reclama youtube lumeasatuluitv

Viitoarea recoltă de cartofi este sub semnul incertitudinii

Ploile îndelungate şi abundente din luna iulie au făcut imposibilă intrarea pe tarlale şi aplicarea tratamentelor împotriva manei şi gândacului de Colorado, culturile de cartof fiind şi sub spectrul putregaiului.

„Este un an foarte dificil pentru cei care desfăşoară activitatea în agricultură, atât în ceea priveşte dezvoltarea, cât şi întreţinerea culturilor. Mi-a fost dat să văd suprafeţe pur şi simplu terminate deoarece, încă de la această dată, nu mai putem vorbi de foliaj, nici măcar de vrejuri verzi. Cartofii din viitoarea recoltă sunt sub semnul întrebării atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Suprafeţe importante au fost afectate de atacul gândacului de Colorado întrucât ploile dese au împiedicat aplicarea celui de-al doilea tratament, iar dăunătorul s-a înmulţit peste măsură, lăsând plantele fără frunze. Un alt pericol care pândeşte cartoful este putregaiul, boală care, de asemenea, este favorizată de umezeala mare din sol, tuberculii putrezind pe suprafeţele cu băltiri. Necazul este că, în aceste condiţii, mana şi putregaiul pot coborî către tuberculi, iar producţia realizată nu va putea fi folosită ca sămânţă pentru anul următor sau cei care o vor folosi s-ar putea să aibă surpriza ca din primăvară să aibă deja boala instalată“, a declarat Haralampie Duţu, director executiv al Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană Suceava.

Silviu Buculei

Colectarea selectivă a deşeurilor aduce venituri la bugetul comunei Cornu Luncii

În comuna Cornu Luncii a fost introdus un sistem de colectare selectivă a deşeurilor după metoda „door to door“, de la uşă la uşă. Mai exact, la fiecare poartă, în ziua de colectare a deşeurilor menajere, gospodarii pun pachetele sau sacii cu gunoaiele selectate pentru fiecare sortiment.

Comuna suceveană Cornu Luncii a intrat în rândul comunităţilor civilizate şi din perspectiva protejării mediului şi a reciclării deșeurilor reutilizabile. Acest lucru se întâmplă în urma aplicării directivelor europene de mediu şi a Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată.

„Stăm relativ bine la nivel european, iar faţă de alte localităţi din România stăm foarte bine. Avem un serviciu propriu de salubritate cu şapte angajaţi în cadrul primăriei, avem două maşini, din care una cu colectare selectivă, iar valorificarea deşeurilor de hârtie, plastic, sticlă, metal contribuie la scăderea costurilor serviciului de salubrizare. Anul trecut am avut 25% din cantitatea de deşeuri colectată selectiv, iar anul acesta vom avea peste 35%. Am cumpărat două cântare, fiecare maşină are cântar şi la fiecare persoană cântărim gunoiul. Din 10 kilograme, cantitatea de 3,5 kilograme trebuie să fie deşeuri reciclabile şi lucrurile sunt foarte bine puse la punct. Sperăm ca, după o perioadă, lumea să se obişnuiască şi să nu mai cântărim la fiecare poartă când ridicăm gunoiul. La solicitarea primarilor am obţinut de la Ministerul Mediului ca tot gunoiul din judeţ să fie colectat din poartă în poartă. Soluţia iniţială cu platforme în fiecare sat nu este viabilă. În sate mari, cum este în Cornu Luncii, trebuia să meargă omul cu roaba şi peste 4 km ca să aducă gunoiul în centru. Colectatul din poartă în poartă elimină mirosurile neplăcute, rozătoarele şi nimeni de la ţară nu doreşte să aibă un spaţiu de depozitare a gunoiului în preajmă“, ne-a spus ing. Gheorghe Fron,  primarul comunei Cornu Luncii. 

Sortarea gunoiului pe categorii duce la scăderea costurilor de salubritate

Pentru ca o treime din deşeurile menajere produse în comuna de pe malurile Moldovei să fie colectate selectiv, primarul şi personalul primăriei au mers din casă în casă pentru a explica populaţiei cum trebuie să selecteze deşeurile. Sortarea gunoiului pe categorii duce la scăderea costurilor de salubritate, care în prezent sunt de 650.000 lei anual. Deşeurile menajere şi cele reciclabile sunt ridicate o dată pe săptămână de la poarta fiecărei gospo­dării. Locuitorii comunei au primit 3.000 de europubele achiziţionate printr-un proiect şi primesc permanent saci menajeri reciclabili în care să pună deşeurile selectate.

„Pentru hârtie, sticlă, plastic ne mai trebuie 9 miliarde de lei vechi pentru a achiziţiona pubele în culorile specifice. Nu le putem achiziţiona pe toate într-un an, de aceea le-am dat oamenilor saci şi treptat în fiecare sat fiecare locuinţă va avea recipiente pentru colectare selectivă. Pentru că sunt nemulţumit cum se face colectarea selectivă, mergem mai întâi noi, conducerea comunei, din poartă în poartă, și le dăm sacii pe un an de zile, pe culori“, ne-a precizat primarul Gheorghe Fron.

Pentru că mai sunt probleme cu salubritatea unor zone vulnerabile prin apariţia unor mici depozite de gunoi făcute de cetăţenii certaţi cu normele de convieţuire, deja se lucrează la implementarea unui sistem cu camere de supraveghere în toate satele.

„Avem camere pe drumurile europene şi judeţene, sunt de mare ajutor pentru poliţişti, este ceva normal. Acum punem camere la intersecţii, vedem cine duce gunoiul în altă parte, putem aplica sancţiuni şi îi putem obliga să ridice gunoiul depozitat unde nu trebuie“, ne-a asigurat primarul Fron.

comLunca 6

Iluminatul public modernizat, economii la buget

Pe lângă banii economisiţi în urma colectării selective a deşeurilor, în această comună se economisesc bani şi din iluminatul public. În urma lucrărilor de modernizare a iluminatului public, comuna Cornu Luncii este mai bine iluminată ca un oraş. Întâi s-a intervenit pe arterele principale, iar acum se acţionează pe uliţe, satele Păiseni, Sasca Mare, Sasca Nouă, Şinca, Cornu Luncii şi Băișeşti având deja finalizate lucrările de reabilitare. În viitor urmează Brăieşti, Dumbrava, Sasca Mică, astfel încât la fiecare stâlp să fie iluminat public.

„Întreaga lucrare este realizată prin forţe proprii. Deşi am extins iluminatul electric pe toate uliţele, am dublat numărul corpurilor de iluminat și, în urma lucrărilor de modernizare, plătim mai puţin la energia electrică faţă de acum şapte ani, când se plăteau două miliarde de lei anual pentru iluminat public. Anul trecut, după lucrările efectuate şi prelungirea reţelei cu 18 km, am plătit cu 380 milioane de lei mai puţin. Din aceste economii am luat lămpi moderne cu led, care consumă de 5 ori mai puţin şi dau lumină de 10 ori mai mult. Tot ce este nou şi modern e scump, reabilitarea întregului sistem a costat peste 10 miliarde de lei, dar în urma calculelor făcute costurile sunt mult mai mici, investiţia fiind amortizată în mai puţin de patru ani“, consideră primarul Gheorghe Fron.

Apă potabilă la robinete şi gaz metan în comună, din economii la salubritate şi energie

Prin reducerea costurilor de salubritate şi a celor cu iluminatul public, de şapte ani la Cornu Luncii nu s-au mărit impozitele şi taxele, iar la agenţii economici coeficientul de impozitare a fost redus de la 1,5 la 0,8. Făcând economii şi cu bani de la bugetul local, cei 7.782 de locuitori ai comunei vor avea cât mai repede apă potabilă la robinete şi o parte de gaz metan. Până în prezent s-au realizat aducţiune nouă de apă potabilă şi canalizare pentru satele Brăieşti, Băişeşti, Cornu Luncii, Sasca Nouă.

„Sperăm anul acesta, cel târziu la începutul anului viitor, să terminăm de conectat toate locuinţele şi să dăm drumul la staţia de epurare. Pe PNDL 2 avem un proiect de 90 de miliarde de lei vechi pentru alimentare cu apă potabilă în satele de munte Sasca Mare şi Păiseni şi la anul sperăm să începem reţeaua de gaz metan. Asta înseamnă civilizaţie. Acum este greu să faci rost de lemne, sunt scumpe, nu se găsesc. Conducta magistrală de gaze naturale trece prin grădinile noastre şi este păcat să nu avem gaz la aragaz sau la sobă“, ne-a spus primarul Gheorghe Fron.

Silviu BUCULEI

  • Publicat în Mediu

2 tone de sturioni obținuți la Bădeuți

În acest moment, țara noastră a revenit printre ţările care consumă şi exportă unul dintre cei mai valoroşi peşti din lume, respectiv sturionul. În România, diverse ferme specializate în creşterea şi reproducerea lor şi-au luat avânt pe piaţă. Una dintre ele este ferma de sturioni de la Bădeuți, județul Suceava.

Sturionul, în defavoarea păstrăvului

Talia mare a acestui pește marin, care are scheletul cartilaginos-osos, cu corpul fără solzi, l-a cucerit definitiv pe Dănilă Sebastian. Acesta a dat viață unei ferme de sturioni în anul 2013, din pasiune, fiind mai mult o afacere de familie: „Pasiunea pentru piscicultură o avem mai toți din familie, de aceea în urmă cu cinci ani am început să căutăm câteva exemplare de probă. În momentul de față ne mândrim cu Nisetrul siberian, Cega și Bester, ultimul fiind o împerechere între morun și nisetru. Prima dată am început să facem un bazin pentru păstrăvi; acest lucru se întâmpla în anul 2009. Cu toate că în acea perioadă am realizat un bazin din beton pe lângă casă, am observat că peștii nu merg bine și astfel am vrut să facem ceva mai natural; în cele din urmă am ajuns la ideea de a face câteva bazine săpate în piatră.... și așa am ajuns să încercăm și cu sturioni. Am cumpărat câteva exemplare de probă și, văzând că se dezvoltă bine, am cumpărat puiet mic de la câteva ferme mai mari din țară. Și așa am început să creștem în cantități mai mari și am început să comercializăm și sturionul de consum. Am început cu fonduri proprii și am încercat să ne descurcăm pe banii noștri.“

ferma sturioni 3

În ferma lui Sebastian sturionii sunt de mai multe mărimi, iar cheltuielile sunt pe măsură, ținând cont că aceștia se hrănesc cu moluște, crustacei, pești bentici din familia guvizilor sau a blenidelor, icrele altor specii: „De exemplu, avem puiet la 15 cm, în jur de 3.000 de bucăți, dar avem și sturionul de consum, care se vinde de la 2,5 kg la 4 kg, aceasta fiind greutatea care este cerută acum pe piață. La această greutate avem în jur de 2 tone, dar mai avem și sturioni la o greutate mai mică, care între timp, când se consumă sturionii mari, cresc cu scopul de a avea în permanență sturioni de consum. Costul la o astfel de investiție depinde de mulți factori, dar în acest moment nu pot să dau o cifră aproximativă. Menționez că este destul de mare cheltuiala cu aceștia deoarece mâncarea este adusă din Italia. Sturionii au nevoie de granule speciale, iar hrana lor trebuie să fie pe fundul bazinului deoarece aceștia mănâncă mâncarea prin absorbție.“

Calitatea apei și temperatura... aspecte importante în creșterea sturionilor

În România se pot face crescătorii de felul aceasta, doar că depind de mulți factori, în principal de calitatea apei deoarece această categorie de pești are nevoie de apă caldă. Datorită acesteia ei se hrănesc foarte bine și pot avea un randament bun. În perioada de iarnă le trebuie tot apă caldă deoarece există posibilitatea ca aceștia să intre în perioada de hibernare: „Cu referire la acest aspect, noi avem mai multe surse de apă și avem posibilitatea să avem vara apă caldă la 21°C sau 25°C, iar iarna să o avem la 13°C, o temperatură propice pentru aceștia. Dar, pentru a avea această sursă bună de apă, a fost nevoie de mult timp de investigații și multe studii ale apei.“

ferma sturioni 4

Sebastian are un magazin propriu în Bădeuți, lângă Rădăuți, acolo unde vinde sturioni și păstrăv viu, iar pe viitor vrea să crească mai mulți sturioni și poate alte specii pentru clienții care sunt pasionați de acest pește.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Pescuit

Pe 15 august Bucovina devine loc de pelerinaj

Mănăstirea Putna, Basilica Minor din Cacica şi Biserica Hagigadar din Suceava, toate trei având hramul Adormirea Maicii Domnului, sunt locuri de pelerinaj pentru creştinii ortodocşi, catolici şi armeni din Europa şi nu numai.

Prima serbare a românilor la Putna

În ziua de 15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, Mănăstirea Putna îşi serbează hramul. În fiecare an, la Putna vin de hramul mănăstirii mii de bucovineni şi pelerini din toată ţara, din Ucraina şi Republica Moldova. De 147 de ani această zi este un moment trăit de întreagă suflare românească, chiar dacă o parte este despărţită de graniţele trasate după Pactul Ribbentrop – Molotov sau de cel de cedare a Cadrilaterului. Românii se adună în această vatră monahală din Bucovina pentru credinţa, spiritualitatea, istoria şi cultura românească, dar şi pentru a-şi aduce aminte de rolul Putnei în înfăptuirea Marii Uniri.

După cum ne spune protosinghelul Dosoftei Dijmărescu (doctor în istorie, licenţiat în informatică şi teologie), cronicarul Mănăstirii Putna, în drumul Unirii românilor un pas important s-a făcut la Mănăstirea Putna, de hramul mănăstirii, în 1871. Prilejul serbării a fost împlinirea a 400 de ani de la sfințirea Mănăstirii Putna, al cărei ctitor, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, era înţeles ca un părinte al neamului, care poate aduce unitatea dorită. Atunci avut loc prima serbare a românilor de pretutindeni, iniţiată de Mihai Eminescu împreună cu scriitorul Ioan Slavici, marele chimist Nicolae Teclu, istoricul A.D. Xenopol şi organizată de Asociaţia studenţilor români de la Viena „România Jună“, care în decembrie 1869 a lansat un apel către studenţii români din Bucureşti, Iaşi, Paris, Berlin, Torino, Pesta, Sibiu, Oradea, Cernăuţi, Arad şi Blaj. Deşi întreaga Bucovină era atunci în Imperiul Austro-Ungar, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare era considerat „simbolul cel mai înalt al simţămintelor patriotice şi naţionale“. Serbarea a fost o sărbătoare a marelui Voievod şi a trecutului românilor şi, în acelaşi timp, o chemare spre mântuirea neamului, adică spre întregire şi independenţă, în dimineaţa zilei de 15 august 1871 peste 3.000 de români participând la Sfânta Liturghie.

O urnă de argint păstrează pământul provinciilor româneşti

Părintele Dosoftei spune că, după predica plină de însufleţire a stareţului de atunci, Arcadie Ciupercovici, a urmat sfinţirea darurilor aduse de participanţi, care au fost depuse pe mormântul Sfântului Ştefan. Cel mai important dintre aceste daruri a fost o urnă de argint care se păstrează până astăzi în muzeul mănăstirii şi care conţinea pământ adus din toate provinciile româneşti. Era o rugă către Sfântul Voievod: „Aşa cum s-a unit acest pământ aici, mijloceşte la Dumnezeu să se unească şi locurile de unde el s-a luat!“ După Primul Război Mondial, o parte din acest pământ a fost presărată pe câmpurile de luptă care au dus la Marea Unire.

După-amiază a cântat la vioară Ciprian Porumbescu, care i-a spus tatălui său, preotul Iraclie Porumbescu: „Tată, am cântat Daciei întregi.“ Seara a avut loc Primul Congres al Studenţilor Români, principalul scop al dezbaterilor fiind cum să se realizeze unitatea românilor. După ce oaspeţii din toate zările româneşti au plecat, Eminescu i-a împărtăşit unui coleg ce a însemnat această serbare: „Deşi despărţiţi prin hotare politice, toţi ştiu că sunt unul şi acelaşi neam şi această convingere va mări puterea lor de rezistenţă şi îi va oţeli în lupta pentru neam, pentru lege, credinţă şi ţară.“

„După aproape 50 de ani Marea Unire a venit, pentru că, la fel ca Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni de la Putna, Marea Unire a existat în gândul lui Dumnezeu şi de aici s-a sădit în sufletul românilor“, spune protosinghelul Dosoftei Dijmărescu în revista Cuvinte către tineri editată de Mănăstirea Putna.

Construcţia Mănăstirii Putna, ctitorie a lui Ştefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 şi s-a terminat în 1469, fiind sfinţită în acelaşi an, pe 3 septembrie, de întreg clerul moldovenesc.

La Cacica, zile binecuvântate şi pline de har pentru pelerini

Mii de pelerini sunt prezenţi în fiecare an, în zilele de 14 şi 15 august, la Sanctuarul naţional marian de la Cacica cu ocazia sărbătorii Adormirea Maicii Domnului. Alături de români, credincioşi din Polonia, Germania, Ungaria, Austria, Italia şi din alte ţări europene, preoţi, autorităţi civile şi episcopi din diferite ţări participă la celebrarea Sfintelor Liturghii din aceste zile. Din programul celebrărilor de la Cacica face parte pelerinajul copiilor şi tinerilor din data de 14 august, care, după un traseu de câţiva kilometric parcurşi pe jos, vor fi salutaţi de înalţii reprezentanţi ai bisericii catolice prezenţi la Cacica.

Seara, de la ora 18,00 are loc Sfânta Liturghie celebrată de înalţi reprezentanţi ai bisericii catolice, animată de copii, ministranţi, tineri, seminarişti şi persoane consacrate. Privegherea mariană cu lumânări de la ora 22 constituie pentru pelerini apogeul ajunului sărbătorii Adormirea Maicii Domnului. Cu steaguri şi cu statuia Fecioarei Maria, cu torţe  şi cu preoţii în frunte, mulţimea înconjoară sanctuarul în procesiunea lumânărilor. Rugăciunile şi imnurile mariane sunt cântate de pelerinii care însoţesc permanent procesiunea, iar la fiecare „Ave Maria“, intonate în anumite momente, pelerinii ridică lumânările, luminând calea străbătută în jurul bisericii „pentru a contempla minunile pe care Dumnezeu le face zi de zi cu noi“.

Liturghie oficiată în cinci limbi

În ziua de hram, marţi, 15 august, vor avea loc, la ora 6, Sfânta Liturghie în limba română, urmată de Sfânta Liturghie în greco-catolică, maghiară, polonă şi în limba germană. În centrul sărbătorii Adormirea Maicii Domnului este Liturghia de hram celebrată la ora 11 în cadrul căreia vor concelebra episcopi şi aproape 100 de preoţi din ţară şi din străinătate. La final, icoana Preacuratei Fecioare Maria va fi purtată în procesiune în jurul bisericii, fiind binecuvântate florile şi obiectele religioase aduse de pelerini.

Sanctuarul de la Cacica a fost construit de polonezi în 1904 şi a devenit imediat loc de meditaţie şi rugăciune sfinţit de icoana miraculoasă a Preacuratei Fecioare Maria, copie a icoanei „Madona Neagră“ de la Czêstochowa (Polonia), care a fost adusă la Cacica, tot de polonezi, încă din 1809. Pe 15 august 1996 biserica a fost declarată sanctuar diecezan, pentru ca, în următorul an, să fie declarată sanctuar naţional. În anul 2000 Papa Ioan Paul al II-lea a acordat bisericii de la Cacica titlul de „basilica minor“.

Locul unde vin armeni din toată lumea

În judeţul Suceava sunt singurele mănăstiri armeneşti din afara Armeniei din toată Europa, respectiv Zamca şi Hagigadar. Conform tradiţiei, credincioşii urcă în genunchi dealul pe care se află biserica Hagigadar.

Numeroşi credincioşi, din ţară, dar şi din SUA, Canada, Olanda, Marea Britanie sau chiar Armenia, participă pe 15 august la Sf. Liturghie oficiată de PS Episcop Datev Hagopian, Întâistătător al Arhiepiscopiei Armene din România, la Mănăstirea Hagigadar, cunoscută şi sub numele de „Biserica Dorinţelor“. Mănăstirea Hagigadar este cel mai important reper din viaţa spirituală a fiecărui armean, cel puţin o dată în viaţă armenii sau cei care au origini armene trebuind să ajungă la această mănăstire pentru a participa la Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de preoţi din care face parte parohul bisericii armeneşti din Suceava, Azad Mandalian. În timpul urcuşului, credincioşii aprind lumânări în locuri special amenajate şi se roagă pentru împlinirea dorinţei lor. Ajunşi lângă biserică, o înconjoară de trei ori, tot în genunchi, rugându-se în fiecare din cele patru colţuri. După ce îşi văd împlinite dorinţele, oamenii revin să se roage din nou la mănăstire şi să mulţumească. După slujbă, credincioşii sunt binecuvântaţi şi rostesc, în limba armeană, o rugăciune pentru sănătatea celor prezenţi, iar apoi preoţii împart credincioşilor struguri sfinţiţi. Urmează o agapă creştină la care se servesc mâncăruri specific armeneşti, respectiv „supa de urechiuşe“ şi tradiţionalul pilaf cu carne de vită.

Tradiţii păstrate de peste 500 de ani

Preotul Azad Mandalian, parohul bisericii armeneşti din Suceava, spune că tradiţia a rămas la fel ca acum câteva sute de ani, respectiv urcarea dealului, începerea procesiunii, săvârşirea Sfintei Liturghii, agapa tradiţională.

„Din păcate, armenii s-au împuţinat, dar cei care au rămas continuă să păstreze tradiţia. La Hagigadar ajung şi credincioși care nu fac parte din comunitatea armeană, dar aceştia vin cu credinţă, toţi fiind creştini. Tradiţia de a se urca dealul în genunchi s-a păstrat şi se practică doar la Mănăstirea Necula şi la Mănăstirea Hagigadar. Se spune că cine prepară urechiuşe (mici colţunaşi umpluţi cu carne) are bucuria de a i se împlini un gând. Şi tradiţionalul hurut (concentrat din verdeţuri muiate în lapte acru şi uscate) se face la fel, după aceeaşi reţetă care se păstrează încă de la armenii care au venit pe aceste locuri. Lumea vine, face urechiuşe, câte 40-50, fiecare câte doreşte, îşi pune o dorinţă, acesta fiind un simbol care s-a păstrat de sute de ani. Este şi sărbătoarea strugurilor, sfinţirea lor făcându-se numai de Sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, după săvârşirea Sf. Liturghii, şi se oferă credincioşilor“, am aflat de la preotul Azad Mandalian.

Mănăstirea Hagigadar, construită în anul 1512 în satul Bulai, comuna Moara lângă Suceava, este prima mănăstire ortodoxă armeană care s-a construit în afara ţinuturilor istorice şi a Ţinuturilor Sfinte, existând mai multe legende cu privire la zidirea acestei biserici, cu uşoare deosebiri între ele. Mănăstirea a fost ridicată în semn de mulţumire pentru binecuvântarea Maicii Domnului pentru negoţul a doi fraţi armeni. În timpul domniei lui Bogdan cel Orb s-a ridicat Biserica Mănăstirii armeneşti Hagigadar, lăcaşul fiind definitivat în actuala formă în trei etape calendaristice: 1512-1513, a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Biserica Dorinţelor adăposteşte şi o Icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni, la care se roagă toţi cei care ajung aici.

Silviu Buculei

Creșterea bovinelor Aberdeen Angus pe pășuni 100% ecologice

Pârteștii de Jos, județul Suceava

Creșterea bovinelor Aberdeen Angus pe pășuni 100% ecologice

Fără nicio îndoială, rasa Angus prezintă cele mai bune caractere! Dintre trăsăturile acestei rase putem enumera o serie de avantaje: fătare ușoară, maturitate timpurie, fertilitate mare, temperament liniștit, rata de creștere optimă și eficientă, producerea de carcase de calitate și capacitatea de maturizare sexuală rapidă. Astfel zis, aceste trăsături l-au cucerit definitiv pe Mihai Todosi din localitatea Pârteștii de Jos, județul Suceava, care în acest moment a ajuns la un efectiv de 30 de bovine, cu intenția de a atinge un efectiv de 70 de vaci mame plus tineretul aferent, pe pășuni 100% ecologice.

De pe clădiri prestigioase în lume... direct pe meleagurile patriei

Cu toate că altele au fost drumurile prin lume ale lui Mihai, dragostea sa pentru animale și gospodărie a fost primordială. Astfel, a lăsat la o parte, o mare parte din timp, construirea diferitelor clădiri prin întreaga lume și a revenit la poalele Obcinei Mari a Bucovinei: „Am crescut având animale pe lângă gospodărie, dar din anul 2011 am plecat la Londra, cu tot cu familie. În schimb, în anul 2015 copiii și soția s-au reîntors în România, iar eu am rămas în continuare. Cu toate că am lucrat la construirea multor clădiri prestigioase din lume, cum ar fi aeroportul Heathrow, Ambasada Americii etc., pe un salariu destul de bun, dragostea de familie, meleaguri și animale mă fac să zbor lunar în România, iar toți banii pe care i-am câștigat în Anglia i-am investit în teren, utilaje și câteva animale. Tatăl meu este cel care mă ajută extrem de mult deoarece stau cam patru săptămâni în străinătate și doar o săptămână acasă la cosit, balotat și restul treburilor.“

Investiție de 150.000 euro

vaci aberdeen b

Rasa Aberdeen Angus are capacitatea de finisare doar prin intermediul pășunatului fără a necesita nutrețuri concentrate, producând mai multă carne din pășune decât oricare altă rasă convențională. Acesta a fost și motivul pentru care fermierul nostru realizează creșterea acestor bovine pe pășuni 100% ecologice, cu intenția de a mări efectivul: „Am studiat ceva vreme această rasă, și nu m-am decis până nu le-am văzut cu ochii mei. Pot să zic doar că sunt niște animale superbe, foarte ușor de ținut. Sincer, am început cu 10 femele și un mascul, acum am undeva la vreo 30, dar intenția mea este să ajung la cca 60-70 de vaci mame plus tineretul aferent. Investiția a fost undeva la 150.000 euro și a constat în teren, ceva utilaje și animale.“

Această rasă este renumită pentru fătări ușoare cu o producție foarte bună de lapte și prezintă un procent ridicat de natalitate și fertilitate, producând viței care cântăresc în jur de 50% din greutatea corporală a vacii la o vârstă de 205 zile. De asemenea, este și precoce, astfel vârsta la prima montă are loc la 14-15 luni, fiind o rasă prolifică, fătând 1 vițel pe an, cu o perioadă de gestație de 9 luni. Vițeii aferenți cresc rapid, ajungând devreme la o greutate de sacrificare cu o carne de calitate. Cu un spor mediu zilnic ridicat doar din iarba de pe pășune, poate ajunge chiar și la 1.000-1.300 g.

Vârsta medie la sacrificare este de 19,5 luni, iar această perioadă este cu 4,5 luni mai scurtă decât media de producție la alte rase de carne, care se ridică la 24 de luni. Acest lucru înseamnă că fermierii pot ține în medie mai multe vite pe hectar pe an și astfel produc mai multă carne de vită, ceea ce este un avantaj ținând cont de prețurile terenurilor și ale hranei pentru animale care sunt la un nivel ridicat în momentul de față. Este o rasă care merită apreciată din toate punctele de vedere; crescută în Vest și Nord-Vest datorită calităților sale de rezistență și de capacitatea de a se dezvolta în condiții de pășunat mai puțin favorabile, a avut un real succes și în Pârteștii de Jos: „Despre furaje pot să spun că este animalul cel mai ușor de întreținut, astfel furajarea o fac doar cu fân și siloz de porumb. Recomand această rasă cu mare încredere pentru că are un foarte bun instinct matern, mănâncă foarte puțin în comparație cu alte rase pe care le-am mai avut, fătările decurg ușor, am avut fătări chiar și la -18°C pe zăpadă, iar vițelul a fost perfect sănătos deoarece nu necesită adăpost special. Investiția este minimă în adăpost, sporul de creștere pe care îl am este de 1.100-1.300 grame/zi, fără alte alimente nutritive, randamentul este foarte bun la carcasă, iar prețul cărnii este mai bun în comparație cu alte rase.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Trei funcții și o inimă mare

Preotul Gabriel Puiu Florea, parohul bisericii „Sf. Dumitru“ din satul Cornu Luncii, a avut o iniţiativă cu totul ieşită din comun în urmă cu cinci ani, după ce în toamna anului 2012 un incendiu a distrus complet şase gospodării. Părintele Florea şi-a vândut tractorul şi cu ajutorul unor preoţi din Franţa a cumpărat o autospecială pentru stingerea incendiilor. În mai puţin de trei ani, preotul împreună cu alți voluntari au intervenit pentru stingerea a peste 160 de incendii.

Preot, pompier şi şofer

Ceea ce multe administraţii publice locale nu reuşesc în asigurarea primei intervenţii în situaţii de urgenţă la nivelul localităţii, în comuna suceveană Cornu Luncii a reuşit părintele Florea Gabriel Puiu. Acesta este coordonatorul unei echipe de pompieri voluntari şi conducătorul autospecialei de intervenţie. Are o colaborare foarte bună cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina“ al judeţului Suceava și intervine nu doar în localitate, unde îşi are sediul, ci şi la incendii de vegetaţie sau locuinţe din alte zone.

Pentru implicarea în intervenţiile de stingere a incendiilor nu doar în comunitatea pe care o păstoreşte, ci şi în comunele din jur, şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina“ Suceava, general de brigadă Ioan Burlui, i-a oferit preotului paroh Puiu Florea „Diploma de recunoştinţă“ a ISU.

Preotul a găsit rezolvarea unei probleme a administraţiei locale

„În 2012 au ars în sat cinci gospodării. L-am rugat pe primarul din acea vreme să cumpere o maşină de pompieri, dar mi-a spus că nu are bani nici măcar pentru ceva la mâna a doua. Atunci am spus: Dacă autorităţile nu pot, le voi dovedi că eu voi putea. Aveam un tractor, l-am vândut şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi al altor fraţi preoţi ortodocşi din Franţa, care au participat la o licitaţie şi au licitat pentru mine, am reuşit să cumpăr maşina cu 2.500 de euro. Au rămas toţi surprinşi când au văzut că maşina s-a cumpărat cu atât de puţini bani.

Când am adus-o mi-am dorit să car apă pentru oamenii care îşi construiesc case, să aducem apă pentru animale, să udăm florile din comună şi să nu avem nevoie de ea pentru necazuri. Prezenţa autospecialei la incendii se face simţită chiar şi când nu reuşim să stingem noi incendiul. Fiind în apropierea incendiului, de cele mai multe ori ajungem primii şi până la sosirea pompierilor militari, cu care avem o colaborare extraordinară, am localizat incendiul, am limitat extinderea, am putut salva oameni, animale şi bunuri. Intervenţia imediată este esenţială pentru a limita pagubele şi a salva vieţi“, explică părintele Gabriel Puiu.

Dotări din sponsorizări

preot IMG 9227

Ajutat de săteni şi de (ISU) Suceava preotul a dotat maşina cu toate cele necesare unei intervenţii.

„Aveam nevoie de aparat de respirat pentru intervenţiile când este fum. M-a costat 53 de milioane. L-am cumpărat cu ajutorul unor băieţi tineri, care au mers cu mine la incendii, au văzut situaţiile şi mână de la mână am strâns banii. Un alt tânăr din echipă a spus că vrea să îşi cumpere o motopompă ca a mea, dar nu are bani. Atunci am dat comandă de o motopompă nouă, de capacitate mai mare şi pe aia veche i-am dat-o lui. Toate maşinile sunt dotate cu furtune, scule, sisteme de acţionare, tot ce trebuie“, ne-a asigurat părintele Florea.

Ilie Boca, al doilea voluntar cu maşină de pompieri din comună

Exemplul preotului Gabriel Florea din Cornu Luncii a fost urmat şi de un localnic din satul Brăieşti, aceeaşi comună, Ilie Boca, de 43 de ani, mecanic auto, gospodar la casa lui, cu nevastă şi doi copii. Când avea 10 ani, casa părinţilor lui Ilie a luat foc, iar la începutul lui 2016 un incendiu devastator a distrus gospodăria unei familii de bătrâni din Brăieşti. Incendiul a fost de mari proporții și ameninţa casele din jur. Ştiind ce înseamnă suferinţa, ce înseamnă să te trezeşti într-o zi că nu mai ai nimic, nici pe ce pune capul, nici ce îmbrăca, nici acoperiş deasupra capului, Ilie Boca a vândut autoturismul familiei, a mai luat cu împrumut o sumă de bani de la fratele lui şi a cumpărat o maşină de pompieri care a costat aproape 7.000 de euro.

Pompierii voluntari, nişte oameni extraordinari şi foarte bine pregătiţi

Preotul Florea ne-a spus că, fără câţiva băieţi buni, cu dragoste şi frică de Dumnezeu, nişte voluntari extraordinari şi foarte bine pregătiţi, nu ar face faţă situaţiilor dificile.

„Gândiţi-vă că la ora două noaptea primeşti apelul de incendiu, dar nu poţi să pleci singur. Noi nu mergem numai la incendii sau inundaţii la Cornu Luncii, mergem şi la Găineşti, Capul Câmpului, Baia, Horodniceni, Corlata, localităţi apropiate de noi, dar mai îndepărtate de unităţile pompierilor militari. Când aud alarma, băiatul cel mic, ginerele, vecinii, toţi sar să ne ajute. Pe drum, din mers, încetinim maşina, îi luăm pe toţi din echipă şi mergem. La fiecare incendiu avem cel puţin cinci oameni pe o autospecială. Avem două autospeciale şi cu 10 oameni putem spune că ne facem treaba bine. De multe ori voluntarii nu au locuri în maşină, sunt mai mulţi tineri pregătiţi care vor să meargă să dea o mână de ajutor. A ars biserica din Suha, eram la distanţă şi, când au văzut băieţii din maşină amploarea focului, au început să plângă ca nişte copii. Ne-am dat seama că, fiind o construcţie realizată numai din lemn, cuprinsă în totalitate de flăcări, cu o alarmare destul de târzie, va fi aproape imposibil de stins focul. Când se întâmplă un necaz mai multă dragoste apare între oameni, oamenii se unesc, altfel românul nostru este delăsător. Creştinilor mei le spun: «Unde este păstorul trebuie să fie şi ei». Şi atunci se întâmplă lucruri frumoase“, consideră preotul Gabriel Florea.

Scurtcircuitele şi coşurile necurăţate, principalele cauze ale incendiilor

Vara, cele mai frecvente incendii sunt cele de vegetaţie, urmate de cele produse la bucătăriile de vară, majoritatea producându-se ziua. Iarna, fiind coşuri de fum necurăţate sau instalaţii electrice supraîncărcate, multe incendii sunt noaptea.

„Acum au apărut tot felul de cabluri electrice, fabricate în ţări din afara Uniunii Europene, de o calitate extraordinar de proastă. Sunt pentru instalaţii la care pui un bec, dar nu poţi să pui un consumator mai mare că se topesc şi aşa iau foc casele. Oamenii, din economie, iau ceva mai ieftin şi dezastrul este foarte mare. Am văzut Campania de conştientizare a pompierilor de la posturile de televiziune, este o campanie foarte bună, dar trebuie mai mult. Primarul, preotul, învăţătorul trebuie să îi facă pe oameni să conştientizeze pericolul. Când eram copil se auzea de un incendiu foarte rar pentru că erau instalaţii electrice de calitate bună. Astăzi, oamenii nu au mai refăcut instalaţiile cu conductor de aluminiu realizate în urmă cu 50 - 60 de ani, au făcut instalaţii noi, legând cuprul cu aluminiu fără să gândească că oxidul de cupru cu oxidul de aluminiu iau foc. Înainte, în fiecare vară se curăţa coşul de fum. Acum sunt mulţi care spun că mai merge încă un an. Şi se produce dezastrul de la o scânteie care aprinde funinginea. Foarte multe incendii sunt din neglijenţa oamenilor şi a instalaţiilor electrice“, a conchis părintele Florea.

O maşină de pompieri şi un hidrant pot salva vieţi şi bunuri

Pentru alimentarea cu apă a maşinii preotul a făcut în grădina gospodăriei un iaz. Văzând că numărul de incendii în comună creşte, primarul comunei, Gheorghe Fron, şi-a dat seama cât de importantă este o instalaţie de hidranţi şi în aproape toate satele comunei i-a amplasat. În alte comune din judeţ pompierii sunt nevoiţi să facă naveta pentru a alimenta maşinile din iazuri sau râuri, pierzându-se timpi esenţiali pentru stingerea incendiilor.

„Am fost prin Ardeal, prin Oltenia, prin Dobrogea, sunt sate foarte retrase în care, dacă ar fi o maşină de pompieri sau o reţea de hidranţi, oamenii aceia ar fi salvaţi la incendii. Am trecut pe stradă, ardea casa, nu am putut face nimic. Până au venit pompierii de la 40-50 kilometri totul era scrum. Plângeai şi vedeai cât eşti de neputincios.“

Ajutorul părintelui nu se limitează doar la intervenţiile din timpul incendiului. Împreună cu fiul său, Alex, care se apropie de majorat şi care pregăteşte maşina şi mijloacele de stingere pentru intervenţie şi în timpul stingerii unui incendiu răspunde de comenzile de pe maşină, şi cu ajutorul voluntarilor începe munca pentru a îndepărta efectele dezastruoase ale focului şi a elibera terenul unde este cazul.

„Sunt situaţii când casele nu mai pot fi locuite şi, până când se vor muta oamenii în casele noi, avem obligaţia morală de a-i ajuta“, a mai spus preotul Gabriel Florea.

Silviu Buculei

  • Publicat în Social

Cânepa de altădată, din nou în bătătură la Vicșani

La acest capitol, în trecut, ne număram printre principalii exportatori din Europa, dar o lungă perioadă cânepa a dispărut din agricultura românească. Astăzi vorbim despre cultura de cânepă pentru sămânță cultivată în sistem ecologic în cadrul fermei Vicşani Farm din județul Suceava, iar Laurenţiu Pintrijel este cel care ține în frâu această cultură, care teoretic aduce un profit mai mare decât grâul sau rapița.

Cânepa… o plantă care începe să renască în țara noastră

Cânepa face parte din grupa plantelor textile de mare valoare pentru uzul uman și industrial. De altfel, are peste 25.000 de utilizări, de la alimente, vopsele și combustibili până la îmbrăcăminte și materiale de construcții. Cu siguranță din aceste motive, la ferma Vicşani Farm în acest moment se cultivă 212 ha cu cânepă pentru sămânță, respectiv 178 ha cu soiul Jubilen și 30 ha cu soiul Zenit, în sistem ecologic, iar producția ajunge la 600 kg/ha. Prin intermediul inginerului Vlad Lupașcu am aflat tehnologia folosită și perspectivele de viitor ale acestei culturi în zonă: „Am ales aceste două soiuri de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Secuieni datorită caracteris­ticilor care se mulează pe această zonă a Moldovei. Astfel, soiul de cânepă monoică Jubileu este specific pentru producerea de sămânță, are o perioadă de vegetație între 80-90 de zile în cultura pentru fibră și 90-110 zile în cultura pentru sămânță; este un soi rezistent la temperaturi scăzute din primăvară și are un conținut în cannabinoide de 0.0139% T.H.C, iar producția ajunge la cca 5,2-7,2 t/ha tulpini și 26-29% fibră. Soiul de cânepă monoică Zenit are aceeași perioadă de vegetație, fiind totodată rezistent la temperaturi scăzute, iar conținutul în cannabinoide este < 0,3% T.H.C., cu o producție de 8-11 t/ha tupini și 29-31.5% fibră industrială.“

Doar sămânță certificată…

Printre altele aflăm că este o cultură pretențioasă față de sistemul de pregătire a terenului pentru semănat. De modul cum se pregătește solul pentru semănat depinde reușita culturii de cânepă, atât sub aspect cantitativ, cât și calitativ: „Cânepa reacționează foarte bine la afânarea profundă a solului, dar și la mărunțirea și nivelarea solului. Dezmiriștirea trebuie efectuată la adâncimea de 8-12 cm cu grapa cu discuri la adâncimea de 8-12 cm înainte de efectuarea arăturii, iar aceasta din urmă are loc la 25-30 cm cu plugul în agregat cu grapa. Pe de altă parte, pregătirea patului germinativ se efectuează primăvara timpuriu, când terenul nu a fost nivelat din toamnă sau în preajma semănatului, când terenul a fost bine pregătit din toamnă. Ultimele lucrări de pregătire a patului germinativ se efectuează cu una-două zile înainte de semănat. Sămânța trebuie să aparțină categoriei biologice Certificate I, epoca de semănat se poate prelungi până la sfârșitul lunii aprilie, dar cele mai bune rezultate se obțin prin semănat în perioada 10-25 aprilie, când în sol este o temperatură de 7-8°C. Cânepa pentru sămânță poate fi semănată la distanța între rânduri de 45 cm, dar poate fi semănată și în benzi la 12,5 cm sau 25,0 cm ori 45 cm între rânduri și 60 cm între benzi. Desimea de semănat este de 50-125 b.g./m2 în funcție de distanța între rânduri și desimea de semănat, tipul de semănătoare și de cultură. De altfel, în funcție de tipul de cultură și coeficientul de înmulțire, cantitatea de sămânță poate varia între 5 și 30 kg/ha, la o adâncime de 3-4 cm“, a adăugat tânărul inginer.

Mare grijă la lucrările de îngrijire și nu doar atât!

Trebuie avut mare grijă la lucrările de îngrijire deoarece în culturile pentru sămânță trebuie efectuate cu strictețe următoarele lucrări de îngrijire: tăvălugitul culturii imediat după semănat, grăpatul culturii imediat după semănat, distrugerea crustei printr-o grăpare ușoară, afirmă Vlad Lupașcu: „Mult mai târziu, respectiv la 4-5 noduri se face prima tăiere, iar a II-a tăiere se va realiza la 8-9 noduri. De altfel, după prima tăiere se va aplica și un îngrășământ foliar pe bază de acizi humici. Recoltatul este iarăși o problemă deoarece 35% din inflorescență este verde în momentul recoltării. Imediat după recoltatul semințelor trebuie selectate pentru a nu crește umiditatea împrumutată de la inflorescențele verzi. Totodată, stabilirea momentului optim de recoltare la cânepa de sămânță are o influență deosebită asupra nivelului producției. Acest lucru se datorează faptului că umiditatea semințelor de cânepă are loc eșalonat, de la baza inflorescenței spre vârful acesteia. La o recoltare prea timpurie semințele într-o mare măsură nu sunt ajunse la maturitate. Când se întârzie recoltatul, semințele de la baza inflorescenței se scutură foarte ușor. Momentul optim pentru recoltare este atunci când semințele din treimea inferioară a inflorescenței au culoarea specifică soiului și sunt învelite în bracteole. La maturitate deplină, bracteolele se desfac ușor de pe sămânță, aceasta scuturându-se foarte ușor. Practicăm o recoltare mecanizată, care se realizează în două faze. În faza I plantele se taie și se așază în foarfecă pe sol sau în glugi pentru uscare timp de 7-10 zile, iar în faza a II-a plantele uscate se treeră. Este posibilă și recoltarea într-o singură fază.

Despre păstrarea semințelor trebuie să vă spun că, datorită conținutului ridicat în grăsimi, a resturilor de inflorecențe (bractee, frunze), a boabelor verzi nematurizate, cu umiditate ridicată, semințele de cânepă proaspăt recoltate se transportă în magazii unde sunt supuse imediat procesului de curățire, sortare și uscare. Așezate în grămezi sau straturi groase, imediat după recoltare, fără a fi condiționate, semințele de cânepă se încălzesc foarte rapid, ceea ce duce la pierderea însușirilor biologice (energia și facultatea germinativă). Când umiditatea semințelor de cânepă coboară sub 9%, acestea se ambalează în saci. Manipularea semințelor trebuie efectuată cu multă atenție pentru ca acestea să nu se fisureze, fenomen prin care semințele își pierd energia și facultatea germinativă. Depozitatul este unul dintre factorii cheie.

Uscarea se face la temperaturi mici, până la 35°C, astfel își pierde din proprietăți. O umiditate mai mică de 9% determină o creștere a acidității. Totodată, spațiile trebuie aerisite, la o temperatură constantă. Dintr-un kilogram de cânepă se obțin 300 ml de ulei presat la rece dar, pe lângă acesta, obținem bineînțeles și semințe decorticate care conţin în principiu 30% proteine, 42% grăsime şi 15% carbohidrati. La noi valorificarea se face prin colaborarea cu procesatorii.

Sperăm să creștem suprafața de la an la an. Credem că această cultură va crește în următorii ani în România. Pe viitor sperăm ca piața din România să crească. Mai menționez că o mare parte a producției este exportată“, a încheiat Vlad Lupașcu.

Prețul unui kilogram de semințe de cânepă variază între 30 și 60 de lei. Pe de altă parte, cânepa este singura plantă de cultură din care se pot valorifica semințele, tulpinile, dar și frunzele.

Beatrice Alexandra MODIGA

1.600 de hectare au fost împădurite în Suceava

Direcţia Silvică Suceava realizează în primăvara acestui an regenerarea fondului forestier pe o suprafaţă de 1.600 ha, din care 650 ha regenerări naturale şi 950 ha împăduriri integrale. Programul lucrărilor de regenerarea pădurilor se derulează în fond forestier de stat, în fond forestier privat administrat cu contracte şi în fond forestier ce aparţine persoanelor fizice cu contracte de servicii silvice, fiind plantaţi puieţi în majoritate de răşinoase, brad, molid, larice.

Fondul forestier de stat

Programul pentru lucrările de regenerarea pădurilor în fondul forestier de stat în primăvara anului 2018 se realizează pe suprafaţa de 1.400 ha, din care regenerări naturale 630 ha şi împăduriri integrale 770 ha. Concomitent cu noile regenerări, se efectuează lucrări de completări curente pe o suprafaţă de 191 ha şi de refacerea plantaţilor calamitate pe o suprafaţă de un hectar. Cea mai mare suprafaţă împădurită este în zona Broşteni, unde s-au înregistrat cele mai multe doborâri de vânt. Necesarul de puieţi pentru campania de împăduriri din primăvara acestui an este de cinci milioane bucăţi, puieţii fiind produşi în cea mai mare parte în pepinierele proprii ale Direcţiei Silvice Suceava.

Suprafețele private administrate de RNP

Aşa cum am aflat de la ing. Strugariu Dorin, şeful Biroului regenerarea şi protecţia pădurilor, în baza contractelor de administrare încheiate cu alţi deţinători de păduri, Direcţia Silvică Suceava execută lucrări de regenerare pe o suprafaţă de 90 ha, suprafeţele cu cele mai mari cu lucrări de regenerare a pădurilor fiind pe raza ocoalelor silvice Broşteni, Dorna Candrenilor, Pojorâta, Iacobeni, Vatra Dornei, iar pe 20 ha urmează a fi realizate regenerări naturale. Tot în fondul forestier privat administrat de Direcţia Silvică Suceava se vor executa completări pe o suprafaţă de 58 ha.

Păduri neregenerate aparţinând persoanelor fizice

În suprafeţele neregenerate ce aparţin persoanelor fizice cu fond de conservare constituit conform Legii nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în primăvară sunt programate a se executa lucrări de regenerare pe aproximativ 100 ha.

Pentru împădurirea suprafeţelor ce aparţin persoanelor fizice cu contracte de servicii silvice, rolul Gărzii Forestiere Suceava este de a determina persoanele fizice care deţin suprafeţe pe care s-au executat tăieri în anii anteriori să le împădurească. Direcţia Silvică Suceava asigură puieţii necesari şi asistenţa tehnică pentru împădurirea suprafeţelor neregenerate din fond forestier pentru cei care au încheiat contracte de servicii silvice.

Luna plantării arborilor

În acţiunile şi manifestările ce vor avea loc în cadrul „Lunii plantării arborilor“ se implică atât Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva prin Direcţia Silvică Suceava, cât şi societatea civilă.

Scopul programului este de a reaminti şi sensibiliza omul obişnuit, dar şi factorii de decizie despre rolul pădurii și importanţa menţinerii echilibrului ecologic al mediului.

„O componentă importantă a activităţii de regenerare a pădurilor o reprezintă susţinerea din punct de vedere tehnic şi logistic a acţiunilor promovate de societatea civilă pentru dezvoltarea conştiinţei apărării, conservării şi dezvoltării pădurii, a respectului pentru pădure în societatea actuală.

În cadrul acestor acţiuni cu rol de conştientizare a valorii pădurilor în perioada inclusă în «Luna plantării arborilor» se desfăşoară plantări de puieţi forestieri în şantiere de împăduriri din fond forestier şi din afara acestuia, conferinţe pe teme ecologice, expoziţii pe teme specifice pădurii, concursuri profesionale, sponsorizări cu material forestier pentru plantat“, ne-a spus ing. Strugariu Dorin, şef birou regenerarea şi protecţia pădurilor.

La Direcţia Silvică Suceava se pregăteşte producţia anilor următori, puieţii folosiţi la împăduriri fiind produşi doar în pepinierile proprii. În solarii şi repicaje sunt puieţii pentru producţia anului viitor şi s-au realizat semănatul şi celelalte lucrări pentru producţia noilor puieţi.

„În această primăvară am început «Luna plantării arborilor» cu câteva acţiuni concrete legate de împădurire. De pe 10 aprilie împăduririle le facem cu firme specializate şi cu angajaţii noştri, însă în unele situaţii apelăm în scop educativ la elevi din şcoli, la studenţi şi la societatea civilă în cadrul parteneriatelor încheiate ca să înveţe şi ei cum se plantează un arbore.“ În fiecare an noi am început „Luna pădurii“ mai târziu faţă de alte judeţe, anul acesta plantarea arborilor fiind programată şi în prima decadă a lunii mai“, ne-a spus ing. George Celsie, purtător de cuvânt al Direcţiei Silvice Suceava.

Campanii de împădurire dedicate Centenarului Marii Uniri

În cadrul Programului Naţional pentru aniversarea centenarului „Pădurea centenar“, desfăşurat de Ministerul Apelor şi Pădurilor, iniţiativă constând în acţiuni de plantare a minimum 30 de puieţi la nivelul fiecărei localităţi pe raza căreia au fost ridicate monumente în cinstea militarilor căzuţi în Primul Război Mondial, angajaţii Gărzii Forestiere Suceava au plantat câteva sute de puieţi pe raza municipiului Rădăuţi, în preajma Monumentului eroilor români.

În cadrul proiectului „O sută de oameni, o sută de arbori, o sută de ani de la Marea Unire“, derulat de Ocolul Silvic Moldoviţa, o sută de elevi, silvicultori şi şefii Gărzii de Mediu Suceava, Agenţiei judeţene pentru Protecţia Mediului, Inspectoratului Şcolar, Prefecturii, Ocolului Silvic Moldoviţa, au plantat peste 100 de puieţi de brad în localitatea Argel. Şefa Gărzii de Mediu Suceava, Adriana Iordache, a precizat că acţiunea de împădurire de la Moldoviţa este cea mai reuşită campanie de acest fel la care a participat până acum, mai ales că deplasarea pe o distanţă de peste 12 km s-a făcut cu mocăniţa, un tren de epocă care circulă în scop turistic în zonă.

Arbori şi arbuşti pentru populaţie

Pe lângă necesarul de puieţi pentru regenerarea fondului forestier din această primăvară, Direcţia Silvică Suceava are şi un excedent de puieţi, după cum urmează: brad – 208 mii de bucăţi, pin silvestru – 15 mii de bucăţi, molid – 531 mii de bucăţi şi plop – 2,6 mii de bucăţi. Alături de arbori, Direcţia Silvică Suceava pune la dispoziţia celor interesaţi prin pepiniera de la Salcea şi o gamă variată de arbuşti ornamentali.

„Puieţii disponibili din speciile menţionate pot fi livraţi de la pepiniera de la Salcea persoanelor fizice şi juridice interesate astfel încât oricine să-şi permită să cumpere un exemplar de foioase, răşinoase, arbori sau arbuşti ornamentali pentru a extinde vegetaţia forestieră înfrumuseţând curtea, un teren viran și pentru a opri degradarea unui teren sau a realiza o perdea de protecţie la un teren agricol“, a precizat ing. George Celsie.

Silviu Buculei

Peste 850 de oieri suceveni s-au înregistrat pentru subvenţia la lână

Campania de sprijinire a crescătorilor de ovine care livrează lână în vederea valorificării se bucură de interes în judeţul Suceava. În cadrul programului privind ajutorul de minimis acordat crescătorilor de ovine pentru comercializarea lânii, la Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Suceava au fost înregistraţi 852 de potenţiali beneficiari ai ajutorului financiar de 1 leu la kilogramul de lână vândută către unităţile care preiau respectiva materie primă, dintr-un total de 1.280 de crescători de oi din judeţ.

De acest ajutor pot avea parte crescătorii persoane fizice care au atestat de producători, persoanele fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, persoane juridice, alte forme asociative cu personalitate juridică. Un singur beneficiar poate primi maximum 15.000 de euro pe durata a 3 exerciţii financiare, respectiv în 2018 şi în cele două exerciţii financiare precedente, adică în 2016 şi 2017. În judeţul Suceava este un efectiv de 255.547 de ovine, iar de la un singur animal, în funcţie de rasă şi vârstă, se pot recolta, în medie, 2-3 kg de lână.

„Cei care sunt luaţi în baza de date au timp, până în august 2018, să facă dovada cantităţilor de lână comercializate. În baza acestor dovezi ei vor primi ajutorul prevăzut de Guvernul României“, ne-a spus Haralampie Duţu, directorul executiv al Direcţiei Agricole Suceava. La dosar se depune cererea-tip, declaraţie pe proprie răspundere, copie după cartea de identitate sau actul de constituire de la ONRC, după caz, dovadă de cont activ, documentul de la medicul veterinar prin care se atestă că exploataţia este identificată, precum şi o aproximare privind cantitatea de lână pentru livrare. Ulterior, la dosar se vor adăuga şi documentele doveditoare ale comercializării lânii.

Lâna prelucrată poate avea un preţ bun

De patru ani, în judeţul Suceava există un singur agent economic cu sediul în Fălticeni care preia lâna de la crescătorii de animale. Firma oferă 80 de bani pentru kilogramul de lână adus de crescător la depozit şi 50 de bani pentru lâna achiziţionată direct din fermă. Lâna este exportată în Turcia, unde este folosită la fabricarea saltelelor. Conform reprezentanţilor societăţii, preţul oferit depinde de bursa internaţională, agentul economic neefectuând nici măcar o prelucrare sumară a lânii, condiţii în care ar putea fi exportată la un preţ mai bun. „Prin adoptarea Hotărârii de Guvern, crescătorii de oi vor comercializa în număr mult mai numeros lâna. Varianta cu agentul economic din Fălticeni care preia lâna ar trebui să fie doar una de tranziţie, scopul Guvernului României fiind ca, prin acordarea subvenţiei, să fie încurajată înfiinţarea de depozite mari, în urma unor parteneriate public-private. Într-un astfel de depozit, lâna ar fi prelucrată şi comercializată mai departe la un preţ decent, inclusiv pentru crescătorul de oi care o vinde. Piaţa lânii este considerată a fi una de perspectivă, în condiţiile în care lâna este folosită ca materie primă în industria textilă, dar şi la fabricarea de materiale izolante“, a precizat Haralampie Duţu.

Anul trecut au depus în judeţ cereri de înscriere în program peste 100 de crescători de oi, dar nu au revenit toţi pentru completarea dosarelor cu documentele solicitate.

Silviu Buculei

Târgul viu al Băii, prima capitală a Moldovei

Baia este una dintre localităţile judeţului Suceava atestată din Evul Mediu sub numele de Civitas Moldaviae, fiind unul dintre cele mai vechi oraşe din Moldova şi cea mai veche reşedinţă domnească a ţării. Localitatea este considerată locul unde a luat naştere Moldova şi se bucură de notorietate şi în ziua de astăzi datorită perioadei istorice pe care a parcurs-o cu strălucire, ctitoriilor monument rămase în această comună până în ziua de astăzi şi prin „Târgul viu“, o veche tradiţie care a fost reluată în anul 2017.

Primele schimburi de cereale între Europa şi Asia au trecut pe la Baia

Cea mai mare locuinţă pre-Cucuteni, datând din perioada 5200-5100 Î.Hr., a fost descoperită la Baia, vestigiile descoperite de arheologii români şi specialişti de la Universitatea Cambridge schimbând concluziile istoricilor de până acum. Prin obiectele scoase la iveală, specialiştii britanici au tras concluzia că situl poate avea legătură cu primele ferme care începuseră să apară în Europa de atunci şi chiar existenţa unor prime schimburi comerciale.

În anul 2013, profesorul Martin Kenneth Jones de la Universitatea Cambridge, unul dintre cei mai importanţi specialişti în arheologie biomoleculară a cerealelor, a spus că studiază de zece ani modul în care a început schimbul de cereale între agricultori din Europa şi Asia şi că cercetările le-a început în China, unde a descoperit cereale aduse din Europa.

„Este interesant, pentru acea perioadă, că nu s-au găsit numai în China cereale provenind din Europa, ci şi în Europa cereale din China, precum meiul. Cultura Cucuteni este foarte importantă pentru arheologii din lumea întreagă, fiind cunoscută pentru fascinanta ceramică, dar și pentru etapele iniţiale de ferme care s-au răspândit în partea de est a Europei. Descoperirea de la Baia este foarte importantă pentru că nu este uşor de găsit un sit arheologic atât de vechi care să poată aduce indicii sau dovezi cu privire la rolul pe care fermierii l-au avut în răspândirea anumitor culturi pe distanţe atât de mari, din China prin Kazahstan până în estul Europei şi invers“, a declarat Martin Kenneth Jones în 2013.

Vamă şi cel mai important nod comercial al Moldovei

Oraşul Baia, prima capitală a voievodului Dragoş, s-a dezvoltat dintr-o aşezare sătească de pe malul stâng al râului Moldova şi a servit ca loc de popas pentru comercianţii care circulau între porturile de la ţărmul Mării Negre şi oraşele din nordul Transilvaniei. Conform inscripţiilor în limba latină, mai întâi au apărut în documente numele râului Moldova şi al oraşului Baia/Moldavia şi apoi numele ţării. În secolul al XIV-lea scaunul Moldovei era la Baia, pe sigiliul oraşului Baia/Moldavia fiind scris în latină „Sigiliul oraşului Moldavia, capitala Ţării Moldoveneşti“. Localitatea era situată la răscrucea a două artere comerciale mari, care făceau legătura între Ţaratul Vlaho-Bulgar, Transilvania, Polonia şi Imperiul Otoman, şi avea statut de vamă, fapt care a determinat evoluţia locului, fiind unul dintre cele mai importante centre economice, strategice şi administrative medievale ale Moldovei.

Localitatea a intrat în istorie prin victoria lui Ştefan cel Mare şi Sfânt împotriva armatei regelui Matia Corvin. Domnitorul moldovean a reuşit să strângă 12.000 de răzeşi, pentru a opri armata regelui ungar formată din aproximativ 40.000 de soldaţi. Bătălia dintre cele două oştiri s-a dat în noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467.

Târgul ocupaţiilor din trecut

După sute de ani, gospodarii din comună au reluat tradiţia târgului de odinioară organizând în faţa porţilor „Târgul viu al Băii“, în care expun bucate, obiecte confecţionate în gospodărie sau obiecte de valoare pentru familie, moştenite de la bunici şi străbunici.

„În Baia erau târguri organizate la nivelul ţării Moldovei. Aici veneau negustori din Polonia, Ungaria, Transilvania şi Ţara Românească. Cel mai mare iarmaroc de la Baia era de Sfânta Maria, veneau negustori din toate ţările din jur, se plătea vamă domnească, Baia era ceva deosebit, iar în piaţa aşezării se făcea târgul mare.

S-a încercat să se reînvie meşteşugurile care erau la Baia pe vremuri, o parte dintre obiceiurile tradiţionale, din meseriile tradiţionale. Încercarea este timidă, avem expuneri la gospodarii din Baia, este un început, astfel de activităţi scoţând în evidenţă vechea aşezare. În luna decembrie organizăm un târg prin care scoatem în evidenţă ocupaţiile locuitorilor Băii din trecut“, ne-a spus profesorul de istorie Ioan Natu.

„Târgul viu al Băii“

„Târgul viu al Băii“ a fost pus în valoare şi cu ocazia aniversării a 550 de ani de la lupta de la Baia. „Am scos la poartă cozonac, colac, mere, pere, plăcinte, mălai, făină de porumb, obiecte moştenite de la părinţi. Pe gard am aşezat covoare ţesute în casă, pânză de sac. Pe vremuri era o tradiţie să scoatem la poartă tot ce era mai frumos în casă, era un mod de a demonstra dacă locuitorii acelei case erau oameni gospodari sau nu prea le plăcea munca. Lângă poartă se pune şi un scaun pe care trecătorul obosit se aşază pentru odihnă şi să poată privi mai mult obiectele expuse. Este o tradiţie ca aproape toată lumea să iasă la poartă cu ceea ce are mai frumos înainte de Sărbători iar asta înseamnă că suntem un sat de oameni gospodari“, ne-a spus Maria Şandru. 

Expoziţiile din poarta gospodăriei

La o altă poartă câţiva gospodari au ieşit cu plita la drum pe care au copt cartofi pe care îi ofereau trecătorilor împreună cu o căniţă de lapte acru sau vin fiert. Gospodari din tată în fiu, ei au expus şi coveţi, ciubăre de lemn, hamuri de lux şi hamuri de muncă pentru cai, curele şi diverse produse din piele, dar şi o gamă variată de cereale şi legume din producţia din acest an.

„Şi pe vremea lui Ştefan se coceau cartofi, iar vinul era nelipsit de la ospăţurile domnitorului. Şi pe vremea bunicilor se făceau hore, mai târziu au apărut balurile, lumea se distra mai mult, dar în ultimii ani au cam început să se piardă obiceiurile, fiecare îşi vede de casa lui. Reînviind această tradiţie a «târgului de la poartă», în care oamenii expun tot ce au mai bun, nu ne uităm istoria localităţii“, ne-a spus Sorin Munteanu.  

Tradiţii şi obiecte păstrate de la străbuni

La o altă poartă am găsit o gospodină care prezenta epopeea obţinerii fibrelor şi firelor de in şi cânepă şi ţesutul ştergarelor din bumbac. În această zonă cânepa a fost cultivată de sute de ani pentru fibre, în perioada medievală fiind de neconceput ca o gospodărie sau moşie să nu aibă o plantaţie de cânepă şi o turmă de oi, îmbrăcămintea purtată de strămoşii noştri şi tot ce era lenjerie într-o casă fiind din in, cânepă şi lână.

O altă gospodină a pregătit bucate tradiţionale în oale de lut. Sărmăluţe de post cu opintici, mămăligă tăiată cu sfoara, mujdei proaspăt, turte pe plită, zacuscă cu ciuperci, murături, salată de bureţi sunt o parte din bunătăţile pregătite pentru perioada de post şi care s-au găsit la târg.

„Aceste produse le servim oaspeţilor. De la străbunici păstrăm tradiţia de a expune la poartă bucatele pregătite pentru postul Crăciunului şi pe gard cele mai frumoase covoare ţesute în casă. La mijlocul porţii se pune icoana cu prosop, busuioc, la fel cum le punem în casă la răsărit. Prosopul acesta este vechi de peste 100 de ani, este de la soacra mamei mele. Şi pe masă sunt nelipsite candela aprinsă şi icoana. Pe lângă bucate sunt prezentate şi îndeletnicirile gospodarilor din casă. Eu am furca, fusul, sucala, fierul de călcat cu cărbuni, cuverturile sunt făcute cu andrelele. Părinţii mei aveau stative, ţeseau covoare şi pânză pentru sumane, obiecte care sunt mai mult ca o zestre pe care o păstrăm cu sfinţenie. Pe vremuri acest târg era organizat la fiecare sărbătoare religioasă mare; după ce veneau de la biserică şi serveau masa în familie, oamenii ieşeau la poartă cu tot ce aveau mai frumos“, ne-a mărturisit Doina Gogu.

GALERIE FOTO


Silviu Buculei

  • Publicat în Sate

Dorna Candrenilor, comuna model din Bucovina

Colectarea selectivă a deşeurilor, responsabilitatea personală a fiecărui cetăţean, exemplul propriu şi voluntariatul sunt elementele care au contribuit în mod decisiv ca Dorna Candrenilor să fie declarată cea mai curată comună din judeţul Suceava. Primarul comunei, Dănuţ Candrea, spune că meritul este al locuitorilor celor trei sate componente – Dorna Candrenilor, Dealul Floreni şi Poiana Negri pentru că au dovedit că sunt într-adevăr gospodari şi că merită acest titlu.

În urmă cu şapte ani, la Dorna Candrenilor s-a înfiinţat un Centru de educaţie pentru voluntari, în cadrul proiectului „Paşaportul Verde“, aproximativ 160 de tineri voluntari fiind implicaţi în proiectul educaţional Paşaportul verde, lansat de Asociaţia „Tăşuleasa Social“ şi Coca-Cola HBC România şi susţinut de Ministerul Mediului şi Pădurilor şi Parcul Naţional Călimani. Tinerii au mers din casă în casă pentru a-i informa pe localnici că zona Dorna Candrenilor trebuie să rămână curată.

În 2016, Dănuţ Candrea a venit la cârma comunei cu o bogată experienţă în mediul privat şi a decis împreună cu Consiliul Local să ofere locuitorilor mai multe posibilităţi de a avea şi a păstra o comună cât mai curată.

Cu un sistem de colectare a deşeurilor menajere pus la punct prin proiectul Sistem de Management Integrat al Deşeurilor din judeţul Suceava, cu numeroase activităţi de ecologizare susţinute de unul dintre cei mai mari producători de băuturi răcoritoare din România, cetăţenii comunei au fost de acord să facă toate eforturile pentru ca localitatea în care trăiesc să ajungă în topul celor mai curate din ţară.

Educaţia e esenţială şi poate schimba mentalităţi

„Înainte puteai să faci o vânătoare prin Dorna Candrenilor. Copaci necurăţaţi, iarbă necosită pe multe terenuri, garduri degradate la instituţii din subordinea Consiliului Local. Într-un an Dorna Candrenilor arată impecabil, este curată. Când am venit primar am spus că această comună trebuie să arate cum arată bisericile, şcolile, dispensarul, primăria şi gospodăriile cetă­ţenilor – frumoase, curate. Exemplul a fost Poiana Negrii, un sat foarte frumos, cu multe pensiuni. După ce am făcut drumurile, şanţurile, pentru ca cetăţenii comunei noastre sa aibă cu adevărat un «drum bun», după ce am pus bănci şi coşuri de gunoi, am modernizat staţiile de autobuz, am reabilitat iluminatul public, am avut curajul să îi rog pe dragii mei gospodari să vină jumătate de zi să facă și curăţenie. Cum eu i-am ajutat să circule în condiţii bune, aşa şi ei mă ajută să avem o comună curată.

Oamenii s-au autoeducat, muncesc să facă curat şi nu mai aruncă deşeurile. Curăţenie în comună fac şi cu angajaţii de la societatea pe care am administrat-o până a deveni primar, cu ei mătur. Am cerut ajutorul celor care administrează pădurile, sunt două ocoale silvice, unul de stat, unul privat, ei fac curat în zona lor de responsabilitate.

Şi cele câteva companii private mari şi-au educat angajaţii să recicleze deşeurile. Comuna este traversată de DN 17 care leagă Moldova de Ardeal şi sunt aruncate gunoaie din maşini. La acest capitol mai avem de lucrat, mai ales la Poiana Negrii, unde şoferii din tirurile care vin după apă minerală, pe lângă mizeria aruncată pe geam, o adaugă şi pe cea rezultată din curăţenia pe care o fac în maşini în timpul cât aşteaptă la rând pentru încărcare“, ne-a spus primarul Dănuţ Candrea.

O comună fără beneficiari ai Legii nr. 416 arată impecabil

Edilul comunei spune că este foarte greu de a menţine şi a face curat într-o localitate în care ajutorul social îl primeşte doar o singură persoană. În iunie 2016, când a venit primar, la Legea nr. 416, a venitului minim garantat, erau oameni care numeric puteau asigura curăţenia comunei. Când au fost puşi să efectueze orele de muncă conform legii şi să respecte normarea pentru fiecare lucrare realizată au renunţat la ajutorul primit de la stat. A rămas o singură persoană care goleşte mizeria din coşurile de gunoi în satul în care locuieşte.

După ce a fost amenajat muzeul satului într-o casă veche, cumpărată de fostul primar Maftei Candrea, şi vecinii au văzut că acesta este vizitat de turişti, fac curăţenie. Ei susţin că le este ruşine ca un om venit din altă parte să găsească mizerie. Şi la grădiniţa cu program prelungit, construcţie nouă realizată cu banii comunităţii, şi la dispensar oamenii vin şi fac curat pentru că ştiu că ei sau copiii lor folosesc aceste unităţi, iar dacă cumva este aruncat un ambalaj sau un rest de la un produs nu a făcut-o decât un copil de-al lor, un vecin sau o rudă. Comuna Dorna Candrenilor este printre singurele din judeţ în care domeniul public beneficiază de o amenajare peisagistică la fel ca la oraş. Din dorinţa de a avea o comună frumoasă, anul acesta s-au amenajat jardiniere stradale cu flori, cetăţenii ocupându-se de udarea şi îngrijirea florilor din zonele aferente gospodăriei acestora.

Munca prin voluntariat dă roade şi îi încurajează pe oameni

Pentru ca Dorna Candrenilor să fie un reper pentru judeţul Suceava, la intrarea în comună dinspre Vatra Dornei, cu ajutorul voluntarilor s-a amenajat, pe DN 17, o parcare cu loc de popas, mese şi scaune din lemn, toaletă ecologică şi s-a captat apă din munte de la 4 kilometri distanţă pentru ca cei care vizitează Bucovina să poată bea o cană de apă curată de munte. Tot cu voluntari s-a făcut curăţenie şi s-au marcat trasee turistice în Rezervaţia 12 Apostoli sau până la Vârful Ouşorul.

Voluntarii participă şi la campanii de curăţenie sau ajută bătrânii neputincioşi să-şi înfrumuseţeze curţile şi clădirile. Elevi de la Liceul Tehnologic şi angajaţi din mediul privat participă la curăţat cursuri de apă, trotuare, decolmatat rigolile şi şanţuri, cosit sau curăţat arbori.

„Am avut multe demolări, clădiri vechi din domeniul public care stăteau să cadă sau care necesitau reabilitare. Cu voluntariat, cu câte 50-60 de oameni pe zi, le-am demolat sau am realizat lucrări de renovare. Sunt lucrări de reparaţii care nu necesită specialişti; primăria a venit cu materialele, oamenii cu munca. Tot cu voluntari de la firmele de prelucrare a lem­nului curăţăm toţi arborii de pe marginea drumului, realizăm campanii de împădurire. Dacă acasă eşti gospodar, ai o curte îngrijită, o casă curată, ai flori etc., la fel trebuie să fie la instituţii, la primărie, la şcoli şi la biserici, impecabil. Acestea nu sunt nici ale primarului, nici ale preotului, nici ale profesorilor, sunt ale comunităţii. Comuna este o gospodărie mai mare, de aceea facem mereu întâlniri publice, în zile de sărbătoare, ne consultăm şi stabilim ce avem de făcut împreună sau dacă am făcut ceva greşit, cum putem să reparăm.

Mi-am dorit foarte mult ca Dorna Candrenilor să fie la fel de curată şi îngrijită ca un oraş, iar acest lucru se întâmplă, felul în care arată comuna spune ceva despre oamenii locului şi, de ce nu, şi despre cel care îi reprezintă. Ca să nu existe incidente am montat camere de supraveghere în toate locurile publice şi pe drumuri, pentru că mai aveam elevi, persoane aflate sub influenţa alcoolului etc. care mai dădeau cu picioarele în mobilierul stradal, făceau mizerie sau nu aveau un comportament civilizat. Văzând că imediat se află despre faptele lor la şcoală, află părinţii, află comunitatea în urma vizionării înregistrărilor de pe camere, situaţia s-a ameliorat foarte repede şi astfel de fapte au devenit foarte rare“, ne-a spus primarul Dănuţ Candrea.

GALERIE FOTO


Silviu Buculei

  • Publicat în Sate

An cu producţii bune în judeţul Suceava

Anul 2017 este unul foarte bun pentru agricultura din judeţul Suceava. Conform ing. Haralampie Duţu, directorul executiv al Direcţiei Agricole Suceava, producţiile la păioase sunt peste mediile din ultimii ani. La grâu producţia este de 3,9 tone de grâu la hectar, faţă de producţiile medii obţinute între anii 2009-2016 de 2,4 – 3,3 tone la hectar, în judeţul din nordul ţării majoritatea terenurilor fiind fărâmiţate, cu suprafeţe mici. În cazul fermierilor mari din zona Siret – Dorneşti s-a atins o producţie de peste 8 tone/hectar. Fermierii care au obţinut producţii peste medie spun că au semănat în noiembrie, mult mai târziu decât în perioada optimă, iar precipitaţiile de anul acesta i-au ajutat foarte mult. Datele centralizate de Direcţia Agricolă arată că şi micii fermieri au producţii bune, oficialul DAJ punând recolta superioară şi pe seama tendinţei cultivatorilor de a folosi sămânţă certificată din soiuri bune, de a aplica tehnologia specifică, dar şi tratamentele de rigoare, însă există şi agricultori care obţin doar 2.000 kg/ha.

Producţie record la porumb

În privinţa culturilor semănate în primăvară, precum porumbul, cultivat pe cea mai mare suprafaţă în judeţ, peste 37.000 ha, floarea-soarelui şi sfecla de zahăr, producţiile sunt mai bune ca în anii trecuţi. La porumb producţia medie obţinută este de 4,44 tone/hectar (faţă de 2,9 tone în 2016), la floarea-soarelui, cu o medie 2,24 tone/hectar, s-a înregistrat cea mai mare producţie din judeţ din ultimii cinci ani, iar producţia medie de orz este de 3,4 tone/hectar (faţă de o medie anul trecut de 2,6 tone/hectar), la o fermă din comuna Moara ajungându-se la o producţie de 7,8 tone la hectar. Calitatea seminţelor, solul corespunzător pregătit pentru fiecare tip de cultură, tehnologia şi precipitaţiile venite la timp şi în cantităţi suficiente au dus la producţii bune.

Tot producţii bune sunt şi la sfecla de zahăr, media de 42,1 tone la hectar depăşind recolta ultimilor cinci ani. Cartofii au fost cultivaţi pe aproximativ 20.000 ha (suprafaţă în continuă scădere în fiecare an deoarece agricultorii se orientează spre culturi cu valorificare sigură şi rapidă), în zonele Dorneşti, Bălcăuţi, Rădăuţi şi Siret producţiile obţinute fiind şi peste 25 de tone la hectar, iar în restul judeţului producţia medie fiind de 20 tone la hectar, cea mai mare din ultimii cinci ani. Sunt şi ferme unde a fost evidenţiată râia cartofului pe coajă la unele soiuri care au manifestat sensibilitate la secetă sau unde nu au fost eliminaţi de la plantare tuberculii cu pustule de râie comună sau nu au fost evitate monoculturile.

Producţiile medii realizate la măr în bazinul Rădăşeni – Fălticeni – Vultureşti sunt bune şi foarte bune, de 40-60 tone/hectar.

În zootehnie, efectivul de bovine este într-o scădere continuă de la un an la altul, la fel şi cantităţile de lapte colectate, în schimb s-a dublat numărul de porci şi de familii de albine.

„Am avut umiditatea necesară, ploaia a fost la timp, astfel încât acolo unde întreţinerea culturilor s-a făcut în mod corespunzător rezultatele sunt cele aşteptate. Condiţiile meteorologice ale anului agricol 2016-2017 au avut efecte negative asupra speciilor legumicole. Având în vedere că nu suntem un judeţ cu specific pentru legumicultură, producţiile medii înregistrate se constituie din realizări pe suprafeţe mici în gospodăriile populaţiei, excepţie făcând varza şi cartoful, care ocupă suprafeţe mai mari“, a precizat Haralampie Duţu.

Gerul şi grindina au produs pagube

Singura cultură cu probleme a fost rapiţa, după ce în toamna anului trecut a fost o perioadă de secetă, iar în ianuarie a fost o perioadă lungă de ger. Pe majoritatea terenurilor rapiţa nu a fost acoperită cu strat de zăpadă, cultura fiind compromisă, iar fermierii nevoiţi să reînsămânţeze terenul. Unde nu au fost probleme producţia a fost de 5,4 tone de rapiţă la hectar.

În acest an fenomenul de îngheţ de la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai a diminuat producţia de fructe din acest an cu 5-10 tone la hectar şi au înjumătăţit-o în fermele de pe Valea Moldovei, iar fermierii de pe Valea Siretului, care au vrut să profite de umiditatea ridicată din sol şi au semănat porumbul mai repede, au fost nevoiţi să reînsămânţeze terenurile unde această cultură era răsărită. Şi grindina a făcut pagube mari la Forăşti, unde s-au raportat 1.116 hectare afectate grav sau compromise, şi la Boroaia, unde au fost afectate 338 de hectare.

Chiar şi micii producători folosesc sămânţă de calitate

„Cu satisfacţie se poate arăta că factorul genetic şi factorul tehnologic, ambii aflaţi sub controlul direct al producătorilor agricoli, sunt respectaţi în procent de 85-90%. Abateri apar, inclusiv la marii producători, în ceea ce priveşte încadrarea în epoca de semănat, rotaţia culturilor în funcţie de favorabilitate, efectuarea la timp şi în condiţii corespunzătoare a lucrărilor de întreţinere, şi altele. Ceea ce trebuie evidenţiat este faptul că şi micii producători acordă atenţia cuvenită celor doi factori, utilizând sămânţă de calitate şi respectând tehnologiile.

Pentru anul agricol 2016-2017 factorul independent – mediul, analizat prin prisma celor doi parametri de bază, temperatură şi precipitaţii, se caracterizează astfel: precipitaţiile au fost mai reduse cantitativ, neuniform repartizate, excepţia fiind înregistrată în luna octombrie 2016, când s-a acoperit deficitul şi s-a asigurat necesarul pentru perioada următoare. Temperaturile medii lunare au fost apropiate mediilor multianuale, exceptând lunile: septembrie, martie, iulie şi august. Efect negativ asupra creşterii şi dezvoltării plantelor au avut oscilaţiile înregistrate de la zi la zi şi cele noapte-zi.

Pe ansamblu s-ar putea arăta că iarna a fost mai săracă în precipitaţii şi cu temperaturi apropiate mediilor multianuale, primăvara a pornit promiţător, dar a avut oscilaţii mari ale temperaturilor, cu zăpadă şi îngheţuri târzii, care au afectat culturile legumicole şi pomicole, iar vara a fost cu precipitaţii puţine, neuniform repartizate pe fondul unor temperaturi mai ridicate, având ca rezultat perioade mai scurte sau mai lungi de arşiţă şi secetă. Toamna a fost cu umiditate în sol la nivel optim şi temperaturi normale“, ne-a declarat ing. Haralampie Duţu, directorul executiv al Direcţiei Agricole Suceava.

Silviu BUCULEI

Suceava și Bacău, în topul celor mai mari crescători de bovine și păsări

Două lucruri semnificative s-au întâmplat în zootehnia județelor Suceava, Neamț, Bacău și Vrancea: la Bacău, efectivul de păsări din 2015 este mai mare decât cel din 1990; în Vrancea, la putere ar fi creșterea suinelor, efectivul din 2015 fiind mai mare decât cel de acum 27 de ani. La acestea s-ar mai adăuga un fapt pozitiv: în Neamț a crescut, în 2015, față de 2007, numărul de ovine și de păsări, iar în Suceava, cel de ovine. Și ar mai fi un amănunt: chiar dacă numărul este la jumătate față de 1990, județul Suceava este cel mai mare crescător de bovine din țară. În rest, lucrurile se întâmplă ca peste tot în țară, cu o diminuare de 30-70% a numărului de animale față de perioada de referință 1990. Poate că nici n-ar mai trebui să facem comparație între o agricultură centralizată și una liberă. Sau cine știe?

Chiar dacă au întindere (Suceava este al doilea cel mai mare județ din România, după Timiș), populație și putere economică (cel mai mai PIB/cap de locuitor – în Bacău) diferite, cele patru județe din Subcarpații Orientali au o similitudine: relieful etajat în câmpie (est), dealuri și piemonturi, precum și munți. Exceptând Vrancea, celelalte județe au suprafață de pășune și fânețe suficientă cât să permită cel puțin dezvoltarea a două sectoare, creșterea bovinelor și a ovinelor. Ca suprafață arabilă (materie primă pentru furajare) nu sunt diferențe extrem de mari între zone, deci baza cerealieră ar fi cât de cât apropiată. Cu toate acestea, veți vedea, sunt evoluții diferite de la județ la județ și de la specie la specie.

Suceava – cel mai puternic județ în sectorul taurine

Dintre cele patru zone analizate, și-n 1990 și astăzi cel mai mare crescător de bovine este Suceava. De altfel, județul deține locul I pe țară la efectivul de taurine. Vrancea a avut și are unul dintre cele mai mici efective din România. Ca notă comună, în 2015 numărul de bovine a scăzut în toate cele patru județe și în raport cu anul 1990, și cu 2007. Altfel spus, nicio modificare după ce au fost posibile investițiile cu fonduri europene. Cea mai puternică prăbușire a sectorului de creștere a bovinelor se înregistrează în Bacău, iar din 2007 și până astăzi acest sector și-a revenit cel mai bine în Suceava.

Vrancea: efective de suine mai mari în 2015 decât în 1990

În privința creșterii suinelor, comparativ cu taurinele, să zicem că Suceava face schimb cu Vrancea. Adică: Vrancea a reușit performanța de a dezvolta acest sector mai mult decât în 1990, iar Suceava înregistrează o scădere dramatică (minus 73% în 2015, față de 1990) a efectivului. Nici măcar oportunitățile după anul aderării României la UE n-au modificat lucrurile, tendința fiind de constantă scădere a numărului de porcine. Și în Bacău lucrurile stau la fel: efectivul din 2015 este mai scăzut cu aproape 67% față de 1990 și cu 31% față de 2007 (procentul este egal cu cel de la Neamț; și în acest județ numărul de animale a scăzut cu 31,5% în 2015, față de 2007.

Creșterea ovinelor, o afacere cât de cât constantă

Ovinele sunt pesemne o bună afacere, indiferent de sistemul economic, centralizat sau după regula economiei de piață. Este sectorul care n-a avut în niciunul dintre cele patru județe o diminuare mai mare de 50% (2015 față de 1990), iar în Suceava și Neamț efectivul din 2015 îl depășește pe cel din 2007, ceea ce e un semn bun. Nici în Bacău sau Vrancea lucrurile nu stau foarte rău, numărul de oi fiind, e adevărat, mai mic decât în 2007, dar diferența nu depășește minus 11%.

Bacău, al doilea mare producător de carne de pasăre din țară

În România sunt cinci județe în care efectivul de păsări este mai mare de 3 milioane de capete: Buzău (3,974 mil. capete), Bacău (3,696 mil. capete), Vaslui (3,512 mil. capete), Călărași (3,438 mil. capete) și Prahova (3,436 mil. capete). Așadar, Bacăul și-a păstrat tradiția în creșterea păsărilor, plasându-se pe poziția a doua în țară. Unitățile avicole construite înainte de 1990 nu au fost, ca mai peste tot, demolate, ci conservate și, mai apoi, modernizate. Afacerea (în special cu carne de curcan) este atât de profitabilă încât efectivul din 2015 este mai mare decât cel din 1990. O redresare a sectorului se observă și în Neamț, unde numărul de păsări a crescut cu 23% în 2015, comparativ cu 2007, la fel și în Vrancea.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 32-33

Cetatea de Scaun a Sucevei, un obiectiv turistic care îmbină istoria și tehnologiile moderne

Unul dintre obiectivele turistice pe care nu trebuie să le ratezi dacă vizitezi nordul țării este Cetatea de Scaun a Sucevei. Ar trebui să faceți acest lucru nu doar din pricina trecutului impresionant, ci și datorită noului mod de prezentare implementat odată cu restaurarea monumentului. Cetatea de astăzi este dovada vie că trecutul, proiectat prin uneltele prezentului, poate atrage tot mai mulți turiști și mai ales copii. Mă refer aici la proiecțiile și hologramele pe care le întâlnești atunci când pășești în anumite încăperi. Încă de la începutul vizitei vei constata că nu va fi doar o experiență cum ai mai avut atunci când ai vizitat alte cetăți, ci va fi una inedită, așa cum nu te-ai fi așteptat și care te va determina să te reîntorci ori de câte ori ai ocazia.

Despre trecut…

Construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I Mușat și fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare, cetatea face parte din sistemul de fortificații construit în Moldova, care aveau rolul de adăpost în luptele cu otomanii. Pentru construcție s-a folosit piatră extrasă din zone apropiate orașului. Inițial au existat 7 șanțuri de apărare, iar laturile construcției aveau 36 m, cele din sud și nord, respectiv 40 m cele din est și vest. Însă, în perioada lui Ștefan cel Mare, cetatea și-a modificat și suprafața, și sistemul de apărare, astfel încât să fie mai rezistentă. De-a lungul timpului a fost supusă mai multor asedii, iar în anul 1538 a fost ocupată de către sultanul Soliman Magnificul.

În perioada lui Vasile Lupu s-au înregistrat alte modificări, însă ulterior domnitorii moldoveni au ales să locuiască la Iaşi, pentru o lungă perioadă, iar vechea capitală şi cetatea ei au intrat treptat în decădere. Apoi, în anul 1675 a fost aproape distrusă din ordinul turcilor și transformată de orăşeni în carieră de piatră, zidurile fiind acoperite, de-a lungul anilor, cu moloz şi pământ. Începând cu 1895 au început lucrările de recuperare a ruinelor, iar din 1951 a avut parte de ample campanii arheologice.

…și prezent

În prezent, curțile interioare, zidurile și încăperile au fost restaurate, astfel încât să păstreze cât mai vie imaginea locuinței voievozilor moldoveni. Aflată la înălțimea de 70 m față de Lunca Sucevei, cetatea îți va oferi o minunată priveliște asupra orașului și a întregii văi, mai ales dacă ai prilejul să o vizitezi seara, pentru că accesul este permis până la ora 22:00. După ce treci podul, intri în curtea interioară și de acolo urmezi cursul încăperilor, dintre care nu trebuie să ratezi închisoarea, baia cu aburi, pivniţa sau capela. În unele încăperi vei constata că, odată ce ai pășit pragul, un senzor va porni fie o proiecție, fie o hologramă. Vei avea ocazia să afli mai multe detalii despre istoricul cetății, dar și informații despre alte cetăți din țară și din Republica Moldova, să îl urmărești pe Ștefan cel Mare în diverse discuții și ipostaze, să răsfoiești o carte digitală în care istoria îți va fi prezentată altfel decât până acum. Vei putea admira arme medievale, monede vechi și obiecte din perioada voievozilor, iar în unele încăperi sunt amenajate chiar și câteva scene din viața acestora.

Odată recondiționată și modernizată, Cetatea de Scaun a devenit un loc tot mai atractiv pentru turiști, iar autoritățile locale au făcut demersuri astfel încât să se desfășoare aici tot mai multe evenimente. De exemplu, în acest an a fost implementat un nou eveniment intitulat „Programul Ștefanian“, ce presupune o serie de evenimente, spectacole, proiecții de film ș.a.m.d., organizate în cadrul cetății în luna iunie. Astfel că la prima ediție a fost oficiată o slujbă religioasă în cadrul capelei, o noutate după mai bine de 350 de ani. Un alt exemplu este Festivalul de artă medievală Ștefan cel Mare, care în acest an se va încheia în data de 20 august. Turiștii pot admira în cadrul festivalului costume din epoca medievală, pot participa la diferite spectacole organizate de trupe din țară și străinătate, iar printre cele mai așteptate astfel de evenimente au fost reconstituirea încoronării domnitorilor Moldovei, învestirea Sfatului Domnesc, dar şi întoarcerea glorioasă de la război a domnitorului Ştefan cel Mare. De asemenea, la baza cetății sunt organizate spectacole cu făclii, jonglerii și steaguri, lupte cu săbii și topoare, iar ca turist poți participa și tu la unele activități. De menționat este faptul că în fiecare an, în luna august, are loc acest festival, iar surprizele pregătite de organizatori îi determină pe participanți să revină la tot mai multe ediții.

Aș vrea să revin la titlul articolului. Cred că, indiferent dacă ești un împătimit al istoriei, al noilor tehnologii ori un simplu turist curios care vrea să-și cunoască țara, cele prezentate mai sus, doar câteva dintre motive de altfel, te-au determinat să mergi în vizită la Cetatea de Scaun a Sucevei.

GALERIE FOTO


Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 56-57

  • Publicat în Turism

Manele la ușa lui Ciprian Porumbescu!

În urmă cu mulți, foarte mulți ani, am ajuns la Stupca, azi comuna Ciprian Porumbescu (Suceava). Era un du-te vino neîntrerupt, o mare de adolescenți și tineri, iar satul răsuna în acordurile Baladei. De Rusalii, sărbătoare în care a avut liber aproape toată România, s-a întâmplat să fiu în zonă și să doresc să revăd nu musai locurile, ci neapărat casa, micuța și fermecătoarea casă memorială în care a trăit și a sfârșit tragic de tânăr (29 de ani) compozitorul. Ce-am găsit? Pustiu. Mult pustiu. Căci pustiu se cheamă și impietatea de-a lăsa să „țipe“ manele la ușa muzeului!

Între timp, da, în comună nu mai este doar casa memorială, ci și un muzeu care poartă numele marelui compozitor. Și ce mare ar fi ajuns dacă n-ar fi sfârșit atât de tânăr! Pesemne că un muzeu ar fi fost necesar dacă investiția ar fi fost continuată cu, nu știu cum să-i zic, un plan prin care zona să se dezvolte turistic pe seama bogăției culturale de care dispune. Căci indiscutabil trebuie să te socotești bogat dacă l-ai avut cândva și azi ai amintirile (casa, muzeul, mormântul, locurile, povestea de iubire neîmplinită, episodul cu Eminescu de la Putna, sfârșitul prematur, patriotismul, biografia în sine, obiectele pe care le-a atins) creatorului nemuritoarei Balade. Sau... Să nu mai fie interesat omul de valorile culturale?

Frumusețe și pustiu răvășitor la Casa memorială

Cirian Porumbescu casa memoriala farni nici macar un turist

Dinspre șoseaua europeană E 58 (Suceava – Baia Mare) sunt două intrări în localitatea Ciprian Porumbescu. La sosire am nimerit drumul cel mai rău, prin pădure, dar și cel mai frumos. Preț de 6 km n-am întâlnit nicio mașină. Casa memorială am (re)găsit-o ușor. Cu poarta închisă. Și iarbă necosită în grădină. Și niciun vizitator în curte. Și nicio Baladă nu răsuna, ca altădată, în sat. El, Ciprian, privea de la înălțimea statuii peste cătun. Și peste iarba care-i ajungea la jumătate. Frumoasă și ea, ca-n dorurile de altădată puse-n vioară. Am desfăcut încuietoarea de la poartă și am intrat în pustiul răvășit din curte și casă. O casă mică, îngrijită, ca o jucărie, presărată la un capăt cu flori. O bancă, un nuc și un bilețel în ușă: „Sunt la muzeul din vale“. Mai târziu, la muzeu am găsit alt bilet: „Sunt la casa din deal“. E adevărat, am întâlnit un grup de trei persoane pe drum, iar una dintre ele, o doamnă, sigur era muzeograful navetist. Tristețe. Cam acesta este sentimentul dominant. Și dorul de Baladă. Și dorul de Ciprian. Ce facem noi cu valorile României? Uite, asta facem! Le uităm. Deopotrivă noi, românii, deopotrivă și dregătorii veacului acesta; noi, că nu aprindem lumânări și nu depunem o floare la mormântul compozitorului, nici măcar nu mai trecem pragul căsuței sale; dregătorii – că nu ne amintesc mai des că au cu ce se lăuda. Și, poftim, dascălii, că-și duc elevii la parcul dinozaurilor sau la Drakula Parc, dar nu și la Stupca.

Manele la ușa... Baladei!

Balci la usa muzeului Cirian Porumbescu

Am plecat la muzeu... N-aș mai fi mers! O clădire cenușie, în fine, îngrijită și ea, o curte mare, alt bust al compozitorului, dar la poartă... La poartă era un mini bâlci: bere, grătar, chinezisme, mici și manele, „auuu, iubirea mea, ce mă fac eu fără ea, ochii tăi“. Dacă nu se răsucește Porumbescu în mormânt nici acum... Ce fel de administrator poți să fii să nu găsești alt loc de văicăreli maneliste decât la ușa Baladei? La ușa Craiului Nou? Nu mi-a venit să cred! Mi-am aruncat privirea spre cimitirul unde-și are crucea Ciprian. Și spre Cer, unde-i sălășluiește spiritul. Și unde se aude încă muzica sa. Ce-a ajuns Stupca? N-a ajuns... Am plecat de-acolo cu inima strânsă, alegând drumul bun al Ilișeștilor, același pe care alerga compozitorul la revederea cu nenorocoasa lui Bertha. Sau el a fost cel nenorocos și neîmplinit. Chiar și la 134 de ani (de la dispariție). Să-i cânte la ușă manele!??

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 54

  • Publicat în Turism

Cu mocănița prin Moldovița

Până nu demult, pe căile ferate forestiere din satele montane circulau trenuri care transportau material lemnos. Astăzi, în multe cazuri, rolul acestora este de a-i plimba pe turiștii care poposesc în zonă. Cel puțin așa se întâmplă la Moldovița, acolo unde începând cu anul 2005 mocănița a devenit una dintre principalele atracții turistice.

Mocanita Bucovina

Se spune că, dintre toate cele 35 de căi ferate forestiere care existau în întreaga Bucovină, doar aceasta mai este funcțională. Are lungimea de 11 km și pleacă din Moldovița spre Argel o dată, de două sau de trei ori pe zi, începând cu ora 10:00, numărul curselor diferind în funcție de sezon. Nu demult am avut ocazia să mă plimb pe acest traseu și pot spune că, timp de 2 ore cât a durat plimbarea, parcă aș fi fost într-o altă lume. În vagoane nu mai era niciun loc liber, mai mult de jumătate dintre turiști erau copii, iar entuziasmul lor făcea ca excursia să devină și mai interesantă.

Am plecat încet la ora 14:00 și adesea am trecut foarte aproape de curțile localnicilor, mulți dintre ei chiar erau ieșiți la poartă pentru a face cu mâna turiștilor. Din vagoanele închise sau deschise, am admirat case tradiționale cu motive specifice zonei, dar și clădiri moderne. Ce am apreciat în mod deosebit a fost faptul că majoritatea erau construite din lemn, așa cum este normal pentru o astfel de zonă. Grădinile și livezile erau curate și îngrijite, cunoscut fiind faptul că bucovinenii sunt oameni gospodari. Dincolo de toate aceste peisaje la realizarea cărora a contribuit omul, peisajele naturale erau de vis. De o parte și de alta a drumului sunt păduri de conifere, iar râul, situat când de o parte, când de alta a șoselei și a căii ferate, completa atmosfera liniștită din comuna suceveană. Singurul care i-a „distras“ pe călători a fost controlorul, care, îmbrăcat în uniformă, avea grijă ca toate lucrurile să fie în ordine, dar mai ales să le zâmbească turiștilor, urându-le călătorie plăcută.

Mocanita Bucovina3

La un moment dat chiar și copiii au încetat să mai vorbească și se uitau cuminției ba la văcuțele care pășteau în livezi, ba la alți copii care zburdau veseli prin ogradă, iar liniștea era tulburată doar de zgomotul produs de mocăniță.

Destinația era o de fapt o poieniță desprinsă parcă din povești. Lângă pârâul Moldovița, sub brazii înalți, erau amenajate locuri speciale unde te puteai odihni și lua masa. Locomotiva a fost realimentată cu apă și lemne, timp în care toți cei prezenți în vagoane au coborât, dar n-au stat degeaba, ci s-au îndreptat către foișoarele unde au putut mânca bucate tradiționale. Pe lângă sărmăluțe, tochitură moldovenească și gogoși, turiștii își pot achiziționa pentru acasă caș și urdă, dar și obiecte tradiționale de la meșterii care știu că, indiferent pe unde călătorește, un turist își alege cel puțin un suvenir.

Bătrâna Huțulca, cum îi mai spun oamenii locului, este o adevărată emblemă a zonei, dar și o mândrie pentru artiștii bucovineni, care adesea au filmat video­clipuri în timpul unei astfel de plimbări. Nici n-ar avea cum să nu fie mândri când tocmai versurile despre frumoasele locuri sunt acompaniate de imagini cu peisaje pitorești, cu imagini ale râului, ale codrilor, dar mai ales ale vieții satului bucovinean. Printre turiștii din vagonul în care am călătorit, erau unii care susțineau că ar fi vrut să vină mai demult să se plimbe cu mocănița, doar că se gândeau că prețul ar fi mult prea mare, dar realitatea de la fața locului nu a fost aceea care se zvonea. O astfel de plimbare nu este nici pe departe scumpă, ci chiar la îndemâna oricui, 15 lei pentru minori și 30 pentru adulți.

La întoarcere, aceeași atmosferă! Doar traseul a părut mai scurt și asta nu din cauza faptului că vedeam aceleași locuri, ci din dorința de a petrece cât mai mult timp pe acele meleaguri. E de ajuns să ai o singură experiență cu mocănița din Moldovița pentru a-ți dori să te reîntorci în frumoasa Bucovină.

• În zilele marcate cu roșu circulă un tren la ora 14:00.

• În zilele marcate cu verde sunt două curse, prima la ora 10:00 și a doua la 14.00.

• În zilele marcate cu albastru trenul circulă la orele 10:00; 14.00 și 17:00

Program Mocanita Bucovina

Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 54-55

  • Publicat în Turism

Jale în Suceava, culturile agricole au fost afectate de lapoviţă şi ninsoare

Episodul de iarnă din a treia decadă a lunii aprilie nu a durat mult, dar a avut efecte asupra stării de vegetaţie a culturilor, singurul aspect pozitiv fiind refacerea rezervei de apă din sol având în vedere deficitul deja acumulat din lunile anterioare. Cultivatorii de legume în spaţii protejate au încălzit solariile, iar pomicultorii au încercat să contracareze efectele temperaturilor prin arderea resturilor vegetale, a crengilor uscate şi rumeguşului pentru a forma o perdea de fum deasupra livezilor. Cu toate aceste măsuri, pagubele sunt însemnate.

Temperaturile negative şi lipsa polenizării au afectat livezile

În zona de deal a judeţului Suceava stratul de zăpadă s-a apropiat de 40 de centimetri grosime, fiind înregistraţi peste 30 litri/mp de apă. Recordul de zăpadă a fost înregistrat pe 16 aprilie 1996, când zăpada a măsurat 67 cm, dar temperaturile nu au scăzut sub zero grade.

Acum însă problemele au fost create de temperaturile scăzute, ca-n plină iarnă, care au provocat îngheţarea plantelor. Cei mai afectaţi de fenomenul neobişnuit din luna aprilie sunt pomicultorii, pomii fructiferi fiind plini de flori. Mii de copaci s-au rupt sub greutatea zăpezii apoase, rapiţa şi grâul au fost culcate la pământ, iar în zonele de şes florile au îngheţat.

„A fost un episod trist din viaţa pomicultorilor, asta se poate întâmpla o dată la 50 de ani. Pe lângă faptul că nu am putut să vindem producţia din 2016, a mai venit şi acest episod cu zăpadă neobişnuit de mare la sfârşitul lunii aprilie. Consider că, până în momentul de faţă, în pericol sunt speciile de sâmburoase, cireş, vişin, prun, dar şi anumite soiuri de măr, principala cultură pomicolă din zonă. În anumite zone, Valea Moldovei, Sasca, Dumbrava, în timpul zilei au fost minus două grade Celsius, iar noaptea temperaturile au coborât sub minus 3 grade, ajungând şi la minus 5 grade. Peste 2-3 săptămâni, cam după 10 mai, putem şti cu exactitate ce a legat şi ce nu a legat, dacă s-a făcut polenizare sau nu. E posibil ca floarea să nu fi fost afectată direct de frig, dar nu au fost condiţii de polenizare. În lipsa temperaturilor pozitive, specifice acestei perioade, albinele şi insectele în general nu au putut zbura şi nu s-a făcut polenizarea.

Nu se pune problema să îngheţe pomul, problemele sunt create de îngheţul florii. Livada a fost învelită de zăpadă îngheţată, a trebuit să scutur atât ramurile tinere, cât și pomii de un an, ramurile fiind firave se puteau rupe sub zăpada îngheţată şi există riscul să se întârzie formarea scheletului. Am cărat material lemnos fumigen, dar vântul a disipat fumul imediat şi nu a avut efectul scontat. Unde nu a fost vânt, temperatura s-a ridicat cu 0,5 grade. Am avut livezi şi cu 40-50 de focuri pe hectar, mai ales spre dimineaţă, când temperaturile scădeau. Această operaţiune a fost foarte grea, materialul lemnos a fost transportat în livadă înainte de ninsoare, când au apărut avertizările, a fost ud şi foarte greu de aprins. Am mai stropit cu îngrăşământ foliar care a mărit rezistenţa la îngheţ.

În 47 de ani de pomicultură am prins câteva zăpezi în luna aprilie, dar nu de o asemenea intensitate, cantitate şi cu temperaturi sub zero grade Celsius. Ziua ningea, noaptea nu venea îngheţul şi a doua zi totul reintra în normal“, ne-a declarat Mircea Costişevschi, preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor din Bazinul Pomicol Fălticeni. Pomicultorul susţine că în acest an vom avea mere româneşti, pentru că nu toate livezile au fost compromise.

Legumicultură în solarii încălzite

Vasile Matrasoaie

Şi în legumicultură temperaturile scăzute, dar mai ales cantităţile mari de zăpadă au creat probleme. Pentru a nu fi distruse sub greutatea zăpezii, legumicultorii au fost nevoiţi să facă foc în sobele montate în solarii sau să pună în funcţiune tunuri de căldură. Vasile Mătrăşoaie este unul dintre cei mai renumiţi legumicultori din judeţul Suceava prin cercetările pe care le face, prin plantele eco cultivate, dar şi prin suprafaţa de teren alocată legumelor. Deţine 90 de ari de culturi acoperite în solarii şi spune că răsadurile nu au fost afectate de vremea capricioasă şi nici construcţiile, dar costurile pentru a le proteja sunt foarte mari.

„În condiţiile schimbărilor climatice, agricultura protejată este unica soluţie, chiar dacă presupune cheltuieli în plus. Trebuie tunuri de căldură, centrale termice ori sobe, motorină sau lemne, trebuie pardosit, trebuie folie dublă sau triplă, groasă, rezistentă la îngheţ. Cu un tun de căldură am acoperit cam 10 ari, consumul este de 30 litri motorină/noapte/tun, temperatura la care am putut ajunge în solar a fost acceptabilă, pentru unele plante temperatura ridicată nefiind prietenoasă. A trebuit să avem căldură mare pentru ca zăpada foarte grea să nu rupă folia, solariile fiind înalte şi late de peste 10 metri, dimensiuni la care este foarte greu de dat jos zăpada. Chiar dacă am asigurat o temperatură cu mult peste limita de îngheţ, răsadurile fiind fragede aceste schimbări bruşte de temperatură le dăunează. Plantele sunt ca un copil mic, care dacă merge desculţ pe o suprafaţă rece îl prinde răceala. Am mai avut ninsori şi temperaturi scăzute în martie, dar nu la sfârșitul lui aprilie, când toate răsadurile sunt pregătite pentru a fi plantate în terenul de producţie. În câmp, schimbările bruşte de temperatură dăunează plantelor, dar la noi, până când nu înfloreşte salcâmul, nu se pun răsaduri în câmp deschis“, susţine Vasile Mătrăşoaie (foto).

Cei care nu şi-au încălzit solariile au înregistrat pagube însemnate în spaţiile protejate pentru culturile legumicole, acestea cedând sub greutatea zăpezii.

Reînsămânţarea, unică soluţie pentru cei care s-au grăbit

Pentru că iarna nu a fost foarte bogată în precipitaţii, în sol existând un deficit de apă, mulţi fermieri suceveni au început lucrările de însămânţare la culturile prăşitoare (porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahar, cartof) mult mai devreme. În localităţile de pe Valea Siretului şi Valea Moldovei, pe lângă cele câteva zile de ninsoare au urmat mai multe dimineţi cu temperaturi negative, fiind brumă, ceea ce face ca procesele de răsărire să fie neuniforme şi lente.

De la Petru Carja, fermier de pe Valea Siretului, am aflat că printre avantajele semănatului timpuriu sunt valorificarea umidităţii din sol şi înflorirea înainte de instalarea stresului hidric, dar în acest an acest semănat a devenit un dezavantaj din cauza pierderilor care ar putea fi cauzate de îngheţurile târzii.

„Controlul culturii se face la o săptămână după producerea îngheţului prin examinarea vârfului de creştere, prin despicarea plantei pe lungime. Dacă vârful de creştere este moale şi de culoare gri sau brună, planta nu va supravieţui, nu-şi va reproduce frunzele. După două zile de zăpadă, pe Valea Siretului au urmat trei zile de brumă, iar prognoza meteo nu este optimistă pentru începutul lunii mai. Dacă va fi nevoie, unica soluţie va fi întoarcerea culturii şi reînsӑmânţarea, ceea ce presupune noi costuri destul de greu de suportat, în condiţiile în care producţia este valorificată la preţuri care, pentru unele culturi, abia acoperă cheltuielile de producţie“, ne-a spus fermierul.

Silviu Buculei

Revista Lumea Satului nr. 10, 16-31 mai 2017 – pag. 6-9

Culturile „terapeutice“ se extind an de an în județul Suceava

Vasile Mătrășoaie este preocupat de un stil de viață sănătos, iar din pasiunea sa pentru plante s-a născut și o afacere care îl ajută să își rotunjească veniturile obținute din legumicultură. La Bursuceni, județul Suceava, împreună cu fiul său Marius, Vasile Mătrășoaie a pus bazele cercetării plantelor medicinale, pe care le cultivă deocamdată pe câteva sute de metri pătrați. Castravetele țepos, castravetele amar, buretele vegetal, maghiranul, agastache, salvia medicinală, ardeiul negru, gălbenelele sau păducelul sunt doar câteva dintre plantele cultivate.

Ceaiul astronauților

Pe lângă vestitele legume, pe terenurile de la Bursuceni se cultivă și plante medicinale, suprafața ocupată de acestea crescând de la an la an. În primă fază, Vasile Mătrășoaie și-a cumpărat semințele de la stațiunile de cercetare, apoi a început să le producă singur. Se bazează pe un teren lipsit de chimicale, pe apa asigurată dintr-un mic pârâu din apropiere și, acolo unde este necesar, pe îngrășăminte naturale precum gunoiul de la ferma zootehnică pe care o deține. Provocarea unei afaceri cu produse terapeutice este după culegere, când o parte dintre ele trebuie păstrate în stare proaspătă o perioadă cât mai lungă, o parte trebuie uscate, iar pentru altele există moduri de prelucrare specifice.

„Am mai multe plante medicinale pe care doresc să le extind în cultură. De exemplu, ceaiul Mursalski, a cărui denumire provine de la localitatea din Bulgaria unde se cul­tivă la peste 2.000 de metri, dar care a fost aclimatizat în România de specialiștii de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură din Buzău, de unde l-am preluat și adaptat cerințelor climatice și solului din nordul țării. Datorită proprietăților sale a fost folosit în programul de pregătire a astronauților sovietici, planta conținând fier, calciu, potasiu, magneziu, zinc, seleniu. Ceaiul este folosit în boli cardiace, renale, digestive și sterilitate. Pentru cultura de Mursalski cel mai important este ca frunzele să nu atingă solul în perioadele ploioase“, ne-a spus Vasile Mătrășoaie.

Castraveți „medicinali“

Kiwano sau castravetele țepos îmbină gustul de banane, lămâie și castravete și a fost o altă provocare pentru adaptarea la condițiile climatice din zona Sucevei. Kiwano este bogat în proteine, vitaminele B2, B5, B6, C, și E, sodiu, potasiu, magneziu, mangan, coaja conține betacaroten, este bogat în antioxidanți, carbohidrați de bună calitate și nu conține grăsimi sau colesterol. Contribuie la scăderea colesterolului, stimulează ficatul în scăderea sintezei de colesterol; fiind sărac în calorii, poate fi consumat la dietă, menține tinerețea pielii, întărește podoaba capilară, unghiile și crește imunitatea.

Castravetele amar pentru diabetici sau momordica cum mai este denumit reduce glicemia din sânge cu peste 50%. „Insulina vegetală“ se consumă câte o bucată în fiecare dimineață, are efecte antitumorale dovedite și asigură o bună funcționare a ficatului și fierei.

„Pentru cei care doresc să cultive kiwano și castravete amar tehnologia este aceeași ca în cultura de castraveți în regim ecologic. Terenul trebuie fertilizat numai cu amestec de bălegar și materii vegetale mai vechi de cel puțin un an și provenite din exploatațiile agricole ce practică agricultura ecologică și îngrășăminte minerale naturale certificate. Foarte importantă este rotația culturilor, astfel încât în sol să fie asigurat necesarul de substanță minerală pentru tipul respectiv de plantă“, a precizat Vasile Mătrășoaie.

Lofantus, „magnetul“ albinelor

Și cultura de Lufa sau „burete vegetal“ va fi mai mare anul viitor. Buretele vegetal elimină celulele moarte de la suprafața pielii și o ajută să respire mai bine. Vasile Mătrășoaie spune că buretele vegetal se taie bucăți, se scoate din el conținutul și prin frecare pe piele la baie elimină toxinele din organism, făcând spumă fără săpun.

Urzica-parfumată sau Agastache este folosită pentru proprietățile antiinflamatorii și de stimulare digestivă, frunzele sunt folosite în salate, condimente la mâncăruri sau prepararea unor băuturi, a ceaiurilor și lichiorurilor.

„Lofantus anitus și Lofantus rugos sunt plante aduse din Peru, recent aclimatizate la Buzău și acum încerc să le cultiv și la noi în nordul țării. Sunt valoroase atât din punct de vedere medical, cât și agricol. Plasat prin culturile cerealiere, lofantus este protector împotriva rozătoarelor prin aroma emanată și este «un magnet» pentru albine, înflorind de la începutul lui iulie până la sfârșitul lunii septembrie. Este cunoscută ca o plantă cu acțiune antistres, antidepresivă, cu efect decongestiv și acțiune analgezică și antispastică și poate fi folosită cu succes în tratarea afecțiunilor respiratorii, amigdalită, faringită, răceală, rinită alergică, tuse și sinuzită“, au fost recomandările lui Vasile Mătrășoaie.

Ardeiul negru, concentrație mare de antioxidanți

Ardeii iuți pot fi consumați direct pentru gustul lor, dar pot fi utilizați în scop terapeutic. Capsaicina este substanța conținută în ardeiul iute care ajută la amorțirea durerii sau la calmarea unor dureri din corp; de asemenea contribuie la distrugerea celulelor canceroase din prostată, plămâni, pancreas, stimulează metabolismul în cazul migrenelor și durerilor cauzate de artrită, completând cu succes tratamentul medicamentos. Studiile medicale au demonstrat că ardeiul iute roșu are proprietatea de a reduce nivelul colesterolului și al trigliceridelor și împiedică formarea cheagurilor de sânge, reducând riscul unui atac de cord sau unui accident vascular cerebral la persoanele care consumă zilnic ardei iute.

„La mine în câmp este lot demonstrativ, de cercetare, pentru experiențe. Cultiv 40 de soiuri de ardei iuți și încerc și cel mai iute ardei din lume din linia 74. M-a impresionat ardeiul negru, îl urmăresc împreună cu băiatul cu mare interes cum se dezvoltă, cum crește. Acesta conține pigmenți cu o concentrație mare de antioxidanți care contribuie simțitor la reducerea celulelor cancerigene. De asemenea, ardeiul galben, care conține caroten, este extraordinar de bun“.

Aclimatizarea plantelor începe la stațiunile de cercetare

Legumicultorul sucevean ne-a arătat și ne-a explicat motivele pentru care dintr-o grădină nu ar trebui să lipsească salvia officinalis și salvia coccinea, chiar dacă cultura acestei plante este una cu risc mare din cauza temperaturilor scăzute din timpul iernii, și preferă un sol lutos-argilos, mai greu de găsit în grădinile de legume. Din Evul Mediul aceste plante sunt cunoscute ca „cele care salvează“, tratând de la sinuzită și bolile respiratorii la indigestie, balonare sau chiar răni și afecțiuni ale tubului digestiv.

„14 soiuri de busuioc cu aromă de lămâie, de portocală, de mentă, de cuișoare, cu frunză mare pentru salată, busuiocul grecesc pentru ghiveci, o încrucișare între busuiocul tailandez și busuiocul românesc, isopul – o plantă biblică, maghiranul, oregano, melisa și alte plante, pe care o să încep să le cultiv pe suprafețe mai mari, nu trebuie să lipsească din casă. Până acum cea mai mare parte a acestor plante au fost cultivate pe suprafețe mici pentru experimente și aclimatizare, dar de anul acesta suprafețele sunt în creștere.

Discuții despre aclimatizare am purtat cu domnul dr. ing. Costel Vînătoru, șeful Laboratorului de Genetică de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, doamna Heitz Minerva, directoarea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Iernut, cu Silvia Ambarus, director la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultura Bacău etc. Fără sprijinul celor implicați în cercetare dai greș cu aclimatizarea. Unele plante s-au aclimatizat foarte bine, stațiunea din Buzău trimite semințe și eu fac loturi demonstrative pentru ca toată lumea să cunoască cum un kivano adus din Tibet se poate cultiva și la noi și, în loc să plătești în supermarket 12 lei pe un fruct, îl poți vinde cu 5 lei kilogramul. Sunt și plante care se adaptează foarte greu. De exemplu, am semănat de trei ori mursalski până am reușit; trebuie praf de piatră, umbrire până se înfige rădăcina în pământ etc. Trebuie pus accent pe cercetarea românească, nu trebuie să pierdem semințele bune pe care le avem. Trebuie să producem și altceva pentru a nu ajunge la mâna altora și cu agricultura. Să fim patrioți și să dez­voltăm agricultura românească“, a fost îndemnul lui Vasile Mătrășoaie.

Ce trebuie să știm când începem să cultivăm plante medicinale

„Pentru cei care doresc să cultive plante cu rol medicinal fie că e vorba de legume sau altfel de plante, în primul rând au nevoie de cultură generală despre beneficiile acestor plante, să-și dorească să se trateze sau să prevină anumite boli în mod natural, să știe cum să le folosească, în ce cantități și în ce combinații și asta se învață din cărțile de specialitate în care sunt descrise plantele medicinale. De asemenea, e necesar să aibă dragoste de plante și să le placă munca câmpului. Trebuie să se știe ce înseamnă tehnologie legumicolă, plantele medicinale se cultivă pe un sol pe care nu s-au aplicat substanțe chimice măcar câțiva ani, îngrășarea solului se face numai cu gunoi de grajd mai vechi de 2-3 ani. Pentru fiecare tip de plantă există un anumit sol, deci asta înseamnă lucrări suplimentare de adaptare a solului la cultură. Pentru tratamente se va folosi numai ceaiuri din plante (pelin amar, crizanteme, urzici, frunze de nuc etc.). Apoi trebuie să se cunoască perioadele optime de culegere, modul de păstrare, de prelucrare, etc. Planta simte cine o îngrijește, cine ține la ea, se dezvoltă altfel și asta se vede. La mine în cultură se poate face comparație între plantele îngrijite de mâna mea și plantele din aceeași cultură îngrijite de oamenii care vin să ajute la muncă“, este de părere Vasile Mătrășoaie.

GALERIE FOTO


Silviu BUCULEI

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 18-20

Comune cu oameni suferinzi, fără medici de familie

Locuitorii din patru comune sucevene se confruntă cu o situaţie extrem de gravă: nu au un medic de familie în localitate. Comuna Crucea, cu o populaţie de 2.100 de locuitori, din care peste 400 lucrează în mina de uraniu, cu oameni suferind de boli cronice profesionale dobândite din minerit nu are de trei ani medic de familie. Există dispensar cu cabinet foarte bine dotat de Primărie, locuinţă de serviciu pentru medic la vilă, dar nimeni nu vrea să meargă acolo pentru că sunt multe probleme medicale şi câştigurile nu sunt pe măsură.

Mineritul, cauza problemelor de sănătate

În comuna Crucea mineritul a fost ocupaţia de bază a locuitorilor, câteva mii de oameni lucrând în minele de uraniu şi cupru până în urmă cu câţiva ani. Minele de cupru s-au închis şi singura mină care a mai rămas este cea de uraniu, dar nici aici nu mai există medic. Prezenţa unui medic este necesară pentru că este vorba de o zonă montană, cu sate răsfirate, cu o populaţie îmbătrânită, cu numeroase probleme de sănătate. Singurul care îi mai poate ajuta pe oameni este viceprimarul, care a absolvit o şcoală de asistent medical.

„În urmă cu trei ani a venit un medic cu familie, în vârstă de 67 de ani, dar nu a câştigat încrederea populaţiei având alte preocupări, iar din cauza datoriilor pe care le avea la fondul naţional de asigurări sociale nu i s-a mai reînnoit Contractul Cadru din 2013. Populaţia comunei s-a înscris pe listele medicilor de familie din oraşele Vatra Dornei şi Broşteni şi la medicul din comuna Dorna Arini. Sunt 400 de persoane care nu sunt înscrise la un medic de familie, majoritatea fiind oameni în vârstă, care nu se pot deplasa pentru a ajunge la un medic. Au fost situaţii când persoane neasigurate au avut nevoie de medic şi atunci am intervenit eu sau domnul primar la medicii din Dorna pentru a-i ajuta pe aceşti oameni, i-am înscris la medic şi le-am dat fişele medicale pentru a se putea trata.

Primăria asigură dispensar complet utilat, oferă gratuit locuinţă la vilă, lemne pentru încălzirea pe timpul iernii, energia electrică consumată atât în locuinţă cât şi la dispensar, utilităţi: apă potabilă şi canalizare. Dacă ar dori un medic să vină, timp de 6 luni acesta va fi plătit de Casa de Asigurări de Sănătate pentru a-şi face lista de pacienţi. Dacă se preocupă de ceea ce trebuie să facă, oamenii se întorc, iar cu banii pe care îi dau la autobuz până în Vatra Dornei pentru a ajunge la un medic îşi cumpără medicamente“, ne-a spus viceprimarul Constantin Prahuza.

Viceprimarul devine uneori și asistent medical

Primaria comunei Crucea Suceava

Viceprimarul Constantin Prahuza spune că în aceşti trei ani a fost doar un singur medic care şi-a exprimat intenţia de a veni în această comună, dar a solicitat ca Primăria să îi asigure garanţii că va avea înscrişi peste 2.200 de pacienţi, un număr mai mare decât populaţia comunei. Conform viceprimarului, acesta a motivat că la un număr mai mic de pacienţi nu îi convine salariul.

„Consider că un medic pune pe primul plan câştigul şi de aceea nu vrea să vină. Nu sunt medici suficienţi în oraşe, în comune mari, cu mii de locuitori, şi atunci o să vină la Crucea, unde un medic are numeroase probleme specifice activităţilor economice care s-au derulat aici?“, se întreabă viceprimarul.

Nefiind medic de familie, la dispensar nu există nici asistent medical, pentru că, conform legislaţiei, acesta ar trebui plătit de medicul de familie din fondurile primite de la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate. „În urmă cu 5 ani aveam medic de familie şi asistente, aveam medic stomatolog pentru că avem şi un cabinet stomatologic foarte bine utilat. Erau şi un medic, asistenţi şi o maşină de ambulanţă pregătită să intervină 24 de ore din 24 şi la Compania Naţională a Uraniului şi care, când era nevoie, asigurau serviciile medicale şi pentru populaţia comunei. Acum vine o dată pe an caravana medicală la CNU pentru controlul anual al angajaţilor. Eu am cheile de la dispensar, eu am dat fişe medicale, adeverinţe, pentru că în tinereţe am absolvit o şcoală de asistent medical. Cât pot, cât ştiu ajut, mai fac şi tratament injectabil, m-am deplasat şi noaptea pentru a ajuta oamenii bolnavi. Nici la şcoală nu avem asistent sau medic, în caz de nevoie tot pe mine mă sună sau apelează la 112“, a precizat Constantin Prahuza.

Distanţa de 70 de km, de multe ori fatală

Locuitorii comunei Crucea spun că sunt foarte multe nevoi, sunt multe boli cronice, profesionale, sunt mulţi bătrâni, medicii de familie la care sunt înscrişi sunt la 34 de kilometri distanţă, iar drumul până la medicul de familie chiar şi pentru o simplă adeverinţă pentru ca un elev să poată participa la orele de educaţie fizică presupune o zi pierdută, costuri de transport plus taxa pentru adeverinţă. Prezenţa unui medic este justificată pentru consultaţii, prescrierea de reţete, tratamente, acordarea primului ajutor în caz de nevoie, triajul epidemiologic în şcoală şi grădiniţă.

„Când ai o problemă medicală trebuie să suni la 112 să vină ambulanţa de la Vatra Dornei, 70 km dus întors, pe un drum nu foarte bun, cu serpentine, care iarna când este viscol este înzăpezit“, ne-a spus o localnică. Oamenii spun că din Vatra Dornei până în satele cele mai îndepărtate ambulanţa face şi o oră, timp destul de mare de răspuns pentru o consultaţie la un copil care face febră.

Cârlibaba şi Crucea au nevoie mare de medic de familie

La Cârlibaba medicul de familie, în vârstă de 74 de ani, care îi trata din anul 1966 pe localnici şi-a pierdut viaţa în 2014, în urma unui accident rutier şi de atunci cei peste 1.400 de pacienţi înscrişi sunt nevoiţi să-şi caute de sănătate la 16 kilometri depărtare, la medicul de familie din Ciocăneşti, care se află cel mai aproape de comunitatea lor sau să apeleze la serviciile medicilor de familie din Vatra Dornei, localitate situată la o distanţă de 40 km. La fel ca la Crucea, distanţa pe care trebuie să o parcurgă zilnic sătenii pentru o simplă consultaţie sau o banală adeverinţă medicală până la cel mai apropiat doctor reprezintă un impediment major. Cazurile mai grave sunt tratate de specialiştii din Vatra Dornei prin apel la 112, iar cele mai uşoare la medicul de familie din Ciocăneşti, care cu greu face faţă în perioada virozelor, a bolilor sezoniere sau în timpul campaniilor de vaccinare.

Medicii nu sunt interesaţi de localităţile izolate

dispensar Comuna Crucea Suceava

Deşi în ultimul timp autorităţile publice locale şi Direcţia de Sănătate Publică s-au implicat în publicarea anunţurilor de ocupare a posturilor vacante de medic de familie, nu au fost medici interesaţi să se ocupe de sănătatea locuitorilor comunelor Cârlibaba, Crucea, Poinei Solca şi Coşna. „La nivelul judeţului Suceava există patru comune în care serviciile de asistenţă medicală nu sunt asigurate la nivelul medicului de familie. Sunt localităţi cu puţini asiguraţi care nu sunt atractive pentru medici. Cele mai mari probleme sunt la Crucea şi Cârlibaba, comune miniere, îndepărtate de zonele urbane. Aici trăiesc persoane bolnave, copii care au nevoie de asistenţă medicală. Se impune intensificarea eforturilor pentru a atrage medici în cele două comune situate în zona Vatra Dornei, izolate, mai greu accesibile“, ne-a declarat Catălina Zorescu, directorul adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică Suceava.

Silviu Buculei

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 50-51

  • Publicat în Social

Influenţa substanţelor eco în dezvoltarea plantelor

Ziua Porţilor Deschise în Legumicultură a adunat la Bursuceni, judeţul Suceava, legumicultori şi specialişti din ţară. Cunoscut pentru pasiunea lui pentru legumicultură şi rezultatele obţinute la culturile sale în urma cercetării, Vasile Mătrăşoaie este ales de marile firme producătoare şi distribuitoare de material genetic, de noi tehnologii aplicabile în legumicultură şi de substanţe ecologice pentru tratarea plantelor când vine vorba de experienţe în teren.

Pentru a demonstra calitatea produselor obţinute în ferma sa şi influenţa substanţelor eco în dezvoltarea plantelor, Vasile Mătrăşoaie a organizat o întâlnire în câmpul experimental al familiei, cei prezenţi discutând despre tehnologie, seminţe, combaterea dăunătorilor, desfacerea produselor, accesarea proiectelor europene. Alături de fiul său Marius Mătrăşoaie, legumicultorul din Bursuceni a reuşit să se impună pe piaţa legumicolă, oferind consumatorilor peste 100 de soiuri de roşii, mai multe soiuri de cartofi, 40 de soiuri de ardei graşi, 11 soiuri de ardei capia, 42 de soiuri de vinete şi din acest an mai multe plante aromatice sau cu beneficii medicale.

Stimulatori şi fertilizanţi foliari prezentaţi în teren

La această manifestare a participat compania Aectra Agrochemicals, prezenţa firmei fiind legată de faptul că Vasile Mătrăşoaie foloseşte substanţele acestei companii, inclusiv pe cele noi, abia intrate pe piaţă anul acesta.

Aşa cum am aflat de la Lucian Cojoacă, director de vânzări pe partea de fito şi horticultură şi responsabil cu dezvoltarea de produse noi şi promovarea celor existente, „prezentăm tehnologia Aectra propusă de noi pentru acest an agricol pentru tot ciclul de cultură, începând cu refacerea solului, creşterea rădăcinilor, legarea fructelor dar şi noutăţile anului 2017. Pe terenul experimental din Bursuceni putem vedea avantajele şi dezavantajele fiecărui produs folosit, le descriem pe fiecare în parte. Folosirea acestor substanţe certificate ecologic în obţinerea de legume de calitate este foarte necesară pentru că aduce un plus de calitate, un plus de producţie. Sunt stimulatori care imprimă rezistenţă la îngheţul târziu de primăvară sau cel devreme de toamnă, dar şi care induc apariţia de flori şi ulterior legarea fructelor, stimulatori şi fertilizanţi foliari care cresc masa fructelor“, ne-a declarat ing. Lucian Cojoacă.

Produse care îmbunătăţesc calitatea legumelor

De mare interes pentru fermieri a fost prezentarea unui produs care măreşte toleranţa plantei la factorii de stres, cum ar fi frigul, căldura excesivă, seceta sau umezeala ridicată, Terra-Sorb Foliar, un ameliorator care reduce fitotoxicitatea plantei din cauza folosirii în exces a pesticidelor. Acest produs prelungeşte perioada de vegetaţie la culturile de legume cu o lună de zile în timpul toamnei târzii, mărind rezistenţa la frig a plantelor.

Pentru regenerarea solurilor îmbătrânite din cauza exploatării la maximum, pe terenul experimental de la Bursuceni a fost folosit Blackjak, un produs care ajută la îmbunătăţirea structurii solului, fiind în acelaşi timp un stimulator care ajută rădăcinile plantelor să absoarbă mai uşor cantităţi mari de nutrienţi.

„Am venit cu toţii în câmp pentru a vedea rezultatul folosirii biostimulatorilor. Folosirea acestora nu înlocuieşte fertilizarea de bază, însă sporeşte calitatea fructelor şi producţia. Am tratat cu Atonik de la Aectra sămânţa pentru 2 ha de orz şi grâu şi rezultatul a fost foarte bun, a răsărit cu 2 săptămâni mai devreme faţă de seminţele care nu au fost tratate, plantate experimental pe acelaşi teren. Loturile demonstrative se întind pe 1 ha şi 80 de ari. Am un solar în care am o varietate de legume la care am folosit numai produse de la Aectra şi alte solarii în care am folosit alte produse ecologice pentru a avea legume bune, curate, fără toxicitate. Este o diferenţă în ceea ce priveşte calitatea gustativă, vigurozitatea plantei, durata de maturizare. Am încercat la toate culturile diferite substanţe de la diferiţi producători, am folosit câte un pic din fiecare, iar de anul viitor folosesc pentru fiecare tip de cultură ce a mers bine“, ne-a spus Vasile Mătrăşoaie.

Tehnologie aplicată după carte pentru rezultate remarcabile

Specialiştii firmei clujene şi cei ai Direcţiei Agricole Suceava au reamintit celor prezenţi că, indiferent de compania producătoare, când se folosesc substanţe chimice în agricultură, fie că sunt eco sau nu, trebuie să ştie în primul rând ce substanţă se potriveşte cel mai bine la cultura existentă şi ce doreşte să obţină în urma aplicării, să ştie momentul optim de aplicare, să se respecte indicaţiile pe care specialiştii din domeniu le dau, să se aplice numai în dozele prescrise, să cunoască importanţa utilizării stimulatorilor şi fertilizanţilor foliari atunci când trebuie. „Dacă se face tehnologia după carte, se respectă indicaţiile şi recomandările producă­torilor, se cere sfatul specialiştilor şi prezenţa acestora în câmp pentru alegerea celei mai bune soluţii pentru o anumită cultură, întot­deauna vor fi rezultate foarte bune“, a precizat Lucian Cojoacă.

„Agricultura ecologică este practicată la scară mică la noi“

Costurile de producţie pentru legumele obţinute ecologic au fost un alt punct de interes, Vasile Mătrăşoaie precizând că, în primul rând să ai desfacerea asigurată presupune să ai o clientelă bine definită, care să cunoască ceea ce faci, pe care de cele mai multe ori să o inviţi să-şi recolteze produsele direct din câmp şi care să fie dispusă să plătească efortul de a obţine un astfel de produs.

„Agricultura ecologică este practicată la scară mică la noi. Problema este dacă noi, în calitate de consumatori, putem plăti preţul sau nu. Oamenii conştientizează şi fac distincţie între produsele eco şi celelalte, este o nişă care plăteşte şi va plăti, dar marea masă a populaţiei nu este dispusă să plătească preţul produsului eco. La momentul actual preţul mediu al unui kilogram de tomate standard este de 3-4 lei. Ca să ai o cultură ecologică la un profit minim pentru a relua producţia anul viitor şi a acoperi eventualele pierderi preţul nu trebuie să fie sub 10 lei. Cine plăteşte 10 lei? În oraşele mari sunt oameni care dau aceşti bani, dar marea masă a consumatorilor nu este dispusă să plătească“, a fost de părere ing. Lucian Cojoacă.

Selectarea celor mai bune produse

Ziua Porţilor Deschise în Legumicultură a fost un bun prilej pentru Vasile Mătrăşoaie să prezinte rezultatul cercetărilor din ultimul an agricol. „Am testat numeroase soiuri, sunt în retragere la roşii, din 104 soiuri cultivate pentru testare în ultimii ani, mă rezum la doar 10 soiuri, din 40 de soiuri de ardei graşi, în producţie vor fi maxim 8, din 11 soiuri de ardei capia vor rămâne mai puţin de jumătate, din 42 de soiuri de vinete vor rămâne în producţie mai puţin de 10, vinete spic, vinete tip gogoşari, vinete roşii, vinete mov, vinete albe cu capac mov. Mai sunt 9 soiuri de roşii care nu se copilesc deloc, se pun pe biloane la 80 de cm, au gust şi culoare“, ne-a spus Vasile Mătrăşoaie.

Pe lângă vestitele legume, pe terenurile de la Bursuceni se cultivă şi plante medicinale, suprafaţa ocupată de acestea urmând să crească în viitor. Busuiocul cu frunza mare pentru sarmale şi salată, ceaiul Mursalski, Kiwano – castravetele ţepos, castravetele amar pentru diabetici sau momordica, Lufa sau „burete vegetal“, Urzica – parfumată sau Agastache sunt doar câteva dintre noutăţile care de anul viitor vor ocupa suprafeţe mai mari de producţie în ferma familiei

GALERIE FOTO

Silviu Buculei

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 10-12

Abonează-te la acest feed RSS