. MEDIULUI nr. 68/1992; Departamentul pentru Administraţie Locală nr. 15b/3404/1991 şi Asociaţia Crescătorilor de Albine nr. 127/1991, tratamentele fitosanitare cu produse de protecţia plantelor se vor efectua numai pe baza avertizărilor emise de Unităţile Fitosanitare.

Tratamente fitosanitare în răsadniţe, sere şi solarii

Pentru obţinerea unor răsaduri viguroase, sănătoase şi pentru evitarea pierderilor provocate de boli şi dăunători în sere, solarii şi răsadniţe vă recomandăm respectarea următoarelor măsuri de prevenire şi combatere:

1. Amplasarea răsadniţelor se va face în locuri adăpostite, însorite şi pe cât posibil nu în acelaşi loc ca în anul precedent.

2. Înainte de utilizare se va face dezinfecţia tocurilor răsadniţelor, ramelor şi a uneltelor cu zeamă bordeleză de tip „MIF“ = 2%.

3. Amestecul de pământ va fi pregătit cu 5-7 zile înainte din nisip curat, mraniţă bine fermentată şi cernută.

Pământul va fi luat din locuri unde nu s-au erbicidat culturile, de preferinţă din lucerniere, mirişti sau muşuroaie. Dacă amestecul de pământ este refolosit se va dezinfecta obligatoriu, eficientă fiind zeama bordeleză de tip „Mif“ = 0,5%. Se va respecta timpul de pauză până la semănat, 12-14 zile, când amestecul se acoperă cu o prelată şi se lopătează de 3-4 ori.

4. Dacă nu s-a făcut dezinfecţia solului cu această soluţie, înainte de semănat cu 5-7 zile, amestecul se poate trata cu unul dintre produsele: Captadin 50 PU= 200g/mp prin prăfuire sau prin stropire cu soluţie de Previcur 607 SL = 0,2% folosind 300 ml/mp sau Topsin M 70 = 0,1% ori Dithane M 45 = 0,2%, câte 3-400 ml/mp.

5. Sămânţa de tomate, vinete, castraveţi, varză, salată, ardei poate fi tratată înainte de semănat cu 2-3 zile cu unul dintre produsele: Captadin 50 PU = 4 g/kg sămânţă; Dithane M 45 = 2 g/kg sămânţă sau Previcur 20 ml/kg sămânţă ori Apron XL 350 ES = 1 ml/kg sămânţă, prin prăfuire sau umectare.

6. Imediat după semănat, atât în răsadniţe cât şi în sere sau solarii, se stropeşte patul germinativ la suprafaţă cu 10-15 litri suspensie/mp de semănătură cu: Pevicur 605 SL = 0,2% sau Captadin 50 PU = 0,2% ori Topsin 500 SC = 0,15% sau Merpan = 0,2%.

7. Deoarece bolile răsadurilor sunt favorizate de temperaturi ridicate şi exces de umiditate se vor lua măsuri de aerisire zilnică, în special în perioada amiezii, dar fără a provoca şocuri mari de temperatură, care să sensibilizeze răsadurile.

8. Plantele răsărite sau repicate se vor trata săptămânal cu unul dintre produsele: Previcur = 0,2% sau Acrobat MZ 90 = 0,2% ori Bravo 500 SC = 0,2% ori Aliette 80WG= 0,2% ori Captadin 50 PU = 0,2% ori Champion 50 WP =0,3% sau Ridomil Gold MZ 68 wg = 0,25% sau Topsin 500 SC = 0,15% ori Teldor = 0,08% sau Verita = 0,25%. Se vor utiliza 15-20 litri suspensie/100 mp, la interval de 6-7 zile.

Cele mai bune rezultate se vor obţine dacă se amestecă un produs cu acţiune preventivă cu un altul cu acţiune curativă (la jumătate de doză pentru fiecare produs de contact). Produsele de protecţia plantelor vor fi alternate pentru a nu crea rezistenţă.

9. La apariţia focarelor de boală plantele bolnave se smulg şi se distrug, iar golurile se dezinfectează chimic (Previcur 0,2% sau Sulphur 80 WG = 0,3%).

10. Pentru stimularea răsadurilor de legume se recomandă unul dintre produsele: Atonik = 5ml/10 litri apă sau Stabilan 0,1% ori Cycogan 400 = 0,1%.

11. Alungirea exagerată a răsadurilor poate fi stagnată prin tratarea plantelor, după apariţia celei de-a 3 perechi de frunze adevărate, alternând cu produse pe bază de cupru.

12. La apariţia dăunătorilor se va efectua şi combaterea acestora:

– pentru combaterea diferiţilor dăunători din patul germinativ (viermi sârmă, nematozi) se va aplica Nemathorin 10 G = 1,5 g/mp cu încorporare la 8-10 cm adâncime;

– coropişniţa se combate cu produsul Mesurol 2 RB = 0,5-1 g/mp sau Corocid forte = 0,5-1 g/mp - la apariţia melcului fără cochilie, în special la răsadurile de ardei, varză şi salată, care sunt preferatele acestui dăunător, se intervine cu: Mesurol 2 RB =0,5-1 g/mp (sau 5 kg/ha) sau Optimol 4 G = 1,5 g/mp (produsul Optimol este repelent pentru şoareci şi cârtiţă) ori Agrosan B = 1,5 g/mp.

NOUTĂŢI: produse folosite ca dezinfectanţi ai solului complexe (atât pentru boli de sol cât şi dăunători) pot fi utilizate:

– Basamid granule (2) = 50 gr/mp, cu încorporare în sol cu 10 zile înainte de semănat, cu temperaturi în sol mai mari de 6°C; combate coropişniţa, nematodul galicol al rădăcinilor sau boli cu transmitere prin sol (mană de sol, fusarium, ofilire vasculară).

– Raisan 51 = 70 ml/mp – produs fumigant de sol cu activitate fungicidă, insecticidă, nematocidă şi erbicidă. Se utilizează la dezinfecţia solului înainte de plantare sau semănat; de la aplicare până la prelucrarea solului se face o pauză de 10 zile, iar până la plantat sau semănat alte 5 zile. Pentru a avea un efect erbicid eficient doza trebuie mărită până la 200 ml/mp, iar pentru evitarea pierderii de gaz, după aplicare, solul trebuie acoperit cu folie de plastic.

La depistarea afidelor, musculiţei albe de seră sau a acarienilor se vor efectua tratamente cu Karate zeon = 0,02%; Fastac 10EC = 0,02%; Confidor energy = 0,08%; Nissorun 10 WP = 0,04%; Envidor 240 SC = 0,04%; Apollo 50 SC = 0,04%.

Compartiment tehnic – prognoză şi avertizare

Ing. Ana - Letiţia BĂDILĂ

Abonează-te la acest feed RSS