UE și Ucraina au decis joi, 20 iunie 2024, să prelungească și să actualizeze actualul acord privind transportul rutier. Acordul urmărește să ajute Ucraina să acceseze piețele mondiale prin facilitarea tranzitului prin țările UE și prin dezvoltarea în continuare a legăturilor sale cu piața UE. Semnat pentru prima dată la 29 iunie 2022 în urma invadării pe scară largă a Ucraineide către Rusia, acordul a sporit substanțial schimburile comerciale rutiere dintre Ucraina și UE, în beneficiul ambelor economii.

„De la acordul inițial, exporturile rutiere ucrainene către UE au crescut semnificativ, adăugând peste 300.000 de tone de mărfuri exportate lunar. În același timp, importurile ucrainene din UE au crescut vertiginos, valoarea importurilor crescând de aproape trei ori în comparație cu valoarea exporturilor, ajungând la o valoare impresionantă de 700 milioane EUR pe lună. Extinderea prezentului acord este o expresie puternică a solidarității europene. Prin consolidarea acordului cu garanții solide și asigurarea fermă a respectării legii, punem bazele unor conexiuni de transport durabile care consolidează reziliența Ucrainei.”, a declarat comisarul pentru transporturi, Adina Vălean.

Prin urmare, acordul este prelungit până la 30 iunie 2025, cu reînnoire tacită pentru o altă perioadă de șase luni, cu excepția cazului în care una dintre părți nu este de acord și are dovezi solide și clare că există o perturbare majoră a pieței sale de transport rutier sau că obiectivele acordului nu mai sunt, în mod evident, îndeplinite. Pentru a îmbunătăți punerea în aplicare, acordul include acum următoarele dispoziții pentru:

  • Să solicite operatorilor de transport să dețină documente care să ateste autorizația de transport internațional și respectarea acordului.
  • Să solicite documente care să ateste că operațiunile fără încărcătură sunt legate direct de o operațiune de tranzit sau bilaterală, în conformitate cu acordul.
  • Consolidarea respectării de către operatorii de transport rutier de mărfuri a obligațiilor prevăzute în acord, în special combaterea fraudei, a falsificării documentelor conducătorului auto și a încălcărilor normelor de siguranță rutieră, care ar putea duce la pierderea drepturilor de a presta servicii de transport specificate în acord.
  • Introducerea unei clauze de salvgardare care să permită suspendarea acordului în anumite zone geografice în cazul în care o piață de transport rutier din această zonă se confruntă cu perturbări majore care pot fi atribuite acordului.

Istoricul dosarului

De la acord, care facilitează temporar transportul rutier de mărfuri între Uniunea Europeană și Ucraina, exporturile rutiere ucrainene către UE au crescut semnificativ. Mai precis, volumul exporturilor a crescut cu aproximativ două treimi, în timp ce valoarea exporturilor a crescut cu o treime. Aceasta înseamnă peste 300,000 de tone suplimentare de mărfuri exportate lunar. În paralel, importurile ucrainene din UE au crescut, de asemenea, volumul importurilor crescând cu aproximativ 300.000 de tone pe lună. Valoarea importurilor a crescut de aproape trei ori mai rapid decât valoarea exporturilor, ajungând la peste 700 milioane EUR pe lună, comparativ cu 250 milioane EUR pe lună.  Acordul, pus în aplicare din cauza pierderii rutelor de transport și a piețelor de export din estul Ucrainei din cauza agresiunii Rusiei, sprijină culoarele de solidaritate UE-Ucraina. Aceasta a facilitat transportul de bunuri vitale, cum ar fi combustibilul și ajutorul umanitar, în Ucraina și a permis exporturilor ucrainene, cum ar fi cerealele, minereurile și oțelul, să ajungă în UE și în afara acesteia.

Data anterioară de încheiere a acordului a fost 30 iunie 2024. Acordul actualizat și extins a fost semnat la Bruxelles de comisarul Adina Vălean și Serhiy Derkach, ministru adjunct al Comunităților, teritoriilor și dezvoltării infrastructurii din Ucraina. 

Un acord similar este în vigoare între UE și Moldova.

Pentru mai multe Informații

Menținerea circulației bunurilor ucrainene – Comisia Europeană (europa.eu).

Doamna Ursula VON DER LEYEN - Președinte al Comisiei Europene

Domnul Alexander De Croo - Prim-ministru al Belgiei Președinția Consiliului Copiere șefi de stat ai UE Bruxelles, 23 februarie 2024

Subiect: Pentru ca UE să abordeze eficient protestele agricole istorice, trebuie să readucă agricultura în centrul strategiei sale

Dragă Doamnă Președinte,

Dragă Domnule Prim-ministru,

Agricultura și silvicultura au servit tradițional drept piatra de temelie a proiectului european datorită importanței lor strategice. Sectoarele noastre produc o gamă largă de bunuri esențiale pentru toți și sunt actori-cheie în asigurarea securității alimentare pentru cei 450 de milioane de consumatori din UE, fiind cei mai mari exportatori de produse alimentare și agricole din lume. Fermierii sunt primii care simt consecințele evenimentelor meteorologice extreme, contribuind în același timp la tranziția verde prin reducerea emisiilor și stocarea carbonului, fiind custozii zonelor rurale și a biodiversității. În plus, ne implicăm activ în inițiativele de agricultură și silvicultură inteligente din punct de vedere climatic și durabile în regiunile noastre. În ultimii ani, vocile fermierilor europeni și ale cooperativelor agricole au devenit din ce în ce mai vitale, însă îngrijorările noastre au fost în mare măsură ignorate. În schimb, mulți factori de decizie par să perceapă sectorul nostru doar ca pe o problemă, ignorând sutele de mii de inițiative de sustenabilitate virtuoase și neglijând importanța strategică a agriculturii și silviculturii în cadrul proiectului european. Acest paradigmă trebuie să se schimbe acum! Când abordăm probleme reale, ne pierdem timpul valoros permițând polarizării să domine în elaborarea politicilor în loc să ne bazăm pe știință și feedback practic. Fermierii și cooperativele agricole europene fac parte din soluție!

Ne confruntăm cu o convergență fără precedent a provocărilor economice, climatice și sociale și cu alte obstacole care pun în pericol mijloacele de trai și competitivitatea numeroșilor fermieri. Mulți dintre noi ne găsim prinși între costurile în creștere și presiunile de pe piață exercitate de câțiva retaileri concentrați și alianțe de achiziții care activează în statele membre. În plus, anumite aspecte ale politicii comerciale a UE pun o presiune nesustenabilă asupra unora dintre produsele noastre esențiale, împiedicându-ne să adoptăm pe deplin tranzițiile necesare. Din toate părțile Europei, efectele evenimentelor climatice extreme și ale tensiunilor geopolitice au consecințe imediate asupra comunităților noastre rurale și a capacității sectorului nostru de a continua să furnizeze societății bunuri accesibile. Cum putem să ne pregătim eficient pentru înnoirea generațională în astfel de circumstanțe?

Aceste provocări au fost exacerbate de constrângerile și reglementările suplimentare din partea Uniunii Europene. Pactul Verde pentru agricultură a fost un tsunami reglementar, cu prea multe consultări grăbite, ținte de sus în jos lipsite de evaluare și propuneri adoptate fără studii de fezabilitate. Numărul tot mai mare de proteste agricole legitime din ultimele săptămâni și luni subliniază necesitatea urgentă ca Uniunea Europeană să-și îndrepte atenția înapoi către zonele rurale, agricultură și silvicultură în cadrul politicilor sale. Membrii noștri susțin demonstrațiile pașnice. Acest lucru nu poate fi subliniat suficient. Nu vom încuraja nicio acțiune care contravine regulilor stabilite de societatea noastră democratică.

Cu toate acestea, fermierii noștri, proprietarii de păduri și cooperativelor agricole au nevoie de stabilitate, vizibilitate și previzibilitate pentru a putea privi cu încredere spre viitor. Un model cooperativ competitiv menit să îmbunătățească puterea de negociere a fermierilor în lanțul de aprovizionare alimentară, să faciliteze investiții comune pentru a permite fermierilor să obțină mai multă valoare adăugată pentru produsele lor și să încurajeze sustenabilitatea economică, socială și ambientală a fermierilor trebuie promovat. Autonomia noastră productivă și tranziția către o Europă neutruă din punct de vedere climatic trebuie să fie busola strategică a UE. Astăzi, în calitate de membri ai Copiei și Cogecă, subliniem necesitatea urgentă de a aborda preocupările ridicate de mii de fermieri protestatari și de a oferi o perspectivă pe termen lung pentru sector.

Pe termen scurt, accentul trebuie să fie îndreptat către următoarele aspecte:

1. Implementarea unor măsuri urgente pentru simplificarea muncii și vieții fermierilor și introducerea unor măsuri de stimulare care fac diferența. Acest lucru implică eliminarea oricăror povârnișuri administrative excesive incompatibile cu condițiile agronomice, precum și legislația de sus în jos care nu se potrivește tuturor. Prin urmare, salutăm un pachet de simplificare destinat să abordeze preocupările fermierilor. În acest sens, solicităm Comisiei Europene să acorde derogări de la cerințele de condiționalitate (de exemplu, GAEC 1, GAEC 6, GAEC 7), scheme ecologice și angajamente agro-mediu și climat construite pe acestea. De asemenea, trebuie să se acorde o atenție specifică și GAEC 2 pentru a evita orice impact economic negativ asociat cu implementarea acestuia. Un pas preliminar (chiar dacă parțial și insuficient) a fost deja făcut pentru 2024 în ceea ce privește GAEC 8.

2. Consolidarea propunerii Comisiei privind reînnoirea Măsurilor de Comerț Autonom pentru Ucraina (ATM), prin includerea cerealelor, semințelor oleaginoase și a mierii în sistemul de măsuri de salvagardare automate propuse pentru carne de pasăre, ouă și zahăr. Am solicita, de asemenea, modificarea perioadei de referință pentru acest sistem de la volumul mediu al anilor 2022/2023 la cel al anilor 2021/2022. Trebuie garantat un sprijin specific pentru serviciile vamale la frontierele cu Ucraina.

3. Asigurarea reciprocității în standardele de producție agricolă și un teren de joc echitabil în comerțul nostru. Trimiteți un mesaj puternic și opriți acordul UE-Mercosur în forma sa actuală.

4. Asigurarea unei remunerații corecte pentru fermele europene în lanțul alimentar, cu implementarea urgentă și eficientă a Directivei privind Practicile Comerciale Incorecte în fiecare stat membru, distribuție mai echitabilă a prețurilor în lanț împreună cu o interdicție eficientă a vânzării sub cost.

5. Susținerea unei avansări în cazul plantelor NGT de categorie 1 pentru a transmite un mesaj orientat spre viitor pentru sectorul nostru în ceea ce privește inovația și soluțiile practice.

6. Reglementări suplimentare cum ar fi Directiva privind Emisiile Industriale (IED), Legea privind Restaurarea Naturii (NRL) și Ambalajele și Deșeurile de Ambalaje, care încă se află în discuție de către legislatorii UE, reprezintă "abordări impuse țintite de sus în jos" lipsite de mijloace, tranziții și finanțare adecvate. Acest lucru ar trebui corectat și să reflecte, acolo unde este necesar, mandatele Parlamentului European. Implementarea acestor piese de legislație pe teren în forma în care sunt finalizate în prezent este probabil să ducă la o pierdere de competitivitate, costuri crescute și povară administrativă pentru membrii noștri, precum și la neînțelegeri și respingere.

7. Căutăm sprijin pentru o decizie pozitivă urgentă în ceea ce privește propunerea Comisiei de a modifica anexele Convenției de la Bern pentru a permite gestionarea populației de lupi, ceea ce ar fi benefic pentru fermieri și comunitățile rurale din întreaga UE. În săptămânile și lunile următoare, va fi necesar să evaluăm impactul Pactului Verde asupra sectorului agricol și să învățăm din el. Pentru mandatul 2024-2029, pledăm pentru o reglementare redusă de o calitate superioară. Ca prim pas, va fi crucial să elaborăm un inventar general al impactului legislației adoptate, permițând în același timp timp pentru consultări și discuții tehnice privind orice inițiativă nouă. În aceste timpuri provocatoare, apreciem mâna întinsă și dorința de a participa la discuții facilitate de dialogul strategic lansat de Președinta Comisiei Europene von der Leyen. Suntem dedicați și implicati activ în asigurarea succesului acestui dialog strategic pentru a restabili perspectivele fermierilor și cooperativelor agricole într-un mod constructiv.

Pentru a răspunde provocărilor cu care se confruntă sectorul agricol, pentru a beneficia de oportunitățile oferite de cercetare, inovație și tehnologii noi și pentru a ajuta agricultura și silvicultura să revină pe drumul cel bun, mandatul viitoarei Comisii trebuie să se concentreze pe 4 imperativi:

1. Următorul buget al UE trebuie să reflecte numeroasele provocări cu care se confruntă fermierii.

2. Agenda politicii comerciale trebuie să fie consistentă cu ambiția stabilită în cadrul pieței interne, garantând în același timp măsuri de reciprocitate robuste și asigurând atenție producțiilor UE sensibile.

3. Orice noi propuneri legate de agricultură trebuie să fie însoțite de un studiu de fezabilitate, discutat cu părțile interesate.

4. Este necesar un Comisar pentru Agricultură și Zone Rurale cu un rol cheie ca Vicepreședinte al Comisiei Europene. Pe măsură ce numărătoarea inversă se apropie de alegerile pivoviale care au loc acum doar câteva luni, cei care sunt la inima primei politici europene comune și care cred în viitorul Europei așteaptă cu nerăbdare răspunsul dumneavoastră.

Cu stimă,

Membri Copa Cogeca

Utilizarea tehnologiilor inovatoare reprezintă din ce în ce mai mult realitatea în fermele de creștere a animalelor din Europa, unde tehnologia modernă a menținerii sănătății ajută și la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, mai degrabă decât la creșterea veniturilor.

Extinderea utilizării inovațiilor, ca parte a strategiei UE de la fermă la furculiță, va fi esențială pentru realizarea obiectivelor agendei Green Deal, asigurându-ne că viitorul producției alimentare europene funcționează pentru oameni și planetă.

Așa cum echipele de elită folosesc cea mai recentă tehnologie pentru a maximiza rezultatele și a evita accidentările pe terenul de joc, la fel și în fermele crescătorilor de animale din Europa se încorporează din ce în ce mai mult o gamă de produse pentru sănătatea animală, atât pentru a minimiza impactul bolilor, cât și pentru a maximiza durabilitatea alimentelor pe care le produc.

Proiectul SmartAgriHubs al UE pentru a construi un ecosistem de inovare agricolă pe continent poate stimula și susține adoptarea acestor produse vitale. Astfel de inițiative nu numai că vor contribui la reducerea barierelor existente la intrare și a costurilor în accesarea acestor tehnologii de ultimă oră pentru fermieri, dar, la rândul lor, vor contribui la atingerea obiectivelor de mediu ale UE.

De exemplu, aditivii speciali pentru hrana animalelor, care sunt încorporați în rațiile de hrană ale animalelor, prezintă beneficii clare pentru mediu și susțin un standard ridicat de sănătate și bunăstare pentru animalele din fermă, pe termen lung.

Aditivii folosiți în hrana animalelor pot reduce volumul de metan emis de animalele, un gaz cu efect de seră (GES) puternic cu un efect de încălzire semnificativ mai mare decât dioxidul de carbon, din care animalele produc mai mult de jumătate din emisiile anuale ale UE. În același timp, atunci când aditivii sunt combinați cu alte tehnici de gestionare a creșterii animalelor în ferme, se poate reduce amprenta de carbon înregistrată în dreptul animalelor cu aproape o treime.

Încurajarea dezvoltării unor astfel de aditivi nu numai că ar aduce beneficii fermierilor în mod direct prin îmbunătățirea productivității în fermă și a sănătății animalelor, însă ar contribui mai mult la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră de pe întregul continent.

În al doilea rând, platformele autonome de monitorizare a animalelor, inclusiv instrumente bazate pe inteligență artificială care încorporează monitorizarea vizuală și audio a semnelor cheie ale bolii animalelor, oferă, de asemenea, beneficii duble pentru fermieri și mediu.

De exemplu, tehnologiile de învățare profundă și IA pentru monitorizarea mobilității vacilor în ferme pot ajuta la reducerea șchiopătării prin detectarea timpurie de la 25% la 13,5% în decurs de șase luni. Acest lucru nu numai că îmbunătățește bunăstarea animalelor din ferme, dar oferă și beneficii economice fermierilor și încurajează o producție mai durabilă.

După cum arată cercetările Direcției Tehnice pentru Sănătatea și Bunăstarea Animalelor din Marea Britanie, o scădere cu 10% a șchiopătării într-un efectiv mediu de vaci de lapte economisește 91,25 de lire sterline pe vacă/an. De asemenea, tratamentul timpuriu poate îmbunătăți eficiența și poate reduce amprenta de carbon a animalelor cu o jumătate de tonă de carbon per animal.

În cele din urmă, descoperirile în cercetarea genetică a animalelor ar putea duce la beneficii semnificative de durabilitate pentru fermele europene. După cum a arătat un studiu al înregistrărilor din fermă și al datelor genetice ale animalelor, primele 25% dintre vacile cu genetică superioară au produs cu 10% mai puține emisii de metan în timpul vieții lor. Aceste vaci au prezentat, cu 44% mai puțină inclinare spre utilizarea antibioticelor pe parcursul vieții lor și cu 5% au consumat mai puțină hrană pentru întreținere, comparativ cu grupul vacilor cu o genetică inferioară.

Având în vedere aceste dovezi, guvernele trebuie să ia în considerare cu seriozitate investițiile în programele de cercetare genetică a animalelor și de reproducere ca mijloc de a deschide calea pentru ca următoarea generație de animale să fie și mai durabilă, oferind, în același timp, beneficii de productivitate și eficiență fermierilor europeni.

În cele din urmă, dovezile tot mai mari indică potențialul tehnologiilor moderne de sănătate a animalelor de a reduce emisiile de GES și de a îmbunătăți durabilitatea, ca să nu mai vorbim de a oferi standarde mai înalte de bunăstare a animalelor, de a sprijini fermele să devină mai productive și de a reduce răspândirea bolilor între specii.

Ca atare, creșterea disponibilității și utilizării produselor de sănătate animală în UE, dintre care multe încep deja să își pună amprenta pe întreg continentul, este un obiectiv deschis pentru creșterea durabilității.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene s-a publicat vineri, 3 noiembrie 2023, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/2452 al Comisiei din 26 octombrie 2023 de înregistrare a unei denumiri în Registrul indicațiilor geografice protejate (IGP), „Salinate de Turda – IGP”.

Astfel, „Salinate de Turda – IGP” se alătură celor 12 produse românești recunoscute și înregistrate la nivel european: Magiun de prune de Topoloveni (Indicație Geografică Protejată), Salam de Sibiu (Indicație Geografică Protejată), Novac afumat din Țara Bârsei (Indicație Geografică Protejată), Scrumbie afumată de Dunăre (Indicație Geografică Protejată), Telemea de Sibiu (Indicație Geografică Protejată), Cârnați de Pleșcoi (Indicație Geografică Protejată), Cașcaval de Săveni (Indicație Geografică Protejată), Salata cu icre de știucă de Tulcea (Indicație Geografică Protejată), Telemea de Ibănești (Denumire de Origine Protejată), Salată tradițională cu icre de crap (Specialitate Tradițională Garantată), Plăcintă dobrogeană (Indicație Geografică Protejată) și Pită de Pecica (Indicație Geografică Protejată).

În prezent, România mai are două produse care se află în etapa de verificare la nivelul Comisiei Europene, respectiv pentru dobândirea protecției Indicației Geografice Protejate - Batog deltaic de sturion și Babic de Buzău, iar în faza de opoziție europeană, pentru dobândirea protecției Specialitate Tradițională Garantată – Sardeluță marinată.

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Denumirea produsului „Salinate de Turda - IGP” a dobândit protecția pe sistemul de calitate Indicație Geografică Protejată (IGP) în baza Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 privind sistemele din domeniul calităţii produselor agricole şi alimentare.

Indicația geografică protejată (IGP) evidențiază legătura dintre regiunea geografică specifică și denumirea produsului, în cazul în care o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică poate fi atribuită în mod esențial originii sale geografice. Pentru a beneficia de această etichetă de calitate, cel puțin una dintre etapele de producție, prelucrare sau preparare trebuie să aibă loc în regiune.

„Salinate de Turda -IGP” este preparat de carne, fiind un produs afumat și uscat, obținut prin procesul de sărare umedă cu saramura naturală (numită popular în zonă „mărătoare” sau „murătoare”), în amestec cu mixul de condimente, zaharuri și culturi lactice, timp de 5-7 zile, afumat cu lemn de esență tare (fag), a următoarelor piese anatomice ale carcasei de porc: ceafă, cotlet, piept și pulpă, urmată de o etapă de maturare-uscare timp de 20-28 de zile.

„Salinate de Turda – IGP ” se comercializează sub denumiri diferite în funcție de piesa anatomică a carcasei de porc care reprezintă materia primă și anume: ceafă, cotlet, piept și pulpă de porc.

Produsul „Salinate de Turda -IGP” este prezentat ambalat sau ca bucăți întregi sau feliate.

Toate etapele specifice procesului de producție pentru obținerea produsului „Salinate de Turda -IGP” se desfășoară în aria geografică delimitată, respectiv Municipiul Turda și comunele: Mihai Viteazu, Tureni, Ploscoș, din județul Cluj. Procesul de producție a produsului „Salinate de Turda -IGP” cuprinde următoarele etape specifice: pregătirea materiilor prime/a ingredientelor, tranșare, dezosare și alegerea cărnii, sărare umedă cu saramură naturală („mărătoare”) din aria geografică, condimentare, maturare timp de 5-7 zile, afumare cu lemn de esență tare (rumeguș de fag), uscare timp de 20-28 de zile.

„Salinate de Turda -IGP” este un produs din Clasa 1.2. Produse din carne (preparate, sărate, afumate etc.) din anexa XI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr.668/2014 al Comisiei.

La fabricarea produsului „Salinate de Turda” sunt utilizate următoarele ingrediente:

Carcasă de porc proaspătă/refrigerată sau congelată care provine de la animale sănătoase, sacrificate în condițiile prevăzute de lege, tranșată și dezosată în cele 4 părți anatomice;

„Mărătoarea” (sau „Murătoarea”) este o soluție salină (saramură), omogenă, existentă, în mod natural în județul Cluj.

 Mix de condimente (sare, muștar, ienupăr, piper, frunze de dafin, usturoi, ienibahar, scorțișoară), zaharuri, culturi lactice (starter);

Legătura produselor din carne „Salinate de Turda-IGP” cu regiunea de producție rezultă din îndelungata tradiție a locuitorilor din zonă, folosind metoda de conservare prin saramurarea și afumarea cărnii, în perioadele de iarnă, după tăierea porcului, fapt cunoscut din vremuri străvechi. Procesul de sărare umedă prin utilizarea „mărătorii” pentru conservarea cărnii se realizează cu saramura recoltată din fântânile cu apa sărată din zona (Micești, Valea Florilor, Valea Sărată Turda).

Din punct de vedere al caracteristicilor organoleptice, ceea ce distinge acest produs de alte produse similare este faptul că prin metodele naturale de saramurare, condimentare și maturare în condiții controlate (umiditate, temperatură) se păstrează frăgezimea și suculența cărnii.

Calitatea și caracteristicile produsului „Salinate de Turda” sunt rezultatul factorilor naturali și/sau umani din zonă, pentru care există înscrisuri și referințe bibliografice.

Spre deosebire de alte produse similare, produsul „Salinate de Turda - iGP” are următoarele caracteristici specifice:

- aspect exterior: caracteristic părții anatomice care a constituit materia primă, culoare roșu închis la exterior, aspect uniform și culoare predominant roșu-închis, în cazul pulpei și mai neuniform și de culoare predominant roșu-deschis, în cazul pieptului de porc; ceafa prezintă o culoare roșiatică cu un ușor aspect marmorat (bucăți mici de grăsime dispersate în masa musculară); cotletul are o culoare roșu închis, uniformă fără grăsime în compoziție; suprafață nelipicioasă, fără mucegai sau corpuri străine;

- în secțiunea transversală: culoare cu nuanțe de la roșu-închis la roșu-deschis, cu consistență fermă, ușor elastică, care la tăiere își păstrează integritatea;

- gust și miros – sărat, specific procesului, aromă specifică produselor din carne afumate cu lemn de esență tare.

Cererea de înregistrare în vederea dobândirii protecției IGP pentru denumirea Salinate de Turda -IGP  a fost înaintată Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) de către grupul aplicant ASOCIAȚIA PENTRU PROMOVAREA SALINATELOR DE TURDA (APST), din județul Cluj (procesator: CIA ABOLIV S.R.L. din comuna Mihai Viteazu, str. Morii, nr. 99A, județ Cluj).

Grupul aplicant are un rol important, conferit de art. 45 din Regulamentul nr.1151/2012, conform căruia acesta trebuie să contribuie la garantarea calităţii, reputaţiei şi autenticităţii produsului “Salinate de Turda - IGP” pe piaţă, prin monitorizarea utilizării comerciale a denumirii şi informarea autorităţilor competente, în vederea asigurării protecţiei juridice. Totodată, grupul aplicant trebuie să desfăşoare activităţi de informare şi promovare a produsului către consumatori.

Documentația este publică pe site-ul www.madr.ro, la link-ul https://www.madr.ro/ (pdf)

Sursa: madr.ro

Vineri, 13 octombrie 2023, statele membre au votat, în cadrul unui comitet permanent pentru plante, animale, alimente și furaje (SCOPAFF), propunerea Comisiei de a reînnoi, pentru 10 ani, utilizarea glifosatului. Majoritatea necesară pentru adoptarea (sau respingerea) propunerii nu a fost atinsă.

Drept urmare, propunerea, care se bazează pe un aviz emis de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), va fi înaintată Comitetului de Apel.

Se așteaptă ca Comitetul să discute și să voteze propunerea Comisiei în prima jumătate a lunii noiembrie. O decizie privind reînnoirea glifosatului trebuie luată până la 14 decembrie 2023, deoarece aprobarea actuală expiră la 15 decembrie 2023.

Voting SCoPAFF 13 0ct 23

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a transmis Comisiei Europene declarația de cheltuieli pentru decontarea fondurilor europene în valoare de 202,8 milioane de euro (202.820.673,66 euro). Această sumă reprezintă contravaloarea plăților acordate din bugetul național în primul trimestru al anului 2023 către fermieri, procesatori, antreprenori și autorități publice care au realizat investiții în agricultură și dezvoltare rurală, dar și pentru măsurile de mediu și climă.

Documentul transmis Comisiei Europene cuprinde totalul plăților efectuate de AFIR în perioada 1 ianuarie – 31 martie 2023 către beneficiarii proiectelor de investiții și ai plăților directe și compensatorii. Plățile efectuate provin din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), respectiv suma 192,6 milioane de euro (192.643.697,57 euro), precum și din Instrumentul de Redresare al Uniunii Europene (EURI) cu valoarea de 10,2 milioane de euro (10.176.976,09 euro).

„Toate aceste sume pe care le-am solicitat la Comisia Europeană sunt rezultatul plăților pe care AFIR le-a făcut beneficiarilor și vin să reîntregească bugetul de stat. Agenția lucrează în ritm alert pentru a rambursa solicitanților sumele necesare în urma derulării proiectelor și astfel să accelerăm ritmul de absorbție a fondurilor europene pe care le gestionăm”, a menționat George CHIRIȚĂ, Directorul general AFIR.

Conform fluxului procedural stabilit la nivelul Comisiei Europene, declarația de cheltuieli aferentă perioadei 1 ianuarie – 31 martie 2023 a fost încărcată în sistemul informatic utilizat pentru schimbul de date între statele membre și CE, urmând ca, după verificarea sumelor din declarația Până în prezent, Comisia Europeană a rambursat României 7,88 miliarde de euro pentru investiții realizate în agricultură, pentru dezvoltarea mediului rural și pentru plăți directe și compensatorii aferente Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020, precum și perioadei de tranziție 2021 – 2022.

În timp ce economia mondială părea să se îndrepte către o revenire la normal după pandemia provocată de Covid-19, criza ucraineană revigorează dezbaterile privind suveranitatea Uniunii Europene pentru a satisface nevoile sale alimentare și industriale vitale.

Confruntați cu riscul creșterii prețurilor la inputurile din agricultură sau chiar cu cel al penuriei de alimente pentru țările cu cele mai mari deficite de materii prime agricole, precum statele din Africa de Nord și Orientul Apropiat, multe organizații agricole din statele membre au cerut o creștere a producției europene pentru a atenua efectul acestei crize, chiar dacă aceasta a însemnat revenirea la anumite obiective ale politicii agricole europene referitoare la reducerea productivității la utilizarea mai redusă a terenului arabil.

Așa cum era de așteptat, aceste poziții au dus imediat la o reacție a ONG-urilor de mediu, care denunță această inițiativă a „purtătorilor de standarde ai agriculturii industriale“ ce profită de situația creată de războiul din Ucraina pentru a încerca astfel să reducă domeniul de aplicare a strategiei „De la fermă la furculiță“. Obiectivele acestei politici, spun ei, sunt tocmai creșterea sustenabilității agriculturii europene și a autonomiei sale agricole, atât din punctul de vedere al autosuficienței, cât și al autonomiei față de inputurile importate sau al creării de dependențe energetice.

Potrivit acestor apărători ai F2F, adevărata soluție ar fi consolidarea stocurilor strategice și a instrumentelor financiare care să permită atenuarea efectelor crizei pentru țările cu cele mai multe deficite, fără a renunța la politica agroecologică care va duce în cele din urmă la asigurarea autosuficienței alimentare a Europei.

Ca de multe ori în acest tip de dezbatere, ambele părți au dreptate în teorie, dar la scări de timp diferite. Anumite scenarii oferă o cale către o reorientare a agriculturii europene făcând posibilă satisfacerea nevoilor europene, și chiar păstrarea capacității sale de export pentru punctele sale forte (cereale în special) pentru a continua să își asume contribuția europeană la securitatea alimentară mondială. Dar acestea sunt scenarii pe termen lung (până în 2050), în timp ce răspunsurile ce trebuie date la criza ucraineană sunt pe termen scurt și mediu: va trebui, evident, să ne confruntăm cu o criză acută în 2022 și 2023 și, cel mai probabil, cu o ieșire a Rusiei și Ucrainei din comerțul global cu produse agricole materii prime pentru câțiva ani, cu excepția unei întorsături miraculoase (retragerea Rusiei care justifică încetarea sancțiunilor economice sau victoria militară a Ucrainei, adică două ipoteze pe care ar fi puțin riscant să pariem).

Pentru următorii ani va fi, fără îndoială, necesară îmbinarea măsurilor recomandate de cele două „tabere“: o mai bună gestionare a stocurilor internaționale și sprijin financiar pentru țările cu deficit, dar și o creștere, cel puțin temporară, a producției europene, până când vom putea vorbi de planul agroecologic.

După cum am văzut, scenariul TYFA (Ten Years for Agroecology) își propune să răspundă nevoilor alimentare ale Uniunii Europene și chiar să-și păstreze contribuția la securitatea alimentară în țările cele mai dependente de exporturile sale agricole, eliminând în același timp importurile de proteină vegetală. La aceste obiective (care pe termen lung ar răspunde perfect provocărilor actuale) se adaugă eliminarea utilizării pesticidelor și a îngrășămintelor de sinteză. Deși cuvântul nu este pronunțat în mod explicit, este, prin urmare, o tranziție 100% către agricultura organică.

Acest scenariu poate fi criticat pentru ipotezele sale prea optimiste: decalajul între recoltele organice și cele convenționale este adesea mai mic decât realitatea observată în prezent și își asumă o capacitate europeană de producție, a culturilor proteaginoase, mai mare, care rămâne însă de demonstrat. Echilibrarea pierderilor presupuse ale producției agricole globale (-35%) prin schimbarea radicală a dietei, care sunt foarte clar explicate: precum consumul de carne de bovină, suine sau pasăre (- 69%, - 60% și respectiv - 65%).

Totuși, singurele obiective cuantificabile ale „F2F“ sunt cele de reducere a inputurilor: antibiotice pentru animale, îngrășăminte și pesticide. În ceea ce privește evoluția dietei europene, aceasta se rezumă la dorințe pioase care nu sunt însoțite de vreun obiectiv cuantificat (cu excepția risipei alimentare), nici de un termen datat. Pe de altă parte, țintele de reducere a inputurilor sunt stabilite pentru 2030, unde TYFA plănuia o evoluție pe o perioadă mai mare de 30 de ani!

Înțelegem logica politică din spatele acestor „obiective“ ale F2F: este mai ușor din punct de vedere politic să impunem constrângeri asupra unei populații minoritare de fermieri și dependente de finanțare publică decât asupra tuturor alegătorilor-consumatori... Asta cu atât mai mult cu cât urmează retorica firească a partidelor ecologiste, care, din aceleași motive, și-au impus o viziune conform căreia agricultura intensivă este responsabilă de toate relele și, prin urmare, reducerea inputurilor ar fi instrumentul esențial pentru a îmbunătăți miraculos starea ecosistemelor.

Această obsesie ecologică împotriva „productivismului“ agricol are rădăcini istorice: a răspuns viziunii ecologiei științifice emergente în ultima treime a secolului XX, mai întâi sensibilizată la problemele locale (poluarea cauzată de inputuri, deteriorarea biodiversității în peisajele agricole).

Dar, de atunci, problemele și prioritățile ecologiei științifice au evoluat: conștientizarea schimbărilor climatice ne impune să monitorizăm impactul activităților noastre și al consumului nostru asupra emisiilor de gaze cu efect de seră. La nivel agricol, acest lucru duce la un interes pentru analizele ciclului de viață (ACV) ale alimentelor noastre, așa cum am făcut pentru bunurile industriale sau pentru transport. Consecința acestei viziuni noi, mai globaleȘ este necesar ca să ne interesăm de echilibrul ecologic al agriculturii, raportându-l la cantitățile de alimente produse, și nu la suprafețele cultivate, așa cum se făcea anterior.

Totuși, acest lucru schimbă radical punctul de vedere deoarece ACV-urile reduse la kilogramul de hrană sunt cel mai adesea în avantajul produselor agriculturii convenționale, atunci când sunt comparate cu produsele celei mai dezvoltate agriculturi extensive, și anume cea organică. Chiar dacă această întrebare este încă subiectul controverselor, simplul fapt că reprezentanții bio solicită (fără succes până acum) retragerea comparațiilor ACV între produsele ecologice și cele convenționale arată cât de mult se înclină balanța cunoștințelor științifice.

Erodarea biodiversităţii la nivel global a devenit, de asemenea, o preocupare majoră. Totuși, inventarele faunei mondiale arată că agricultura este sectorul economic care contribuie la această erodare, însă se constată faptul că scăderea biodiversității este mult mai mare în țările din Sud, unde agricultura este mai extinsă decât în Europa și America de Nord, regiunile în care agricultura intensivă este de departe modelul predominant.

În plus, dezvoltarea agriculturii în aceste țări din Sud este condusă în esență de culturile de export, destinate satisfacerii nevoilor țărilor din Nord. Aceasta ridică semne de întrebare cu privire la efectele secundare ale unei posibile contribuții reduse a agriculturii europene, care în starea actuală a comerțului internațional riscă mai ales să genereze o defrișare în creștere în sud, dacă nu este însoțită de o schimbare radicală a dietei în Europa.

În mod clar, atunci când reducem impactul agriculturii în ceea ce privește cantitățile produse, ecologia științifică (spre deosebire de ecologia politică) arată clar că diminuarea contribuției agriculturii europene nu aduce niciun beneficiu clar de mediu la nivel global. Acest lucru nu împiedică reducerea fertilizării cu produse de sinteză sau folosirea pesticidelor care creează poluare.

Soluția optimă este, fără îndoială, diferențierea politicilor în funcție de regiuni, păstrarea globală a potențialului de producție, promovând totodată agroecologia sau alte forme în regiunile în care este cu adevărat utilă. Marea Britanie post-Brexit explorează și ea această cale, urmând recomandările ecologistului A. Balmford.

Această inversare a viziunii ecologice științifice nu este încă integrată de curentele ecologice dominante, care persistă în a cere reduceri nemotivate ale inputurilor, considerate ca markeri ai radicalismului ecologic, chiar dacă nimeni nu este capabil să cuantifice beneficiile acestor reduceri pentru climă sau biodiversitate. Nerăbdător înainte de toate să împace acest curent de opinie, dar și să-și dea un „leac științific“, F2F și-a prezentat așadar dorința de a reduce inputurile, dar asociind de fiecare dată fără coerență două obiective, unul având un sens real din punct de vedere științific, celălalt pur ideologic sau demagogic.

În cazul îngrășămintelor de sinteză: să reducă cantitățile folosite, ceea ce este desigur pe deplin de dorit în cazul regiunilor care depășesc media europeană, însă nu are sens din punctul de vedere al poluării mediului și duce în mod clar la o pierdere a randamentelor, în special în zonele clasificate ca vulnerabile la nitrați, unde fertilizarea pe bază de azot este deja limitată, având în vedere potențialul de producție.

În cazul pesticidelor:

  • reducerea cu 50% a utilizării produselor „cele mai periculoase“ (ceea ce poate, dacă este cazul, să aibă sens, cu condiția să rămâi la produse care prezintă un risc dovedit în domeniu, și nu un simplu pericol în sens toxicologic)
  • și reducerea utilizării tuturor pesticidelor cu 50% (ceea ce din nou va provoca inevitabil o scădere a producțiilor, fără niciun beneficiu pentru mediu la nivel global).

