reclama youtube lumeasatuluitv
update 11 Dec 2019

Decorul rustic, un stil mereu la modă

Decorul în stil rustic a fost și continuă să fie în topul preferințelor atunci când vine vorba de amenajări interioare. Ce-i drept, puțini sunt cei care pot rezista în fața unei încăperi primitoare, decorată în stil tradițional, care să te facă să te gândești instant la o atmosferă parcă ruptă dintr-un episod al copilăriei.

Acest stil se definește prin prezența unor elemente precum piatra, lemnul, motivele folclorice și decorațiunile tradiționale, care ne aduc constant aminte de legătura cu natura, cu nostalgia atmosferei de altădată.

Cu toate acestea, un cămin decorat rustic nu înseamnă neapărat păstrarea sau conservarea tradiționalului, bătrânescului sau folclorului. Decorul poate fi în egală măsură și sofisticat, modern și actual. De altfel, tema aceasta rustic-modernă este din ce în ce mai prezentă în amenajările interioare întrucât farmecul, căldura și confortul rusticului fac „casă“ foarte bună cu îndrăzneala, creativitatea și originalitatea elementelor moderne de design interior. De exemplu, o podea de culoare deschisă, mobilierul modern, ferestrele generoase, schema generală de culori neutre, calde, de pământ și expunerea pieselor arhitecturale naturale, conservate reprezintă cheia amenajării unui spațiu rustic-modern.

Potrivit specialiștilor în domeniu, pentru a crea o astfel de imagine ar fi indicat să alegeți mobilă în culori deschise, chiar albă. Efectul? Pe lângă faptul că luminează și mărește vizual spațiul, mobila albă are avantajul că este foarte ușor de asortat cu celelalte obiecte și decorațiuni. Rafturile sau mobilierul din lemn pot căpăta accente rustice dacă sunt vopsite cu un baiț special, astfel încât să pară naturale. Bucătăria poate fi drastic transformată dacă adăugați câteva rafturi decorative din lemn, pe care să așezați unelte vechi, țărănești.

De asemenea, puteți înlocui fața de masă din bucătărie cu un ștergar tradițional, iar scaunele pot fi schimbate cu băncuțe din lemn. Pentru un plus aparte, puteți pune pe masă un vas sau o tavă de lemn, pe care să o umpleți cu frunze uscate, conuri de brad și semințe. Într-o bucătărie rustică trebuie să fie prezente dulapuri din lemn suspendate, în care se țin, la vedere, borcanele cu condimente, farfuriile şi tacâmurile umplute cu fructe, legume, spice de grâu sau ierburi.

Pe lângă obiectele artizanale din lemn, fier sau din piatră naturală cu care vă puteți decora casa, specialiștii vă recomanda să nu uitați de importanța textilelor. Așadar, pe podeaua din lemn puteți pune un covor țărănesc, unul țesut la război, o blană de urs sau o blană de oaie. Vase mai vechi, câteva lămpi achiziționate de la un târg de profil sau un ceas de perete vechi de câteva sute de ani pot oferi locuinței acea atmosferă după care tânjiți.


MIC TRUC: Obiectele vechi precum vasele din lut, chei, găleți sau coșurile din răchită pot fi vopsite și transformate în corpuri de iluminat sau alte elemente de decor.

Ruxandra HĂBEANU

  • Publicat în Traditii

Programul Național de Irigații prevede reabilitarea a peste 2 milioane de ha din 88 de amenajări

Agenţia  Naţională de  Îmbunătățiri  Funciare, prin Programul Naţional de Reabilitare a Infrastructurii Principale de irigaţii, derulează în prezent un număr de 47 de obiective de investiţii cu lucrări în curs de execuţie şi un număr de 30 de obiective de investiţii în diferite stadii de proiectare cu termene de începere a execuţiei lucrărilor în anul 2019.

Din cele 47 de obiective, patru au fost finalizate şi alte două urmează a se finaliza, astfel:

  • Modernizarea staţiei de pompare irigaţii SPA km 388 - Navele 2,3 din amenajarea Gălăţui Călăraşi şi Boianu Sticleanu, judeţul Călărași a fost finalizată cu un an mai devreme faţă de termenul prevăzut în Contractul de Execuţie lucrări;
  • Reabilitarea staţiei de repompare SRPA I+IQ - Spiru Haret din amenajarea Ialomiţa Călmăţui, judeţul Brăila Călărași a fost finalizată la data de 01.09.2018,  iar  termenul prevăzut în Contractul de Execuţie lucrări era 26.10.2018;
  • Reabilitarea  amenajării de irigaţii Terasa Caracal, județul  Olt, a fost finalizată la data de 20.09.2018, cu 3 luni mai devreme faţă de termenul prevăzut în contract, 09.01.2019;
  • Reabilitarea amenajării  hidroameliorative Bucşani–Cioroiu - Priză Arceşti, judeţul Olt, a fost finalizată la data de 30.07.2018, mai devreme faţă de termenul prevăzut în contract, 05.01.2020;
  • Reabilitarea staţiei de pompare plutitoare SPA Ruptoare, din amenajarea de irigaţii Viişoara, judeţul Teleorman, urmează a fi finalizată la data de 30.04.2019, mai devreme faţă de termenul prevăzut în contract, 02.10.2019;
  • Reabilitarea amenajării de irigaţii Nedeia Măceşu, judeţul Dolj, urmează a fi finalizată la data de 30.11.2019, mai devreme faţă de termenul prevăzut în contract, 15.03.2020;

Prin Programul Naţional de Irigaţii se va reabilita o suprafaţă totală de 2.004.639 ha din 88 de amenajări de irigaţii viabile care includ următoarele obiective: 119 staţii de pompare de bază, 178 de staţii de repompare, 11.856 m de conducte de refulare, 48.232 m de conducte îngropate, un colector, 2.548.860 m de canale de aducţiune, 2.811.338 m de canale de distribuţie şi 5.286 de construcții hidrotehnice. 

Prin aceste exemple, ca și prin altele, se demonstrează ritmul alert de realizare a sistemului de irigații.

Sursa: madr.ro

Grădina de lângă casă. Ce, când, cum și unde semănăm (VIII)

Încheiam episodul trecut al acestui serial vorbind despre florile de primăvară. În cel de față ne propunem să continuăm să vorbim despre florile care apar la sfârșitul primăverii și la începutul verii. De fapt, luna mai este cea mai prielnică pentru dezvoltarea plantelor cu flori, lucru reflectat și în numele popular al acestei luni: Florar.

Bujorul, vedeta lui Florar

Vedeta incontestabilă a începutului de lună mai este bujorul. Această plantă oferă flori minunate, de culoare albă, roz, roșu-trandafiriu și, mai rar, galben sau mov. După ce trec florile, planta rămâne verde până toamna târziu, ornamentând plăcut grădina. În plus, trebuie să spunem că bujorul este o plantă care pune ceva probleme doar la început, după care este destul de puțin pretențioasă.

Bujorul este, prin excelență, o plantă rustică. Se pretează foarte bine și ca floare tăiată, încântând cu aroma și frumusețea sa destul de mult timp dacă avem grijă să schimbăm apa cel mult o dată la două zile și să-i punem două-trei picături de miere.

Bujorul rămâne un simbol al prosperității, iar explicația este foarte simplă: inițial, el putea fi cultivat numai de cei bogați, care făceau parte din elita socială a Japoniei, astfel că floarea a fost imediat asociată cu bogăția. În cultura chineză bujorul se numește „Floarea Împăratului“. Vechii greci numeau bujorii după Paeon, medicul zeilor greci. La ei existau legende care povesteau de puterile florii: se spunea că există niște forțe puternice în bobocii de flori care strălucesc în nopțile cu lună plină, iar bujorul se încadrează în acest criteriu.

Bujorii (Paeonia Hybriden) au nevoie de soare cel puțin 6 ore pe zi pentru a înflori și de mult spațiu. Acest lucru îi face niște plante ideale pentru grădinile proaspăt înființate din zone cu spații largi și vecinătăți care nu țin umbră. În astfel de condiții acoperă foarte bine terenul, într-un mod estetic.

Un start mai dificil, dar o viață lungă

Cum spuneam, bujorii au dezavantajul că au nevoie de ceva timp până să înceapă să înflorească. Perioada de la plantare și până la prima înflorire este cuprinsă între doi și patru ani. Cea mai bună perioadă pentru plantarea bujorului este începutul toamnei, din septembrie până la mijlocul lui octombrie. Astfel, planta va avea suficient timp să se aclimatizeze pe timpul iernii. Bujorul poate fi plantat și la începutul primăverii, având grijă să așteptăm ca substratul să se încălzească suficient (mai). Dacă bujorul este achiziționat în ghiveci, atunci plantarea se poate face oricând, începând cu luna mai până toamna, în octombrie.

Cât sunt încă în faza de boboci se vor instala sisteme de susținere a tijelor florale. Altfel, sub greu­tatea florilor, se apleacă până la pământ. Cel mai simplu este să batem una până la trei tije de susținere în jurul tufei, în funcție de mărimea acesteia, apoi să înconjurăm ansamblul cu o bandă, suficient de strânsă.

După ce se trec florile, frunzișul rămas va da un farmec deosebit grădinii, mai ales dacă sunt tăiate tijele uscate. Mai trebuie adaugat că, odată formată o vatră de bujori, aceasta va trăi pe același loc zeci de ani, regenerându-se singură.

Udarea nu trebuie neglijată în cursul verii, mai ales în iulie-august, când plantele își formează mugurii florali incipienți pentru anul următor.

Rădăcinile de bujori nu se deranjează decât la 4-5 ani de la plantare și numai dacă este nevoie pentru că înflorirea va avea de suferit o perioadă mai îndelungată, atât cantitativ cât și calitativ. Dacă se dorește înmulțirea prin divizarea tufei, atunci este de preferat ca această operațiune să se facă toamna, în septembrie-octombrie, cu mare atenție la mugurii subterani, care sunt fragili.

Plantarea nu se face mai adânc de 5-10 cm, nici măcar în zonele mai geroase, deoarece întârzie înflorirea cu 2-4 ani. Unde este cazul, după plantare se va face o mușuroire ușoară cu mraniță sau pământ de frunze, iar primăvara se nivelează la loc.

Farmecul regal al crinilor

O altă plantă care vestește apropierea verii este crinul. La ora actuală se cultivă o varietate de peste 110 specii. Ceea ce le este comun tuturor acestor specii este aspectul lor elegant. Nu degeaba în Franța ca și în alte țări au fost considerate un simbol al regalității.

Cele mai multe au și un parfum puternic și persistent. Totuși, polenul lor este un alergen foarte puternic. Așadar, cei care se știu cu probleme e mai bine să nu cultive aceste flori în grădină.

Unele specii de crin au și avantajul că se îndesesc foarte repede, formând un fel de minitufărișuri, astfel încât împiedică dezvoltarea buruienilor în spațiul pe care îl ocupă. Pe deasupra, rămân verzi din aprilie și până la căderea zăpezii, păstrând aspectul luxuriant al grădinii.

Crinul se poate planta atât din semințe, cât și din bulbi. Cel mai la îndemână este să plantăm bulbi. Solurile ideale sunt cele bine afânate și, dacă se poate, și fertilizate. Preferă locurile luminoase, dar nu aflate în bătaia directă a soarelui. Bulbii se plantează atât primăvara, cât și toamna, la o adâncime de cca 20 cm. Este indicat ca vârful bulbului să nu aibă peste el un strat mai gros de cinci cm de pământ. Eventual, pe perioada iernii, dacă au fost plantați toamna, se pot acoperi cu un strat ceva mai gros de pământ, deși nu sunt foarte sensibili la ger. Distanța între plante trebuie să fie, inițial, de 30-40 cm.

În perioada de creștere au nevoie de multă apă. Florile uscate se îndepărtează. După înflorire, nu mai necesită o îngrijire specială.

Deși sunt plante rezistente la înghețurile târzii de primăvară, la frig, dar și la arșiță, dacă au apă suficientă, crinii sunt sensibili la boli. De fapt, constituie un bioindicator excelent. Dacă e ca o boală să apară în grădină, crinii vor fi, probabil, primii afectați. De aceea este bine ca destul de des să ne uităm la frunzele lor și, dacă observăm vreun semn de boală să aplicăm un tratament adecvat. În grădinile bio ne vom mulțumi doar să îndepărtăm, cu promptitudine, frunzele bolnave.

După patru-cinci ani bulbii se pot dezgropa, în septembrie-octombrie, și separa de bulbii apăruți. Aceștia din urmă se plantează în locul unde dorim să îi transplantăm, la distanțe de 15-20 cm. Se poate încerca și înmulțirea prin semințe, dar este destul de dificilă. Semințele se recoltează la deplina maturitate și se seamănă în martie-aprilie afară. În fiecare an se adaugă câte un strat de pământ de trei-patru centimetri, vreme de doi, chiar trei ani. Abia după aceea se pot transplanta în locul dorit. (va urma)

Alexandru GRIGORIEV

Teleormanul - irigații pe 11% din amenajările inițiale

Filiala de Îmbunătățiri Funciare Teleorman a Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare are în administrare, potrivit evidențelor, următoarele suprafețe amenajate cu lucrări de îmbunătățiri funciare: irigații – 231.561 ha; desecare cu pompare – 39.208 ha; desecare gravitațională – 59.844 ha; combaterea eroziunii solului – 6.382 ha.

Vorbind strict despre irigații, județul deține 9 amenajări: Olt – Călmățui, 46.559 ha; Lița Olt – 4.870 ha; Viișoara – 96.534 ha; Terasa Zimnicea – 2.930 ha; Giurgiu – Răsmirești A+C, 29.085 ha; Giurgiu – Răsmirești B – 22.011 ha; Frunzaru – Boianu, 24.100 ha; Izlaz – Moldoveni, 1.060 ha; Terasa Corabia – 2.666 ha. Din totalul suprafeței aflate în evidențele Filialei Teritoriale Teleorman, anul trecut, potrivit ANIF, au fost încheiate contracte cu Organizații ale Utilizatorilor de Apă pentru Irigații pentru 26.201 ha, ceea ce reprezintă 11-31% din totalul suprafeței amenajate.

11 proiecte ale OUAI finalizate

Directorul Ionel Dașa ne spunea însă că doar statistic sunt 231.561 ha irigabile. Adică teren amenajat în urmă cu peste 28 de ani.

În prezent, suprafața de utilitate publică este de 138.526 ha (59,82% din sistemul activ al anului 1989), însă Organizații ale Utilizatorilor de Apă pentru Irigații s-au constituit doar pe jumătate, respectiv pe 71.000 ha.

Dintre acestea, numai 11 OUAI au accesat Submăsura 125 prin care și-au reabilitat cu bani europeni sistemul de irigații, iar acestea corespund suprafeței contractate anul trecut, de 26.201 ha.

Proiectele sunt finalizate în totalitate: două în Terasa Zimnicea, patru la Viișoara, două la Olt – Călmățui, unul în sistemul Lița – Olt și două în amenajarea Giurgiu – Răzmirești.

Reabilitarea infrastructurii primare, în fază de proceduri

Programul național de reabilitare a infrastructurii principale pentru irigații, asumat de MADR, finanțat integral cu bani de la bugetul statului, prevede, în etapa I a proiectului, următoarele intervenții în Teleorman: Terasa Zimnicea, 2.930 ha; Viișoara, 96.481 ha; Olt-Călmățui, 46.553 ha; Lița-Olt, 4.871 ha; Giurgiu – Răzmirești, cu suprafețe și în Giurgiu, 36.942 ha. Cu alte cuvinte, după executarea lucrărilor ar fi viabile irigații pentru 187.777 ha (cifra nu corespunde în întregime județului Teleorman, dată fiind amenajarea Giurgiu – Răzmirești, care corespunde și vecinilor din Giurgiu). Programul s-a pus în mișcare de o lună. În prezent, proiectele sunt în fază de proceduri preliminarii, sperându-se să se ajungă tot în 2017 la licitația pentru proiectare – execuție. Pe infrastructura primară care aparține statului, Teleormanul mai are o investiție în amenajarea Olt – Călmățui, începută de anul trecut, proiect care se va desfășura pe o perioadă de cinci ani.

Cu sau fără reabilitări, tot 26.201 ha se vor iriga!

L-am întrebat pe directorul Dașa la cât crede domnia sa că s-ar putea ridica suprafața ce poate fi irigată după ce se va finaliza intervenția la infrastructura principală. Iar răspunsul a fost surprinzător: 26.201 ha! Fix OUAI-urile care au reabilitat infrastructura secundară. Cu alte cuvinte, nu este suficient ca fermierii să se organizeze în OUAI, mai trebuie ca ei să-și creeze condiții de irigat și să fie rentabil pentru ei să-și ducă apa la marginea lanului.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 8

Reguli de amenajare și sfaturi pentru micii grădinari

De multe ori o scurtă discuție poate valora mai mult decât o lecție lungă și plicticoasă. Pe acest principiu lansăm rubrica SCURT INTERVIU, un spațiu în care facem loc specialiștilor din diverse domenii pentru a vorbi din experiența lor, împărtășind totodată informații practice, care ne-ar putea ajuta atunci când punem la cale demararea unui proiect, fie el peisagistic, ca în cazul de față, sau de altă natură. Ne-a fost alături în debutul acestei rubrici domnul Puiu Constantin, responsabil al pepinierei Grădina Verde din Dorohoi.

– Pe ce suprafață se întinde pepiniera dumneavoastră?

– Cultivăm plante la ghiveci pe o suprafață de 1 ha în câmp, în majoritate conifere, și alte 4 ha cu arbori și arbuști ornamentali.

– Ce predomină în cultură?

– Noi încercăm să acoperim cât mai multe categorii de plante pentru că avem clienți care vor o diversitate cât mai mare. Producem cam jumătate din plantele pe care le comercializăm, iar restul le importăm din Polonia. Din producția proprie avem Thuia Smaralgd, Brabant, Danica, Buxus, iar în câmp cultivăm platani, mesteceni, wigela, spireea vanhouti. Din import aducem conifere mai pretențioase așa cum este Picea Glauca Conica, molizi argintii altoiți, arbori decorativi mai speciali cu coroana pendulă.

– De când sunteți pe piață?

– Am început activitatea în 2009, deci avem 7 ani de acasă deocamdată. Deși suntem de puțin timp pe piață ne numărăm printre pepinierele mari din țară. Aceasta pentru că, din păcate, în România există puține pepiniere cu material dendrologic ornamental. Nu avem nici istorie, nici tradiție și de aceea învățăm de la alții. Este bine să importăm. Nu este nimic neprincipial să importăm, pentru că avem ce învăța de la polonezi, de la unguri, nu mai spun de la olandezi. Piața nu este foarte dezvoltată, pentru că nu există o cultură a grădinii decorative. Clienții învață alături de noi ce înseamnă o grădină și o colecție vastă de plante ornamentale.

– Ce recomandări ați face cititorilor noștri pentru perioada următoare?

– Sper că până la vremea aceasta iubitorii de plante și-au protejat plantele termofile sau mai sensibile, cum sunt magnoliile. Acestea trebuie ferite de îngheț cu folie agril sau materiale naturale (resturi vegetale). De asemenea, sper să se fi făcut tăierile de iarnă, să se fi strâns frunzele – un aspect foarte important, pentru că de la ele se propagă tot felul de germeni și este bine să îndepărtăm un posibil focar de boală. Dacă încă nu a dat înghețul, iar ferestrele iernii o permit putem acoperi suprafețele de sol cu mulci și ne pregătim pentru primăvară cu primele tratamente. Începem cu uleiul horticol pe care îl aplicăm înainte de desmugurire.

– Ce îi sfătuiți pe cei care vor să își amenajeze grădina în primăvară?

– În primul rând să se înarmeze cu multă răbdare. Nu trebuie să ne grăbim să plantăm în toate colțurile grădinii pentru că următorul pas va fi să le scoatem. Totul trebuie să plece de la un proiect de amenajare, iar dacă nu avem resurse financiare să punem în aplicare proiectul în primăvară și e bine să îl respectăm în următorii ani. Pentru asta trebuie să apelăm la un specialist, un arhitect peisagist sau putem încerca să ne proiectăm singuri grădina.

– Care ar fi regula în amenajare, începem cu plantele mari sau cu cele mici?

– Dacă vorbim de o casă în construcție trebuie să avem în vedere ce lucrări se mai fac în zonă, să nu plantăm și apoi să călcăm cu buldozerul plantele. Dacă nu există această problemă, începem cu arborii, pentru că ei constituie scheletul amenajării, apoi cu arbuștii și plantele mici.

– Aveți recomandări care să țină cont de arealul specific în care se dorește amenajarea?

– România are 3 zone mari climatice – nordul Moldovei, care este arid și cu ierni grele, Transilvania, cu climat mai blând, ferit de crivăț de Arcul Carpatic, și zona de sud, cu un climat arid, asemănător cu Bulgaria sau Grecia. În linii mari nu avem diferențe fundamentale, adică putem folosi aceeași colecție de plante în Moldova, Transilvania și Muntenia, cu mici diferențe. Spre exemplu, Albiția va merge bine în sudul țării, dar nu va merge la Dorohoi sau în zona de munte. Magnolia, care este și ea o specie termofilă, merge oriunde, dar în zonele mai reci va trebui protejată. În zonele de munte nu vom merge cu migdal sau Pawlovnia, ci cu conifere.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 21

Aranjamentele florale luminoase, un nou trend în amenajarea spațiilor exterioare

Tot ceea ce avem în interiorul unei case putem avea și în exteriorul ei. Acesta este unul dintre principiile care guvernează evoluția în amenajarea spațiului exterior, dar și atitudinea specialiștilor în fața îngrădirii și limitărilor pe care le oferă clasicul „4 pereți“. De la grătare până la zone acoperite, încălzite și iluminate, cu toții ne dorim să „extindem“ sezonul grădinilor și al teraselor, iar totul începe de la transformarea nopții în zi.

Din dragoste pentru trandafiri și pentru fermecătoarea lor simbolistică, mulți arhitecți peisagiști au dat curs impulsului imaginației și au dedicat grădini feerice avându-i ca piesă dominantă. Le sunt alături designeri care găsesc cele mai inspirate modalități de a-i pune în lumină, prin mobiliere de grădină și obiecte de decor. Și pentru că vorbim de trandafiri și modalități de a-i pune în valoare, dincolo de frumusețea naturală pe care oricum o afișează, specialiștii FamousRoses.eu vorbesc despre tendințe în amenajarea spațiilor exterioare, incluzând aranjamentele florale luminoase în rândul noilor trenduri care stau să prindă tot mai mult avânt.

În alegerea luminii artificiale trebuie să ții cont ca aceasta să se integreze armonios în ansamblul proprietății. O modalitate de a pune în evidență florile, pe timpul serii sau în spații întunecate, este prin plantarea acestora în ghivece luminoase disponibile în diferite culori, de diferite forme și dimensiuni astfel încât să se potrivească cu orice stil de amenajare. Având o rezistență sporită la îngheț, astfel de vase sunt perfecte pentru spațiul exterior al casei, putând fi ținute în aer liber pe tot parcursul anului. De asemenea, recipientele poziționate pe suprafețe luminoase sunt o altă propunere de integrare a luminii în peisajul feeric sau inserarea şiragurilor cu LED-uri între mănunchiurile de trandafiri plantați direct în pământ. Cu un consum foarte redus de energie, chiar și de proveniență solară, aceste soluții inovative pot transforma experiența unui cadru natural într-un eveniment de referință. Cu puțină fantezie și creativitate poți aduce în grădina ta Crăciunul pe timpul verii sau o priveliște care te păstrează ore bune în natura scăldată în culori, sub clar de lună. Iluminatul exterior va imprima senzaţia unei proprietăți mai sigure, ce devine mai utilă si mai atractivă. Totodată, îți va permite ție și invitaților tăi să descoperiți frumusețile ascunse ale peisajului, punând în valoare elementele naturale specifice unui ambient plăcut.

De la clasic la modern, de la minimalist la rococo, orice idee poate prinde contur în propria grădină, trebuie doar să îți cauți imaginația urmărind tendințele din domeniu. În februarie, spre exemplu, Hong Kong-ul a găzduit o instalație luminoasă alcătuită din 25,000 de trandafiri luminoși, cu sursa LED, pentru a celebra Valentine’s Day. Acest eveniment „floral“ a depășit cadrul sezonier al unei grădini obișnuite și mai cu seamă i-a dat o extraordinară valoare pe timpul nopții. Totodată, a adus aranjamentele florale luminoase în centrul discuțiilor dedicate amenajării spațiilor exterioare, fie ele publice ori private.

Dacă a avea o grădină fabuloasă în orice sezon și în orice moment al zilei se află pe lista dorințelor tale, FamousRoses.eu vine cu alternativa naturală a celebrilor trandafiri din grădina radiantă: Popcorn Drift, un trandafir de peisaj extrem de versatil, care exprimă întocmai trendul în ceea ce privește trandafirii la nivel mondial. Aceștia se bucură de o înflorire repetată, deasă și abundentă, rezistă la îngheț și dăunători și pot fi plantați în ghivece luminoase, special destinate spațiilor exterioare, rezistente la apă și variații de temperatură. Popcorn Drift înflorește repetat din primăvară până toamna târziu și produce boboci galbeni care se deschid în flori de culoare albă, cu tente ușoare de galben spre mijloc chiar și în perioade de îngheț.

Caută-ți inspirația pe http://www.famousroses.eu și alege să te bucuri de frumusețea propriei grădini, fie ea mângâiată de razele soarelui sau vegheată de lună.

Revista Lumea Satului nr. 18, 16-30 septembrie 2016 – pag. 48-49

  • Publicat în Mediu

De ce alţii pot şi noi nu?! Motive pentru amenajarea unei grădini pe acoperiş

În ultimii ani, tot mai mulţi locuitori din aglomerările urbane şi-au inaugurat sau au în plan să-şi „organizeze“ propria grădină pe... acoperiş. Sună poate puţin cam fantezist, dar în mari metropole precum Londra, Paris, New York sau Berlin există sute şi mii de asemenea grădini de acoperiş, involuntar „ascunse“ privirilor trecătorilor. Un inovator care a perfecţionat grădinăritul pe acoperiş este francezul Nicolas Bel care este, printre altele, inginer, cercetător, dar şi... grădinar.

Roşii, salată şi căpşuni la „înălţime“

Nicolas Bel s-a făcut cunoscut după ce s-a lansat în „moda“ creării grădinilor „de acoperiş“. Astfel, potrivit Green Report, Bel a imaginat şi realizat pe o clădire în Paris o grădină de legume de 600 de metri pătraţi în care a plantat roşii, salată, căpşuni sau ierburi aromatice. Trebuie spus că proiectul a fost realizat sub egida Institutului Naţional de Cercetări Agricole din Franţa şi a Muzeului francez de Istorie Naturală. Bel a scris şi o carte, intitulată „Grădina de legume urbană“, în care arată principalele motive pentru care este bine să cultivăm legume nu numai la ţară, dar şi în oraşe, la înălţime. Pentru Nicolas Bel cultivarea legumelor în spaţii neconvenţionale, în mijlocul oraşelor, este simplă şi eficace şi poate fi făcută sub forma miniserelor, a grădinilor verticale sau chiar în containere. Iar avantajele nu sunt de neglijat, deoarece poţi avea tot anul legume sănătoase şi proaspete.

Poame mai gustoase

Principalul motiv invocat de Nicolas Bel, atunci când îndeamnă populaţia să cultive legume pe acoperiş, este gustul. Deja este bine-cunoscut faptul că bucătari renumiţi din Paris au grădini de zarzavat pe terasele mai dosnice ale restaurantelor, oferindu-le astfel clienţilor legume proaspete în permanenţă. De exemplu, potrivit lui Nicolas Bel, roşiile sau căpşunile, atunci când sunt transportate în lăzi frigorifice, îşi pierd gustul. Culese, însă, proaspete din grădina de pe acoperiş fac deliciul gospodinelor şi a gurmanzilor. Mai mult decât atât, dezvoltarea rapidă şi spontană a agriculturii urbane în Spania şi în Grecia a adus, deja, legumelor şi fructelor cultivate în acest mod certificări de tip „bio“.

Un alt motiv invocat de Bel în favoarea grădinilor de acest tip este reciclarea foarte eficientă a deşeurilor. Se ştie că 30% din deşeurile produse de oameni sunt organice, tocmai de aceea ele pot fi folosite inteligent pentru a fertiliza culturile urbane. „În Paris, de exemplu, se produc anual 400 de tone de deşeuri, care, dacă ar fi folosite pentru fertilizarea grădinilor urbane, s-ar diminua mult costurile pe care le implică atât transportul acestora cât şi costurile asociate“, spune Bel.

Depoluarea oraşelor...

O problemă de mare importanţă, intens dezbătură la nivel internaţional, este poluarea din marile oraşe. Este bine-cunoscut faptul că monoxidul de carbon împreună cu particulele de praf şi hidrocarburile afectează semnificativ sănătatea orăşenilor dacă ele nu sunt resorbite de plante. De aici şi utilitatea legumelor din „grădinile suspendate“ amplasate în oraşe care, împreună cu solul în care sunt plantate, bogat în bacterii, ajută la degradarea agenţilor poluatori.

Un alt motiv „pro“ ar fi acela că legumele pot fi cultivate aproape oriunde. Potrivit fermierului parizian, pe un acoperiş se pot cultiva peste 16.000 de varietăţi de legume, grădinile amplasate şi pe verticală permiţând optimizarea spaţiului. Acoperişurile oferă multă lumină şi un spaţiu generos pentru o astfel de grădină. În plus, fiecare grădină sporeşte biodiversitatea deoarece acestea sunt un refugiu ideal pentru speciile sălbatice. Astfel, folosind practici ecologice de grădinărit, grădinile pot fi transformate uşor în ecosisteme unde se regăsesc ciuperci, bacterii sau insecte.

…şi reglarea climei

Potrivit specialiştilor în urbanism, orice spaţiu verde din oraşe atenuează efectele furtunilor ori ale inundaţiilor. De aceea, o „pătură“ de pământ, cum ar fi şi grădinile suspendate, este capabilă să absoarbă eficient apa şi să regleze scurgerile. În New York, de exemplu, se află, în medie, o grădină de 6.000 de metri pătraţi, concepută special pentru a „regla“ cantitatea de apă provenită din precipitaţii. Un alt motiv invocat de Bel pentru a cultiva legume în oraş este limitarea efectelor caniculei. Clădirile şi asfaltul de pe străzi acumulează căldură, iar temperatura depăşeşte în oraşe cu mult limita suportabilului, producând efecte nedorite asupra sănătăţii oamenilor. Astfel, plantele cultivate pe acoperiş şi, de ce nu, pe balcon împrospătează aerul şi pot crea un microclimat mai blând pentru om.

Socializare şi relaxare

„Atunci când se ocupă în comun de o grădină locuitorii dintr-un cartier se pot împrieteni, pot coopera sau se pot constitui în echipe creând, astfel, competiţii interesante“, este de părere Nicolas Bel. Grădinăritul urban este, de asemenea, o oportunitate pentru inserţia persoanelor marginalizate, iar în şcoli o grădină îi poate ajuta pe copii să capete cunoştinţe despre plante şi să înveţe să mănânce sănătos. Şi, nu în ultimul rând, grădinăritul pe acoperiş este un bun remediu împotriva stresului. În ritmul infernal al marilor aglomerări urbane, o grădină este o oază de linişte, unde, odată intrat, problemele cotidiene sunt lăsate deoparte. Iar acesta este un mod ideal de a scăpa de stresul urban.

Grădinile „de oraş“ prind şi în România

Asociaţia Română de Permacultură a finalizat proiectul de amenajare a unor grădini urbane prin metode aplicate de grădinărit sustenabil în cinci oraşe mari din România. Este vorba de Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Braşov şi Cluj-Napoca. Proiectul, în valoare de 83.250 franci elveţieni, cofinanţat printr-un grant în sumă de 74.775 franci din partea Elveţiei, a reuşit să implice 551 de persoane. Acestea au participat la cursurile, atelierele şi lucrările practice desfăşurate în ultimul an. Cu acest prilej, cursanţii au putut dobândi metodele şi tehnicile de aplicare a permaculturii într-o „grădină comestibilă“ şi au format, în fiecare oraş participant, câte o comunitate de persoane pasionate de „grădinărit urban“.

Bogdan Panţuru

Amenajarea grădinii, pas cu pas

De regulă, grădina este locul pe care îl priviţi şi, atunci când închideţi ochii, vi-l închipuiţi ca în reviste, un peisaj splendid scăldat în vegetaţie, flori şi alte ornamente. Ei bine, până la materializarea grădinii de vis sunt câteva etape esenţiale de parcurs, pe care este bine să le cunoaşteţi fie că vă ocupaţi singuri de amenajarea acesteia, fie că apelaţi la specialişti. Pentru a afla ce este de făcut, care sunt paşii de urmat sau cum se aleg plantele vă propun un proiect concret de amenajare, explicat în limita spaţiului disponibil.

Tema de proiectare

Întotdeauna pentru a demara un proiect de amenajare a grădinii este nevoie de un plan de amplasament şi delimitare a casei pe care se află terenul respectiv şi, nu în ultimul rând, de o schiţă de releveu, adică nişte măsurători mai detaliate ale terenului. Când aceste două informaţii există, beneficiarul trebuie să stabilească tema de proiectare. Cu alte cuvinte, să stabilească clar cerinţele de bază de care peisagistul să ţină cont la realizarea proiectului de amenajare. Spre exemplu, în cazul proiectului nostru, clientul a cerut realizarea unui spaţiu (deck) care să includă un vas de jacuzzi, o pergolă şi un bar cu spaţii de depozitare. De asemenea, a dorit crearea unei perdele de vegetaţie care să-l separe de vecini, amenajarea unui spaţiu de meditaţie situat pe malul lacului, iar amenajările propuse să nu obtureze perspectiva către lac.

În acest caz proiectantul a pornit la treabă având la dispoziţie terenul cu o suprafaţă de 1.140 mp, cu deschidere la un lac, pe care era amplasată locuinţa, o construcţie uşoară de tip chioşc pe schelet de lemn, precum şi o construcţie pentru grătar din piatră şi cărămidă. Orice grădină are nevoie de o infrastructură (drenaj, irigaţii, alei, iluminat), lucrări capitale în funcţie de care grădina poate fi transformată într-un paradis sau într-o mare deziluzie. Terenul de faţă, considerat preponderent umed, a necesitat lucrări de drenaj, pentru evacuarea apei în exces, sistem de irigare şi iluminare, alei. După efectuarea acestor lucrări terenul a fost nivelat şi pregătit pentru realizarea construcţiilor (deck-ului, pergolei şi pontonului) pentru plantare şi gazonare.

Conceptul de amenajare

Acesta a pornit de la însăşi evidenţierea centrului de greutate al spaţiului neconstruit, în speţă zona jacuzzi-ului. Spaţiul astfel construit a rezolvat cele trei funcţiuni solicitate în tema de proiectare. Suprafaţa deck-ului a fost realizată pe structură din lemn de stejar şi pardosită cu lemn de esenţă tare ce a fost tratat (impermeabilizare, ignifugare şi insectofungicid). Conturul pătrat al acestuia se află înscris într-o compoziţie semi­circulară în care sunt alternate plante de joasă înălţime cu suprafeţe decorate cu pietrişuri de diferite texturi, culori şi granulaţii. Accesul la zona astfel conturată s-a realizat printr-o alee dreaptă realizată din aceleaşi materiale cu cele folosite pentru pavajele existente la momentul demarării proiectului. În capătul acestei alei s-a amenajat un spaţiu de odihnă şi meditaţie chiar pe malul lacului, acesta fiind subliniat prin prezenţa unui exemplar solitar de Salix alba (salcie). Axul vertical al întregii compoziţii este marcat prin prezenţa unui singur exemplar de Picea pungens argentea (molid argintiu), situat la o treime în raport cu limitele laterale ale lotului, lângă chioşc. În laterala dinspre vest a fost construită o barieră vizuală către parcela alăturată, fiind alcătuită dintr-un aliniament de şapte Thuja plicata (tui gigantice) asociate într-o compoziţie organică cu exemplare de arbuşti persistenţi de diferite înălţimi.

Soluţiile peisagistice

În primul rând s-a impus realizarea aleilor, rolul funcţional împletindu-se în mod organic cu importanţa compoziţională a acestora. Grădinile fiind alcătuite dintr-o serie de spaţii şi scene de peisaj, implică mişcarea, prin care imaginile în succesiune se contopesc într-o percepţie vizuală gradată. Astfel, pentru partea din spate a grădinii s-au prevăzut două poteci pitoreşti din lespezi naturale de piatră, încastrate în gazon, la nivelul solului. Dalele sunt dispuse pe două rânduri uşor decalate, alternativ la stânga şi la dreapta (aşa numitul „pas japonez“). Pentru suprafeţele neplantate s-a propus amenajarea cu pietrişuri decorative prevăzute la montaj cu geotextil aşezat dedesubt, pentru a împiedica infiltrarea speciilor cu caracter invadant. Zonele plantate au fost amenajate cu exemplare de arbori foioşi: Acer palmatum dissectum atropurpureum (arţar japonez), Albizzia julibrissin (arborele de mătase), Betula pendula (mesteacăn), Salix alba (salcie); arbori răşinoşi: Thuja plicata (tuie gigantică), Picea pungens argentea (molid argintiu); arbuşti foioşi: Berberis thunbergii atropurpurea (dracila), Buxus sempervirens (merişor), Cornus alba elegantisima sau sibirica (corn), Cytissus scoparius (mătură verde), Euonymus japonicus (salbă moale), Forsythia intermedia (forsiţie), Ilex aquifolium; arbuşti răşinoşi: Chamaecyparis pisifera filifera aurea nana (chiparos japonez pitic), Pinus mugo (jneapăn), Taxus baccata (tisă), Thuja occidentalis pyramidalis (tuie), dar şi trandafiri, cununiţă, rododendron, cătină roşie, lavandă sau Yucca.

Pregătiri pentru amenajare

Este bine ca anterior plantărilor să fie executate lucrări de ameliorare a solului, ce ţin de corectarea ph-ului şi a texturii, dacă este cazul. După efectuarea gropilor de plantare, odată cu reintroducerea pământului, este indicat să se administreze în fiecare groapă pentru arbori 1-1,5 kg de superfosfat şi 0,2 kg sulfat de potasiu, aşezând jumătate din cantitate pe fundul gropii şi jumătate în stratul inferior de umplere. Aportul de îngrăşăminte asigură satisfacerea necesităţilor arborilor şi arbuştilor pe o perioadă de câţiva ani. La achiziţionare alegeţi plante de calitate superioară, reprezentative pentru soiul lor. Aveţi în vedere ca acestea să aibă ramuri moderat sau normal dezvoltate şi rădăcini viguroase, fără insecte, boli, arsuri de soare, noduri, cioturi sau alte defecte. Fiţi atenţi ca ceea ce alegeţi să fie exact ce este menţionat pe etichetă. În unele cazuri este necesară fasonarea arborilor şi arbuştilor foioşi. Reducerea ramurilor se face de obicei pentru a regla echilibrul cu sistemul radicular, care la început nu este capabil să asigure aprovizionarea întregii părţi aeriene. Cu cât plantarea este mai tardivă, cu atât tăierile sunt mai severe, ţinând cont de specie. Tăieri uşoare de reglare a formei se aplică la magnolii, tulipier, castan, fag, stejar, dud, tei, în timp ce tăieri mai scurte se pot face la mesteacăn, carpen, arţari, plopi, platan sau cireş ornamental. La arbuşti lungimea ramurilor se reduce la jumătate, iar tăieri scurte se aplică la Buddleja, Genista, trandafiri, cătină roşie sau lemn câinesc. Operaţia de fasonare se face atât înainte de plantare, cât şi după poziţionare, pentru aprecierea corectă a intervenţiilor. Mocirlirea plantelor fără pământ pe rădăcini este obligatorie.

Şanţurile de plantare se dimensionează în funcţie de tipul de gard viu şi de mărimea rădăcinilor sau a balotului de pământ. Aşezaţi plantele de gard viu pe 1 sau 2 rânduri, decalat, după plantare udaţi şi executaţi tăierile: retezare scurtă la foioasele caduce şi egalizarea înălţimii la cele persistente. Ţineţi cont de faptul că la conifere nu se fac tăieri în anul de plantare, de aceea, la procurarea materialului săditor, este importantă alegerea de exemplare de aceeaşi mărime.

Iată doar câteva sfaturi, sper utile, care să vă ajute în stabilirea priorităţilor şi în discuţia cu un specialist în peisagistică, care cu siguranţă va ţine cont de toate detaliile amenajării, în funcţie de proiectul pe care vi-l doriţi.

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS