Adama 750x100 30 martie
update 6 Apr 2020

„Runc Mold“ din Moldoviţa vrea să rezolve problemele crescătorilor de animale

Cooperativa Agricolă „Runc Mold“ din Moldoviţa, judeţul Suceava, înfiinţată în 2016, a adresat recent rugămintea organismelor de decizie politică şi administrativă de la nivel naţional, inclusiv Ministerului Agriculturii, să studieze mai multe propuneri pentru emiterea unor acte normative, Hotărâri de Guvern şi Ordine de Ministru pentru materializarea prevederilor Legii Muntelui în beneficiul gospodăriilor ţărăneşti din zona montană.

Crescătorii de animale din zona montană duc o viaţă de subzistenţă

Preşedintele interimar al cooperativei, Alexandru Crăiuţ, un cunoscut crescător de animale din zonă, susţine că marea majoritate a crescătorilor de animale din zona montană duc o viaţă de subzistenţă. Domnia sa consideră că este necesar un program destinat gospodăriilor izolate, situate la altitudini înalte, unde locuitorii acestor zone duc o viaţă grea din cauza accesului dificil la acestea, constrângerilor naturale, iernilor lungi şi geroase, lipsei energiei electrice. Motivaţia unui astfel de program a plecat de la datele statistice ale INS care arată că în 1990 efectivul de taurine era de 5.321.000 capete, în 2005 de 2.935.533 capete, iar în 2017 de  2.012.284 capete, de la faptul că 40% din gospodăriile populaţiei deţin 1-2 capete vaci cu lapte, marea majoritate a acestora regăsindu-se în zonele montane, şi de la concluziile întrunirii miniştrilor Agriculturii din UE de la Luxemburg, în care s-a acreditat ideea reducerii bugetului pentru agricultură pentru următorul exerciţiu bugetar 2021-2027.

Piaţa, asocierea şi subvenţiile pot dezvolta zootehnia în zona montană

„Având în vedere prevederile Legii Muntelui nr. 197/2018 şi normele acesteia de implementare şi preluarea din ianuarie 2019 a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene de România, printre priorităţile principale va fi şi negocierea bugetului agriculturii pentru Exerciţiul bugetar 2021-2027; trebuie să se insiste pentru a nu se reduce subvenţiile, în special plăţile directe, sprijinul complementar şi înverzirea şi să se acorde prioritate gospodăriilor îndepărtate din zona de munte.

Deosebit de importante pentru dezvoltarea agriculturii din zonele montane care sunt vitregite de natură şi de alţi factori perturbători sunt: Piaţa – crearea unei pieţe de desfacere a produselor ce se obţin în gospodăriile ţărăneşti, sprijinită de autorităţile admi­nistrative teritoriale şi de structurile agricole de la nivel judeţean; Asocierea – specialişti din structurile agricole judeţene să fie repartizaţi pe localităţile montane mai îndepărtate de reşedinţa de judeţ pentru a explica avantajele asocierii, mai ales în cooperativele agricole sau grupurile de producători, asociaţiile având doar carac­ter de reprezentare. Numai în aceste condiţii micii fermieri vor putea valorifica la preţuri mai avantajoase carnea şi laptele, evitându-se intermediarii care păcălesc fermierii oferindu-le preţuri derizorii, care nu acoperă cheltuielile de producţie; Finanţarea – Acordarea de subvenţii pe cap de animal: bovină, ovină, caprină, diferenţiată în funcţie de zona izolată, la înălţimi de peste 600 m altitudine, unde condiţiile de muncă sunt mai grele, calitatea solului este mai săracă şi, evident, producţiile pe pajişti (fâneţe + păşuni) sunt mai scăzute“, a precizat Alexandru Crăiuţ.

Ajutoare de minimis pentru achiziţionarea de viţele din rase superioare

Pentru încurajarea creşterii vacilor de lapte, care în ultimii ani înregistrează un regres, fermierii din Moldoviţa consideră că trebuie acordat un ajutor de minimis pentru achiziţionarea de viţele din rasele ce se pretează zonei montane, cum ar fi: Pinzgau de Transilvania, Brună de Maramureş sau Bălţată românească. O alternativă la vaca de lapte din zona montană ar fi Angus, rasă care valorifică superior păşunea, nu este pretenţioasă, înregistrează repede spor în greutate, rezistă la temperaturi mai scăzute, iar oasele reprezintă doar 20-25% din greutatea animalului. Există desfacere la această categorie de bovină, dar preţul de achiziţionare a tineretului este foarte ridicat, fiind necesară acordarea unor ajutoare sub formă de subvenţii sau ajutor de minimis, din moment ce preţul de achiziţie pentru abatorizare este la fel pentru toate taurinele.

Micile fabrici de prelucrare a laptelui, o necesitate în zonele montane

„Pentru închiderea cercului şi pentru crearea de noi locuri de muncă în comunele din zonele montane este necesară, în localităţile cu număr mare de animale, acordarea de stimulente financiare de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii pentru construirea de mici fabrici de prelucrare a laptelui la care să fie ataşat şi un punct de sacrificare de bovine, cu livrarea cărnii în carcasă. Pentru realizarea unei astfel de fabrici pe Submăsura 4.2 fondurile de la UE sunt de 50-70% din valoarea totală a proiectului, cofinanţarea de 30% neputând fi suportată de cei 30-50 de membri cooperatori, care nu dispun de surse financiare pentru realizarea unor astfel de obiective. Propunem asigurarea sumei ce reprezintă cofinanţarea din bugetul de stat sau printr-un credit garantat de guvern pe termen lung şi cu dobândă mică“, ne-a declarat Alexandru Crăiuţ.

Cursuri gratuite pentru cei care depun proiecte

Micii fermieri înscrişi în Cooperativa Agricolă „Runc Mold“ solicită ca AFIR să organizeze dezbateri la nivel judeţean privind procedurile şi condiţionalităţile din ghidu­ri la Submăsurile 6.1 – Instalarea tinerilor la sate şi 6.3 – Sprijin pentru micii fermieri. Pentru formarea profesională a celor ce depun proiecte la Submăsurile 6.1 şi 6.3 se doreşte ca prin Ordin de Ministru să fie organizate cursuri de scurtă durată, pe centre de comună, avându-se în vedere distanţele mari dintre comunele îndepărtate şi reşedinţele de judeţ. „Dorim să se elimine prevederea ca la depunerea proiectelor tinerii să aibă exploataţii pe numele lor doi ani, transferul exploataţiei să se facă la un notar public, reducându-se timpul de aşteptare, iar pentru demonstrarea folosirii unui grajd să se ia în considerare adeverinţele eliberate de primării“, a mai spus Alexandru Crăiuţ.

Valoarea zootehnică a bovinelor este dată de însămânţările artificiale

Şi în ceea ce priveşte rasele animalelor sunt mari probleme în zona montană din Suceava în urma desfiinţării centrelor de însămânţări artificiale.

crescatori animale Alexandru Craiut„Avem în unele localităţi un mozaic de rase, animale cu producţie scăzută. Până la modificarea Legii educaţiei şi existenţa unei programe şcolare specifice zonelor montane, pe lângă Liceul Tehnologic Dorna Candrenilor, Liceul Tehnologic «Ion Nistor» din Vicovu de Sus şi Grupul Şcolar «Vasile Cocea» Moldoviţa ar trebui să se organizeze cursuri de 1 an pentru formarea tehnicienilor, respectiv a operatorilor pentru însămânţări artificiale pentru absolvenţii de liceu. Materialul seminal de mare valoare zootehnică  ar trebui să fie subvenţionat timp de 1 până la 3 ani, iar sprijinul financiar pe cap de vacă (Programul 5-10 capete) să se acorde numai în condiţiile în care se face dovada scrisă că monta vacii s-a realizat prin operator autorizat.

Nu ne interesează doar numărul de vaci, ci în primul rând calitatea acestora, respectiv rasa de la care să se poată obţine produşi, viţei, precum şi cantităţi mai mari de lapte de bună calitate“, consideră Alexandru Crăiuţ.

Silviu BUCULEI

Dolheşti, o destinaţie inedită în turismul rural

O localnică din satul sucevean Dolheştii Mici, Mirela Maria Nechita, a înfiinţat Asociaţia de Promovare a Văii Şomuzului şi cu sprijinul primăriei comunei, al meşteşugarilor şi producătorilor locali aduce turiştii în acest loc minunat. Totul a început prin punerea în valoare a casei părinteşti, aflată într-o livadă superbă, sub poala pădurii. Mirela a restaurat casa părintească, conservând stilul arhitectonic specific acestei zone, transformând-o în casă de oaspeţi.

Vatra satului poate dezvolta turismul

De la Mirela Nechita, preşedintele respectivei asociaţii şi iniţiatoarea proiectului Turist în Dolheşti, am aflat că ideea de a dezvolta turismul pe Valea Şomuzului a pornit de la valorificarea caracteristicilor deosebit de favorabile pe care le oferă această zonă: vatra satului, populaţia rurală cu obiceiurile şi tradiţiile păstrate nealterate şi care valorifică resursele locale şi produsele naturale menite a satisface cerinţele ofertei turistice pentru persoanele care preferă vacanţa la ţară. „Am pregătit un popas în trecut: cunoaştem meserii tradiţionale, de odinioară, mergem împreună la atelierul fierarului şi al cojocarului, ne oprim şi la moara cu pietre, veche de 100 de ani acolo unde bobul de porumb e zdrobit lent păstrându-şi gustul şi savoarea, servim bucate alese în inima pădurii de mesteceni, fredonăm refrene de cântec şi voie bună alături de Ansamblul «Străjerii» din Dolheşti şi al lor «Hop aşa, tot aşa/ Nu te da, nu te lăsa» şi facem multe alte întâlniri pe care nu le poți uita. Vrem să facem din Dolheşti un loc inedit de destinaţie a turismului rural din România pentru că este comuna unde oamenii văd soluţii la orice problemă, unde se fac cele mai bune poale-n brâu, unde limba română este cea mai dulce şi unde se zâmbeşte în orice moment al zilei. Vei înnopta şi vei fi ospeţit cu mâncăruri dolheştene gătite chiar de oameni ai locului.

Eu văd în Dolheşti satul autentic moldovenesc, parte a unei Românii a interiorului, în care biserica este foarte importantă, în sânul celei mai consistente comunităţi creştine“, ne-a precizat Ciprian Şlemco, directorul agenţiei de turism „Hello Bucovina Travel & Tours“, unul dintre colaboratorii proiectului care a adus primii turişti străini veniţi tocmai din Statele Unite ale Americii.

Turism înseamnă emoţii, vorbe dulci, tradiţii şi ospitalitate

Pentru dolheşteni, turism înseamnă trăiri intense, emoţii care amintesc de copilăria simplă de la ţară, o vorbă dulce, tradiţii, ospitalitate şi bucate alese, totul derulat după un program bine stabilit.

Itinerariul cuprinde  o întâlnire cu Cezar Chiuaru, gospodarul cu o stupină moştenită de la bunici şi cu o stână cu peste 300 de oi. După poveţe despre efectele benefice ale produselor stupului, urmează degustarea mai multor feluri de miere de albine, mierea de păpădie fiind considerată „leacul de aur“. Întâlnirea cu Ion Liuţă, cojocarul comunei este una interesantă, mai ales că are amabilitatea şi răbdarea de a arăta turiştilor cum se fac cojocul, brâul şi opincile, cusăturile ornamentale cu motive specifice Văii Şomuzului. Atelierul de fierărie din Dolheştii Mici va deveni în câţiva ani muzeu, chiar dacă proprietarul Ioan Stoica încă face potcoave si diferite unelte agricole, balamale pentru uşi şi geamuri, obiecte de fineţe pentru înfrumuseţarea gospodăriei sau utilizate în diverse activităţi casnice. Turul satului presupune şi o întâlnire cu renumitele ţesătoare din Dolheşti. Pe lângă ştergare, covoare în această localitate încă se mai fac manual obiecte de îmbrăcăminte, se brodează pe pânză ţesută în casă, se toarce sau se croşetează.

La casa părintească, Mirela Nechita organizează pentru cei interesaţi un curs de design interior, în care le vorbeşte turiştilor despre motivele de inspiraţie tradiţională şi urzelile din zona Văii Şomuzului, adaptarea stilului shabyy-chic la o casă de ţară/de vacanţă, preluarea motivelor ţărăneşti în amenajarea locuinţelor moderne.

Iar dacă acestea sunt activităţi specifice femeilor, bărbaţii se mai ocupă încă de olărit, confecţionat chirpici, unelte agricole din lemn (greble, ţapine şi furci) şi împletituri din nuiele.

Arta culinară de pe Valea Şomuzului

Nici partea culinară nu este neglijată. După o vizită prin cămara pregătită pentru iarnă, din care nu lipseşte tulburelul care fierbe, îndrăgostiţii de nobleţea satului românesc, se aşează bătrâneşte, la masa aşezată sub un pom, în jurul fundului de lemn pe care abureşte mămăliga. Gospodinele din Dolheştii Mici pregătesc borş după reţeta locului: diresală (n.r. – ciorbă) cu cartofi şi chişleag, dar şi tocăniţă de hribi cu smântână şi mămăligă, mujdei de usturoi cu nucă şi friptură de pui crescut la curte. Pe lângă bucatele fierte la foc domol în ceaunul de tuci aşezat pe chirosteie (n.r. – pirostrie) a căror arome, culori şi savoare sunt date de legumele proaspete din grădină, găina crescută în curte cu porumb şi chişleagul obţinut din laptele gras şi sănătos. Regalul gastronomic este completat cu plăcinte poale în brâu şi stropit din belşug cu licori aromate obţinute în casă.

În lumea satului există artă şi curiozităţi inedite

Într-o altă zi petrecută la Dolheşti, un popas la colecţia personală cu lucrări de sculptură şi pirogravură cu flacără în lemn a învăţătorului Vasile Cărăbuş, ne confirmă încă odată că în lumea satului există şi artă.  Sub titlul „Istorie şi tradiţie dolheşteană“, demnul urmaş al Domnului Trandafir, dezvăluie viaţa acestei comunităţi printr-o colecţie de obiecte vechi de uz gospodăresc, din fier, lut şi lemn precum şi obiecte de îmbrăcăminte din portul popular autentic. Faţă de alte muzee, pragul casei învăţătorului Cărăbuş trebuie trecut pentru a putea vedea cea mai mică bancnotă din lume, bancnota de 10 bani de pe timpul Regelui Ferdinand, datată 1917. Calculatorul pe care îl foloseau inspectorii agricoli cu mai bine de 50 de ani în urmă pentru a le spune ţăranilor ce cote au de dat la stat şi Abecedar-ul de la 1900, în care primul cuvânt care se învăţa atunci era „Oi“, sunt doar o parte dintre obiectele pentru care trebuie să le vezi în această casă muzeu.

Turismul poate dezvolta comuna

Pe lângă investiţiile în infrastructură, educaţie şi cultură, domeniul turismului rural a devenit din 2016 una dintre priorităţile pentru dezvoltarea comunei Dolheşti. Această ramură poate diversifica substanţial economia localităţilor rurale, inclusiv prin crearea de noi locuri de muncă, destinaţiile rurale fiind printre cele mai solicitate oferte de excursii ale agenţiilor de turism pentru turiştii străini, iar un număr important de cazări sunt realizate în perioada estivală în mediul rural. Primarul comunei Dolheşti, Cristinel Bărculescu a remarcat că „deși aflați în poarta Bucovinei, suntem o comună la fel de frumoasă ca cele din zona de munte, cu potenţial turistic încă neexploatat. Chiar dacă nu suntem suficient cunoscuţi în domeniul turismului rural, am pornit la drum cu dorinţa de a ne afla pe harta localităţilor turistice“. Roxana Pintilescu, Directorul Centrului Regional de Studii al Agenţiei pentru Dezvoltare regională Nord-Est, salută iniţiativa de punere în valoare a acestei zone afirmând că „Valea Şomuzului este un giuvaer care trebuie arătat lumii. Este o iniţiativă voluntară care presupune foarte mult efort, dar va avea succes tocmai pentru că vine din suflet.

Silviu Buculei

GALERIE FOTO


  • Publicat în Turism

Valeputna, tribut adus primei păstrăvării din România

Valeputna este brandul sub care compania SC Quality Natural SRL, situată în Valea Putnei, comuna Pojorâta, județul Suceava, își comercializează produsele. Fabrica duce mai departe tradiția locală de prelucrare a păstrăvului prin afumare. Aceasta este construită cu fonduri europene, are o capacitate de procesare de 100 de tone anual și deține cea mai bună tehnologie germană, fiind inaugurată în anul 2016.

Valeputna, tribut adus strămoșilor

pastrav a

Specialitățile Valeputna sunt păstrăv afumat după rețeta locală, rondele de păstrăv băițuit puse la păstrat în diverse sosuri, păstrăv afumat păstrat în ulei vegetal, tartinabile și salate din păstrăv. Acestea se bucură de aprecierile celor mai celebri chefi din România și sunt atât în meniul unor lanțuri hoteliere prestigioase, cât și în magazine de lux. Secretul pentru a prepara astfel de produse îl reprezintă atât respectul pentru calitatea ingredientelor, cât și cunoștințele locale laolaltă cu pasiunea: „Valeputna, brandul Premium sub care ne comercializăm produsele, este un tribut adus primei păstrăvării din România, înființată aici în 1896 sub denumirea de «Valeputna Fischbruthutte» și artizanilor cărora le datorăm secretele rețetei de afumare. În Valea Putnei a fost inventată delicatesa locală cunoscută sub numele de Cobză, păstrăv afumat cu conuri de brad și lemn de fag, îmbrăcat în cetină de brad și legat cu nuiele de alun. Povestea spune că aceasta a fost inventată în 1927 cu ocazia petrecerii date la Castelul Regal din Poiana Ițcani în cinstea încoronării Majestății Sale Regele Mihai. Astăzi, în clădirea fabricii îmbrăcate în lemn ne respectăm promisiunea făcută înaintașilor noștri și producem cel mai bun păstrăv, un păstrăv desăvârșit! Politica noastră este aceea de a lucra cu materie primă de cea mai bună calitate, să integrăm în ceea ce facem cât mai multe resurse locale și să ne păstrăm produsele curate, naturale în procent de 100%, fără aditivi și amelioratori“, a spus Florin Irimescu, proprietarul companiei Quality Natural.

Produse Valeputna în două locații

pastrav 053A3958 resize

Florin Irimescu a investit anul acesta peste 60.000 de euro într-un restaurant cu produse pe bază de peşte în Iaşi şi într-un magazin tip insulă, cu produse din peşte gourmet, în București: „Restaurantul Fishnet este un proiect tip street food în Iaşi în urma unei investiţii de circa 40.000 de euro cu tot cu proiectare, ambalare, unde comercializăm burgeri de peşte, file de peşte şi alte preparate pe bază de peşte. De asemenea, am deschis un magazin cu produse gourmet din peşte, o investiţie de circa 20.000 de euro, în București“, a adăugat Florin.

Premii: Great Taste Award 2017 & Superior Taste Award 2016

„It is a simply great taste! Truly delicious!“ Este descrierea Păstrăvului Afumat Valeputna făcută de către juriul de specialiști al Great Taste, ediția 2017. La nici doi ani de la debutul în piață a pateului de păstrăv Trutta Dux, Quality Natural, companie situată în Valea Putnei, specializată în prelucrarea păstrăvului, își trece în palmares un nou premiu de talie internațională: „Sunt probabil cel mai tânăr posesor al acestui Oscar din industria alimentară. Tinerețea, spiritul combativ și inovativ, alături de încrede­rea că facem produse curate, de o calitate excepțională, ne-au determinat să ne înscriem anul acesta în concurs. Am concurat pe o piață unde știm că tehnica afumării este o artă, cu o densitate incredibilă de produse remarcabile. M-am întors mulțumit și nerăbdător să mă pregătesc împreună cu toată echipa pentru următoarea destinație. Aprecierile juraților Great Taste au transmis un mesaj clar atât nouă, echipei Valeputna, cât și clienților noștri. Valeputna este un brand intrat în sfera fine food, construit în jurul dragostei pentru oameni și mâncare.“

Cel mai prestigios premiu din industria produselor Gourmet a fost acordat de către International Taste & Quality Institute – iTQi, cu sediul în Bruxelles, pateului de păstrăv afumat Trutta Dux deținut de brandul Valeputna, încă din primul an de activitate: „Superior Taste Award 2016 este o nouă filă din povestea Valeputna! Distincția Superior Taste Award cu două stele de Aur pentru singurul produs din păstrăv premiat în 2016 ne onorează și ne confirmă că ne-am ales corect drumul. Având credința că putem face un păstrăv desăvârșit, ne-am început călătoria, înconjurați de ape limpezi, brazi, oameni frumoși și tradiții, în mica noastră făbricuță din Valea Putnei. Acest lucru ne determină să manufacturăm numai produse remarcabile, unice prin gust și compoziție. Contribuind zilnic la masa copiilor și clienților noștri, suntem extrem de preocupați ca acestea să fie sănătoase, naturale și curate. Comparativ cu uzanțele pieței, etichetele Valeputna sunt departe de a fi o lecție de chimie, fiind o dovadă a respectului pentru client.

pastrav b

Pe de altă parte, am ales să fim inovativi plecând de la tradiție, să folosim cel mai bun păstrăv, să înotăm contra curentului. Am ales să jucăm cartea calității în detri­mentul volumului. Am ales să înaintăm alături de clienții noștri, să comunicăm autentic și să ne lăsăm înfierbântați de frumusețea aventurii și a destinației. Fiind singura entitate din România ce deține o unitate speciali­zată în procesarea păstrăvului și singura entitate din domeniu ce a primit o astfel de distincție, suntem obligați să setăm și să păstrăm standardele la nivelul promisiunii făcute nouă și clienților noștri.

Acordarea distincției Superior Taste Award cu două stele de Aur pateului Trutta Dux atestă calitatea superioară a produselor comercializate sub brandul Valeputna și încă o dată, la nivel internațional, a potențialului industriei alimentare și a produselor 100% românești, acest calificativ fiind decernat în trecut Magiunului de Topoloveni, precum și uleiurilor presate la rece Luna Solai“, a încheiat Florin Irimescu.

Trutta Dux are în componență păstrăv afumat de o manieră unică folosind lemn de fag, conuri de brad și boabe de ienupăr, amestecat ulterior cu cremă de brânză Bio și un mix special de condimente. Afumarea păstrăvului se inspiră din metoda tradițională de afumare, veche de 200 de ani, folosită inițial în Valea Putnei și răspândită apoi în tot arealul denumit generic Obcinele Bucovinei.

Sub aceeași denumire sunt comercializate următoarele specialități din păstrăv: păstrăv afumat, file de păstrăv afumat, gama de păstrăv în sosuri (Păstrăv Mănăstiresc, Păstrăv Vânătoresc, Păstrăv Pădurean), păstrăvul afumat păstrat în ulei aromatizat (Păstrăv Crăiesc), gama de tartinabile pe bază de păstrăv afumat (Trutta Dux, Trutta Rex, Trutta Princeps, Trutta Primus) și gama de salate ce are ca ingredient principal păstrăvul afumat (Descântat, Năvalnic, Sorocitu’, Sburătorul).

Anul acesta compania Valeputna a adăugat în palmares un nou trofeu internaţional, respectiv „Monde Selection“, cel mai vechi premiu Gourmet existent din anul 1961.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Pescuit

În județul Suceava - cartoful şi grâul, afectate de precipitaţii, producţii foarte bune la porumb

Campania de recoltări de vară s-a încheiat în judeţul Suceava, însă ploile abundente au afectat o parte din producţie. Chiar dacă recoltatul a început cu două săptămâni mai devreme, ploile căzute fără întrerupere în ultima decadă a lunii iulie şi la începutul lunii august au făcut imposibilă intrarea utilajelor la treierat. La grâu, triticale şi secară, cantităţile obţinute pe hectar de către fermieri sunt la nivelul mediilor din anul 2017, reduceri ale producţiei fiind consemnate, în mod deosebit, la mazăre, orzoaica de primăvară, ovăz şi la rapiţă, cauza fiind ploile căzute perioade îndelungate. La grâu media a fost de 4.000 kg la hectar, iar la triticale de 4.125 kg/ha. În ceea ce priveşte calitatea, precipitaţiile prelungite şi bogate s-au reflectat asupra masei hectolitrice şi, respectiv, asupra caracteristicii de panificaţie a grâului „Nu putem spune că întreaga cantitate de grâu este panificabilă, de pe majoritatea suprafeţelor grâul fiind recoltat după ploi, în luna august, şi nu este corespunzător din punct de vedere calitativ la toţi fermierii. Suceava are asigurat necesarul de grâu pentru pâine şi produse de panificaţie, dar nu mai există excedentul din anii anteriori“, a precizat Haralampie Duţu (foto), directorul executiv al Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană (DJA). Preţul de valorificare a grâului este, deocamdată, de 0,65 lei/kg, mai mare decât cel din anul 2017, când a fost de 0,5 lei/kg.

Mana, putregaiul şi gândacului de Colorado au afectat culturile de cartof

Campania de recoltare a cartofului de toamnă este în plină desfăşurare în judeţul Suceava, însă are loc sub auspicii mai puţin favorabile. După atacul manei, putregaiului şi gândacului de Colorado, producţia din 2017, de 20.000 kg la hectar, nu va mai putea fi atinsă, iar sămânţa pentru anul viitor nu va mai fi asigurată în mare parte din producţia proprie. Precipitaţiile au determinat apariţia prematură a bolilor, împiedicând, în egală măsură, şi aplicarea eficientă a tratamentelor împotriva dăunătorilor. Ca necazul să fie complet, ca urmare a ploilor torenţiale pământul este tasat, ceea ce face ca scosul cartofilor să fie foarte dificil.

„Cartoful era principala cultură a judeţului, Suceava fiind printre primii producători ai ţării. În ultimii ani, cartoful a pierdut ca suprafaţă cultivată în judeţ, iar în acest an condiţiile meteorologice au afectat recolta prin instalarea timpurie a manei şi putregaiului care au pătruns la tuberculi, mulţi dintre fermieri putând să rămână fără sămânţa necesară înfiinţării culturii anului 2019. În funcţie de cât a putut fiecare fermier să-şi protejeze cultura, la sfârşitul lunii septembrie, când se va termina recoltatul şi însilozatul, vom şti pe ce sămânţă ne bazăm anul viitor şi ce cantitate de cartofi de consum avem disponibilă“, a precizat şeful DJA. Faţă de anul trecut, când în această perioadă cartoful se vindea în judeţul Suceava cu 0,5 lei, anul acesta preţul variază între 1,5-1,7 lei.

Producţie bună de porumb

Există şi motive de optimism, la porumb fiind aşteptată o producţie peste cea din anul 2017, iar recolte bune sunt estimate la floarea-soarelui şi sfecla de zahăr, culturi  la care producţiile se arată a fi chiar foarte bune pentru judeţul Suceava, cu atât mai mult cu cât preţul oferit este unul mulţumitor. Pentru porumb, aflat în stadiu vegetativ corespunzător, în condiţii optime de recoltare este preconizată o producţie superioară, peste cea de 4.000 kg/ha din anul 2017.

Silviu BUCULEI

Viitoarea recoltă de cartofi este sub semnul incertitudinii

Ploile îndelungate şi abundente din luna iulie au făcut imposibilă intrarea pe tarlale şi aplicarea tratamentelor împotriva manei şi gândacului de Colorado, culturile de cartof fiind şi sub spectrul putregaiului.

„Este un an foarte dificil pentru cei care desfăşoară activitatea în agricultură, atât în ceea priveşte dezvoltarea, cât şi întreţinerea culturilor. Mi-a fost dat să văd suprafeţe pur şi simplu terminate deoarece, încă de la această dată, nu mai putem vorbi de foliaj, nici măcar de vrejuri verzi. Cartofii din viitoarea recoltă sunt sub semnul întrebării atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Suprafeţe importante au fost afectate de atacul gândacului de Colorado întrucât ploile dese au împiedicat aplicarea celui de-al doilea tratament, iar dăunătorul s-a înmulţit peste măsură, lăsând plantele fără frunze. Un alt pericol care pândeşte cartoful este putregaiul, boală care, de asemenea, este favorizată de umezeala mare din sol, tuberculii putrezind pe suprafeţele cu băltiri. Necazul este că, în aceste condiţii, mana şi putregaiul pot coborî către tuberculi, iar producţia realizată nu va putea fi folosită ca sămânţă pentru anul următor sau cei care o vor folosi s-ar putea să aibă surpriza ca din primăvară să aibă deja boala instalată“, a declarat Haralampie Duţu, director executiv al Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană Suceava.

Silviu Buculei

Colectarea selectivă a deşeurilor aduce venituri la bugetul comunei Cornu Luncii

În comuna Cornu Luncii a fost introdus un sistem de colectare selectivă a deşeurilor după metoda „door to door“, de la uşă la uşă. Mai exact, la fiecare poartă, în ziua de colectare a deşeurilor menajere, gospodarii pun pachetele sau sacii cu gunoaiele selectate pentru fiecare sortiment.

Comuna suceveană Cornu Luncii a intrat în rândul comunităţilor civilizate şi din perspectiva protejării mediului şi a reciclării deșeurilor reutilizabile. Acest lucru se întâmplă în urma aplicării directivelor europene de mediu şi a Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată.

„Stăm relativ bine la nivel european, iar faţă de alte localităţi din România stăm foarte bine. Avem un serviciu propriu de salubritate cu şapte angajaţi în cadrul primăriei, avem două maşini, din care una cu colectare selectivă, iar valorificarea deşeurilor de hârtie, plastic, sticlă, metal contribuie la scăderea costurilor serviciului de salubrizare. Anul trecut am avut 25% din cantitatea de deşeuri colectată selectiv, iar anul acesta vom avea peste 35%. Am cumpărat două cântare, fiecare maşină are cântar şi la fiecare persoană cântărim gunoiul. Din 10 kilograme, cantitatea de 3,5 kilograme trebuie să fie deşeuri reciclabile şi lucrurile sunt foarte bine puse la punct. Sperăm ca, după o perioadă, lumea să se obişnuiască şi să nu mai cântărim la fiecare poartă când ridicăm gunoiul. La solicitarea primarilor am obţinut de la Ministerul Mediului ca tot gunoiul din judeţ să fie colectat din poartă în poartă. Soluţia iniţială cu platforme în fiecare sat nu este viabilă. În sate mari, cum este în Cornu Luncii, trebuia să meargă omul cu roaba şi peste 4 km ca să aducă gunoiul în centru. Colectatul din poartă în poartă elimină mirosurile neplăcute, rozătoarele şi nimeni de la ţară nu doreşte să aibă un spaţiu de depozitare a gunoiului în preajmă“, ne-a spus ing. Gheorghe Fron,  primarul comunei Cornu Luncii. 

Sortarea gunoiului pe categorii duce la scăderea costurilor de salubritate

Pentru ca o treime din deşeurile menajere produse în comuna de pe malurile Moldovei să fie colectate selectiv, primarul şi personalul primăriei au mers din casă în casă pentru a explica populaţiei cum trebuie să selecteze deşeurile. Sortarea gunoiului pe categorii duce la scăderea costurilor de salubritate, care în prezent sunt de 650.000 lei anual. Deşeurile menajere şi cele reciclabile sunt ridicate o dată pe săptămână de la poarta fiecărei gospo­dării. Locuitorii comunei au primit 3.000 de europubele achiziţionate printr-un proiect şi primesc permanent saci menajeri reciclabili în care să pună deşeurile selectate.

„Pentru hârtie, sticlă, plastic ne mai trebuie 9 miliarde de lei vechi pentru a achiziţiona pubele în culorile specifice. Nu le putem achiziţiona pe toate într-un an, de aceea le-am dat oamenilor saci şi treptat în fiecare sat fiecare locuinţă va avea recipiente pentru colectare selectivă. Pentru că sunt nemulţumit cum se face colectarea selectivă, mergem mai întâi noi, conducerea comunei, din poartă în poartă, și le dăm sacii pe un an de zile, pe culori“, ne-a precizat primarul Gheorghe Fron.

Pentru că mai sunt probleme cu salubritatea unor zone vulnerabile prin apariţia unor mici depozite de gunoi făcute de cetăţenii certaţi cu normele de convieţuire, deja se lucrează la implementarea unui sistem cu camere de supraveghere în toate satele.

„Avem camere pe drumurile europene şi judeţene, sunt de mare ajutor pentru poliţişti, este ceva normal. Acum punem camere la intersecţii, vedem cine duce gunoiul în altă parte, putem aplica sancţiuni şi îi putem obliga să ridice gunoiul depozitat unde nu trebuie“, ne-a asigurat primarul Fron.

comLunca 6

Iluminatul public modernizat, economii la buget

Pe lângă banii economisiţi în urma colectării selective a deşeurilor, în această comună se economisesc bani şi din iluminatul public. În urma lucrărilor de modernizare a iluminatului public, comuna Cornu Luncii este mai bine iluminată ca un oraş. Întâi s-a intervenit pe arterele principale, iar acum se acţionează pe uliţe, satele Păiseni, Sasca Mare, Sasca Nouă, Şinca, Cornu Luncii şi Băișeşti având deja finalizate lucrările de reabilitare. În viitor urmează Brăieşti, Dumbrava, Sasca Mică, astfel încât la fiecare stâlp să fie iluminat public.

„Întreaga lucrare este realizată prin forţe proprii. Deşi am extins iluminatul electric pe toate uliţele, am dublat numărul corpurilor de iluminat și, în urma lucrărilor de modernizare, plătim mai puţin la energia electrică faţă de acum şapte ani, când se plăteau două miliarde de lei anual pentru iluminat public. Anul trecut, după lucrările efectuate şi prelungirea reţelei cu 18 km, am plătit cu 380 milioane de lei mai puţin. Din aceste economii am luat lămpi moderne cu led, care consumă de 5 ori mai puţin şi dau lumină de 10 ori mai mult. Tot ce este nou şi modern e scump, reabilitarea întregului sistem a costat peste 10 miliarde de lei, dar în urma calculelor făcute costurile sunt mult mai mici, investiţia fiind amortizată în mai puţin de patru ani“, consideră primarul Gheorghe Fron.

Apă potabilă la robinete şi gaz metan în comună, din economii la salubritate şi energie

Prin reducerea costurilor de salubritate şi a celor cu iluminatul public, de şapte ani la Cornu Luncii nu s-au mărit impozitele şi taxele, iar la agenţii economici coeficientul de impozitare a fost redus de la 1,5 la 0,8. Făcând economii şi cu bani de la bugetul local, cei 7.782 de locuitori ai comunei vor avea cât mai repede apă potabilă la robinete şi o parte de gaz metan. Până în prezent s-au realizat aducţiune nouă de apă potabilă şi canalizare pentru satele Brăieşti, Băişeşti, Cornu Luncii, Sasca Nouă.

„Sperăm anul acesta, cel târziu la începutul anului viitor, să terminăm de conectat toate locuinţele şi să dăm drumul la staţia de epurare. Pe PNDL 2 avem un proiect de 90 de miliarde de lei vechi pentru alimentare cu apă potabilă în satele de munte Sasca Mare şi Păiseni şi la anul sperăm să începem reţeaua de gaz metan. Asta înseamnă civilizaţie. Acum este greu să faci rost de lemne, sunt scumpe, nu se găsesc. Conducta magistrală de gaze naturale trece prin grădinile noastre şi este păcat să nu avem gaz la aragaz sau la sobă“, ne-a spus primarul Gheorghe Fron.

Silviu BUCULEI

  • Publicat în Mediu

2 tone de sturioni obținuți la Bădeuți

În acest moment, țara noastră a revenit printre ţările care consumă şi exportă unul dintre cei mai valoroşi peşti din lume, respectiv sturionul. În România, diverse ferme specializate în creşterea şi reproducerea lor şi-au luat avânt pe piaţă. Una dintre ele este ferma de sturioni de la Bădeuți, județul Suceava.

Sturionul, în defavoarea păstrăvului

Talia mare a acestui pește marin, care are scheletul cartilaginos-osos, cu corpul fără solzi, l-a cucerit definitiv pe Dănilă Sebastian. Acesta a dat viață unei ferme de sturioni în anul 2013, din pasiune, fiind mai mult o afacere de familie: „Pasiunea pentru piscicultură o avem mai toți din familie, de aceea în urmă cu cinci ani am început să căutăm câteva exemplare de probă. În momentul de față ne mândrim cu Nisetrul siberian, Cega și Bester, ultimul fiind o împerechere între morun și nisetru. Prima dată am început să facem un bazin pentru păstrăvi; acest lucru se întâmpla în anul 2009. Cu toate că în acea perioadă am realizat un bazin din beton pe lângă casă, am observat că peștii nu merg bine și astfel am vrut să facem ceva mai natural; în cele din urmă am ajuns la ideea de a face câteva bazine săpate în piatră.... și așa am ajuns să încercăm și cu sturioni. Am cumpărat câteva exemplare de probă și, văzând că se dezvoltă bine, am cumpărat puiet mic de la câteva ferme mai mari din țară. Și așa am început să creștem în cantități mai mari și am început să comercializăm și sturionul de consum. Am început cu fonduri proprii și am încercat să ne descurcăm pe banii noștri.“

ferma sturioni 3

În ferma lui Sebastian sturionii sunt de mai multe mărimi, iar cheltuielile sunt pe măsură, ținând cont că aceștia se hrănesc cu moluște, crustacei, pești bentici din familia guvizilor sau a blenidelor, icrele altor specii: „De exemplu, avem puiet la 15 cm, în jur de 3.000 de bucăți, dar avem și sturionul de consum, care se vinde de la 2,5 kg la 4 kg, aceasta fiind greutatea care este cerută acum pe piață. La această greutate avem în jur de 2 tone, dar mai avem și sturioni la o greutate mai mică, care între timp, când se consumă sturionii mari, cresc cu scopul de a avea în permanență sturioni de consum. Costul la o astfel de investiție depinde de mulți factori, dar în acest moment nu pot să dau o cifră aproximativă. Menționez că este destul de mare cheltuiala cu aceștia deoarece mâncarea este adusă din Italia. Sturionii au nevoie de granule speciale, iar hrana lor trebuie să fie pe fundul bazinului deoarece aceștia mănâncă mâncarea prin absorbție.“

Calitatea apei și temperatura... aspecte importante în creșterea sturionilor

În România se pot face crescătorii de felul aceasta, doar că depind de mulți factori, în principal de calitatea apei deoarece această categorie de pești are nevoie de apă caldă. Datorită acesteia ei se hrănesc foarte bine și pot avea un randament bun. În perioada de iarnă le trebuie tot apă caldă deoarece există posibilitatea ca aceștia să intre în perioada de hibernare: „Cu referire la acest aspect, noi avem mai multe surse de apă și avem posibilitatea să avem vara apă caldă la 21°C sau 25°C, iar iarna să o avem la 13°C, o temperatură propice pentru aceștia. Dar, pentru a avea această sursă bună de apă, a fost nevoie de mult timp de investigații și multe studii ale apei.“

ferma sturioni 4

Sebastian are un magazin propriu în Bădeuți, lângă Rădăuți, acolo unde vinde sturioni și păstrăv viu, iar pe viitor vrea să crească mai mulți sturioni și poate alte specii pentru clienții care sunt pasionați de acest pește.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Pescuit

Pe 15 august Bucovina devine loc de pelerinaj

Mănăstirea Putna, Basilica Minor din Cacica şi Biserica Hagigadar din Suceava, toate trei având hramul Adormirea Maicii Domnului, sunt locuri de pelerinaj pentru creştinii ortodocşi, catolici şi armeni din Europa şi nu numai.

Prima serbare a românilor la Putna

În ziua de 15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, Mănăstirea Putna îşi serbează hramul. În fiecare an, la Putna vin de hramul mănăstirii mii de bucovineni şi pelerini din toată ţara, din Ucraina şi Republica Moldova. De 147 de ani această zi este un moment trăit de întreagă suflare românească, chiar dacă o parte este despărţită de graniţele trasate după Pactul Ribbentrop – Molotov sau de cel de cedare a Cadrilaterului. Românii se adună în această vatră monahală din Bucovina pentru credinţa, spiritualitatea, istoria şi cultura românească, dar şi pentru a-şi aduce aminte de rolul Putnei în înfăptuirea Marii Uniri.

După cum ne spune protosinghelul Dosoftei Dijmărescu (doctor în istorie, licenţiat în informatică şi teologie), cronicarul Mănăstirii Putna, în drumul Unirii românilor un pas important s-a făcut la Mănăstirea Putna, de hramul mănăstirii, în 1871. Prilejul serbării a fost împlinirea a 400 de ani de la sfințirea Mănăstirii Putna, al cărei ctitor, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, era înţeles ca un părinte al neamului, care poate aduce unitatea dorită. Atunci avut loc prima serbare a românilor de pretutindeni, iniţiată de Mihai Eminescu împreună cu scriitorul Ioan Slavici, marele chimist Nicolae Teclu, istoricul A.D. Xenopol şi organizată de Asociaţia studenţilor români de la Viena „România Jună“, care în decembrie 1869 a lansat un apel către studenţii români din Bucureşti, Iaşi, Paris, Berlin, Torino, Pesta, Sibiu, Oradea, Cernăuţi, Arad şi Blaj. Deşi întreaga Bucovină era atunci în Imperiul Austro-Ungar, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare era considerat „simbolul cel mai înalt al simţămintelor patriotice şi naţionale“. Serbarea a fost o sărbătoare a marelui Voievod şi a trecutului românilor şi, în acelaşi timp, o chemare spre mântuirea neamului, adică spre întregire şi independenţă, în dimineaţa zilei de 15 august 1871 peste 3.000 de români participând la Sfânta Liturghie.

O urnă de argint păstrează pământul provinciilor româneşti

Părintele Dosoftei spune că, după predica plină de însufleţire a stareţului de atunci, Arcadie Ciupercovici, a urmat sfinţirea darurilor aduse de participanţi, care au fost depuse pe mormântul Sfântului Ştefan. Cel mai important dintre aceste daruri a fost o urnă de argint care se păstrează până astăzi în muzeul mănăstirii şi care conţinea pământ adus din toate provinciile româneşti. Era o rugă către Sfântul Voievod: „Aşa cum s-a unit acest pământ aici, mijloceşte la Dumnezeu să se unească şi locurile de unde el s-a luat!“ După Primul Război Mondial, o parte din acest pământ a fost presărată pe câmpurile de luptă care au dus la Marea Unire.

După-amiază a cântat la vioară Ciprian Porumbescu, care i-a spus tatălui său, preotul Iraclie Porumbescu: „Tată, am cântat Daciei întregi.“ Seara a avut loc Primul Congres al Studenţilor Români, principalul scop al dezbaterilor fiind cum să se realizeze unitatea românilor. După ce oaspeţii din toate zările româneşti au plecat, Eminescu i-a împărtăşit unui coleg ce a însemnat această serbare: „Deşi despărţiţi prin hotare politice, toţi ştiu că sunt unul şi acelaşi neam şi această convingere va mări puterea lor de rezistenţă şi îi va oţeli în lupta pentru neam, pentru lege, credinţă şi ţară.“

„După aproape 50 de ani Marea Unire a venit, pentru că, la fel ca Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni de la Putna, Marea Unire a existat în gândul lui Dumnezeu şi de aici s-a sădit în sufletul românilor“, spune protosinghelul Dosoftei Dijmărescu în revista Cuvinte către tineri editată de Mănăstirea Putna.

Construcţia Mănăstirii Putna, ctitorie a lui Ştefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 şi s-a terminat în 1469, fiind sfinţită în acelaşi an, pe 3 septembrie, de întreg clerul moldovenesc.

La Cacica, zile binecuvântate şi pline de har pentru pelerini

Mii de pelerini sunt prezenţi în fiecare an, în zilele de 14 şi 15 august, la Sanctuarul naţional marian de la Cacica cu ocazia sărbătorii Adormirea Maicii Domnului. Alături de români, credincioşi din Polonia, Germania, Ungaria, Austria, Italia şi din alte ţări europene, preoţi, autorităţi civile şi episcopi din diferite ţări participă la celebrarea Sfintelor Liturghii din aceste zile. Din programul celebrărilor de la Cacica face parte pelerinajul copiilor şi tinerilor din data de 14 august, care, după un traseu de câţiva kilometric parcurşi pe jos, vor fi salutaţi de înalţii reprezentanţi ai bisericii catolice prezenţi la Cacica.

Seara, de la ora 18,00 are loc Sfânta Liturghie celebrată de înalţi reprezentanţi ai bisericii catolice, animată de copii, ministranţi, tineri, seminarişti şi persoane consacrate. Privegherea mariană cu lumânări de la ora 22 constituie pentru pelerini apogeul ajunului sărbătorii Adormirea Maicii Domnului. Cu steaguri şi cu statuia Fecioarei Maria, cu torţe  şi cu preoţii în frunte, mulţimea înconjoară sanctuarul în procesiunea lumânărilor. Rugăciunile şi imnurile mariane sunt cântate de pelerinii care însoţesc permanent procesiunea, iar la fiecare „Ave Maria“, intonate în anumite momente, pelerinii ridică lumânările, luminând calea străbătută în jurul bisericii „pentru a contempla minunile pe care Dumnezeu le face zi de zi cu noi“.

Liturghie oficiată în cinci limbi

În ziua de hram, marţi, 15 august, vor avea loc, la ora 6, Sfânta Liturghie în limba română, urmată de Sfânta Liturghie în greco-catolică, maghiară, polonă şi în limba germană. În centrul sărbătorii Adormirea Maicii Domnului este Liturghia de hram celebrată la ora 11 în cadrul căreia vor concelebra episcopi şi aproape 100 de preoţi din ţară şi din străinătate. La final, icoana Preacuratei Fecioare Maria va fi purtată în procesiune în jurul bisericii, fiind binecuvântate florile şi obiectele religioase aduse de pelerini.

Sanctuarul de la Cacica a fost construit de polonezi în 1904 şi a devenit imediat loc de meditaţie şi rugăciune sfinţit de icoana miraculoasă a Preacuratei Fecioare Maria, copie a icoanei „Madona Neagră“ de la Czêstochowa (Polonia), care a fost adusă la Cacica, tot de polonezi, încă din 1809. Pe 15 august 1996 biserica a fost declarată sanctuar diecezan, pentru ca, în următorul an, să fie declarată sanctuar naţional. În anul 2000 Papa Ioan Paul al II-lea a acordat bisericii de la Cacica titlul de „basilica minor“.

Locul unde vin armeni din toată lumea

În judeţul Suceava sunt singurele mănăstiri armeneşti din afara Armeniei din toată Europa, respectiv Zamca şi Hagigadar. Conform tradiţiei, credincioşii urcă în genunchi dealul pe care se află biserica Hagigadar.

Numeroşi credincioşi, din ţară, dar şi din SUA, Canada, Olanda, Marea Britanie sau chiar Armenia, participă pe 15 august la Sf. Liturghie oficiată de PS Episcop Datev Hagopian, Întâistătător al Arhiepiscopiei Armene din România, la Mănăstirea Hagigadar, cunoscută şi sub numele de „Biserica Dorinţelor“. Mănăstirea Hagigadar este cel mai important reper din viaţa spirituală a fiecărui armean, cel puţin o dată în viaţă armenii sau cei care au origini armene trebuind să ajungă la această mănăstire pentru a participa la Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de preoţi din care face parte parohul bisericii armeneşti din Suceava, Azad Mandalian. În timpul urcuşului, credincioşii aprind lumânări în locuri special amenajate şi se roagă pentru împlinirea dorinţei lor. Ajunşi lângă biserică, o înconjoară de trei ori, tot în genunchi, rugându-se în fiecare din cele patru colţuri. După ce îşi văd împlinite dorinţele, oamenii revin să se roage din nou la mănăstire şi să mulţumească. După slujbă, credincioşii sunt binecuvântaţi şi rostesc, în limba armeană, o rugăciune pentru sănătatea celor prezenţi, iar apoi preoţii împart credincioşilor struguri sfinţiţi. Urmează o agapă creştină la care se servesc mâncăruri specific armeneşti, respectiv „supa de urechiuşe“ şi tradiţionalul pilaf cu carne de vită.

Tradiţii păstrate de peste 500 de ani

Preotul Azad Mandalian, parohul bisericii armeneşti din Suceava, spune că tradiţia a rămas la fel ca acum câteva sute de ani, respectiv urcarea dealului, începerea procesiunii, săvârşirea Sfintei Liturghii, agapa tradiţională.

„Din păcate, armenii s-au împuţinat, dar cei care au rămas continuă să păstreze tradiţia. La Hagigadar ajung şi credincioși care nu fac parte din comunitatea armeană, dar aceştia vin cu credinţă, toţi fiind creştini. Tradiţia de a se urca dealul în genunchi s-a păstrat şi se practică doar la Mănăstirea Necula şi la Mănăstirea Hagigadar. Se spune că cine prepară urechiuşe (mici colţunaşi umpluţi cu carne) are bucuria de a i se împlini un gând. Şi tradiţionalul hurut (concentrat din verdeţuri muiate în lapte acru şi uscate) se face la fel, după aceeaşi reţetă care se păstrează încă de la armenii care au venit pe aceste locuri. Lumea vine, face urechiuşe, câte 40-50, fiecare câte doreşte, îşi pune o dorinţă, acesta fiind un simbol care s-a păstrat de sute de ani. Este şi sărbătoarea strugurilor, sfinţirea lor făcându-se numai de Sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, după săvârşirea Sf. Liturghii, şi se oferă credincioşilor“, am aflat de la preotul Azad Mandalian.

Mănăstirea Hagigadar, construită în anul 1512 în satul Bulai, comuna Moara lângă Suceava, este prima mănăstire ortodoxă armeană care s-a construit în afara ţinuturilor istorice şi a Ţinuturilor Sfinte, existând mai multe legende cu privire la zidirea acestei biserici, cu uşoare deosebiri între ele. Mănăstirea a fost ridicată în semn de mulţumire pentru binecuvântarea Maicii Domnului pentru negoţul a doi fraţi armeni. În timpul domniei lui Bogdan cel Orb s-a ridicat Biserica Mănăstirii armeneşti Hagigadar, lăcaşul fiind definitivat în actuala formă în trei etape calendaristice: 1512-1513, a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Biserica Dorinţelor adăposteşte şi o Icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni, la care se roagă toţi cei care ajung aici.

Silviu Buculei

Creșterea bovinelor Aberdeen Angus pe pășuni 100% ecologice

Pârteștii de Jos, județul Suceava

Creșterea bovinelor Aberdeen Angus pe pășuni 100% ecologice

Fără nicio îndoială, rasa Angus prezintă cele mai bune caractere! Dintre trăsăturile acestei rase putem enumera o serie de avantaje: fătare ușoară, maturitate timpurie, fertilitate mare, temperament liniștit, rata de creștere optimă și eficientă, producerea de carcase de calitate și capacitatea de maturizare sexuală rapidă. Astfel zis, aceste trăsături l-au cucerit definitiv pe Mihai Todosi din localitatea Pârteștii de Jos, județul Suceava, care în acest moment a ajuns la un efectiv de 30 de bovine, cu intenția de a atinge un efectiv de 70 de vaci mame plus tineretul aferent, pe pășuni 100% ecologice.

De pe clădiri prestigioase în lume... direct pe meleagurile patriei

Cu toate că altele au fost drumurile prin lume ale lui Mihai, dragostea sa pentru animale și gospodărie a fost primordială. Astfel, a lăsat la o parte, o mare parte din timp, construirea diferitelor clădiri prin întreaga lume și a revenit la poalele Obcinei Mari a Bucovinei: „Am crescut având animale pe lângă gospodărie, dar din anul 2011 am plecat la Londra, cu tot cu familie. În schimb, în anul 2015 copiii și soția s-au reîntors în România, iar eu am rămas în continuare. Cu toate că am lucrat la construirea multor clădiri prestigioase din lume, cum ar fi aeroportul Heathrow, Ambasada Americii etc., pe un salariu destul de bun, dragostea de familie, meleaguri și animale mă fac să zbor lunar în România, iar toți banii pe care i-am câștigat în Anglia i-am investit în teren, utilaje și câteva animale. Tatăl meu este cel care mă ajută extrem de mult deoarece stau cam patru săptămâni în străinătate și doar o săptămână acasă la cosit, balotat și restul treburilor.“

Investiție de 150.000 euro

vaci aberdeen b

Rasa Aberdeen Angus are capacitatea de finisare doar prin intermediul pășunatului fără a necesita nutrețuri concentrate, producând mai multă carne din pășune decât oricare altă rasă convențională. Acesta a fost și motivul pentru care fermierul nostru realizează creșterea acestor bovine pe pășuni 100% ecologice, cu intenția de a mări efectivul: „Am studiat ceva vreme această rasă, și nu m-am decis până nu le-am văzut cu ochii mei. Pot să zic doar că sunt niște animale superbe, foarte ușor de ținut. Sincer, am început cu 10 femele și un mascul, acum am undeva la vreo 30, dar intenția mea este să ajung la cca 60-70 de vaci mame plus tineretul aferent. Investiția a fost undeva la 150.000 euro și a constat în teren, ceva utilaje și animale.“

Această rasă este renumită pentru fătări ușoare cu o producție foarte bună de lapte și prezintă un procent ridicat de natalitate și fertilitate, producând viței care cântăresc în jur de 50% din greutatea corporală a vacii la o vârstă de 205 zile. De asemenea, este și precoce, astfel vârsta la prima montă are loc la 14-15 luni, fiind o rasă prolifică, fătând 1 vițel pe an, cu o perioadă de gestație de 9 luni. Vițeii aferenți cresc rapid, ajungând devreme la o greutate de sacrificare cu o carne de calitate. Cu un spor mediu zilnic ridicat doar din iarba de pe pășune, poate ajunge chiar și la 1.000-1.300 g.

Vârsta medie la sacrificare este de 19,5 luni, iar această perioadă este cu 4,5 luni mai scurtă decât media de producție la alte rase de carne, care se ridică la 24 de luni. Acest lucru înseamnă că fermierii pot ține în medie mai multe vite pe hectar pe an și astfel produc mai multă carne de vită, ceea ce este un avantaj ținând cont de prețurile terenurilor și ale hranei pentru animale care sunt la un nivel ridicat în momentul de față. Este o rasă care merită apreciată din toate punctele de vedere; crescută în Vest și Nord-Vest datorită calităților sale de rezistență și de capacitatea de a se dezvolta în condiții de pășunat mai puțin favorabile, a avut un real succes și în Pârteștii de Jos: „Despre furaje pot să spun că este animalul cel mai ușor de întreținut, astfel furajarea o fac doar cu fân și siloz de porumb. Recomand această rasă cu mare încredere pentru că are un foarte bun instinct matern, mănâncă foarte puțin în comparație cu alte rase pe care le-am mai avut, fătările decurg ușor, am avut fătări chiar și la -18°C pe zăpadă, iar vițelul a fost perfect sănătos deoarece nu necesită adăpost special. Investiția este minimă în adăpost, sporul de creștere pe care îl am este de 1.100-1.300 grame/zi, fără alte alimente nutritive, randamentul este foarte bun la carcasă, iar prețul cărnii este mai bun în comparație cu alte rase.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Trei funcții și o inimă mare

Preotul Gabriel Puiu Florea, parohul bisericii „Sf. Dumitru“ din satul Cornu Luncii, a avut o iniţiativă cu totul ieşită din comun în urmă cu cinci ani, după ce în toamna anului 2012 un incendiu a distrus complet şase gospodării. Părintele Florea şi-a vândut tractorul şi cu ajutorul unor preoţi din Franţa a cumpărat o autospecială pentru stingerea incendiilor. În mai puţin de trei ani, preotul împreună cu alți voluntari au intervenit pentru stingerea a peste 160 de incendii.

Preot, pompier şi şofer

Ceea ce multe administraţii publice locale nu reuşesc în asigurarea primei intervenţii în situaţii de urgenţă la nivelul localităţii, în comuna suceveană Cornu Luncii a reuşit părintele Florea Gabriel Puiu. Acesta este coordonatorul unei echipe de pompieri voluntari şi conducătorul autospecialei de intervenţie. Are o colaborare foarte bună cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina“ al judeţului Suceava și intervine nu doar în localitate, unde îşi are sediul, ci şi la incendii de vegetaţie sau locuinţe din alte zone.

Pentru implicarea în intervenţiile de stingere a incendiilor nu doar în comunitatea pe care o păstoreşte, ci şi în comunele din jur, şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina“ Suceava, general de brigadă Ioan Burlui, i-a oferit preotului paroh Puiu Florea „Diploma de recunoştinţă“ a ISU.

Preotul a găsit rezolvarea unei probleme a administraţiei locale

„În 2012 au ars în sat cinci gospodării. L-am rugat pe primarul din acea vreme să cumpere o maşină de pompieri, dar mi-a spus că nu are bani nici măcar pentru ceva la mâna a doua. Atunci am spus: Dacă autorităţile nu pot, le voi dovedi că eu voi putea. Aveam un tractor, l-am vândut şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi al altor fraţi preoţi ortodocşi din Franţa, care au participat la o licitaţie şi au licitat pentru mine, am reuşit să cumpăr maşina cu 2.500 de euro. Au rămas toţi surprinşi când au văzut că maşina s-a cumpărat cu atât de puţini bani.

Când am adus-o mi-am dorit să car apă pentru oamenii care îşi construiesc case, să aducem apă pentru animale, să udăm florile din comună şi să nu avem nevoie de ea pentru necazuri. Prezenţa autospecialei la incendii se face simţită chiar şi când nu reuşim să stingem noi incendiul. Fiind în apropierea incendiului, de cele mai multe ori ajungem primii şi până la sosirea pompierilor militari, cu care avem o colaborare extraordinară, am localizat incendiul, am limitat extinderea, am putut salva oameni, animale şi bunuri. Intervenţia imediată este esenţială pentru a limita pagubele şi a salva vieţi“, explică părintele Gabriel Puiu.

Dotări din sponsorizări

preot IMG 9227

Ajutat de săteni şi de (ISU) Suceava preotul a dotat maşina cu toate cele necesare unei intervenţii.

„Aveam nevoie de aparat de respirat pentru intervenţiile când este fum. M-a costat 53 de milioane. L-am cumpărat cu ajutorul unor băieţi tineri, care au mers cu mine la incendii, au văzut situaţiile şi mână de la mână am strâns banii. Un alt tânăr din echipă a spus că vrea să îşi cumpere o motopompă ca a mea, dar nu are bani. Atunci am dat comandă de o motopompă nouă, de capacitate mai mare şi pe aia veche i-am dat-o lui. Toate maşinile sunt dotate cu furtune, scule, sisteme de acţionare, tot ce trebuie“, ne-a asigurat părintele Florea.

Ilie Boca, al doilea voluntar cu maşină de pompieri din comună

Exemplul preotului Gabriel Florea din Cornu Luncii a fost urmat şi de un localnic din satul Brăieşti, aceeaşi comună, Ilie Boca, de 43 de ani, mecanic auto, gospodar la casa lui, cu nevastă şi doi copii. Când avea 10 ani, casa părinţilor lui Ilie a luat foc, iar la începutul lui 2016 un incendiu devastator a distrus gospodăria unei familii de bătrâni din Brăieşti. Incendiul a fost de mari proporții și ameninţa casele din jur. Ştiind ce înseamnă suferinţa, ce înseamnă să te trezeşti într-o zi că nu mai ai nimic, nici pe ce pune capul, nici ce îmbrăca, nici acoperiş deasupra capului, Ilie Boca a vândut autoturismul familiei, a mai luat cu împrumut o sumă de bani de la fratele lui şi a cumpărat o maşină de pompieri care a costat aproape 7.000 de euro.

Pompierii voluntari, nişte oameni extraordinari şi foarte bine pregătiţi

Preotul Florea ne-a spus că, fără câţiva băieţi buni, cu dragoste şi frică de Dumnezeu, nişte voluntari extraordinari şi foarte bine pregătiţi, nu ar face faţă situaţiilor dificile.

„Gândiţi-vă că la ora două noaptea primeşti apelul de incendiu, dar nu poţi să pleci singur. Noi nu mergem numai la incendii sau inundaţii la Cornu Luncii, mergem şi la Găineşti, Capul Câmpului, Baia, Horodniceni, Corlata, localităţi apropiate de noi, dar mai îndepărtate de unităţile pompierilor militari. Când aud alarma, băiatul cel mic, ginerele, vecinii, toţi sar să ne ajute. Pe drum, din mers, încetinim maşina, îi luăm pe toţi din echipă şi mergem. La fiecare incendiu avem cel puţin cinci oameni pe o autospecială. Avem două autospeciale şi cu 10 oameni putem spune că ne facem treaba bine. De multe ori voluntarii nu au locuri în maşină, sunt mai mulţi tineri pregătiţi care vor să meargă să dea o mână de ajutor. A ars biserica din Suha, eram la distanţă şi, când au văzut băieţii din maşină amploarea focului, au început să plângă ca nişte copii. Ne-am dat seama că, fiind o construcţie realizată numai din lemn, cuprinsă în totalitate de flăcări, cu o alarmare destul de târzie, va fi aproape imposibil de stins focul. Când se întâmplă un necaz mai multă dragoste apare între oameni, oamenii se unesc, altfel românul nostru este delăsător. Creştinilor mei le spun: «Unde este păstorul trebuie să fie şi ei». Şi atunci se întâmplă lucruri frumoase“, consideră preotul Gabriel Florea.

Scurtcircuitele şi coşurile necurăţate, principalele cauze ale incendiilor

Vara, cele mai frecvente incendii sunt cele de vegetaţie, urmate de cele produse la bucătăriile de vară, majoritatea producându-se ziua. Iarna, fiind coşuri de fum necurăţate sau instalaţii electrice supraîncărcate, multe incendii sunt noaptea.

„Acum au apărut tot felul de cabluri electrice, fabricate în ţări din afara Uniunii Europene, de o calitate extraordinar de proastă. Sunt pentru instalaţii la care pui un bec, dar nu poţi să pui un consumator mai mare că se topesc şi aşa iau foc casele. Oamenii, din economie, iau ceva mai ieftin şi dezastrul este foarte mare. Am văzut Campania de conştientizare a pompierilor de la posturile de televiziune, este o campanie foarte bună, dar trebuie mai mult. Primarul, preotul, învăţătorul trebuie să îi facă pe oameni să conştientizeze pericolul. Când eram copil se auzea de un incendiu foarte rar pentru că erau instalaţii electrice de calitate bună. Astăzi, oamenii nu au mai refăcut instalaţiile cu conductor de aluminiu realizate în urmă cu 50 - 60 de ani, au făcut instalaţii noi, legând cuprul cu aluminiu fără să gândească că oxidul de cupru cu oxidul de aluminiu iau foc. Înainte, în fiecare vară se curăţa coşul de fum. Acum sunt mulţi care spun că mai merge încă un an. Şi se produce dezastrul de la o scânteie care aprinde funinginea. Foarte multe incendii sunt din neglijenţa oamenilor şi a instalaţiilor electrice“, a conchis părintele Florea.

O maşină de pompieri şi un hidrant pot salva vieţi şi bunuri

Pentru alimentarea cu apă a maşinii preotul a făcut în grădina gospodăriei un iaz. Văzând că numărul de incendii în comună creşte, primarul comunei, Gheorghe Fron, şi-a dat seama cât de importantă este o instalaţie de hidranţi şi în aproape toate satele comunei i-a amplasat. În alte comune din judeţ pompierii sunt nevoiţi să facă naveta pentru a alimenta maşinile din iazuri sau râuri, pierzându-se timpi esenţiali pentru stingerea incendiilor.

„Am fost prin Ardeal, prin Oltenia, prin Dobrogea, sunt sate foarte retrase în care, dacă ar fi o maşină de pompieri sau o reţea de hidranţi, oamenii aceia ar fi salvaţi la incendii. Am trecut pe stradă, ardea casa, nu am putut face nimic. Până au venit pompierii de la 40-50 kilometri totul era scrum. Plângeai şi vedeai cât eşti de neputincios.“

Ajutorul părintelui nu se limitează doar la intervenţiile din timpul incendiului. Împreună cu fiul său, Alex, care se apropie de majorat şi care pregăteşte maşina şi mijloacele de stingere pentru intervenţie şi în timpul stingerii unui incendiu răspunde de comenzile de pe maşină, şi cu ajutorul voluntarilor începe munca pentru a îndepărta efectele dezastruoase ale focului şi a elibera terenul unde este cazul.

„Sunt situaţii când casele nu mai pot fi locuite şi, până când se vor muta oamenii în casele noi, avem obligaţia morală de a-i ajuta“, a mai spus preotul Gabriel Florea.

Silviu Buculei

  • Publicat în Social

Cânepa de altădată, din nou în bătătură la Vicșani

La acest capitol, în trecut, ne număram printre principalii exportatori din Europa, dar o lungă perioadă cânepa a dispărut din agricultura românească. Astăzi vorbim despre cultura de cânepă pentru sămânță cultivată în sistem ecologic în cadrul fermei Vicşani Farm din județul Suceava, iar Laurenţiu Pintrijel este cel care ține în frâu această cultură, care teoretic aduce un profit mai mare decât grâul sau rapița.

Cânepa… o plantă care începe să renască în țara noastră

Cânepa face parte din grupa plantelor textile de mare valoare pentru uzul uman și industrial. De altfel, are peste 25.000 de utilizări, de la alimente, vopsele și combustibili până la îmbrăcăminte și materiale de construcții. Cu siguranță din aceste motive, la ferma Vicşani Farm în acest moment se cultivă 212 ha cu cânepă pentru sămânță, respectiv 178 ha cu soiul Jubilen și 30 ha cu soiul Zenit, în sistem ecologic, iar producția ajunge la 600 kg/ha. Prin intermediul inginerului Vlad Lupașcu am aflat tehnologia folosită și perspectivele de viitor ale acestei culturi în zonă: „Am ales aceste două soiuri de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Secuieni datorită caracteris­ticilor care se mulează pe această zonă a Moldovei. Astfel, soiul de cânepă monoică Jubileu este specific pentru producerea de sămânță, are o perioadă de vegetație între 80-90 de zile în cultura pentru fibră și 90-110 zile în cultura pentru sămânță; este un soi rezistent la temperaturi scăzute din primăvară și are un conținut în cannabinoide de 0.0139% T.H.C, iar producția ajunge la cca 5,2-7,2 t/ha tulpini și 26-29% fibră. Soiul de cânepă monoică Zenit are aceeași perioadă de vegetație, fiind totodată rezistent la temperaturi scăzute, iar conținutul în cannabinoide este < 0,3% T.H.C., cu o producție de 8-11 t/ha tupini și 29-31.5% fibră industrială.“

Doar sămânță certificată…

Printre altele aflăm că este o cultură pretențioasă față de sistemul de pregătire a terenului pentru semănat. De modul cum se pregătește solul pentru semănat depinde reușita culturii de cânepă, atât sub aspect cantitativ, cât și calitativ: „Cânepa reacționează foarte bine la afânarea profundă a solului, dar și la mărunțirea și nivelarea solului. Dezmiriștirea trebuie efectuată la adâncimea de 8-12 cm cu grapa cu discuri la adâncimea de 8-12 cm înainte de efectuarea arăturii, iar aceasta din urmă are loc la 25-30 cm cu plugul în agregat cu grapa. Pe de altă parte, pregătirea patului germinativ se efectuează primăvara timpuriu, când terenul nu a fost nivelat din toamnă sau în preajma semănatului, când terenul a fost bine pregătit din toamnă. Ultimele lucrări de pregătire a patului germinativ se efectuează cu una-două zile înainte de semănat. Sămânța trebuie să aparțină categoriei biologice Certificate I, epoca de semănat se poate prelungi până la sfârșitul lunii aprilie, dar cele mai bune rezultate se obțin prin semănat în perioada 10-25 aprilie, când în sol este o temperatură de 7-8°C. Cânepa pentru sămânță poate fi semănată la distanța între rânduri de 45 cm, dar poate fi semănată și în benzi la 12,5 cm sau 25,0 cm ori 45 cm între rânduri și 60 cm între benzi. Desimea de semănat este de 50-125 b.g./m2 în funcție de distanța între rânduri și desimea de semănat, tipul de semănătoare și de cultură. De altfel, în funcție de tipul de cultură și coeficientul de înmulțire, cantitatea de sămânță poate varia între 5 și 30 kg/ha, la o adâncime de 3-4 cm“, a adăugat tânărul inginer.

Mare grijă la lucrările de îngrijire și nu doar atât!

Trebuie avut mare grijă la lucrările de îngrijire deoarece în culturile pentru sămânță trebuie efectuate cu strictețe următoarele lucrări de îngrijire: tăvălugitul culturii imediat după semănat, grăpatul culturii imediat după semănat, distrugerea crustei printr-o grăpare ușoară, afirmă Vlad Lupașcu: „Mult mai târziu, respectiv la 4-5 noduri se face prima tăiere, iar a II-a tăiere se va realiza la 8-9 noduri. De altfel, după prima tăiere se va aplica și un îngrășământ foliar pe bază de acizi humici. Recoltatul este iarăși o problemă deoarece 35% din inflorescență este verde în momentul recoltării. Imediat după recoltatul semințelor trebuie selectate pentru a nu crește umiditatea împrumutată de la inflorescențele verzi. Totodată, stabilirea momentului optim de recoltare la cânepa de sămânță are o influență deosebită asupra nivelului producției. Acest lucru se datorează faptului că umiditatea semințelor de cânepă are loc eșalonat, de la baza inflorescenței spre vârful acesteia. La o recoltare prea timpurie semințele într-o mare măsură nu sunt ajunse la maturitate. Când se întârzie recoltatul, semințele de la baza inflorescenței se scutură foarte ușor. Momentul optim pentru recoltare este atunci când semințele din treimea inferioară a inflorescenței au culoarea specifică soiului și sunt învelite în bracteole. La maturitate deplină, bracteolele se desfac ușor de pe sămânță, aceasta scuturându-se foarte ușor. Practicăm o recoltare mecanizată, care se realizează în două faze. În faza I plantele se taie și se așază în foarfecă pe sol sau în glugi pentru uscare timp de 7-10 zile, iar în faza a II-a plantele uscate se treeră. Este posibilă și recoltarea într-o singură fază.

Despre păstrarea semințelor trebuie să vă spun că, datorită conținutului ridicat în grăsimi, a resturilor de inflorecențe (bractee, frunze), a boabelor verzi nematurizate, cu umiditate ridicată, semințele de cânepă proaspăt recoltate se transportă în magazii unde sunt supuse imediat procesului de curățire, sortare și uscare. Așezate în grămezi sau straturi groase, imediat după recoltare, fără a fi condiționate, semințele de cânepă se încălzesc foarte rapid, ceea ce duce la pierderea însușirilor biologice (energia și facultatea germinativă). Când umiditatea semințelor de cânepă coboară sub 9%, acestea se ambalează în saci. Manipularea semințelor trebuie efectuată cu multă atenție pentru ca acestea să nu se fisureze, fenomen prin care semințele își pierd energia și facultatea germinativă. Depozitatul este unul dintre factorii cheie.

Uscarea se face la temperaturi mici, până la 35°C, astfel își pierde din proprietăți. O umiditate mai mică de 9% determină o creștere a acidității. Totodată, spațiile trebuie aerisite, la o temperatură constantă. Dintr-un kilogram de cânepă se obțin 300 ml de ulei presat la rece dar, pe lângă acesta, obținem bineînțeles și semințe decorticate care conţin în principiu 30% proteine, 42% grăsime şi 15% carbohidrati. La noi valorificarea se face prin colaborarea cu procesatorii.

Sperăm să creștem suprafața de la an la an. Credem că această cultură va crește în următorii ani în România. Pe viitor sperăm ca piața din România să crească. Mai menționez că o mare parte a producției este exportată“, a încheiat Vlad Lupașcu.

Prețul unui kilogram de semințe de cânepă variază între 30 și 60 de lei. Pe de altă parte, cânepa este singura plantă de cultură din care se pot valorifica semințele, tulpinile, dar și frunzele.

Beatrice Alexandra MODIGA

1.600 de hectare au fost împădurite în Suceava

Direcţia Silvică Suceava realizează în primăvara acestui an regenerarea fondului forestier pe o suprafaţă de 1.600 ha, din care 650 ha regenerări naturale şi 950 ha împăduriri integrale. Programul lucrărilor de regenerarea pădurilor se derulează în fond forestier de stat, în fond forestier privat administrat cu contracte şi în fond forestier ce aparţine persoanelor fizice cu contracte de servicii silvice, fiind plantaţi puieţi în majoritate de răşinoase, brad, molid, larice.

Fondul forestier de stat

Programul pentru lucrările de regenerarea pădurilor în fondul forestier de stat în primăvara anului 2018 se realizează pe suprafaţa de 1.400 ha, din care regenerări naturale 630 ha şi împăduriri integrale 770 ha. Concomitent cu noile regenerări, se efectuează lucrări de completări curente pe o suprafaţă de 191 ha şi de refacerea plantaţilor calamitate pe o suprafaţă de un hectar. Cea mai mare suprafaţă împădurită este în zona Broşteni, unde s-au înregistrat cele mai multe doborâri de vânt. Necesarul de puieţi pentru campania de împăduriri din primăvara acestui an este de cinci milioane bucăţi, puieţii fiind produşi în cea mai mare parte în pepinierele proprii ale Direcţiei Silvice Suceava.

Suprafețele private administrate de RNP

Aşa cum am aflat de la ing. Strugariu Dorin, şeful Biroului regenerarea şi protecţia pădurilor, în baza contractelor de administrare încheiate cu alţi deţinători de păduri, Direcţia Silvică Suceava execută lucrări de regenerare pe o suprafaţă de 90 ha, suprafeţele cu cele mai mari cu lucrări de regenerare a pădurilor fiind pe raza ocoalelor silvice Broşteni, Dorna Candrenilor, Pojorâta, Iacobeni, Vatra Dornei, iar pe 20 ha urmează a fi realizate regenerări naturale. Tot în fondul forestier privat administrat de Direcţia Silvică Suceava se vor executa completări pe o suprafaţă de 58 ha.

Păduri neregenerate aparţinând persoanelor fizice

În suprafeţele neregenerate ce aparţin persoanelor fizice cu fond de conservare constituit conform Legii nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în primăvară sunt programate a se executa lucrări de regenerare pe aproximativ 100 ha.

Pentru împădurirea suprafeţelor ce aparţin persoanelor fizice cu contracte de servicii silvice, rolul Gărzii Forestiere Suceava este de a determina persoanele fizice care deţin suprafeţe pe care s-au executat tăieri în anii anteriori să le împădurească. Direcţia Silvică Suceava asigură puieţii necesari şi asistenţa tehnică pentru împădurirea suprafeţelor neregenerate din fond forestier pentru cei care au încheiat contracte de servicii silvice.

Luna plantării arborilor

În acţiunile şi manifestările ce vor avea loc în cadrul „Lunii plantării arborilor“ se implică atât Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva prin Direcţia Silvică Suceava, cât şi societatea civilă.

Scopul programului este de a reaminti şi sensibiliza omul obişnuit, dar şi factorii de decizie despre rolul pădurii și importanţa menţinerii echilibrului ecologic al mediului.

„O componentă importantă a activităţii de regenerare a pădurilor o reprezintă susţinerea din punct de vedere tehnic şi logistic a acţiunilor promovate de societatea civilă pentru dezvoltarea conştiinţei apărării, conservării şi dezvoltării pădurii, a respectului pentru pădure în societatea actuală.

În cadrul acestor acţiuni cu rol de conştientizare a valorii pădurilor în perioada inclusă în «Luna plantării arborilor» se desfăşoară plantări de puieţi forestieri în şantiere de împăduriri din fond forestier şi din afara acestuia, conferinţe pe teme ecologice, expoziţii pe teme specifice pădurii, concursuri profesionale, sponsorizări cu material forestier pentru plantat“, ne-a spus ing. Strugariu Dorin, şef birou regenerarea şi protecţia pădurilor.

La Direcţia Silvică Suceava se pregăteşte producţia anilor următori, puieţii folosiţi la împăduriri fiind produşi doar în pepinierile proprii. În solarii şi repicaje sunt puieţii pentru producţia anului viitor şi s-au realizat semănatul şi celelalte lucrări pentru producţia noilor puieţi.

„În această primăvară am început «Luna plantării arborilor» cu câteva acţiuni concrete legate de împădurire. De pe 10 aprilie împăduririle le facem cu firme specializate şi cu angajaţii noştri, însă în unele situaţii apelăm în scop educativ la elevi din şcoli, la studenţi şi la societatea civilă în cadrul parteneriatelor încheiate ca să înveţe şi ei cum se plantează un arbore.“ În fiecare an noi am început „Luna pădurii“ mai târziu faţă de alte judeţe, anul acesta plantarea arborilor fiind programată şi în prima decadă a lunii mai“, ne-a spus ing. George Celsie, purtător de cuvânt al Direcţiei Silvice Suceava.

Campanii de împădurire dedicate Centenarului Marii Uniri

În cadrul Programului Naţional pentru aniversarea centenarului „Pădurea centenar“, desfăşurat de Ministerul Apelor şi Pădurilor, iniţiativă constând în acţiuni de plantare a minimum 30 de puieţi la nivelul fiecărei localităţi pe raza căreia au fost ridicate monumente în cinstea militarilor căzuţi în Primul Război Mondial, angajaţii Gărzii Forestiere Suceava au plantat câteva sute de puieţi pe raza municipiului Rădăuţi, în preajma Monumentului eroilor români.

În cadrul proiectului „O sută de oameni, o sută de arbori, o sută de ani de la Marea Unire“, derulat de Ocolul Silvic Moldoviţa, o sută de elevi, silvicultori şi şefii Gărzii de Mediu Suceava, Agenţiei judeţene pentru Protecţia Mediului, Inspectoratului Şcolar, Prefecturii, Ocolului Silvic Moldoviţa, au plantat peste 100 de puieţi de brad în localitatea Argel. Şefa Gărzii de Mediu Suceava, Adriana Iordache, a precizat că acţiunea de împădurire de la Moldoviţa este cea mai reuşită campanie de acest fel la care a participat până acum, mai ales că deplasarea pe o distanţă de peste 12 km s-a făcut cu mocăniţa, un tren de epocă care circulă în scop turistic în zonă.

Arbori şi arbuşti pentru populaţie

Pe lângă necesarul de puieţi pentru regenerarea fondului forestier din această primăvară, Direcţia Silvică Suceava are şi un excedent de puieţi, după cum urmează: brad – 208 mii de bucăţi, pin silvestru – 15 mii de bucăţi, molid – 531 mii de bucăţi şi plop – 2,6 mii de bucăţi. Alături de arbori, Direcţia Silvică Suceava pune la dispoziţia celor interesaţi prin pepiniera de la Salcea şi o gamă variată de arbuşti ornamentali.

„Puieţii disponibili din speciile menţionate pot fi livraţi de la pepiniera de la Salcea persoanelor fizice şi juridice interesate astfel încât oricine să-şi permită să cumpere un exemplar de foioase, răşinoase, arbori sau arbuşti ornamentali pentru a extinde vegetaţia forestieră înfrumuseţând curtea, un teren viran și pentru a opri degradarea unui teren sau a realiza o perdea de protecţie la un teren agricol“, a precizat ing. George Celsie.

Silviu Buculei

Peste 850 de oieri suceveni s-au înregistrat pentru subvenţia la lână

Campania de sprijinire a crescătorilor de ovine care livrează lână în vederea valorificării se bucură de interes în judeţul Suceava. În cadrul programului privind ajutorul de minimis acordat crescătorilor de ovine pentru comercializarea lânii, la Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Suceava au fost înregistraţi 852 de potenţiali beneficiari ai ajutorului financiar de 1 leu la kilogramul de lână vândută către unităţile care preiau respectiva materie primă, dintr-un total de 1.280 de crescători de oi din judeţ.

De acest ajutor pot avea parte crescătorii persoane fizice care au atestat de producători, persoanele fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, persoane juridice, alte forme asociative cu personalitate juridică. Un singur beneficiar poate primi maximum 15.000 de euro pe durata a 3 exerciţii financiare, respectiv în 2018 şi în cele două exerciţii financiare precedente, adică în 2016 şi 2017. În judeţul Suceava este un efectiv de 255.547 de ovine, iar de la un singur animal, în funcţie de rasă şi vârstă, se pot recolta, în medie, 2-3 kg de lână.

„Cei care sunt luaţi în baza de date au timp, până în august 2018, să facă dovada cantităţilor de lână comercializate. În baza acestor dovezi ei vor primi ajutorul prevăzut de Guvernul României“, ne-a spus Haralampie Duţu, directorul executiv al Direcţiei Agricole Suceava. La dosar se depune cererea-tip, declaraţie pe proprie răspundere, copie după cartea de identitate sau actul de constituire de la ONRC, după caz, dovadă de cont activ, documentul de la medicul veterinar prin care se atestă că exploataţia este identificată, precum şi o aproximare privind cantitatea de lână pentru livrare. Ulterior, la dosar se vor adăuga şi documentele doveditoare ale comercializării lânii.

Lâna prelucrată poate avea un preţ bun

De patru ani, în judeţul Suceava există un singur agent economic cu sediul în Fălticeni care preia lâna de la crescătorii de animale. Firma oferă 80 de bani pentru kilogramul de lână adus de crescător la depozit şi 50 de bani pentru lâna achiziţionată direct din fermă. Lâna este exportată în Turcia, unde este folosită la fabricarea saltelelor. Conform reprezentanţilor societăţii, preţul oferit depinde de bursa internaţională, agentul economic neefectuând nici măcar o prelucrare sumară a lânii, condiţii în care ar putea fi exportată la un preţ mai bun. „Prin adoptarea Hotărârii de Guvern, crescătorii de oi vor comercializa în număr mult mai numeros lâna. Varianta cu agentul economic din Fălticeni care preia lâna ar trebui să fie doar una de tranziţie, scopul Guvernului României fiind ca, prin acordarea subvenţiei, să fie încurajată înfiinţarea de depozite mari, în urma unor parteneriate public-private. Într-un astfel de depozit, lâna ar fi prelucrată şi comercializată mai departe la un preţ decent, inclusiv pentru crescătorul de oi care o vinde. Piaţa lânii este considerată a fi una de perspectivă, în condiţiile în care lâna este folosită ca materie primă în industria textilă, dar şi la fabricarea de materiale izolante“, a precizat Haralampie Duţu.

Anul trecut au depus în judeţ cereri de înscriere în program peste 100 de crescători de oi, dar nu au revenit toţi pentru completarea dosarelor cu documentele solicitate.

Silviu Buculei

Târgul viu al Băii, prima capitală a Moldovei

Baia este una dintre localităţile judeţului Suceava atestată din Evul Mediu sub numele de Civitas Moldaviae, fiind unul dintre cele mai vechi oraşe din Moldova şi cea mai veche reşedinţă domnească a ţării. Localitatea este considerată locul unde a luat naştere Moldova şi se bucură de notorietate şi în ziua de astăzi datorită perioadei istorice pe care a parcurs-o cu strălucire, ctitoriilor monument rămase în această comună până în ziua de astăzi şi prin „Târgul viu“, o veche tradiţie care a fost reluată în anul 2017.

Primele schimburi de cereale între Europa şi Asia au trecut pe la Baia

Cea mai mare locuinţă pre-Cucuteni, datând din perioada 5200-5100 Î.Hr., a fost descoperită la Baia, vestigiile descoperite de arheologii români şi specialişti de la Universitatea Cambridge schimbând concluziile istoricilor de până acum. Prin obiectele scoase la iveală, specialiştii britanici au tras concluzia că situl poate avea legătură cu primele ferme care începuseră să apară în Europa de atunci şi chiar existenţa unor prime schimburi comerciale.

În anul 2013, profesorul Martin Kenneth Jones de la Universitatea Cambridge, unul dintre cei mai importanţi specialişti în arheologie biomoleculară a cerealelor, a spus că studiază de zece ani modul în care a început schimbul de cereale între agricultori din Europa şi Asia şi că cercetările le-a început în China, unde a descoperit cereale aduse din Europa.

„Este interesant, pentru acea perioadă, că nu s-au găsit numai în China cereale provenind din Europa, ci şi în Europa cereale din China, precum meiul. Cultura Cucuteni este foarte importantă pentru arheologii din lumea întreagă, fiind cunoscută pentru fascinanta ceramică, dar și pentru etapele iniţiale de ferme care s-au răspândit în partea de est a Europei. Descoperirea de la Baia este foarte importantă pentru că nu este uşor de găsit un sit arheologic atât de vechi care să poată aduce indicii sau dovezi cu privire la rolul pe care fermierii l-au avut în răspândirea anumitor culturi pe distanţe atât de mari, din China prin Kazahstan până în estul Europei şi invers“, a declarat Martin Kenneth Jones în 2013.

Vamă şi cel mai important nod comercial al Moldovei

Oraşul Baia, prima capitală a voievodului Dragoş, s-a dezvoltat dintr-o aşezare sătească de pe malul stâng al râului Moldova şi a servit ca loc de popas pentru comercianţii care circulau între porturile de la ţărmul Mării Negre şi oraşele din nordul Transilvaniei. Conform inscripţiilor în limba latină, mai întâi au apărut în documente numele râului Moldova şi al oraşului Baia/Moldavia şi apoi numele ţării. În secolul al XIV-lea scaunul Moldovei era la Baia, pe sigiliul oraşului Baia/Moldavia fiind scris în latină „Sigiliul oraşului Moldavia, capitala Ţării Moldoveneşti“. Localitatea era situată la răscrucea a două artere comerciale mari, care făceau legătura între Ţaratul Vlaho-Bulgar, Transilvania, Polonia şi Imperiul Otoman, şi avea statut de vamă, fapt care a determinat evoluţia locului, fiind unul dintre cele mai importante centre economice, strategice şi administrative medievale ale Moldovei.

Localitatea a intrat în istorie prin victoria lui Ştefan cel Mare şi Sfânt împotriva armatei regelui Matia Corvin. Domnitorul moldovean a reuşit să strângă 12.000 de răzeşi, pentru a opri armata regelui ungar formată din aproximativ 40.000 de soldaţi. Bătălia dintre cele două oştiri s-a dat în noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467.

Târgul ocupaţiilor din trecut

După sute de ani, gospodarii din comună au reluat tradiţia târgului de odinioară organizând în faţa porţilor „Târgul viu al Băii“, în care expun bucate, obiecte confecţionate în gospodărie sau obiecte de valoare pentru familie, moştenite de la bunici şi străbunici.

„În Baia erau târguri organizate la nivelul ţării Moldovei. Aici veneau negustori din Polonia, Ungaria, Transilvania şi Ţara Românească. Cel mai mare iarmaroc de la Baia era de Sfânta Maria, veneau negustori din toate ţările din jur, se plătea vamă domnească, Baia era ceva deosebit, iar în piaţa aşezării se făcea târgul mare.

S-a încercat să se reînvie meşteşugurile care erau la Baia pe vremuri, o parte dintre obiceiurile tradiţionale, din meseriile tradiţionale. Încercarea este timidă, avem expuneri la gospodarii din Baia, este un început, astfel de activităţi scoţând în evidenţă vechea aşezare. În luna decembrie organizăm un târg prin care scoatem în evidenţă ocupaţiile locuitorilor Băii din trecut“, ne-a spus profesorul de istorie Ioan Natu.

„Târgul viu al Băii“

„Târgul viu al Băii“ a fost pus în valoare şi cu ocazia aniversării a 550 de ani de la lupta de la Baia. „Am scos la poartă cozonac, colac, mere, pere, plăcinte, mălai, făină de porumb, obiecte moştenite de la părinţi. Pe gard am aşezat covoare ţesute în casă, pânză de sac. Pe vremuri era o tradiţie să scoatem la poartă tot ce era mai frumos în casă, era un mod de a demonstra dacă locuitorii acelei case erau oameni gospodari sau nu prea le plăcea munca. Lângă poartă se pune şi un scaun pe care trecătorul obosit se aşază pentru odihnă şi să poată privi mai mult obiectele expuse. Este o tradiţie ca aproape toată lumea să iasă la poartă cu ceea ce are mai frumos înainte de Sărbători iar asta înseamnă că suntem un sat de oameni gospodari“, ne-a spus Maria Şandru. 

Expoziţiile din poarta gospodăriei

La o altă poartă câţiva gospodari au ieşit cu plita la drum pe care au copt cartofi pe care îi ofereau trecătorilor împreună cu o căniţă de lapte acru sau vin fiert. Gospodari din tată în fiu, ei au expus şi coveţi, ciubăre de lemn, hamuri de lux şi hamuri de muncă pentru cai, curele şi diverse produse din piele, dar şi o gamă variată de cereale şi legume din producţia din acest an.

„Şi pe vremea lui Ştefan se coceau cartofi, iar vinul era nelipsit de la ospăţurile domnitorului. Şi pe vremea bunicilor se făceau hore, mai târziu au apărut balurile, lumea se distra mai mult, dar în ultimii ani au cam început să se piardă obiceiurile, fiecare îşi vede de casa lui. Reînviind această tradiţie a «târgului de la poartă», în care oamenii expun tot ce au mai bun, nu ne uităm istoria localităţii“, ne-a spus Sorin Munteanu.  

Tradiţii şi obiecte păstrate de la străbuni

La o altă poartă am găsit o gospodină care prezenta epopeea obţinerii fibrelor şi firelor de in şi cânepă şi ţesutul ştergarelor din bumbac. În această zonă cânepa a fost cultivată de sute de ani pentru fibre, în perioada medievală fiind de neconceput ca o gospodărie sau moşie să nu aibă o plantaţie de cânepă şi o turmă de oi, îmbrăcămintea purtată de strămoşii noştri şi tot ce era lenjerie într-o casă fiind din in, cânepă şi lână.

O altă gospodină a pregătit bucate tradiţionale în oale de lut. Sărmăluţe de post cu opintici, mămăligă tăiată cu sfoara, mujdei proaspăt, turte pe plită, zacuscă cu ciuperci, murături, salată de bureţi sunt o parte din bunătăţile pregătite pentru perioada de post şi care s-au găsit la târg.

„Aceste produse le servim oaspeţilor. De la străbunici păstrăm tradiţia de a expune la poartă bucatele pregătite pentru postul Crăciunului şi pe gard cele mai frumoase covoare ţesute în casă. La mijlocul porţii se pune icoana cu prosop, busuioc, la fel cum le punem în casă la răsărit. Prosopul acesta este vechi de peste 100 de ani, este de la soacra mamei mele. Şi pe masă sunt nelipsite candela aprinsă şi icoana. Pe lângă bucate sunt prezentate şi îndeletnicirile gospodarilor din casă. Eu am furca, fusul, sucala, fierul de călcat cu cărbuni, cuverturile sunt făcute cu andrelele. Părinţii mei aveau stative, ţeseau covoare şi pânză pentru sumane, obiecte care sunt mai mult ca o zestre pe care o păstrăm cu sfinţenie. Pe vremuri acest târg era organizat la fiecare sărbătoare religioasă mare; după ce veneau de la biserică şi serveau masa în familie, oamenii ieşeau la poartă cu tot ce aveau mai frumos“, ne-a mărturisit Doina Gogu.

GALERIE FOTO


Silviu Buculei

  • Publicat în Sate

Dorna Candrenilor, comuna model din Bucovina

Colectarea selectivă a deşeurilor, responsabilitatea personală a fiecărui cetăţean, exemplul propriu şi voluntariatul sunt elementele care au contribuit în mod decisiv ca Dorna Candrenilor să fie declarată cea mai curată comună din judeţul Suceava. Primarul comunei, Dănuţ Candrea, spune că meritul este al locuitorilor celor trei sate componente – Dorna Candrenilor, Dealul Floreni şi Poiana Negri pentru că au dovedit că sunt într-adevăr gospodari şi că merită acest titlu.

În urmă cu şapte ani, la Dorna Candrenilor s-a înfiinţat un Centru de educaţie pentru voluntari, în cadrul proiectului „Paşaportul Verde“, aproximativ 160 de tineri voluntari fiind implicaţi în proiectul educaţional Paşaportul verde, lansat de Asociaţia „Tăşuleasa Social“ şi Coca-Cola HBC România şi susţinut de Ministerul Mediului şi Pădurilor şi Parcul Naţional Călimani. Tinerii au mers din casă în casă pentru a-i informa pe localnici că zona Dorna Candrenilor trebuie să rămână curată.

În 2016, Dănuţ Candrea a venit la cârma comunei cu o bogată experienţă în mediul privat şi a decis împreună cu Consiliul Local să ofere locuitorilor mai multe posibilităţi de a avea şi a păstra o comună cât mai curată.

Cu un sistem de colectare a deşeurilor menajere pus la punct prin proiectul Sistem de Management Integrat al Deşeurilor din judeţul Suceava, cu numeroase activităţi de ecologizare susţinute de unul dintre cei mai mari producători de băuturi răcoritoare din România, cetăţenii comunei au fost de acord să facă toate eforturile pentru ca localitatea în care trăiesc să ajungă în topul celor mai curate din ţară.

Educaţia e esenţială şi poate schimba mentalităţi

„Înainte puteai să faci o vânătoare prin Dorna Candrenilor. Copaci necurăţaţi, iarbă necosită pe multe terenuri, garduri degradate la instituţii din subordinea Consiliului Local. Într-un an Dorna Candrenilor arată impecabil, este curată. Când am venit primar am spus că această comună trebuie să arate cum arată bisericile, şcolile, dispensarul, primăria şi gospodăriile cetă­ţenilor – frumoase, curate. Exemplul a fost Poiana Negrii, un sat foarte frumos, cu multe pensiuni. După ce am făcut drumurile, şanţurile, pentru ca cetăţenii comunei noastre sa aibă cu adevărat un «drum bun», după ce am pus bănci şi coşuri de gunoi, am modernizat staţiile de autobuz, am reabilitat iluminatul public, am avut curajul să îi rog pe dragii mei gospodari să vină jumătate de zi să facă și curăţenie. Cum eu i-am ajutat să circule în condiţii bune, aşa şi ei mă ajută să avem o comună curată.

Oamenii s-au autoeducat, muncesc să facă curat şi nu mai aruncă deşeurile. Curăţenie în comună fac şi cu angajaţii de la societatea pe care am administrat-o până a deveni primar, cu ei mătur. Am cerut ajutorul celor care administrează pădurile, sunt două ocoale silvice, unul de stat, unul privat, ei fac curat în zona lor de responsabilitate.

Şi cele câteva companii private mari şi-au educat angajaţii să recicleze deşeurile. Comuna este traversată de DN 17 care leagă Moldova de Ardeal şi sunt aruncate gunoaie din maşini. La acest capitol mai avem de lucrat, mai ales la Poiana Negrii, unde şoferii din tirurile care vin după apă minerală, pe lângă mizeria aruncată pe geam, o adaugă şi pe cea rezultată din curăţenia pe care o fac în maşini în timpul cât aşteaptă la rând pentru încărcare“, ne-a spus primarul Dănuţ Candrea.

O comună fără beneficiari ai Legii nr. 416 arată impecabil

Edilul comunei spune că este foarte greu de a menţine şi a face curat într-o localitate în care ajutorul social îl primeşte doar o singură persoană. În iunie 2016, când a venit primar, la Legea nr. 416, a venitului minim garantat, erau oameni care numeric puteau asigura curăţenia comunei. Când au fost puşi să efectueze orele de muncă conform legii şi să respecte normarea pentru fiecare lucrare realizată au renunţat la ajutorul primit de la stat. A rămas o singură persoană care goleşte mizeria din coşurile de gunoi în satul în care locuieşte.

După ce a fost amenajat muzeul satului într-o casă veche, cumpărată de fostul primar Maftei Candrea, şi vecinii au văzut că acesta este vizitat de turişti, fac curăţenie. Ei susţin că le este ruşine ca un om venit din altă parte să găsească mizerie. Şi la grădiniţa cu program prelungit, construcţie nouă realizată cu banii comunităţii, şi la dispensar oamenii vin şi fac curat pentru că ştiu că ei sau copiii lor folosesc aceste unităţi, iar dacă cumva este aruncat un ambalaj sau un rest de la un produs nu a făcut-o decât un copil de-al lor, un vecin sau o rudă. Comuna Dorna Candrenilor este printre singurele din judeţ în care domeniul public beneficiază de o amenajare peisagistică la fel ca la oraş. Din dorinţa de a avea o comună frumoasă, anul acesta s-au amenajat jardiniere stradale cu flori, cetăţenii ocupându-se de udarea şi îngrijirea florilor din zonele aferente gospodăriei acestora.

Munca prin voluntariat dă roade şi îi încurajează pe oameni

Pentru ca Dorna Candrenilor să fie un reper pentru judeţul Suceava, la intrarea în comună dinspre Vatra Dornei, cu ajutorul voluntarilor s-a amenajat, pe DN 17, o parcare cu loc de popas, mese şi scaune din lemn, toaletă ecologică şi s-a captat apă din munte de la 4 kilometri distanţă pentru ca cei care vizitează Bucovina să poată bea o cană de apă curată de munte. Tot cu voluntari s-a făcut curăţenie şi s-au marcat trasee turistice în Rezervaţia 12 Apostoli sau până la Vârful Ouşorul.

Voluntarii participă şi la campanii de curăţenie sau ajută bătrânii neputincioşi să-şi înfrumuseţeze curţile şi clădirile. Elevi de la Liceul Tehnologic şi angajaţi din mediul privat participă la curăţat cursuri de apă, trotuare, decolmatat rigolile şi şanţuri, cosit sau curăţat arbori.

„Am avut multe demolări, clădiri vechi din domeniul public care stăteau să cadă sau care necesitau reabilitare. Cu voluntariat, cu câte 50-60 de oameni pe zi, le-am demolat sau am realizat lucrări de renovare. Sunt lucrări de reparaţii care nu necesită specialişti; primăria a venit cu materialele, oamenii cu munca. Tot cu voluntari de la firmele de prelucrare a lem­nului curăţăm toţi arborii de pe marginea drumului, realizăm campanii de împădurire. Dacă acasă eşti gospodar, ai o curte îngrijită, o casă curată, ai flori etc., la fel trebuie să fie la instituţii, la primărie, la şcoli şi la biserici, impecabil. Acestea nu sunt nici ale primarului, nici ale preotului, nici ale profesorilor, sunt ale comunităţii. Comuna este o gospodărie mai mare, de aceea facem mereu întâlniri publice, în zile de sărbătoare, ne consultăm şi stabilim ce avem de făcut împreună sau dacă am făcut ceva greşit, cum putem să reparăm.

Mi-am dorit foarte mult ca Dorna Candrenilor să fie la fel de curată şi îngrijită ca un oraş, iar acest lucru se întâmplă, felul în care arată comuna spune ceva despre oamenii locului şi, de ce nu, şi despre cel care îi reprezintă. Ca să nu existe incidente am montat camere de supraveghere în toate locurile publice şi pe drumuri, pentru că mai aveam elevi, persoane aflate sub influenţa alcoolului etc. care mai dădeau cu picioarele în mobilierul stradal, făceau mizerie sau nu aveau un comportament civilizat. Văzând că imediat se află despre faptele lor la şcoală, află părinţii, află comunitatea în urma vizionării înregistrărilor de pe camere, situaţia s-a ameliorat foarte repede şi astfel de fapte au devenit foarte rare“, ne-a spus primarul Dănuţ Candrea.

GALERIE FOTO


Silviu Buculei

  • Publicat în Sate

An cu producţii bune în judeţul Suceava

Anul 2017 este unul foarte bun pentru agricultura din judeţul Suceava. Conform ing. Haralampie Duţu, directorul executiv al Direcţiei Agricole Suceava, producţiile la păioase sunt peste mediile din ultimii ani. La grâu producţia este de 3,9 tone de grâu la hectar, faţă de producţiile medii obţinute între anii 2009-2016 de 2,4 – 3,3 tone la hectar, în judeţul din nordul ţării majoritatea terenurilor fiind fărâmiţate, cu suprafeţe mici. În cazul fermierilor mari din zona Siret – Dorneşti s-a atins o producţie de peste 8 tone/hectar. Fermierii care au obţinut producţii peste medie spun că au semănat în noiembrie, mult mai târziu decât în perioada optimă, iar precipitaţiile de anul acesta i-au ajutat foarte mult. Datele centralizate de Direcţia Agricolă arată că şi micii fermieri au producţii bune, oficialul DAJ punând recolta superioară şi pe seama tendinţei cultivatorilor de a folosi sămânţă certificată din soiuri bune, de a aplica tehnologia specifică, dar şi tratamentele de rigoare, însă există şi agricultori care obţin doar 2.000 kg/ha.

Producţie record la porumb

În privinţa culturilor semănate în primăvară, precum porumbul, cultivat pe cea mai mare suprafaţă în judeţ, peste 37.000 ha, floarea-soarelui şi sfecla de zahăr, producţiile sunt mai bune ca în anii trecuţi. La porumb producţia medie obţinută este de 4,44 tone/hectar (faţă de 2,9 tone în 2016), la floarea-soarelui, cu o medie 2,24 tone/hectar, s-a înregistrat cea mai mare producţie din judeţ din ultimii cinci ani, iar producţia medie de orz este de 3,4 tone/hectar (faţă de o medie anul trecut de 2,6 tone/hectar), la o fermă din comuna Moara ajungându-se la o producţie de 7,8 tone la hectar. Calitatea seminţelor, solul corespunzător pregătit pentru fiecare tip de cultură, tehnologia şi precipitaţiile venite la timp şi în cantităţi suficiente au dus la producţii bune.

Tot producţii bune sunt şi la sfecla de zahăr, media de 42,1 tone la hectar depăşind recolta ultimilor cinci ani. Cartofii au fost cultivaţi pe aproximativ 20.000 ha (suprafaţă în continuă scădere în fiecare an deoarece agricultorii se orientează spre culturi cu valorificare sigură şi rapidă), în zonele Dorneşti, Bălcăuţi, Rădăuţi şi Siret producţiile obţinute fiind şi peste 25 de tone la hectar, iar în restul judeţului producţia medie fiind de 20 tone la hectar, cea mai mare din ultimii cinci ani. Sunt şi ferme unde a fost evidenţiată râia cartofului pe coajă la unele soiuri care au manifestat sensibilitate la secetă sau unde nu au fost eliminaţi de la plantare tuberculii cu pustule de râie comună sau nu au fost evitate monoculturile.

Producţiile medii realizate la măr în bazinul Rădăşeni – Fălticeni – Vultureşti sunt bune şi foarte bune, de 40-60 tone/hectar.

În zootehnie, efectivul de bovine este într-o scădere continuă de la un an la altul, la fel şi cantităţile de lapte colectate, în schimb s-a dublat numărul de porci şi de familii de albine.

„Am avut umiditatea necesară, ploaia a fost la timp, astfel încât acolo unde întreţinerea culturilor s-a făcut în mod corespunzător rezultatele sunt cele aşteptate. Condiţiile meteorologice ale anului agricol 2016-2017 au avut efecte negative asupra speciilor legumicole. Având în vedere că nu suntem un judeţ cu specific pentru legumicultură, producţiile medii înregistrate se constituie din realizări pe suprafeţe mici în gospodăriile populaţiei, excepţie făcând varza şi cartoful, care ocupă suprafeţe mai mari“, a precizat Haralampie Duţu.

Gerul şi grindina au produs pagube

Singura cultură cu probleme a fost rapiţa, după ce în toamna anului trecut a fost o perioadă de secetă, iar în ianuarie a fost o perioadă lungă de ger. Pe majoritatea terenurilor rapiţa nu a fost acoperită cu strat de zăpadă, cultura fiind compromisă, iar fermierii nevoiţi să reînsămânţeze terenul. Unde nu au fost probleme producţia a fost de 5,4 tone de rapiţă la hectar.

În acest an fenomenul de îngheţ de la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai a diminuat producţia de fructe din acest an cu 5-10 tone la hectar şi au înjumătăţit-o în fermele de pe Valea Moldovei, iar fermierii de pe Valea Siretului, care au vrut să profite de umiditatea ridicată din sol şi au semănat porumbul mai repede, au fost nevoiţi să reînsămânţeze terenurile unde această cultură era răsărită. Şi grindina a făcut pagube mari la Forăşti, unde s-au raportat 1.116 hectare afectate grav sau compromise, şi la Boroaia, unde au fost afectate 338 de hectare.

Chiar şi micii producători folosesc sămânţă de calitate

„Cu satisfacţie se poate arăta că factorul genetic şi factorul tehnologic, ambii aflaţi sub controlul direct al producătorilor agricoli, sunt respectaţi în procent de 85-90%. Abateri apar, inclusiv la marii producători, în ceea ce priveşte încadrarea în epoca de semănat, rotaţia culturilor în funcţie de favorabilitate, efectuarea la timp şi în condiţii corespunzătoare a lucrărilor de întreţinere, şi altele. Ceea ce trebuie evidenţiat este faptul că şi micii producători acordă atenţia cuvenită celor doi factori, utilizând sămânţă de calitate şi respectând tehnologiile.

Pentru anul agricol 2016-2017 factorul independent – mediul, analizat prin prisma celor doi parametri de bază, temperatură şi precipitaţii, se caracterizează astfel: precipitaţiile au fost mai reduse cantitativ, neuniform repartizate, excepţia fiind înregistrată în luna octombrie 2016, când s-a acoperit deficitul şi s-a asigurat necesarul pentru perioada următoare. Temperaturile medii lunare au fost apropiate mediilor multianuale, exceptând lunile: septembrie, martie, iulie şi august. Efect negativ asupra creşterii şi dezvoltării plantelor au avut oscilaţiile înregistrate de la zi la zi şi cele noapte-zi.

Pe ansamblu s-ar putea arăta că iarna a fost mai săracă în precipitaţii şi cu temperaturi apropiate mediilor multianuale, primăvara a pornit promiţător, dar a avut oscilaţii mari ale temperaturilor, cu zăpadă şi îngheţuri târzii, care au afectat culturile legumicole şi pomicole, iar vara a fost cu precipitaţii puţine, neuniform repartizate pe fondul unor temperaturi mai ridicate, având ca rezultat perioade mai scurte sau mai lungi de arşiţă şi secetă. Toamna a fost cu umiditate în sol la nivel optim şi temperaturi normale“, ne-a declarat ing. Haralampie Duţu, directorul executiv al Direcţiei Agricole Suceava.

Silviu BUCULEI

Suceava și Bacău, în topul celor mai mari crescători de bovine și păsări

Două lucruri semnificative s-au întâmplat în zootehnia județelor Suceava, Neamț, Bacău și Vrancea: la Bacău, efectivul de păsări din 2015 este mai mare decât cel din 1990; în Vrancea, la putere ar fi creșterea suinelor, efectivul din 2015 fiind mai mare decât cel de acum 27 de ani. La acestea s-ar mai adăuga un fapt pozitiv: în Neamț a crescut, în 2015, față de 2007, numărul de ovine și de păsări, iar în Suceava, cel de ovine. Și ar mai fi un amănunt: chiar dacă numărul este la jumătate față de 1990, județul Suceava este cel mai mare crescător de bovine din țară. În rest, lucrurile se întâmplă ca peste tot în țară, cu o diminuare de 30-70% a numărului de animale față de perioada de referință 1990. Poate că nici n-ar mai trebui să facem comparație între o agricultură centralizată și una liberă. Sau cine știe?

Chiar dacă au întindere (Suceava este al doilea cel mai mare județ din România, după Timiș), populație și putere economică (cel mai mai PIB/cap de locuitor – în Bacău) diferite, cele patru județe din Subcarpații Orientali au o similitudine: relieful etajat în câmpie (est), dealuri și piemonturi, precum și munți. Exceptând Vrancea, celelalte județe au suprafață de pășune și fânețe suficientă cât să permită cel puțin dezvoltarea a două sectoare, creșterea bovinelor și a ovinelor. Ca suprafață arabilă (materie primă pentru furajare) nu sunt diferențe extrem de mari între zone, deci baza cerealieră ar fi cât de cât apropiată. Cu toate acestea, veți vedea, sunt evoluții diferite de la județ la județ și de la specie la specie.

Suceava – cel mai puternic județ în sectorul taurine

Dintre cele patru zone analizate, și-n 1990 și astăzi cel mai mare crescător de bovine este Suceava. De altfel, județul deține locul I pe țară la efectivul de taurine. Vrancea a avut și are unul dintre cele mai mici efective din România. Ca notă comună, în 2015 numărul de bovine a scăzut în toate cele patru județe și în raport cu anul 1990, și cu 2007. Altfel spus, nicio modificare după ce au fost posibile investițiile cu fonduri europene. Cea mai puternică prăbușire a sectorului de creștere a bovinelor se înregistrează în Bacău, iar din 2007 și până astăzi acest sector și-a revenit cel mai bine în Suceava.

Vrancea: efective de suine mai mari în 2015 decât în 1990

În privința creșterii suinelor, comparativ cu taurinele, să zicem că Suceava face schimb cu Vrancea. Adică: Vrancea a reușit performanța de a dezvolta acest sector mai mult decât în 1990, iar Suceava înregistrează o scădere dramatică (minus 73% în 2015, față de 1990) a efectivului. Nici măcar oportunitățile după anul aderării României la UE n-au modificat lucrurile, tendința fiind de constantă scădere a numărului de porcine. Și în Bacău lucrurile stau la fel: efectivul din 2015 este mai scăzut cu aproape 67% față de 1990 și cu 31% față de 2007 (procentul este egal cu cel de la Neamț; și în acest județ numărul de animale a scăzut cu 31,5% în 2015, față de 2007.

Creșterea ovinelor, o afacere cât de cât constantă

Ovinele sunt pesemne o bună afacere, indiferent de sistemul economic, centralizat sau după regula economiei de piață. Este sectorul care n-a avut în niciunul dintre cele patru județe o diminuare mai mare de 50% (2015 față de 1990), iar în Suceava și Neamț efectivul din 2015 îl depășește pe cel din 2007, ceea ce e un semn bun. Nici în Bacău sau Vrancea lucrurile nu stau foarte rău, numărul de oi fiind, e adevărat, mai mic decât în 2007, dar diferența nu depășește minus 11%.

Bacău, al doilea mare producător de carne de pasăre din țară

În România sunt cinci județe în care efectivul de păsări este mai mare de 3 milioane de capete: Buzău (3,974 mil. capete), Bacău (3,696 mil. capete), Vaslui (3,512 mil. capete), Călărași (3,438 mil. capete) și Prahova (3,436 mil. capete). Așadar, Bacăul și-a păstrat tradiția în creșterea păsărilor, plasându-se pe poziția a doua în țară. Unitățile avicole construite înainte de 1990 nu au fost, ca mai peste tot, demolate, ci conservate și, mai apoi, modernizate. Afacerea (în special cu carne de curcan) este atât de profitabilă încât efectivul din 2015 este mai mare decât cel din 1990. O redresare a sectorului se observă și în Neamț, unde numărul de păsări a crescut cu 23% în 2015, comparativ cu 2007, la fel și în Vrancea.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 32-33

Cetatea de Scaun a Sucevei, un obiectiv turistic care îmbină istoria și tehnologiile moderne

Unul dintre obiectivele turistice pe care nu trebuie să le ratezi dacă vizitezi nordul țării este Cetatea de Scaun a Sucevei. Ar trebui să faceți acest lucru nu doar din pricina trecutului impresionant, ci și datorită noului mod de prezentare implementat odată cu restaurarea monumentului. Cetatea de astăzi este dovada vie că trecutul, proiectat prin uneltele prezentului, poate atrage tot mai mulți turiști și mai ales copii. Mă refer aici la proiecțiile și hologramele pe care le întâlnești atunci când pășești în anumite încăperi. Încă de la începutul vizitei vei constata că nu va fi doar o experiență cum ai mai avut atunci când ai vizitat alte cetăți, ci va fi una inedită, așa cum nu te-ai fi așteptat și care te va determina să te reîntorci ori de câte ori ai ocazia.

Despre trecut…

Construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I Mușat și fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare, cetatea face parte din sistemul de fortificații construit în Moldova, care aveau rolul de adăpost în luptele cu otomanii. Pentru construcție s-a folosit piatră extrasă din zone apropiate orașului. Inițial au existat 7 șanțuri de apărare, iar laturile construcției aveau 36 m, cele din sud și nord, respectiv 40 m cele din est și vest. Însă, în perioada lui Ștefan cel Mare, cetatea și-a modificat și suprafața, și sistemul de apărare, astfel încât să fie mai rezistentă. De-a lungul timpului a fost supusă mai multor asedii, iar în anul 1538 a fost ocupată de către sultanul Soliman Magnificul.

În perioada lui Vasile Lupu s-au înregistrat alte modificări, însă ulterior domnitorii moldoveni au ales să locuiască la Iaşi, pentru o lungă perioadă, iar vechea capitală şi cetatea ei au intrat treptat în decădere. Apoi, în anul 1675 a fost aproape distrusă din ordinul turcilor și transformată de orăşeni în carieră de piatră, zidurile fiind acoperite, de-a lungul anilor, cu moloz şi pământ. Începând cu 1895 au început lucrările de recuperare a ruinelor, iar din 1951 a avut parte de ample campanii arheologice.

…și prezent

În prezent, curțile interioare, zidurile și încăperile au fost restaurate, astfel încât să păstreze cât mai vie imaginea locuinței voievozilor moldoveni. Aflată la înălțimea de 70 m față de Lunca Sucevei, cetatea îți va oferi o minunată priveliște asupra orașului și a întregii văi, mai ales dacă ai prilejul să o vizitezi seara, pentru că accesul este permis până la ora 22:00. După ce treci podul, intri în curtea interioară și de acolo urmezi cursul încăperilor, dintre care nu trebuie să ratezi închisoarea, baia cu aburi, pivniţa sau capela. În unele încăperi vei constata că, odată ce ai pășit pragul, un senzor va porni fie o proiecție, fie o hologramă. Vei avea ocazia să afli mai multe detalii despre istoricul cetății, dar și informații despre alte cetăți din țară și din Republica Moldova, să îl urmărești pe Ștefan cel Mare în diverse discuții și ipostaze, să răsfoiești o carte digitală în care istoria îți va fi prezentată altfel decât până acum. Vei putea admira arme medievale, monede vechi și obiecte din perioada voievozilor, iar în unele încăperi sunt amenajate chiar și câteva scene din viața acestora.

Odată recondiționată și modernizată, Cetatea de Scaun a devenit un loc tot mai atractiv pentru turiști, iar autoritățile locale au făcut demersuri astfel încât să se desfășoare aici tot mai multe evenimente. De exemplu, în acest an a fost implementat un nou eveniment intitulat „Programul Ștefanian“, ce presupune o serie de evenimente, spectacole, proiecții de film ș.a.m.d., organizate în cadrul cetății în luna iunie. Astfel că la prima ediție a fost oficiată o slujbă religioasă în cadrul capelei, o noutate după mai bine de 350 de ani. Un alt exemplu este Festivalul de artă medievală Ștefan cel Mare, care în acest an se va încheia în data de 20 august. Turiștii pot admira în cadrul festivalului costume din epoca medievală, pot participa la diferite spectacole organizate de trupe din țară și străinătate, iar printre cele mai așteptate astfel de evenimente au fost reconstituirea încoronării domnitorilor Moldovei, învestirea Sfatului Domnesc, dar şi întoarcerea glorioasă de la război a domnitorului Ştefan cel Mare. De asemenea, la baza cetății sunt organizate spectacole cu făclii, jonglerii și steaguri, lupte cu săbii și topoare, iar ca turist poți participa și tu la unele activități. De menționat este faptul că în fiecare an, în luna august, are loc acest festival, iar surprizele pregătite de organizatori îi determină pe participanți să revină la tot mai multe ediții.

Aș vrea să revin la titlul articolului. Cred că, indiferent dacă ești un împătimit al istoriei, al noilor tehnologii ori un simplu turist curios care vrea să-și cunoască țara, cele prezentate mai sus, doar câteva dintre motive de altfel, te-au determinat să mergi în vizită la Cetatea de Scaun a Sucevei.

GALERIE FOTO


Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 56-57

  • Publicat în Turism

Manele la ușa lui Ciprian Porumbescu!

În urmă cu mulți, foarte mulți ani, am ajuns la Stupca, azi comuna Ciprian Porumbescu (Suceava). Era un du-te vino neîntrerupt, o mare de adolescenți și tineri, iar satul răsuna în acordurile Baladei. De Rusalii, sărbătoare în care a avut liber aproape toată România, s-a întâmplat să fiu în zonă și să doresc să revăd nu musai locurile, ci neapărat casa, micuța și fermecătoarea casă memorială în care a trăit și a sfârșit tragic de tânăr (29 de ani) compozitorul. Ce-am găsit? Pustiu. Mult pustiu. Căci pustiu se cheamă și impietatea de-a lăsa să „țipe“ manele la ușa muzeului!

Între timp, da, în comună nu mai este doar casa memorială, ci și un muzeu care poartă numele marelui compozitor. Și ce mare ar fi ajuns dacă n-ar fi sfârșit atât de tânăr! Pesemne că un muzeu ar fi fost necesar dacă investiția ar fi fost continuată cu, nu știu cum să-i zic, un plan prin care zona să se dezvolte turistic pe seama bogăției culturale de care dispune. Căci indiscutabil trebuie să te socotești bogat dacă l-ai avut cândva și azi ai amintirile (casa, muzeul, mormântul, locurile, povestea de iubire neîmplinită, episodul cu Eminescu de la Putna, sfârșitul prematur, patriotismul, biografia în sine, obiectele pe care le-a atins) creatorului nemuritoarei Balade. Sau... Să nu mai fie interesat omul de valorile culturale?

Frumusețe și pustiu răvășitor la Casa memorială

Cirian Porumbescu casa memoriala farni nici macar un turist

Dinspre șoseaua europeană E 58 (Suceava – Baia Mare) sunt două intrări în localitatea Ciprian Porumbescu. La sosire am nimerit drumul cel mai rău, prin pădure, dar și cel mai frumos. Preț de 6 km n-am întâlnit nicio mașină. Casa memorială am (re)găsit-o ușor. Cu poarta închisă. Și iarbă necosită în grădină. Și niciun vizitator în curte. Și nicio Baladă nu răsuna, ca altădată, în sat. El, Ciprian, privea de la înălțimea statuii peste cătun. Și peste iarba care-i ajungea la jumătate. Frumoasă și ea, ca-n dorurile de altădată puse-n vioară. Am desfăcut încuietoarea de la poartă și am intrat în pustiul răvășit din curte și casă. O casă mică, îngrijită, ca o jucărie, presărată la un capăt cu flori. O bancă, un nuc și un bilețel în ușă: „Sunt la muzeul din vale“. Mai târziu, la muzeu am găsit alt bilet: „Sunt la casa din deal“. E adevărat, am întâlnit un grup de trei persoane pe drum, iar una dintre ele, o doamnă, sigur era muzeograful navetist. Tristețe. Cam acesta este sentimentul dominant. Și dorul de Baladă. Și dorul de Ciprian. Ce facem noi cu valorile României? Uite, asta facem! Le uităm. Deopotrivă noi, românii, deopotrivă și dregătorii veacului acesta; noi, că nu aprindem lumânări și nu depunem o floare la mormântul compozitorului, nici măcar nu mai trecem pragul căsuței sale; dregătorii – că nu ne amintesc mai des că au cu ce se lăuda. Și, poftim, dascălii, că-și duc elevii la parcul dinozaurilor sau la Drakula Parc, dar nu și la Stupca.

Manele la ușa... Baladei!

Balci la usa muzeului Cirian Porumbescu

Am plecat la muzeu... N-aș mai fi mers! O clădire cenușie, în fine, îngrijită și ea, o curte mare, alt bust al compozitorului, dar la poartă... La poartă era un mini bâlci: bere, grătar, chinezisme, mici și manele, „auuu, iubirea mea, ce mă fac eu fără ea, ochii tăi“. Dacă nu se răsucește Porumbescu în mormânt nici acum... Ce fel de administrator poți să fii să nu găsești alt loc de văicăreli maneliste decât la ușa Baladei? La ușa Craiului Nou? Nu mi-a venit să cred! Mi-am aruncat privirea spre cimitirul unde-și are crucea Ciprian. Și spre Cer, unde-i sălășluiește spiritul. Și unde se aude încă muzica sa. Ce-a ajuns Stupca? N-a ajuns... Am plecat de-acolo cu inima strânsă, alegând drumul bun al Ilișeștilor, același pe care alerga compozitorul la revederea cu nenorocoasa lui Bertha. Sau el a fost cel nenorocos și neîmplinit. Chiar și la 134 de ani (de la dispariție). Să-i cânte la ușă manele!??

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 54

  • Publicat în Turism

Cu mocănița prin Moldovița

Până nu demult, pe căile ferate forestiere din satele montane circulau trenuri care transportau material lemnos. Astăzi, în multe cazuri, rolul acestora este de a-i plimba pe turiștii care poposesc în zonă. Cel puțin așa se întâmplă la Moldovița, acolo unde începând cu anul 2005 mocănița a devenit una dintre principalele atracții turistice.

Mocanita Bucovina

Se spune că, dintre toate cele 35 de căi ferate forestiere care existau în întreaga Bucovină, doar aceasta mai este funcțională. Are lungimea de 11 km și pleacă din Moldovița spre Argel o dată, de două sau de trei ori pe zi, începând cu ora 10:00, numărul curselor diferind în funcție de sezon. Nu demult am avut ocazia să mă plimb pe acest traseu și pot spune că, timp de 2 ore cât a durat plimbarea, parcă aș fi fost într-o altă lume. În vagoane nu mai era niciun loc liber, mai mult de jumătate dintre turiști erau copii, iar entuziasmul lor făcea ca excursia să devină și mai interesantă.

Am plecat încet la ora 14:00 și adesea am trecut foarte aproape de curțile localnicilor, mulți dintre ei chiar erau ieșiți la poartă pentru a face cu mâna turiștilor. Din vagoanele închise sau deschise, am admirat case tradiționale cu motive specifice zonei, dar și clădiri moderne. Ce am apreciat în mod deosebit a fost faptul că majoritatea erau construite din lemn, așa cum este normal pentru o astfel de zonă. Grădinile și livezile erau curate și îngrijite, cunoscut fiind faptul că bucovinenii sunt oameni gospodari. Dincolo de toate aceste peisaje la realizarea cărora a contribuit omul, peisajele naturale erau de vis. De o parte și de alta a drumului sunt păduri de conifere, iar râul, situat când de o parte, când de alta a șoselei și a căii ferate, completa atmosfera liniștită din comuna suceveană. Singurul care i-a „distras“ pe călători a fost controlorul, care, îmbrăcat în uniformă, avea grijă ca toate lucrurile să fie în ordine, dar mai ales să le zâmbească turiștilor, urându-le călătorie plăcută.

Mocanita Bucovina3

La un moment dat chiar și copiii au încetat să mai vorbească și se uitau cuminției ba la văcuțele care pășteau în livezi, ba la alți copii care zburdau veseli prin ogradă, iar liniștea era tulburată doar de zgomotul produs de mocăniță.

Destinația era o de fapt o poieniță desprinsă parcă din povești. Lângă pârâul Moldovița, sub brazii înalți, erau amenajate locuri speciale unde te puteai odihni și lua masa. Locomotiva a fost realimentată cu apă și lemne, timp în care toți cei prezenți în vagoane au coborât, dar n-au stat degeaba, ci s-au îndreptat către foișoarele unde au putut mânca bucate tradiționale. Pe lângă sărmăluțe, tochitură moldovenească și gogoși, turiștii își pot achiziționa pentru acasă caș și urdă, dar și obiecte tradiționale de la meșterii care știu că, indiferent pe unde călătorește, un turist își alege cel puțin un suvenir.

Bătrâna Huțulca, cum îi mai spun oamenii locului, este o adevărată emblemă a zonei, dar și o mândrie pentru artiștii bucovineni, care adesea au filmat video­clipuri în timpul unei astfel de plimbări. Nici n-ar avea cum să nu fie mândri când tocmai versurile despre frumoasele locuri sunt acompaniate de imagini cu peisaje pitorești, cu imagini ale râului, ale codrilor, dar mai ales ale vieții satului bucovinean. Printre turiștii din vagonul în care am călătorit, erau unii care susțineau că ar fi vrut să vină mai demult să se plimbe cu mocănița, doar că se gândeau că prețul ar fi mult prea mare, dar realitatea de la fața locului nu a fost aceea care se zvonea. O astfel de plimbare nu este nici pe departe scumpă, ci chiar la îndemâna oricui, 15 lei pentru minori și 30 pentru adulți.

La întoarcere, aceeași atmosferă! Doar traseul a părut mai scurt și asta nu din cauza faptului că vedeam aceleași locuri, ci din dorința de a petrece cât mai mult timp pe acele meleaguri. E de ajuns să ai o singură experiență cu mocănița din Moldovița pentru a-ți dori să te reîntorci în frumoasa Bucovină.

• În zilele marcate cu roșu circulă un tren la ora 14:00.

• În zilele marcate cu verde sunt două curse, prima la ora 10:00 și a doua la 14.00.

• În zilele marcate cu albastru trenul circulă la orele 10:00; 14.00 și 17:00

Program Mocanita Bucovina

Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 54-55

  • Publicat în Turism
Abonează-te la acest feed RSS