La aceasta trebuie adăugată creșterea suprafeței cultivate cu culturi organice cu 25% din totalul suprafețelor, și conversia a 10% din suprafețele agricole în zone neproductive rezervate biodiversității, care produc pierderi suplimentare de producție. Toate fără nici cea mai mică măsură menită să schimbe alimentația europenilor, singura soluție pentru a preveni ca aceste scăderi ale producției să aibă ca rezultat o utilizare sporită a importurilor. Singurul efort cerut consumatorilor de F2F este reducerea risipei alimentare, care este cu siguranță necesar, dar insuficient și, mai presus de toate, nu induce nicio modificare a echilibrului dintre producția animală și cea vegetală.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Într-un comunicat de presă al Reprezentanței Comisiei Europene în România este prezentată o statistică a consumului de antibiotice la nivelul Europei și a gradului de informare a oamenilor cu privire la utilizarea corectă a acestor medicamente.

Un sondaj paneuropean vizând rezistența la antimicrobiene arată că jumătate dintre europeni continuă să creadă, în mod incorect, că antibioticele ucid virusurile.

În același timp, 23% dintre respondenți au luat antibiotice în ultimul an, cel mai mic procent din 2009 încoace, care arată în mod clar că activitatea statelor membre și a Comisiei de a contribui la sensibilizarea cetățenilor cu privire la riscurile utilizării excesive a antibioticelor dă roade. Cu toate acestea, mai sunt multe de făcut.

Rezistența la antimicrobiene (RAM) este unul dintre cele mai mari riscuri pentru sănătatea umană și este una dintre primele 3 amenințări la adresa sănătății. (ECDC) estimează că, în Uniunea Europeană, Islanda și Norvegia, peste 35.000 de persoane mor în fiecare an din cauza infecțiilor rezistente la antibiotice. Astfel de infecții cauzează în UE costuri suplimentare cu asistența medicală și pierderi de productivitate în valoare de 1,5 miliarde euro.

Un Eurobarometru special oferă o imagine de ansamblu a atitudinilor europenilor față de antibiotice. Principalele rezultate sunt:

– Utilizarea antibioticelor a ajuns la un nivel minim record: 23% dintre europeni afirmă că au luat antibiotice sub formă orală în ultimul an, cel mai mic procent din 2009 încoace. Însă acest procent variază de la 42% în Malta, la 15% în Suedia și Germania.

– Aproximativ 8% dintre antibiotice au fost administrate fără rețetă medicală.

– O foarte mare parte dintre europeni au luat antibiotice fără justificare (adică doar pentru infecții virale sau pentru simptome).

Sondajul a arătat, în plus, o lipsă îngrijorătoare de conștientizare în rândul cetățenilor cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor:

– Doar jumătate (50%) dintre respondenți știu că antibioticele sunt ineficace împotriva virusurilor.

– Doar 3 din 10 europeni știau că utilizarea nenecesară a antibioticelor le face să devină ineficiente, că administrarea antibioticelor ar trebui să înceteze numai la finalizarea întregii cure de tratament, că antibioticele generează adesea efecte secundare, cum ar fi diareea, și că antibioticele nu sunt eficace împotriva răcelilor.

Noile date publicate ECDC arată că, în ansamblu, între 2016 și 2020, în UE/SEE, numărul de infecții și de decese cauzate de rezistența la antibacteriene a crescut semnificativ. Între 2017 și 2021 s-a înregistrat, de asemenea, o creștere a numărului și a proporției infecțiilor invazive raportate cu Klebsiella pneumoniae și cu Acinetobacter spp., care sunt rezistente la carbapeneme, un grup de antibiotice care sunt adesea utilizate în ultimă instanță.

Consumul total de antimicrobiene la oameni (în sectorul asistenței medicale primare și în cel spitalicesc) a scăzut cu 23% în perioada 2012-2021. Deși acest aspect demonstrează o reducere importantă a utilizării nenecesare a acestor medicamente, consumul celor mai eficiente antibiotice a crescut, în plus, foarte mult, în special în spitale. De exemplu, consumul de carbapeneme în spitale a crescut cu 34% între 2012 și 2021.

Amenințarea din ce în ce mai mare evidențiază necesitatea de a combate RAM printr-o abordare de tip „O singură sănătate“, recunoscând legăturile dintre sănătatea umană, sănătatea animală și mediu. Mai devreme în cursul acestui an au intrat în vigoare noi norme ale UE pentru a asigura faptul că antimicrobienele esențiale pentru medicina umană rămân eficace prin interzicerea utilizării lor în medicina veterinară. Comisia a publicat, în plus, o revizuire a planurilor naționale

„O singură sănătate“ (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM) ale statelor. Revizuirea a constatat că multe state membre ar avea de câștigat de pe urma unei abordări mai puternice de tip „O singură sănătate” în lupta împotriva RAM, ținând seama de impactul antibioticelor asupra mediului. În plus, Comisia a emis un aviz al Grupului de experți privind modalitățile eficiente de a investi în sănătate pentru a gestiona RAM în întregul sistem de sănătate.

În prima jumătate a anului 2023, Comisia își va intensifica acțiunile vizând RAM printr-o propunere de Recomandare a Consiliului și ca parte a unei propuneri de revizuire a legislației UE în domeniul farmaceutic. În cursul anului 2023, UE va lansa o acțiune comună în valoare de 50 de milioane euro cu statele membre, Norvegia, Islanda și Ucraina vizând RAM, în cadrul programului EU4Health. În cadrul programului Orizont 2020, programul de cercetare al UE, au fost mobilizate peste 690 de milioane euro pentru a sprijini cercetarea și inovarea în domeniu. În primii doi ani ai programului Orizont Europa au fost angajate 32,5 milioane euro pentru 13 proiecte de cercetare care abordează rezistența la antimicrobiene.


  • Sondaj Eurobarometru: doar 1 din 2 respondenți știe că antibioticele nu sunt eficace împotriva virusurilor.
  • Rezistența la antimicrobiene apare atunci când microbii suferă modificări în timp și încetează să mai răspundă la medicamentele concepute pentru a le ucide. Acest fenomen face ca infecțiile să fie mai greu de tratat și crește riscul de boli, de boli grave și de decese.

Laura ZMARANDA

Potrivit unui comunicat de presă al Reprezentanței Comisiei Europene în România, recent a fost adoptat un Plan de acțiune revizuit al UE pentru a pune capăt comerțului ilegal cu specii sălbatice de floră și faună, așa cum anunța în Strategia privind biodiversitatea pentru 2030. Comerțul ilegal cu specii sălbatice profitabil de pe piața neagră mondială contribuie la epuizarea sau dispariția unor întregi specii și favorizează bolile zoonotice, boli care trec de la animale la oameni. Potrivit Raportului din 2020 privind infracțiunile împotriva speciilor sălbatice la nivel mondial al Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate, toate țările din lume sunt afectate de traficul cu specii sălbatice, fiind implicate o gamă largă de specii, de la anghilă la pangoline și până la lemnul de trandafir. Planul actualizat va orienta noile acțiuni ale UE de combatere a traficului cu specii sălbatice de faună și floră până în 2027, pe baza primului Plan de acțiune adoptat în urmă cu șase ani.

Planul revizuit are patru priorități principale:

  • Prevenirea traficului cu specii sălbatice de faună și floră și înlăturarea cauzelor profunde ale acestuia, prin reducerea cererii de specii sălbatice comercializate ilegal, prin sprijinirea mijloacelor de subzistență durabile în țările de origine și prin combaterea corupției la toate nivelurile;
  • Consolidarea cadrului juridic și de politică împotriva traficului cu specii sălbatice, prin alinierea politicilor UE și naționale la angajamentele internaționale și la cele mai recente date concrete, precum și prin colaborarea cu sectoarele economice implicate în comerțul cu specii sălbatice;
  • Asigurarea respectării reglementărilor și a politicilor de combatere eficace a traficului cu specii sălbatice de faună și floră, prin îmbunătățirea ratei de detectare a activităților ilegale în cadrul UE, punând accentul pe consolidarea capacităților de-a lungul întregului lanț de asigurare a respectării legii, încurajând coordonarea și cooperarea în cadrul statelor membre și între acestea și intensificând eforturile de abordare a aspectelor online ale traficului cu specii sălbatice;
  • Consolidarea parteneriatului mondial dintre țările de origine, țările consumatoare și țările de tranzit împotriva traficului cu specii sălbatice de faună și floră, prin consolidarea capacității acestora și prin îmbunătățirea cooperării dintre statele membre, actorii UE însărcinați cu asigurarea respectării legii și principalele țări din afara UE.

UE este un nod central pentru traficul mondial cu specii sălbatice de faună și floră și joacă un rol esențial în lupta împotriva acestuia. Valoarea comerțului ilegal cu specii sălbatice de faună și floră raportată în UE a fost de minimum 4,7 milioane euro în 2019, dar este probabil ca această valoare să fie în realitate mult mai mare. Autoritățile statelor membre ale UE efectuează constant confiscări legate de flora și fauna sălbatică (medicamente, corali, reptile, păsări, plante și mamifere). Începând din 2017, în UE au fost recenzate anual, în medie, peste 6 000 de cazuri de confiscări implicând specii sălbatice de faună și floră incluse pe lista CITES.


Laura Zmaranda

Noua arhitectură ecologică a Politicii Agricole Comune (PAC) pentru perioada 2023-2027 este menită să fie un instrument crucial pentru atingerea obiectivelor Pactului Verde, inclusiv ambiții mai mari pentru utilizarea durabilă a pesticidelor în UE. Confruntată cu necesitatea urgentă de a rezolva problema pesticidelor și criza biodiversității din Europa, Comisia propune să reducă la jumătate utilizarea și riscurile pesticidelor chimice și mai periculoase în UE până în 2030, ca parte a strategiei sale de la fermă la furculiță.

Prin urmare, teoretic, noua PAC ar trebui să sprijine fermierii în utilizarea durabilă și redusă a pesticidelor printr-o serie de reguli și măsuri. Mai exact, statelor membre li s-a oferit oportunitatea de a concepe intervenții în planurile lor strategice menite să reducă dependența de pesticide.

Pe 22 iunie, CE a lansat propunerea de noi reguli europene privind pesticidele care vor transforma actuala directivă privind utilizarea durabilă a pesticidelor într-un regulament. Pentru a asigura o mai bună punere în aplicare a acestor norme privind pesticidele decât în ​​trecut, Comisia a explicat că statele membre vor putea, de asemenea, să utilizeze fondurile noii PAC pentru a-și compensa fermierii pentru costurile de punere în aplicare a acestui regulament.

Franța pare să fie unul dintre studenții buni doar în aparență: suprafețele vizate de „managementul durabil al pesticidelor“ sunt toate suprafețele angajate în calea „practicilor“ sau „de certificare“ a ecoregimului al căror conținut nu este în realitate în niciun caz calea care garantează o reducere a pesticidelor, precum și a zonelor vizate de măsura agromediu și climă „gestionarea calității și cantitativă a apei pentru culturile de câmp“ care rămâne anecdotică din lipsă de buget și ambiție.

Însă, de câteva luni, apelurile s-au înmulțit pentru a pune în discuție această strategie europeană în numele producției și al suveranității alimentare. „A folosi scuza războiului din Ucraina pentru a dilua aceste propuneri și a ne speria spunându-ne că durabilitatea înseamnă că va fi mai puțină mâncare este absolut iresponsabil. […] Știința este lipsită de ambiguitate. Pesticidele ne amenință pe termen lung securitatea alimentară“, a inserat Frans Timmermans, în timp ce propunerile vor trebui acum discutate și adoptate de Consiliu și Parlamentul European.

„Preocupările privind siguranța alimentelor nu fac acțiunile împotriva pesticidelor mai puțin urgente. Utilizarea excesivă a pesticidelor reprezintă un risc major pentru sănătatea umană și ucide polenizatorii responsabili pentru majoritatea alimentelor pe care le consumăm“, a adăugat Stella Kyriakides. Pentru a răspunde la aceste întrebări, Frans Timmermans a anunțat și lansarea unei analize privind securitatea alimentară pentru a identifica sursa penuriei și a „identifica soluții pe termen lung“. „Dacă această analiză ne obligă să ne reconsiderăm propria poziție, ei bine, suntem pregătiți pentru asta“, a insistat el.

Dacă un stat ar fi lipsit de ambiție, „nu vom reuși să punem presiune“, a indicat un oficial european, recunoscând în același timp că ar fi puțin probabil ca CE să inițieze proceduri de încălcare a dreptului comunitar, dacă este necesar. Deși a salutat adoptarea acestei propuneri, ONG-ul Future Generations a regretat totuși alegerea unui singur indicator care să măsoare atât utilizarea, cât și riscul pesticidelor, afirmând că acesta „discriminează puternic pesticidele utilizate în agricultura ecologică și le favorizează pe cele mai toxice“.

Textul prevede interzicerea completă a utilizării pesticidelor sintetice în „zonele sensibile“, adică zonele Natura 2000 și zonele urbane precum „școli, spitale, parcuri“ sau din nou „locuri de joacă și facilități sportive“.

Pentru a ajuta fermierii să înceapă această tranziție, Comisia a planificat să crească numărul de produse ecologice și cu risc scăzut de pe piață, să promoveze tehnologiile utilizate în așa-numita „agricultură de precizie“ și să modifice Politica Agricolă Comună (PAC), pentru a permite statelor membre să finanțeze aceste modificări utilizând bugetele PAC timp de cinci ani.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Preocuparea fermierilor de a reduce până în 2030 consumul de îngrășăminte chimice cu 20-25% fără a diminua nivelul și calitatea recoltelor se poate înfăptui prin:

a) Întocmirea de asolamente raționale, cu o multitudine de culturi din care să nu lipsească leguminoasele pentru boabe și sola amelioratoare cu graminee și leguminoase perene. Dacă luăm în considerare numai sola amelioratoare, aceasta este echivalentă cu administrarea a 40-50 t/ha gunoi de grajd. După 3 ani de cultivare a lucernei se acumulează în sol 200-300 kg/ha azot organic care este folosit pe parcursul a 3 ani 55%, 27%, 22%. Un astfel de asolament reduce necesarul de azot cu 30-50% și de fosfor și potasiu, cu 20-40%.

b) Aplicarea gunoiului de grajd care în medie conține 0,50% azot, 0,25% P2O5, 0,60% K2O și asigură, în bună măsură, necesarul de elemente nutritive pentru plante pe 2-3 ani folosindu-se astfel:

                   N         P2O5    K2O

Anul I    0,35%    0,45%    065%

Anul II   0,25%    0,15%    0,15%

Anul III   0,10%    0,05%    0

Total      0.70%    0,65%    0,80%

Din păcate, efectivele de animale au scăzut, iar gestionarea gunoiului nu prea se face gospodărește, folosindu-se pe suprafețe reduse.

c) Folosirea resturilor vegetale este sursa cea mai sigură și mai ieftină pentru asigurarea plantelor cu elemente nutritive.

Se obțin 3-4-5 t/ha resturi vegetale care conțin 0,6-0,7% azot, 025-0,30% P2O5 și 1,2-1,5 K2O. Ele trebuie tocate cât mai mărunt, repartizate uniform pe suprafața terenului și încorporate în sol până la 12-15 cm adâncime pentru a asigura descompunerea aerobă cu formarea de humus și elemente nutritive.

Resturile vegetale tratate cu BACTO FIL 10 asigură o mai bună descompunere și furnizarea de nutrienți, reducând necesarul de îngrășăminte cu azot cu 30-50%.

d) Folosirea îngrășămintelor verzi semănate în cultură principală sau în miriște, de regulă, din plante leguminoase, (de exemplu mazărichea) asigură 30-100 kg/ha azot, 10-35 kg/ha P2O5 și 30-120 kg/ha K2O.

e) Folosirea culturilor verzi semănate după culturile principale între 1 august – 1 octombrie și care se pot menține pe teren până în luna martie, anul viitor, pe lângă alte multiple avantaje au și proprietatea de a asigura masa vegetală din care, prin descompunere, se obțin humus și elemente nutritive.

f) Aplicarea îngrășămintelor foliare prin acțiunile lor asupra activității sistemului radicular al plantelor determină creșterea valorificării îngrășămintelor azotate cu 6-18% și a celor fosfatice cu 6-9%.

g) Prezența humusului în sol, realizat din descompunerea aerobă a materialului vegetal obținut de la leguminoase 570 kg/ha și de la cereale 420 kg/ha humus.

Prin mineralizarea humusului rezultă azot și fosfor.

Fiecare unitate Indice azot (IN) eliberează 25-30 kg/ha azot în anii secetoși, 50-60 kg/ha azot în anii cu precipitații medii și 80-100 kg/ha azot în anii ploioși.

h) Metodele de fertilizare contribuie la reducerea necesarului de îngrășăminte chimice în felul următor:

– la fertilizarea clasică randamentul de utilizare a îngrășământului este 15-30%;

– la aplicarea îngrășămintelor cu eliberare controlată randamentul este 50-60%;

– când se asociază cu îngrășăminte foliare, cu biostimulator randamentul este 80-90% și doza de azot se poate reduce la 1/3 sau la ½.

i) Menținerea solului cu grad de afânare favorabil activității microorganismelor; se pot asigura cantități de azot de 10-30 kg/ha prin fixarea liberă, 70-90 kg/ha prin fixarea asociativă și de 60-300 kg/ha prin fixare simbiotică.

j) Efectuarea arăturii în vară, spre deosebire de arătura de toamnă, asigură creșterea conținutului în nitrați de 3-6 ori și în fosfor de 3-5 ori.

Este important este să fie evitate orice pierderi de elemente nutritive prin levigare, prin volatilizare sau prin eroziune.

Folosind numai o parte dintre aceste posibilități se pot asigura recolte competitive cu mai puține îngrășăminte chimice.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Agricultura este un domeniu economic important pentru statele UE, pentru care acestea primesc fonduri europene prin intermediul Politicii Agricole Comune (PAC). Aceste fonduri susțin direct agricultorii prin Fondul european de garantare agricolă, dar și zonele rurale, acțiunea pentru climă și gestiunea resurselor naturale prin Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, după cum se arată într-un document al Parlamentului European.

Subvențiile agricole UE pe țări

În 2019 au fost cheltuite 38,2 miliarde euro în plăți directe pentru fermieri și 13,8 miliarde euro pentru dezvoltare rurală. Alte 2,4 miliarde euro au susținut piața pentru produse agricole.

statistica UE1

Regulile de alocare a fondurilor din Politica Agricolă Comună sunt stabilite prin bugetul UE pe termen lung. Regulile curente sunt în vigoare până în decembrie 2022, după care ultima reformă a Politicii Agricole Comune va intra în vigoare și va continua până în 2027.

Statistici legate de lucrătorii din agricultură în UE

Sectorul agricol a generat 9.476.600 locuri de muncă în 2019 și alte 3.769.850 locuri de muncă în producția alimentară (în 2018) și a reprezentat 1,3% din produsul intern brut al UE în 2020.

România a avut cei mai mulți lucrători în agricultură în 2019, iar Danemarca cei mai mulți angajați în producția alimentară în 2018. Pentru fiecare euro cheltuit, sectorul agricol generează 0,76 euro în plus pentru economia UE. Valoarea adăugată brută provenită din agricultură – diferența dintre valoarea întregii producții a sectorului agricol primar și costul serviciilor și bunurilor folosite în procesul de producție – a fost de 178,4 miliarde euro în 2020.

statistica UE2

Producția agricolă în Europa

Agricultura UE produce o gamă variată de produse alimentare, de la cereale la lapte. UE a emis legi care să garanteze că alimentele produse și comercializate în UE sunt sigure. Strategia UE de la fermă la consumator, anunțată în 2020, urmărește să se asigure că alimentele sunt produse în mod sustenabil. Deputații europeni doresc să elimine folosirea pesticidelor pentru a proteja polenizatorii și biodiversitatea. Totodată, aceștia mai doresc eliminarea folosirii cuștilor în creșterea animalelor de fermă și creșterea suprafețelor de pământ folosite pentru agricultură ecologică până în 2030.

Ion BOGDAN

În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene s-a publicat astăzi, 29 septembrie 2021, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 1723/2021 al Comisiei din 22 septembrie 2021 de înregistrare a unei denumiri în Registrul specialităților tradiționale garantate, „Salată tradițională cu icre de crap” - STG, se arată într-un comunicat al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Pe lângă cele 9 produse românești recunoscute și înregistrate la nivel european: Magiun de prune de Topoloveni (Indicație Geografică Protejată), Salam de Sibiu (Indicație Geografică Protejată), Novac afumat din Țara Bârsei (Indicație Geografică Protejată), Scrumbie afumată de Dunăre (Indicație Geografică Protejată), Telemea de Sibiu (Indicație Geografică Protejată), Cârnați de Pleșcoi (Indicație Geografică Protejată), Cașcaval de Săveni (Indicație Geografică Protejată), Salata cu icre de știucă de Tulcea (Indicație Geografică Protejată) și Telemea de Ibănești (Denumire de Origine Protejată), se alătură cel de al 10-lea, Salată tradițională cu icre de crap (Specialitate Tradițională Garantată).

În prezent, România mai are un alt produs care este în etapa de opoziție europeană, în vederea înregistrării și dobândirii Indicației Geografice Protejate, respectiv Plăcintă dobrogeană.

Rețetă tradițională transmisă de la o generație la alta de peste 30 de ani 

Denumirea produsului „Salată tradițională cu icre de crap”  a dobândit protecția pe sistemul de calitate Specialitate Tradițională Garantată (STG) în baza Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 privind sistemele din domeniul calităţii produselor agricole şi alimentare, fiind o rețetă tradiţională, transmisă de la o generație la alta de peste 30 de ani.

Produsul „Salată tradițională cu icre de crap - STG” este o cremă omogenă, la obținerea căreia se folosesc următoarele ingrediente tradiționale: icre de crap, mix de icre de pește de apă dulce, ulei de floarea-soarelui, apă carbogazificată, zeamă de lămâie, sare.

Salata tradițională cu icre de crap – STG este realizată în două variante: cu sau fără ceapă fiartă. Icrele de crap sărate care dau  denumirea produsului „Salată tradițională cu icre de crap” sunt menționate încă din anul 1916, în lucrarea „Pescăria și pescuitul în România”, de Grigore Antipa.

A doua materie primă din rețeta produsului o constituie „mixul de icre de pește de apă dulce”, menționate în aceeași lucrare, cunoscute sub denumirea de ,,Tarama”. Rolul mixului de icre de pește de apă dulce este de a conferi consistență produsului și de a amplifica gustul icrelor sărate de crap prin faptul că acestea au la bază în special icre de la specii din familia Ciprinide sărate și maturate.

În vederea dobândirii protecției europene, documentația a fost înaintată Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) de către grupul aplicant ASOCIEREA RO PESCADOR - DORIPESCO” (format din operatorii economici (procesatori): DELTAICA SEAFOOD SRL și DORIPESCO PROD SRL).

Grupul aplicant are un rol important, conferit de art. 45 din Regulamentul nr.1151/2012 conform căruia acesta trebuie să contribuie la garantarea calităţii, reputaţiei şi autenticităţii produsului “Salată tradițională cu icre de crap – STG” pe piaţă, prin monitorizarea utilizării comerciale a denumirii şi informarea autorităţilor competente în vederea asigurării protecţiei juridice. Totodată, grupul aplicant trebuie să desfăşoare activităţi de informare şi promovare a produsului către consumatori.

Documentația este publică pe site-ul www.madr.ro la link-ul https://www.madr.ro/docs/ind-alimentara/2020/caiet-sarcini-salata-trad-icre-de-crap-2018.pdf.

În funcție de dinamica piețelor, de schimbarea tiparelor de consum sau a factorilor economici care au condiționat dezvoltarea anumitor sectoare zootehnice, numărul de animale și producția au înregistrat tendințe ascendente sau descendente, după caz. Statistica de față este raportată la efectivele naționale de animale înregistrate oficial de state și a fost realizată conform datelor anului 2019. Cifrele detaliate privind vârsta, sexul, categoria și tipul animalelor în ciclurile de producție sunt strânse o dată sau de două ori pe an la nivel regional și național. În statistica Eurostat sunt analizate doar datele referitoare la efectivele naționale de animale. Cifre mai detaliate pentru analiză sunt disponibile în baza de date online gratuită a Eurostat. Astfel, potrivit datelor, în 2019 în Uniunea Europeană existau 143 de milioane de porci, 77 de milioane de bovine și 74 de milioane de oi și capre. Puțin peste jumătate din producția de carne a Uniunii a provenit din sectorul suinelor, cca. 22,8 milioane de tone, iar producția de carne de pasăre a atins cifra de 13,3 milioane de tone.

Producția de carne de vită

Carnea de vită este obținută din sacrificarea bovinelor cu vârsta de cel puțin un an. Anumite rase de bovine sunt crescute special pentru carnea lor, dar acest produs poate proveni și de la exemplarele pentru lapte. Statisticile Eurostat fac referire la numărul și greutatea carcaselor de la abatoare, a căror carne este considerată bună pentru consumul uman. În 2019, la nivelul Uniunii Europene au fost produse cca 6,9 milioane de tone de carne de bovine (carne de vită și de vițel). Producția a fost mai mică decât cea din 2018 cu cca.  -1,4%.

Producția de carne de vită a înregistrat o creștere semnificativă după eliminarea cotelor de lapte la 31 martie 2015 pentru că unele dintre fermele mici profilate pe producția de lapte și-au încheiat activitatea și animalele au fost sacrificate. Până în 2013, a existat mai degrabă o tendință descendentă a producției de carne de bovine.

Din datele Eurostat, jumătate din carnea de vită UE a fost produsă în trei state membre: Franța (20,8%), Germania (17,9%) și Italia (11,7%). În ceea ce privește producția de carne de vițel, aproximativ 70% din total a fost produsă în trei state membre, și anume Olanda (26,4%), Spania (24,2%) și Franța (19,9%).

Producția de carne de porc, oaie și capră

La nivelul Uniunii Europene, în 2019 producția de carne de porc a fost estimată la 22,8 milioane de tone, cu o ușoară scădere de 0,7% față de 2018. Principalele două state membre producătoare de carne de porc sunt Germania, cu o producție de 5,2 milioane de tone în 2019, și Spania, cu o producție de 4,6 milioane de tone. În timp ce producția din Germania a fost mai mică în 2019, în scădere cu 2,2%, Spania a înregistrat un surplus de 2,4% a producției, fiind practic al șaselea an consecutiv de creștere. Și Olanda a fost privilegiată, cu o creștere puternică de 6%.

UE a produs aproximativ 0,5 milioane de tone de carne de oaie și capră în 2019, ceea ce a fost similar cu nivelul din 2018. Carnea de oaie a reprezentat cca 90% din producția totală combinată.

Trei sferturi din carnea de oaie a UE a fost produsă în Spania (27,6% ), Franța (18,4%), Irlanda (15,0%) și Grecia (11,7%). Principalii producători de carne de capră din statele membre UE sunt Grecia și Spania.

Producția de carne de pasăre

Producția de carne de pasăre produsă la nivelul Uniunii Europene în 2019 a fost estimată la cca 13,3 milioane de tone de carne de pasăre în 2019. Pe fondul unei tendințe ascendente, putem vorbi despre o creștere ușoară a producției cu 0,8%. Această creștere a plasat producția UE cu aproximativ 2,8 milioane de tone peste nivelul înregistrat în 2010, o creștere cumulată de aproximativ 27%. În 2019, principalii producători de carne de pasăre din UE au fost Polonia, cu 2,6 milioane tone, Spania, cu 1,7 milioane tone, Franța, cu 1,7 milioane tone, Germania, cu 1,6 milioane tone, și Italia, cu 1,4 milioane tone. În cazul acestor jucători importanți, nivelurile de producție au crescut cu următoarele procente: Italia – 6,3%, Spania – 4,2% și Polonia cu 1,9%). Franța, în schimb, a înregistrat o scădere de 2,0%. Când prețurile furajelor au fost deosebit de scăzute în perioada dintre 2013 și 2016, iar producția de carne de pasăre a crescut, prețul real pentru păsări a scăzut. Deși această presiune descendentă s-a diminuat în 2017 și 2018, a existat o scădere suplimentară în 2019, de 1,6%.


În 2019 repartiția populațiilor de bovine din Uniunea Europeană era următoarea: Franța (23,5%), Germania (15,1%), Spania (8,6%), Irlanda (8,5%), Italia (8,3%) și Polonia (8,1%). Aproape trei sferturi din exemplarele de suine ale Uniunii Europene se găseau în Spania (21,8%), Germania (18,2%), Franța (9,4%), Danemarca (8,9%), Olanda (8,3%) și Polonia (7,8%). Trei sferturi din oile  de pe teritoriul UE erau în Spania (24,8%), România (16,6%), Grecia (13,5%), Franța (11,4%) și Italia (11,2%). Două treimi din populațiile de caprine din UE aparțineau Greciei, urmată de Spania și România.


(D.Z.)

„Produsele din plastic de unică folosință sunt utilizate o dată sau pentru o perioadă scurtă de timp, înainte de a fi aruncate. Impactul acestor deșeuri de plastic asupra mediului și sănătății noastre este global și poate fi drastic. Produsele din plastic de unică folosință sunt mai susceptibile de a ajunge în mările noastre decât să fie refolosite“, se arată într-o directivă europeană emisă la începutul lunii iulie. Pentru a amplifica și mai mult eforturile de limitare a folosirii plasticului, prin aceeași directivă s-a hotărât ca la nivelul Uniunii Europene să fie interzise 10 articole de plastic de unică folosință. Acestea  se găsesc cel mai frecvent pe plajele europene, alături de uneltele de pescuit, și reprezintă 70% din toate deșeurile marine din UE.

Ce măsuri se impun

Începând din 3 iulie, statele membre ale Uniunii Europene trebuie să adopte măsuri pentru a se asigura că anumite produse din plastic de unică folosință nu mai pot fi introduse pe piața UE. Produsele interzise sunt: bețișoarele pentru igiena urechilor, tacâmurile, farfuriile, paiele și agitatoarele, baloanele și bastoanele pentru baloane, recipientele pentru alimente, cupele pentru băuturi, recipientele pentru băuturi, mucurile de țigară, pungile de plastic, pachetele și ambalajele,  șervețele umede și articolele sanitare din plastic. Pentru alte produse din plastic, cum ar fi uneltele de pescuit, spre exemplu, s-au decis alte măsuri care favorizează limitarea utilizării acestora, reducerea consumului, prevenirea aruncării prin etichetare, implementarea unei scheme mai extinse de responsabilitate a producătorului („principiul poluatorul plătește“) și realizarea unor campanii de conștientizare. Statele membre UE sunt, de asemenea, obligate să se asigure că anumite produse din plastic de unică folosință introduse pe piața lor poartă un marcaj specific pe produs sau pe ambalaj pentru a sensibiliza consumatorii cu privire la prezența plasticului în produs și la metoda adecvată de eliminare a deșeurilor. Această cerință se aplică prosoapelor sanitare, tampoanelor și aplicatoarelor de tampoane, șervețelelor umede și celor de uz casnic, produselor din tutun cu filtre și paharelor pentru băuturi.

Plasticul cel de toate zilele

Definiția plasticului spune că în această categorie sunt incluse materialele constând dintr-un polimer la care s-au adăugat aditivi sau alte substanțe și care poate funcționa ca o componentă structurală principală a produselor finale, cu excepția polimerilor naturali care nu au fost modificați chimic. Directiva exceptează vopselele, cernelurile și adezivii.

Materialele plastice biodegradabile sunt considerate materiale plastice în conformitate cu Directiva din 3 iulie. În prezent, nu există standarde tehnice disponibile pe scară largă pentru a certifica faptul că un anumit produs din plastic este biodegradabil în mod corespunzător în mediul marin într-un interval de timp scurt și fără a provoca daune mediului. Întrucât acesta este un domeniu în curs de dezvoltare rapidă, revizuirea directivei în 2027 va include o evaluare a progresului științific și tehnic privind criteriile sau standardele de biodegradabilitate în mediul marin aplicabil produselor din plastic de unică folosință.

Mai mult de 80% din gunoiul care ajunge în mediul acvatic sunt materiale plastice. Plasticul se acumulează în mări, oceane și pe plajele din UE și din întreaga lume, dăunând vieții marine și biodiversității. Microparticulele de plastic sunt consumate apoi de broaștele țestoase de mare, foci, balene și păsări, dar și de pești și crustacee. În cele din urmă ajung în lanțul alimentar uman.


Un obiectiv al Uniunii Europene presupune creșterea procentului de colectare separată a sticlelor de plastic la 77%, până în 2025, și până la 90%, în 2029. O altă țintă este reciclarea sticlelor în proporție de 25% și refolosirea lor sub formă de sticle de băuturi din PET începând cu 2025. Până în 2030 acest procent ar trebui să crească până la 30% pentru toate sticlele din plastic.



  • Directiva (UE) 2019/904 privind materialele plastice de unică folosință a fost adoptată în iunie 2019 cu scopul de a preveni și reduce impactul anumitor produse din plastic asupra mediului, în special mediul acvatic și asupra sănătății umane, precum și pentru a promova trecerea la o economie circulară cu modele, produse și materiale inovatoare și durabile de afaceri.

Reguli noi pentru articolele de pescuit

Articolele de pescuit reprezintă 27% din obiectele de plastic găsite pe plaje. Directiva revizuită privind facilitățile de recepție portuară încearcă să descurajeze aruncarea uneltelor de pescuit pe mare prin eliminarea penalităților financiare pentru aducerea la țărm. În schimb, în conformitate cu principiul „poluatorul plătește“, directiva din 3 iulie impune o răspundere extinsă producătorului. Practic, producătorii de unelte vor fi responsabili pentru colectarea și eliminarea ecologică a uneltelor, inclusiv uneltele sparte și scoase din uz, precum și uneltele pierdute în timpul operațiunilor de pescuit. Începând cu 2022, statele membre vor fi obligate să raporteze uneltele de pescuit care conțin plastic introdus pe piață și uneltele de pescuit colectate pe mare. (D.Z)

Clubul Fermierilor Români consideră că țara noastră are nevoie astăzi, mai mult ca oricând, de asigurarea unor politici care să sprijine creșterea valorii adăugate în agricultură prin stimularea cantității de depozitare și procesare a cerealelor și plantelor oleaginoase, realizată concomitent cu investiții de modernizare a infrastructurii principale a sistemelor hidroameliorative, care să permită creșterea competitivității afacerilor agricole românești și îndreptarea deficitului balanței comerciale.

România are nevoie de o coordonare care să asigure în mod eficient, responsabil și sustenabil echilibrul între nevoia asigurării securității alimentare a țării și calitatea produselor exportate, respectând în același timp condițiile europene specifice fiecărui produs în parte.

În acest sens, pentru a sprijini fermierii în scopul creșterii valorii adăugate generate de afacerile agricole din România, Clubul Fermierilor Români propune următoarele:

  • Stimularea finanțării specifice realizării unor investiții în infrastructura de depozitare;
  • Subvenționarea dezvoltării și modernizării unităților de procesare cu scopul creșterii capacității de procesare;
  • Oferirea de sprijin cuplat pentru fermieri, în vederea păstrării în țară a materiei prime specifice zonei de procesare;
  • Crearea de facilități fiscale pentru activitatea de procesare;
  • Ofertarea produselor procesate în piețele tradițional partenere pentru vânzarea materiei prime, concomitent cu identificarea de piețe noi pentru comercializarea produselor finite.

”Spre exemplu, pentru cultura de floarea-soarelui, țara noastră utilizează pentru consumul intern aprox. 1,2 – 1,3 mil. tone, dintr-un total prognozat la nivelul anului 2021, de 3,3 mil. tone. Această cantitate reprezintă aprox. 34% din producția Uniunii Europene specifice acestei culturi, realizată la un randament minim de 2,75 tone/ha, în cadrul unei suprafețe însămânțate de 1,2 mil. ha”, explică Cezar Gheorghe, consultantul Clubului și expert analist în comerțul cu cereale.

”Anul acesta, România înregistrează un maxim al producției de floarea-soarelui, raportat la perioada ca membră a spațiului comunitar european, înregistrând astfel o creștere de aprox. 1,22 mil. tone față de anul 2020. Lipsa unor unități de procesare la nivel național conduce la vânzarea materiei prime către țări precum Bulgaria (aprox. 400.000 tone/an), Turcia (aprox. 400.000 tone/an), Ungaria (aprox. 220.000 tone/an), țări din Asia sau vestul Europei (Olanda, Franța și Spania). Practic, în acest an agricol, aprox. 2 milioane de tone vor fi exportate la nivel intra-UE și extra-UE”, concluzionează Cezar Gheorghe.

Impactul financiar al acestor exporturi indică o diferență de 535 dolari/tonă (vânzare materie primă), comparativ cu 1.570 dolari/tonă (vânzare produse procesate), cumul realizat din producția de ulei brut (1.200 dolari/tonă) și cantitatea de șrot rezultat (370 dolari/tonă). Prin acest calcul arătăm că România ar fi putut genera în acest an, doar la nivelul culturii de floarea-soarelui, o valoare adăugată de 2.070.000.000 dolari, fără a lua în calcul veniturile provenite din zona de industrie conexă (procesarea, activitatea furnizorilor de produse necesare procesării, activitatea producătorilor de mase plastice, logistica și distribuția uleiurilor, distribuția și suportul acordat industriei cărnii prin vânzarea de șrot etc.).

Suprafața cultivată cu floarea-soarelui în România reprezintă 27,3% din suprafața totală a Uniunii Europene, aspect care indică încă o dată potențialul de valorificare a acestei materii prime pe plan național. În comparație cu Franța, una dintre țările cu cea mai mare suprafață agricolă la nivel european, care a însămânțat în acest an aprox. 660.000 ha, România înregistrează unul dintre cele mai bune randamente agricole specifice acestei culturi. Mai mult, anul trecut țara noastră a raportat un deficit important privind producția de floarea-soarelui, respectiv 820 mii de tone față de 2019, aspect care a generat ulterior modificări ale prețurilor aferente principalelor produse agroalimentare și nu numai.

”Acest randament se poate menține sau poate înregistra creșteri anuale doar prin realizarea de investiții în modernizarea infrastructurii principale a sistemelor hidroameliorative , care să permită creșterea competitivității afacerilor agricole românești și îndreptarea deficitului balanței comerciale. Diminuarea producției agricole din ultimii ani, datorată lipsei de precipitații, a condus la realizarea unui randament scăzut a celor mai importante culturi agricole la nivel național. Având în vedere impactul pe care l-a avut în fermele din țara noastră, seceta pedologică din 2020 a evidențiat încă o dată importanța vitală a apei pentru agricultură. Întregul spațiu comunitar beneficiză în mod direct de materia primă oferită de țara noastră, iar o diminuare a acesteia va conduce la o instabilitate a securității alimentare, un aspect extrem de important în această perioadă”, afirmă Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Țări precum Rusia sau Ucraina aplică o politică de protecție a siguranței alimentației interne. De exemplu, Ucraina nu rambursează TVA-ul (valoare 20%) la exporturile semințelor de floarea-soarelui, având o mică taxă de export, în timp ce Rusia aplică o taxă de export la nivelul semințelor de floarea-soarelui în valoare de jumătate din costul unei tone, dar nu mai puțin de 320 dolari/tonă. Începând cu 01.09.2021, Rusia va institui o taxă la nivelul uleiului brut de 170 dolari/tonă, aspect care va conduce la lipsa exporturilor în cadrul acestei țări.

”Considerăm că dezvoltarea unor unități de procesare la nivel național va permite crearea unor locuri de muncă, dezvoltarea industriei conexe ca suport pentru activitatea de bază și care la rândul ei, prin segmentele care o compun, va contribui la generarea de valoare financiară și socială”, consideră Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români. ”Clubul Fermierilor Români își manifestă interesul și disponibilitatea de a contribui activ, alături de celelalte părți implicate, la stabilirea și prioritizarea acțiunilor care vizează implementarea cu succes a unor politici care să permită dezvoltarea unităților de procesare la nivel național și a proiectelor de îmbunătățiri ecosistemice și funciare la nivel național.”

Sursa: Clubul Fermierilor Români 

Pria Events, oficiali guvernamentali și reprezentanți ai diferitelor ONG au organizat conferința „Single – Use – Plastic Directive“. Aici s-a evidențiat impactul anumitor produse de plastic asupra mediului și obligativitatea de introducere a Directivei (UE) 2019/904 în legislația României începând cu iulie 2021.

Obiective Directiva (UE) 2019/904

În cadrul conferinței au fost evidențiate efectele Directivei (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului Europei. Directiva are ca obiectiv prevenirea și reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului, în special asupra mediului acvatic și a sănătății umane. De asemenea, se urmărește promovarea tranziției la o economie circulară cu modele de afaceri, produse și materiale inovatoare și durabile, contribuind astfel la funcționarea eficientă a pieței interne.

Directiva UE 2019/904 transpusă în legislația românească impune o reducere cantitativă a consumului de mase plastice până în 2026 și stabilește o țintă de colectare de 90% pentru reciclarea sticlelor de plastic până în 2029 (cu o țintă provizorie de 77% până în 2025). Totodată, aceasta include cel puțin 25% plastic reciclat pentru fabricarea de noi ambalaje până în 2025 (sticlele PET) și 30% până în 2030 (pentru toate sticlele). Un alt element de reținut pentru producători este marcarea obligatorie a anumitor produse din plastic de unică folosință introduse pe piață ce trebuie să poarte un marcaj vizibil, aplicat pe ambalaj sau pe produsul în sine, pe articolele sanitare, servețele umede etc. Etichetele trebuie să informeze consumatorii despre opțiuni adecvate de gestionare a deșeurilor pentru produs sau ce tip de eliminare a deșeurilor trebuie evitată pentru produs și, nu în cele din urmă, trebuie să evidențieze prezența materialelor plastice în produs.

Ce se schimbă în legislația României

„În ceea ce privește produsele din plastic de unică folosință pentru care nu sunt disponibile alternative adecvate și mai durabile, statele membre ar trebui, în conformitate cu principiul „poluatorul plătește“, să introducă, de asemenea, scheme de răspundere extinsă a producătorilor care să acopere cheltuielile necesare pentru gestionarea și curățarea deșeurilor, precum și costurile măsurilor de sensibilizare menite să prevină și să reducă astfel de deșeuri. Respectivele costuri nu ar trebui să depășească costurile necesare prestării serviciilor în cauză într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor și ar trebui să fie convenite în mod transparent între actorii vizați“, se arată în Directiva UE.

De asemenea, restricțiile de piață și marcarea regulilor de produs se aplică începând cu 3 iulie 2021, cerințele de proiectare a produselor pentru sticle se aplică începând cu 3 iulie 2024, iar măsurile de responsabilitate extinsă ale producătorului se aplică de la 31 decembrie 2024.

Barna Tanzcos a precizat: „Problema cea mai complexă este perioada de tranziție. Încercăm să facem față perioadei în care masele plastice au fost permise, cu o perioadă în care majoritatea produselor de mase plastice vor fi interzise la producție, precum și punerea lor pe piață din stocurile pe care le au comercianții sau producătorii. Ar putea exista și măsuri intermediare, încercăm să implimentăm o ordonanță prin care se va interzice folosirea masei plastice la festivalurile organizate de anul acesta. Astfel, printr-o mișcare mai rapidă vom putea avea rezultate pozitive.“

Barna Tanzcos apelează la sprijinul Ministerului Economic, Ministerului Sănărății, asociațiilor de protecție a mediului și a producătorilor prin care vor susține ordonanța de urgență a implementării Directivei (UE) 2019/904 în legislația României. Deși România nu este complet pregătită pentru schimbarea pieței de mase plastice, specialiștii consideră că vor dobândi rezultate eficiente într-un timp optim.

Modele de business Tomra

Totodată, în cadrul conferinței, Doinița Mihai, vice-președintele Tomra, a enumerat modelele de business prin care compania Tomra contribuie la stoparea răspândirii masei plastice. Tomra gestionează 2 linii de business și un accelerator de inovații. Astfel, se oferă o soluție automată a colectării ambalajelor de băuturi și reciclări în buclă închisă, echipamente pentru ambalaje utilizabile și reutilizabile. Totodată, oferă o tehnologie avansată de sortare cu senzor pentru industria alimentară, dar și a mineritului. Tomra dispune de 6.000 sisteme puse la dispoziție în 100 țări din întreaga lume. Doinița Mihai a subliniat: „Suntem cu toții într-un moment în care conștientizăm limitele resurselor, de aceea încercăm să schimbăm paradigma. Pentru a evita poluarea mediului ce duce spre schimbările climatice, politicile publice trebuie să devină din ce în ce mai ambițioase. Rolul acestor Directive este să aducă din ce în ce mai multă lumină și programe bazate pe produsele extinse ale producătorilor prin care stimulează schimbarea.“


Marea problemă a plasticului

Plasticul reușește să ne capteze atenția la nivel mondial, iar dezvoltarea industrială a sec. XX a grăbit procesul de poluare a mediului cu mase plastice, de aceea măsurile de prevenție și stopare sunt tot mai necesare. Constantin Damov, președintele Coaliției pentru Economie Circulară, a remarcat: „Masele plastice au o problemă fundamental deosebită față de celelalte materiale. Acestea sunt foarte ușoare și nu există astăzi niciun sistem care să fie capabil să capteze materialul plastic la sfârșitul ciclului de viață. De fapt, problema plasticului este că datorită volumului enorm este un deșeu în «3D». Este foarte greu de colectat și transportat. Logistica distruge eficiența economică. “


Liliana Postica

Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 – B147/2021 a fost vehement criticată de mai multe organizații, printre care și Societatea Ornitologică Română (SOR) care acuză că se amenință existența a zeci de specii de păsări din România. Mugurel Drăgănescu, președintele executiv al „Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România“ (AGVPS), ne-a dat un interviu tocmai despre acest subiect.

Rep.: Domnule președinte, potrivit proiectului, un vânător va putea împușca în fiecare zi din sezonul de vânătoare 25 de exemplare din specii de păsări precum ciocârlia de câmp, cocoșarul, turturica sau prepelița. Legea stabilește cote zilnice și pentru alte specii de păsări. Ce înseamnă aceasta?

Mugurel Drăgănescu: Pot să vă spun că România este singura țară civilizată din UE în care vânătoarea speciilor migratoare este oprită. Nu am înțeles hotărârea Curții de Apel Brașov care a suspendat vânarea celor 36 de specii migratoare, făcând referire la faptul că nu avem studii naționale și o metodologie clară de calculare a cotelor de recoltă. Precizez că nicio țară europeană nu are o astfel de metodologie. Pornind de la acestea, reprezentanți ai poporului nostru din Parlamentul României au inițiat o modificare a Legii nr. 407 pentru a fi în acord cu alte state europene. Federația Asociațiilor Cinegetice din UE a făcut o documentare și împreună cu domniile lor am arătat că aceasta este procedura practicată și în celelalte țări: așa se vânează speciile migratoare – o cotă pe zi de vânător. În unele țări europene aceasta este mai mare, în altele este mai mică. Să vă mai spun că în Germania și Austria este fără limită?! Într-adevăr, a ieșit un scandal monstru, din câte am înțeles. SOR a prezentat un calcul pur matematic. Înmulțim numărul de vânători cu numărul de zile în care se vânează cu numărul maxim de exemplare care se poate vâna și ne dă o cifră imensă. Vă spun că un vânător nu poate să meargă și nu va merge zilnic la vânătoare, nu este un trăgător așa de bun încât să împuște zece rațe pe zi, cu siguranță nu îl ajută nici condițiile meteorologice să vâneze atâtea etc. Vânătoarea și managementul speciilor sălbatice nu se fac din spatele calculatorului. Probabil că este greu să explic comunității non-vânătoare că acel calcul este ireal. Vor fi și alte discuții în cadrul cărora sperăm să fim și noi prezenți și să ne spunem punctul de vedere.

Rep.: În calitate de vânător, aveți un număr de cartușe pe care le utilizați per an?

M.D.: Legea spune că „la un moment dat“ pot să dețin maximum 500 de cartușe. Deci, dacă eu azi trag 500 de cartușe, merg și mai cumpăr mâine 500, trag 300, mă duc să achiziționez maximum 200 – atât am voie. Dar, pentru a împușca o specie de păsări, în funcție de dexteritate, un vânător poate trage de la minimum un cartuș la 10-15 cartușe ca să nimerească. Nu înseamnă că dacă am cumpărat 10 cartușe am împușcat 10 păsări. Poate că cei care se ocupă de păsările migratoare nu au auzit că există poligoane de tir, iar acolo majoritatea care trag sunt vânători sau „și“ cei care vor deveni vânători. În concluzie, consider că se vrea să fim batjocoriți.

Rep.: Are România cea mai mare biodiversitate de vânat din Europa?

M.D.: Fără discuție, da!

Rep.: Și cum o protejați?

M.D.: Dacă suntem lăsați și suntem crezuți că ceea ce facem este bine, vă demonstrăm că biodiversitatea va exista în continuare. Dincolo de aceste opoziții ale „verzilor“, biodiversitate a existat. Și asta datorită vânătorilor, care gestionează fauna sălbatică de zeci și sute de ani. Pentru că noi suntem principala clasă socială implicată practic în gestionarea faunei, începând de la pază, hrană, investiții financiare până la o extracție care înseamnă o mică cotă din efectivul consistent pe care Ministerul Mediului ne-o acordă anual.

Rep.: De fapt, controlați fondul cinegetic care este al tuturor...

M.D.: Tot teritoriul României este acoperit de 2.153 de fonduri cinegetice, exceptând Parcurile Naționale și Delta Dunării, unde nu sunt constituite fonduri cinegetice. Dar, dacă facem comparație între un fond cinegetic mediu, nu de top, și un Parc Național, eu vă spun că avem o biodiversitate mai mare în fondul cinegetic.

Rep.: Cum s-a ajuns la acest rezultat?

M.D.: Simplu. Pentru că noi suntem interesați să avem și să exploatăm sustenabil această resursă regenerabilă vie, cum denumesc eu fauna sălbatică. Nimeni nu duce cu noi saci de porumb prin nămeții până la brâu ori sare pentru caprele negre și nu numai. Iar dacă noi nu asigurăm paza, cu siguranță există braconieri care așteaptă să își facă de cap.

Din punctul meu de vedere, urșii care intră în localități nu mai sunt animale care se pot întoarce în mediul sălbatic. Pentru că oriunde îi reloci, ei se vor apropia de prima localitate și vor produce de la spaimă la pagube. Și vă dau un exemplu cu o populație de leoparzi dintr-o țară africană. S-a interzis vânătoarea lor, iar comunitatea, exasperată că leoparzii le omorau vitele, a început să-i otrăvească. Populația de leoparzi a suferit o scădere drastică. Au revenit la managementul cinegetic și acum toată lumea e fericită: fermieri, vânători și, glumind, chiar și leoparzii.

Oamenii se întreabă de ce la alții se poate și la noi nu. Anul trecut, mulți vânători din sudul țării au putut merge la vânătoare de gâște în Bulgaria. Oare România este așa de bogată ca să își permită asta? Bulgarii încasau bani pe cazare, pe cartușe, probabil pe închiriere arme, pe mâncare etc.

Iar statul român nu „încasa“ decât pierderi economice.


„Există posibilitatea ca populația locală, exasperată de atacul ursului, să își facă singură dreptate.“


Anca Lăpușneanu

Joi, 10 iunie, a fost dezbătută în Plenul Parlamentului European inițiativa cetățenească intitulată „Să punem capăt erei cuștii”. Propunerea de rezoluție a fost formulată de Norbert Lins, președintele Comisiei pentru Agricultură din Parlamentul European și are ca obiectiv interzicere totală a utilizării cuștilor în vederea creșterii animalelor de fermă până în 2027. În cadrul discuțiilor, eurodeputata Carmen Avram a ținut o alocuțiune de la tribuna Parlamentului în care, alături de susținerea pentru acest demers, a atras atenția că, fără suport adecvat din partea factorilor decizionali, o astfel de tranziție ar putea afecta financiar domeniul zootehniei.
 
Renunțarea la utilizarea cuștilor în zootehnie este din perspectiva europarlamentarei românce un pas către o guvernare responsabilă și un act de respect față de bunăstarea animalelor, însă acest lucru implică și o serie de provocări ce privesc finanțarea producției și competitivității crescătorilor de animale. Din acest motiv, Carmen Avram a cerut ca, măcar de această dată, Comisia Europeană să vină cu un studiu de impact privind aplicarea reformei „Fără cuști”, astfel încât crescătorii de animale să știe la ce să se aștepte:

„Inițiativa cetățenească «End the Cage Age» (Sfârșitul erei cuștilor) e o premieră în istoria Uniunii Europene, prin cei 1.5 milioane de semnatari preocupați nu doar de ce mănâncă, ci mai ales de modul în care hrana ajunge la ei. Această inițiativă e și un pas firesc în contextul Green Deal, în care bunăstarea animalelor ocupă un loc prioritar pe agenda Parlamentului European și a Comisiei pentru Agricultură.

Prin eliminarea cuștilor, atunci când se poate și numai pe baza dovezilor științifice, zootehnia europeană, care deja îndeplinește cele mai înalte standarde din lume, face încă un pas spre o eră guvernată de responsabilitate și respect față de bunăstarea animalelor.

Trebuie doar să avem grijă ca această eră să nu fie decontată de fermier, care a mai făcut recent investiții și care are nevoie, în continuare, de sprijin ca să nu fie afectată competitivitatea sectorului și, cu atât mai puțin, să nu se pună presiune pe buzunarul consumatorului european. Iar rolul nostru este acela de a echipa corespunzător agricultorii europeni - aliații noștri - pentru a livra așa cum ne-au obișnuit, la cele mai înalte standarde. Doar așa putem duce agricultura europeană la următorul nivel, fără să afectăm securitatea alimentară a Uniunii Europene și dreptul fundamental al cetățenilor la mâncare proaspătă, sănătoasă, care respectă bunăstarea animalelor, dar și la prețuri corecte și accesibile.

«End the Cage Age» nu trebuie să devină un atac voit sau accidental la adresa zootehniei europene și la tradițiile culinare ale bătrânului continent. De aceea, sper că, măcar de această dată, pe lângă comunicarea sa, Comisia Europeană va pune pe masă și un studiu de impact, pentru a-i ajuta pe fermieri să-și calibreze business-ul.” a precizat eurodeputata în intervenția sa.

Actuala directivă privind protecția animalelor de crescătorie ce datează din 1998 a stabilit standarde generale de protecție a tuturor animalelor crescute pentru producția de alimente, lână, piele, blană sau alte scopuri - inclusiv pești, reptile și amfibieni - și se bazează pe Convenția europeană pentru protecția animalelor de fermă din 1978. După numeroase modificări, apărute de-a lungul timpului, în prezent, Comisia Europeană analizează revizuirea legislației europene în ceea ce privește bunăstarea animalelor.

Cuprinzând majoritatea sectoarelor de activitate, Acordul pentru Tranziție Ecologică, cunoscut drept Green Deal, va avea un impact deosebit în următoarele domenii: energie, producție industrială și agricultură. Comisia Europeană se angajează să îndeplinească niște obiective ambițioase: reducerea aproape totală a emisiilor de carbon și a poluării, dezvoltarea unei economii circulare bazate pe reciclare și sustenabilitate și reducerea cu până la jumătate a substanțelor fitosanitare din agricultură. Însă, această tranziție vine cu niște costuri care nu sunt deloc neglijabile.

Cine va suporta aceste costuri? Cum vor fi afectați fermierii și ce scheme de suport vor exista? De ce resurse au nevoie agricultorii pentru a reuși în acest proces de ecologizare?

Pentru a înțelege mai bine toate aceste aspecte, Asociația Presei Agricole din România (APAR) a organizat, la jumătatea lunii mai, conferința internațională „GREEN DEAL – PACT şi IMPACT“.

Redăm în cele ce urmează perspectivele a doi decidenți și a doi reprezentanți ai fermierilor cu privire la acest subiect important.

„Europa şi-a propus un obiectiv foarte ambiţios:  lidersheap-ul în această iniţiativă globală de a deveni primul continent neutru din punctul de vedere al emisiilor de carbon până în 2050. Agricultura şi silvicultura au o particularitate foarte importantă în acest proces, şi anume că sunt singurele sectoare care pot capta şi înmagazina dioxidul de carbon în sol, în biomasă. Vorbim în prezent în Uniunea Europeană de un potenţial net de stocare a carbonului de circa 300 de milioane de tone de dioxid de carbon anual. Uniunea Europeană, când a aprobat cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027, s-a angajat ca 30% din bugetul european să fie dedicat cheltuielilor pentru combaterea schimbărilor climatice şi protecţia mediului; iar cel puţin 40% din fondurile PAC vor fi alocate pentru cheltuieli verzi. Noutatea absolută a Politicii Agricole Comune pentru următoarea perioadă, eco-schemele, reprezintă o compensare peste plăţile directe a acelor fermieri care adoptă practici agricole ce contribuie la protecţia mediului şi la combaterea schimbărilor climatice. Procentul nu este încă agreat; Consiliul European a propus 20%, iar Parlamentul 30% şi nu s-a ajuns încă la un numitor comun. Bugetul alocat României pentru perioada 2021-2027 este de 21,7 miliarde de euro, din care 13,6 miliarde euro se duc către Agricultură, iar 6,9 miliarde către dezvoltarea rurală.“ – Mihail Dumitru, director general adjunct, direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a Comisiei Europene (DG-AGRI).

„Mă tem că relocarea celor 30% din fondurile PAC, în conformitate cu principiile Green Deal, se va face în cadrul PAC. Deci, nu sunt bani suplimentari, sunt bani care vor fi luaţi de la alţi fermieri care nu se vor putea angrena în cadrul eco-schemelor. Altfel spus, în plan real vom avea un buget redus al sectorului agricol din UE, chiar dacă punem la socoteală şi cele 7,5 miliarde de euro cuprinse în instrumentul Next Generation. Cu acest buget redus ar trebui să rămânem competitivi pe piață și să luptăm cu importurile extra-europene. Acest lucru nu mi se pare realist.

„Mă tem că relocarea celor 30% din fondurile PAC, în conformitate cu principiile Green Deal, se va face în cadrul PAC. Deci, nu sunt bani suplimentari, sunt bani care vor fi luaţi de la alţi fermieri care nu se vor putea angrena în cadrul eco-schemelor. Altfel spus, în plan real vom avea un buget redus al sectorului agricol din UE, chiar dacă punem la socoteală şi cele 7,5 miliarde de euro cuprinse în instrumentul Next Generation. Cu acest buget redus ar trebui să rămânem competitivi pe piață și să luptăm cu importurile extra-europene. Acest lucru nu mi se pare realist.

Prin urmare, am solicitat Comisiei Europene să vină cu evaluarea impactului, cum ar afecta aceste decizii securitatea noastră alimentară, competitivitatea şi veniturile din agricultură.

Suntem destul de îngrijoraţi că nu avem alternative. De exemplu, în ceea ce priveşte produsele de protecţia plantelor, pur şi simplu nu vedem iniţiative la nivelul UE de a înlocui aceste produse, care probabil nu vor fi reautorizate. Acest lucru este de neacceptat pentru că fermierii au nevoie de soluţii.

Nu ne împotrivim sustenabilității, dar nici nu ne putem aștepta să eliminăm toate soluțiile și fermierii să facă în mod magic ceva ce nu au reușit să facă până acum.“ – Pekka Pesonen, secretar general COPA-COGECA (cea mai mare organizație a fermierilor și cooperativelor agricole din UE.

„Acest Plan Național Strategic trebuie să se plieze pe Pactul Ecologic European, care are obiective ambițioase și vine ca o necesitate la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Ca medic veterinar și profesor de toxicologie înțeleg foarte clar care sunt consecințele unei agriculturi mai puțin responsabile, care utilizează foarte multe îngrășăminte, pesticide, medicamente în creșterea animalelor, dar trebuie să cântărim și care vor fi consecințele asupra fermierilor pe termen lung. Aici trebuie ca alături de decidenții europeni să găsim o soluție.

În această perioadă suntem obligați să gândim, împreună cu fermierii, cum vor arăta acele eco-scheme care vor fi obligatorii pentru Statele Membre, dar vor fi opționale pentru fermier. Dacă fermierii nu le accesează, atunci riscul de a pierde sume mari de bani este foarte mare. Așteptăm decizia privind cuantumul acestor eco-scheme. Noi, la nivel de miniștrilor, am decis 20%, din Parlament a venit propunerea de 30%; probabil se va ajunge la 25% prin trialog; însă ceea ce conteză este ca ele să fie acceptate de fermieri.

Eu, în această perioadă, am o preocupare deosebită față de Planul Național de Redresare și Reziliență și nu înțeleg împotrivirea Comisiei Europene legată de programul nostru privind reabilitarea infrastructurii de gestionare a apei. România este într-o zonă a Europei care este predispusă deșertificării și trebuie să facem ceva. Credem că soluția este această strategie pe care noi ne-am asumat-o, prin care vrem să utilizăm apa cât mai responsabil, să utilizăm apă cât mai puțină și energie din surse regenerabile.“ – Adrian Oros, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România.

„Avem o agricultură polarizată în jurul a două modele: unul de subzistență și altul performant și mai avem o mare problemă legată de fragmentarea terenurilor între foarte mulți fermieri trecuți de 60 de ani. Suntem sub media europeană privind tinerii fermieri și ne aflăm într-o zonă de procent infim în ceea ce privește managerii de fermă tineri. Toate acestea remodelează agricultura europeană și cea românească, iar Green Deal are un impact extraordinar asupra acestui proces de remodelare. Un lucru important este că această tranziție nu se poate face fără integrarea tehnologiilor 4.0 pentru a avea o agricultură mai prietenoasă cu mediu, dar care să mențină și performanța.

Prin urmare avem nevoie de investiții, de acces la tehnologii inovative care să le înlocuiască pe cele folosite până în prezent și avem nevoie de formare de capital uman capabil să facă față provocărilor și să asigure succesiunea.

De aceea am dezvoltat două programe: unul intră deja în al treilea an – Tineri Lideri pentru Agricultură, care are ca țintă 1.000 de tineri, copii de fermieri, care să fie pregătiți prin acest proiect și care să reprezinte masa critică a schimbării din agricultura românească.

Al doilea se numește „Program de pregătire a operatorilor din agricultură 4.0“, un program de pregătire a managerilor de fermă privind noul PAC; avem în lucru ghiduri focusate pe FEADR și pe fondul pentru tranziție justă, dar mai ales pe  eco-scheme care reprezintă ceea va face diferența pe piață.“ – Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români (CFRo)

Daniel Plăiașu

Pagina 1 din 4
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti