reclama youtube lumeasatuluitv

Sri Lanka, „lacrima de smarald“ a Oceanului Indian (VIII)

PUBLICITATE: Agenție de turism: http://www.kmd-travel.ro/


Colombo - capitala mondială a ceaiului

Sri Lanka face parte din acele destinaţii de vacanţă ce pot oferi combinaţia perfectă a naturii cu istoria, religia şi cultura, oraşul Colombo fiind reprezentativ din acest punct de vedere. Din păcate, timpul nu a fost nici de data aceasta de partea noastră,  dar ce am reuşit să văd a fost minunat. Un tur cu autocarul prin metropolă ne-a dezvăluit un atractiv amestec între vechi şi nou. Indiferent de ce religie eşti, aici e loc pentru toată lumea. Găseşti temple budiste şi hinduse uneori la câţiva metri distanţă unul de celălalt, apoi biserici creştine olandeze sau britanice şi moschei pentru musulmani. Este cel mai mare oraş port şi centru comercial şi financiar al insulei. Şi, ca orice urbe cu ieşire la mare, faleza Galle Face te transpune când în perioada colonială britanică, când în una dintre metropolele asiatice în plină dezvoltare. Am găsit aici şi am admirat o capitală cu un aer cosmopolit, cu zone aglomerate comerciale, dar şi rezidenţiale, cu parfumate grădini de scorţişoară. În plus, îmi aduc aminte cu plăcere de Colombo pentru că era 1 decembrie şi la restaurantul hotelului Cinnamon Grand am sărbătorit printr-o cină festivă ziua noastră naţională.

Hotelul Kandalama şi plaja din Negombo – răsfăţ în Sri Lanka

Călătoriile de tip circuit sunt de obicei interesante pentru că îţi oferă prilejul de a vedea multe locuri în timp scurt, să te bucuri de locurile în care poposeşti ori  eşti cazat. Hotelul Kandalama, de pildă, mi-a rămas în suflet. Amplasarea în mijlocul naturii, înconjurat de pădure, lac şi nişte imagini panoramice unice, fac ca acest loc desprins parcă din paradis să-ţi taie răsu­flarea. O piscină cu o arhitectură ingenioasă, ancorată parcă în neant, crea iluzia optică că eşti deja în lacul Kandalama care se contopea cu orizontul. Integrarea armonioasă a peisajului cu designul hotelului mă face să apreciez locul ca fiind unul dintre cele mai spectaculoase din lume, într-un clasament personal, desigur.

Ajunşi pe plaja din Negombo, încă eram cu gândul la Maldive şi nu-mi imaginam că aici poate fi cel puţin tot aşa de frumos. Multe bărci tradiţionale, cocotieri regali cu nucile portocalii şi cu noi gata să le consumăm tot sucul, nisipul fin galben-portocaliu, apa oceanului cu o temperatură de ziceai că eşti în cadă şi cu valuri care ne-au făcut un plăcut hidromasaj natural, totul acolo ne-a oferit o zi de neuitat.

Călătoria în Sri Lanka a fost o experienţă unică de vacanţă. Sunt destule locuri pe care nu am reuşit să vi le descriu. Sunt altele pe care încă nu le-am văzut. Dacă regret ceva este doar faptul că nu am făcut mai multe fotografii care să-mi amintească de locurile minunate pe care le-am văzut şi că nu am ajuns la plantaţiile de ceai din zona înaltă a insulei. Rămâne dorinţa de a reveni pe acele meleaguri fascinante, dar la fel de vie rămâne şi dorinţa de a descoperi alte destinaţii de călătorie.

Povestea „lacrimii de smarald“ se încheie aici, dar călătoria imaginară împreună cu dumneavoastră continuă, pentru că nu am epuizat impresiile adunate din alte locuri la fel de inedite. Aşadar, Ayubowan! (n.r. viaţă lungă şi fericită)

Teofilia Banu

Sri Lanka, „lacrima de smarald“ a Oceanului Indian (VII)

PUBLICITATE: Agenție de turism: http://www.kmd-travel.ro/


Ayurveda reprezintă un sistem complex de vindecare naturală care provine din India. În limba sanscrită, cuvântul Ayurveda înseamnă „Ştiinţa vieţii“. „Ayus“ înseamnă viaţă“ şi se referă la energia fundamentală a vieţii, iar „Veda“ – cunoaştere sau, altfel spus, ştiinţă. Ayurveda a oferit, de-a lungul timpului, baza teoretică şi practică pentru construirea celorlalte sisteme tradiţionale de vindecare, cunoscute în prezent ca ramuri ale medicinei alternative. (sursa Scriba Cezar, lector Ayurveda)

Vizita la cea mai mare grădină de mirodenii din Sri Lanka ne-a adus pe urmele vestiţilor corăbieri arabi şi mai apoi portughezi şi olandezi care, prin călătoriile lor, au adus în Occident o marfă mai scumpă decât aurul. Mirodeniile au fost considerate multă vreme un dar pentru feţele regale, oamenii obişnuiţi având acces la ele mult mai târziu.

Acolo am aflat că adevărata origine a mirodeniilor a fost cel mai bine păstrat secret comercial al tuturor timpurilor.

Îmi amintesc cu plăcere cum ghidul care ne însoţea reuşea să ne capteze atenţia prin modul detaliat în care ne prezenta fiecare plantă, fiecare mirodenie obţinută de la acestea pe care mulţi dintre noi le văzusem doar în forma comercială. Am descoperit astfel câteva dintre secretele cultivării şi prelucrării condimentelor şi mirodeniilor folosite în rafinata bucătărie singaleză şi indiană.

Am văzut acolo, prima dată în mediul lor natural, arborele de vanilie şi de cacao, cardamomul, nuca de cocos regală, arborele de cuişoare şi alte câteva plante care, în final, ajung pe masa noastră ori constituie ingrediente pentru diversele produse cosmetice sau numeroasele preparate utilizate în terapia naturistă promovată prin cel mai vechi sistem de medicină din lume – Ayurveda.

N-am reuşit să rezist curiozităţii de a testa direct de la sursă mai multe preparate din plante medicinale şi aromatice. Efectele imediate ale celor încercate chiar m-au convins că pot fi folosite ca terapie în diverse afecţiuni. Sigur – ne spuneau „artizanii“ acestor produse – rezultate semnificative în urma unor astfel de tratamente nu apar imediat, dar vindecarea este de cele mai multe ori completă.

Sunt medic veterinar, dar seriozitatea cu care ne-au fost prezentate anumite terapii, modul cum se obţin preparatele şi faptul că din ce în ce mai mulţi europeni şi americani vin în aceste locuri pentru a se vindeca m-au convins că principiile terapeutice Ayurveda, testate de-a lungul a câtorva mii de ani, n-au nimic mistic în ele.

Am păstrat o listă cu vreo 25 de preparate pe care o mai consult din când în când şi visez că într-o bună zi o să am timp să aprofundez această terapie care nu tratează doar corpul, ci şi mintea şi sufletul.

Despre insula de smarald, despre această parte de lume mai am încă de povestit. Aşadar, călătoria continuă.

Teofilia Banu

Sri Lanka, „lacrima de smarald“ a Oceanului Indian (VI)

PUBLICITATE: Agenție de turism: http://www.kmd-travel.ro/


Călătoria în Sri Lanka a avut partea ei de eleganţă şi rafinament. Un loc de care mereu îmi amintesc cu mare drag este Gradina Botanică Peradeniya, pe drept numită grădina regală. Plimbarea pe aleile întreţinute exemplar şi mai ales colecţia de orhidee ne-au oferit o adevărată desfătare. E greu să descrii în cuvinte ce am văzut acolo, dar am încercat să surprind frumuseţea florilor şi a arborilor cu ajutorul aparatului de fotografiat pentru a lua cu mine ceva din atmosfera mirifică a acestui regal verde. 

Încă din secolul 14, familia regală a Sri Lankai, care locuia pe atunci la Kandy, a gândit şi plantat această gradină care ulterior a fost extinsă şi dezvoltată de către britanici. Pe o suprafaţă de aproximativ 60 ha se pot vedea peste 4000 de specii de plante, unele unice în lume. Se spune că britanicii au folosit aceste locuri pentru a planta arbori care nu creşteau în vestitele grădini Kew de lângă Londra. Aici au fost testate de către vestiţi botanişti pentru prima dată câteva plante exotice pentru Sri Lanka: cafea, ceai, nucşoară, cauciuc, arborele de chinină, unele din ele devenind emblematice.

Mulţi arbori sunt cei originali rămaşi din jungla defrişată iar alţii au fost plantaţi de diverse personalităţi ale lumii care au vizitat insula. Gradina are în centru un uriaş cerc de gazon din care pornesc aleile principale. Am văzut ficuşi, bambuşi, palmieri, dar şi arborele de pâine. Primii arbori de ceai au fost plantaţi la Peradeniya şi de aici s-a extins pe întreg teritoriul dând faima vestitului ceai de Ceylon. Tot aici găsim vanilia, singura varietate de  orhidee cu fructe comestibile, precum şi palmierul regal.

Zona arborilor plantaţi de diverse celebrităţi care au vrut să marcheze într-un fel vizita lor pe aceste meleaguri este o altă atracţie a grădinii. Printre cei care şi-au lăsat amprenta personală aici s-au numărat ţarul Nicolai al Rusiei, regina Elisabeta a II-a, Tito şi chiar Iuri Gagarin, toţi având acolo câte un arbore însoţit de o plăcuţă pe care sunt înserate denumirea ştiinţifică si cea populară în engleza, tamilă şi singhaleză, precum şi numele celui care l-a plantat.

În ziua aceea a existat totuşi ceva care m-a nemulţumit: TIMPUL, care nu ne-a permis să rămânem în acel spaţiu plin de armonie, culoare şi sănătate măcar o zi întreagă.

Despre insula desprinsă din grădina raiului, despre natura, istoria şi frumuseţile ei mai am încă multe de povestit. Aşadar, călătoria continuă

Teofilia Banu

Sri Lanka, „lacrima de smarald“ a Oceanului Indian (V)

PUBLICITATE: Agenție de turism: http://www.kmd-travel.ro/


Elefantul, simbolul artei de a trăi în armonie cu pământul

În regatele predominant budiste din Asia de Sud-Est, elefantul este iubit şi venerat ca animal sacru, asociat istoric cu regalitatea. Elefantul alb este singurul animal ce deţine puritatea necesară pentru a căra relicva sacră a dintelui la sărbătoarea anuală a zilei iluminării lui Buddha, oficiată în temple. Tradiţia budistă venerează elefantul ca simbol al atingerii desăvârşirii. El reprezintă cele Şase Perfecţiuni (paramitas): mila, moralitatea, răbdarea, sârguinţa, contemplarea şi înţelepciunea care duc la atingerea iluminării depline, în beneficiul tuturor fiinţelor (www.lumeafengshui.ro).

Îmi amintesc că am plecat la drum destul de devreme în acea zi. Era 1 decembrie – Ziua Naţională a României, iar din program ştiam că vom vedea Orfelinatul elefanţilor de la Pinnawela. Un asemenea loc poate fi, pentru noi europenii, ceva neobişnuit, dar pentru singalezi este un mod de manifestare spirituală. A avea grijă de aceste animale este privit ca şi cum ai fi mai aproape de Buddha.

În Pinnawela elefanţii sunt ţinuţi în semicaptivitate, se plimbă liber, se hrănesc, iar numeroşi turişti vin sa-i atingă, să-i admire, să facă fotografii cu ei şi chiar să-i hrănească cu lapte. Sunt aproximativ 100 de exemplare de toate vârstele, cei mai mulţi pui găsiţi în junglă fără mamele lor care probabil au murit de vreo boală, sau au fost ucise de alte animale sălbatice ori braconate de oameni. De asemenea, sunt şi exemplare găsite bolnave sau rănite, duse acolo pentru a fi îngrijite, tratate şi protejate. În 1984, în cadrul orfelinatului s-a născut primul elefant şi de atunci peste 50 de exemplare au văzut lumina zilei, turiştii  putându-i admira integraţi în grup. Am aflat că orfelinatul are 2 medici veterinari şi mai mulţi îngrijitori, astfel că fiecare exemplar este în siguranţă.

Elefanţii au nevoie de apă şi le place să se joace în acest mediu. Poate şi de aceea orfelinatul a fost amenajat aproape de râul Maha Oya. Animalele sunt aduse la râu de două ori pe zi şi este un adevărat spectacol pentru cei care le privesc. Am asistat de pe terasa unei cafenele la scăldatul în râu. Un adevărat ritual. Am observat cu câtă plăcere intrau şi se jucau  aceste animale, unele gigant, în apele râului.

Nu este loc pe acele meleaguri care să nu impresioneze, motiv de a-ţi dori mereu să revii. Cu siguranţă mai sunt locuri unice de vizitat, dar până atunci mai am multe de povestit. Aşadar, călătoria continuă.

Despre elefanţi

Elefantul este activ 16 ore pe zi. Acesta digeră doar 40% din hrana consumată. Un adult are nevoie de 140 până la 270 kg de mâncare şi de 120-200 l de apă pe zi. Puiul  trebuie sa înveţe să-şi folosească trompa pentru a bea apă. Hrana lor este foarte variată incluzând iarbă, frunze, ramuri, păstăi, fructe şi seminţe.

În general, o femelă naşte un singur pui la o sarcină. Colţii din fildeş erup la vârsta de 16 luni, însă încep să se vadă abia la 30 de luni. Elefanţii sunt cunoscuţi pentru memoria şi inteligenta lor, metodele de comunicare şi structurile sociale complexe.

Teofilia Banu

Sri Lanka, „lacrima de smarald“ a Oceanului Indian (IV)

PUBLICITATE: Agenție de turism: http://www.kmd-travel.ro/


Potrivit legendei, când a murit Buddha, trupul său a fost incinerat în India. Un dinte a fost recuperat din cenuşa rugului funerar din lemn de santal. S-a născut apoi tradiţia: cine avea dintele avea dreptul divin de a domni peste acel pământ. În istoria Ceylonului cuceritorii străini au încercat să captureze în primul rând Dintele lui Buddha, deoarece se credea că ţara va putea fi condusă numai de cel care deţinea relicva. (sursa UNESCO)

Kandy – oraşul sfânt al budismului

Kandy este considerată una dintre destinaţiile cele mai reprezentative pentru cei care ajung în Sri Lanka. Numele singhalez este Maha Nuwara, în traducere „capitala“ şi îşi merită numele pentru că aici a fost reşedinţa regilor singhalezi care au rezistat eroic în faţa multor valuri de cotropitori. Portughezii au numit această aşezare „Cadea“ ulterior s-a numit Kandy, după ocupaţia britanică.

Kandy este un fel de Mecca sau Ierusalim, iar Templul Dintelui (Sri Dalada Maligawa), locul de pelerinaj pentru milioane de credincioşii budişti.

De această relicvă este legată aproape toată istoria insulei. Se pare că dintele sacru a ajuns în Sri Lanka ascuns în părul unei prinţese al cărei tată domnea în India şi se războia cu hinduşii. Diferiţi regi care s-au perindat au adăpostit relicva în locuri cât mai sigure, mai întâi la Anuradhapura apoi la Polonnaruwa pentru ca în secolul XVII, când capitala s-a mutat la Kandy, să se construiască un templu dedicat acesteia.

Locul sfânt a fost afectat de confruntările militare cu portughezii, englezii şi mai recent, în anul 1998, a fost bombardat de tamili. Imaginea exterioară a templului oglindită în apele râului Kandy este unică şi cu atât mai spectaculoasă parcă pentru că noi am surprins-o la apus de soare.

În interiorul templului am intrat desculţi şi nu am putut vedea Dintele lui Buddha, ci doar o masă pentru ofrande pe care erau flori de lotus şi un altar frumos sculptat în lemn lăcuit înconjurat de fildeşi de elefant.

Relicva era scoasă până acum ceva vreme la vedere odată pe an în timpul unei fastuoase procesiuni religioase, Esala Perahera. Din motive de siguranţă s-a renunţat la acest lucru, dar nu şi la sărbătoare ce se desfăşoară la sfârşitul lunii iulie-august.

În noiembrie când noi am vizitat aceste locuri nu am putut vedea procesiunea, dar locul e încărcat de spiritualitate indiferent când ajungi să-l vezi.

Am povestit despre câteva locuri de neuitat ce sunt reprezentative în patrimoniul istoric şi cultural al insulei, dar cum spuneam, Sri Lanka este desprinsă din grădina raiului, iar natura şi frumuseţile văzute acolo propun să le descoperim împreună. Aşadar, călătoria continuă.

Teofilia BANU

Sri Lanka, „lacrima de smarald“ a Oceanului Indian (III)

PUBLICITATE: Agenție de turism: http://www.kmd-travel.ro/


„Omul a căutat în toate vremurile nu doar puterea la nivel social, ci şi Nemurirea, Infinitul, Transcendentul. Fiecare tradiţie spirituală şi-a format propria imagine despre acest Transcendent şi a căutat o Cale prin care să acceadă la el. În budism el se numeşte Nirvana, iar Calea spre Nirvana este Dharma, doctrina proclamată de Buddha…“ (Mircea Eliade)

Dambulla – templul din peşteri

Dacă ar trebui să aleg un centru spiritual dintre cele pe care le-am vizitat în călătoria din Sri Lanka, fără îndoială Dambulla – templul celor 5 peşteri ar fi locul pe care aş dori să-l revăd. Poate aş avea şi mai mult timp pentru a afla în plus despre bogăţia lui spirituală.

Se ştie că peşterile au fost de multe ori loc de refugiu mai cu seamă pentru călugări şi, aproape firesc, cele de la Dambulla au şi ele o semnificaţie religioasă.

Acum mai bine de 2000 de ani regele singalez Valagamba a fost izgonit din Anuradhapura de armatele tamile. El s-a refugiat la Dambulla, unde a fost adăpostit de un eremit care l-a învăţat cum să supravieţuiască. După 14 ani de exil, regele revine pe tron şi, în semn de recunoştinţă, transformă peşterile într-un magnific templu acoperit în întregime cu picturi pe care le dăruieşte comunităţii buddhiste. Picturile au fost restaurate de mai multe ori, ultima dată în secolul al XVIII-lea.

În prima peşteră se află o statuie de 14 metri lungime, din piatră, reprezentându-l pe Buddha culcat. Pe pereţi sunt imagini ce reprezintă zeităţi asociate budismului.

Peste 150 de statui, reprezentări în mărime naturală ale lui Buddha în diverse atitudini şi poziţii, le-am văzut în cea de-a doua peşteră. Tavanul este acoperit de fresce ce prezintă evenimente din viaţa lui Buddha, inclusiv cel în care demonul Mara a încercat să-l convingă să renunţe la căutarea căii spre Nirvana, dar şi evenimente din istoria insulei.

De cum intri ai ciudata senzaţia că ochii statuilor şi cei ai picturilor de acolo te privesc şi parcă aşteaptă să te îndrume pe calea aflării celor patru nobile adevăruri propovăduite de Buddha.

Dar să mergem mai departe.

Polonnaruwa, capitala frumuseţii şi liniştii sacre

Atunci când vizitezi Polonanaruwa gândul te duce la splendoarea acestui oraş regal despre care se spune că a fost capitală în perioada cea mai înfloritoare a insulei. Este cu adevărat unul dintre locurile cele mai bine conservate şi nu întâmplător. Datorită bogăţiei sale culturale a fost inclus pe lista Patrimoniului Universal UNESCO. Cunoscuta formaţie Duran Duran a realizat aici videoclipul Save a Prayer, probabil şi datorită armoniei dintre relicve şi natură din aceste minunate locuri.

Am admirat ruinele vechiului Palat Regal, complexul Gal Viharaya, un sanctuar de piatră cu celebrele statui ale lui Buddha în diferite ipostaze de rugăciune şi meditaţie, Templul Shiva, Lankathilaka, reprezentări atât ale religiei budiste cât şi ale celei hinduse.

În episodul următor vă voi conduce imaginar spre locul ce adăposteşte cea mai venerată, disputată şi misterioasă relicvă budistă – Dintele lui Buddha.

Aşadar, călătoria continuă.

Teofilia BANU

Sri Lanka, „lacrima de smarald“ a Oceanului Indian (II)

PUBLICITATE: Agenție de turism: http://www.kmd-travel.ro/


Din capitală în capitală

Călătoria în Sri Lanka a fost încă un prilej de a ne încărca cu energie pozitivă. Aproape că dispărea şi oboseala după drumurile lungi parcurse atunci când te aflai în locuri parcă desprinse din paradis, încărcate de istorie şi spiritualitate.

M-am convins că pentru locuitorii insulei credinţa nu e suferinţă. Am descoperit o civilizaţie diferită de cea creştină, una care nu aşteaptă ziua de mâine, fiind conştientă de faptul că şi următoarea va fi la fel, o civilizaţie care nu se grăbeşte.

Ca o curiozitate, în prezent Sri Lanka are o capitală executivă şi judiciară (Colombo) şi alta legislativă (Sri Jayewardenepura Kotte), dar în trecutul istoric au existat şi alte oraşe care pentru o perioadă de timp au avut acelaşi rang.

Anuradhapura, prima capitală

Considerat oraş sacru în lumea budistă, Anuradhapura se întinde pe o suprafaţă de 40 km², fiind inclus în Patrimoniul Universal UNESCO. Oraşul vechi este înconjurat de numeroase mănăstiri, diverse alte construcţii de cult, palate, pavilioane, lacuri înconjurate de splendide grădini, majoritatea fiind adevărate opere arhitecturale.

Am aflat vizitând Anuradhapura că acest loc a fost capitală timp de 1.300 de ani, iar budismul a prins rădăcini prin lăstarul din pomul sub care Buddha a atins iluminarea, adus de copiii împăratului Ashoka. Arborele Bo este cel mai vechi arbore din lume şi fiind unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj pentru budiştii din Sri Lanka. Am văzut templul care străjuieşte arborele sfânt şi oameni cu nuferi în braţe ca ofrande aduse lui Buddha.

Stupa – Adepţii budismului venerează rămăşiţele lui Buddha şi au înălţat nişte monumente pentru a păstra relicvele împărţite după moartea sa: oseminte, fire de păr, dinţi. Potrivit legendei, Buddha însuşi ar fi indicat forma pe care trebuiau să o aibă stupele, răsturnând invers bolul pentru pomeni. Aceste edificii conţin, de asemenea, cenuşa unor bodhisattva sau texte sfinte. Credincioşii vin aici să aducă ofrande. În procesiune, ei se învârtesc în jurul stupei, cântând imnuri şi recitând formule sacre.

Ruwanwelisaya Dagoba este stupa pe care am văzut-o înainte de a ajunge la arborele sfânt, iar „măreţ“ a fost cuvântul pronunţat instantaneu. În jurul ei se aflau capetele de piatră a sute de elefanţi, simbolul celor folosiţi de regele budist din acea vreme în lupta victorioasă cu duşmanii hinduşi (tamilii).

Sigiriya – „stânca-leu“

Sigiriya, şi ea pentru scurtă vreme capitală, este considerată de UNESCO „a opta minune a lumii“, fiind de fapt o stâncă în mijlocul câmpiei. Legenda spune că pe această stâncă a fost reşedinţa lui Kasyapa (473-495), unul dintre cei mai dispreţuiţi regi ai locului. Acesta a complotat împreună cu şeful armatei şi, printr-o lovitură de palat, şi-a înlăturat tatăl de la tron apoi şi-a închis fratele, care până la urmă a reuşit să evadeze, fugind în India.

De frica fratelui său, Kasyapa părăseşte Anuradhapura şi construieşte fortăreaţa-palat numită „stânca-leu“ cu un sistem de trepte şi pasaje. Intrarea se făcea prin gura unui leu gigantic săpat în stâncă. O scară sub formă de spirală, formată din peste 1.000 de trepte, m-a condus în partea superioară a palatului, de unde am putut admira o privelişte paradisiacă care a meritat tot efortul.

La baza stâncii se află Peretele oglinzilor. Cărămizile acestuia erau frecate cu albuş de ou şi miere de albine, până ce ajungeau să aibă strălucirea unei oglinzi. Aici se văd şi astăzi fresce care acoperă peretele stâncii din care se mai păstrează câteva. Se spune că au fost peste 500 înfăţişând femei, dar au fost şterse când au venit aici călugării care, probabil, nu trebuiau deranjaţi din meditaţii de astfel de imagini. Interesant, culorile sunt extraordinar de bine păstrate, deşi sunt pictate acum 1.700 de ani.

Regele Kasyapa s-a izolat în Sigiriya împreună cu supuşii, concubinele, haremul şi averile sale. Fericirea sa n-a durat decât 18 ani, întrucât în 495 temerile sale au devenit realitate, fratele său Moggallona întorcându-se cu oaste mare din India pentru a-l detrona. Bătălia însă n-a mai avut loc deoarece Regele Kasyapa s-a sinucis de frică şi remuşcări.

Cred că aţi călătorit, imaginar, alături de mine şi dacă v-am stârnit curiozitatea, citiţi şi în numărul următor.

Călătoria continuă

Teofilia BANU

Sri Lanka, „lacrima de smarald“ a Oceanului Indian

PUBLICITATE: Agenție de turism: http://www.kmd-travel.ro/


După Etiopia… Sri Lanka

Îmi amintesc emoţia pe care am trăit-o în ziua în care prietenii noştri, pasionaţi şi ei de călătorii exotice, ne-au propus să mergem în Sri Lanka. Fără îndoială, curiozitatea de a vedea noi locuri nu mi-a dat pace, aşa că am pornit la drum.

Călătoria a început cu o scurtă escală de 3 zile în Insulele Maldive şi s-a încheiat cu alte 2 zile în Qatar. Promit să scriu şi despre aceste locuri, dar sufletul meu a rămas sedus de atmosfera magică a vestitului Ceylon.

De frumuseţea acestei insule au fost fermecaţi pe rând corăbierii portughezi, olandezi şi englezi care în timp şi-au lăsat amprenta în arhitectura şi obiceiurile locului.

Nu poţi să te gândeşti la Sri Lanka fără să faci referire şi la tsunami-ul devastator din 2004 când noi, creştinii, sărbătoream Crăciunul, dar se pare că tot natura a pus în loc privelişti fără seamăn.

Ce am văzut a fost mai mult decât mă aşteptam. Contrastul dintre verdele palmierilor, portocaliul nucilor de cocos, albastrul oceanului şi nisipul fin al plajelor îţi pot ocupa sufletul şi mintea pentru câteva zile.

Aroma florilor de frangipany m-a urmărit pe tot traseul, iar verdele arborilor şi al plantelor m-a ţintuit de multe ori în loc creându-mi senzaţia că eram în grădina raiului.

Natura domină chiar şi în oraşe. De multe ori hotelierii ne sfătuiau să ţinem ferestrele închise ca să evităm furturile pricinuite de maimuţele curioase.

Totul e uimitor: fauna şi flora sunt diverse, patrimoniul cultural unic, zeităţi fantastice care prind viaţă când vizitezi templele budiste sau hinduse, locuri sfinte în care intri cu pioşenie şi recunoştinţă.

Apoi ayurveda, cel mai vechi sistem de medicină din lume, te cucereşte cu modul inedit de a privi trupul omului ca pe un templu al sufletului.

Am avut şi ocazia să ne apropiem de elefanţi, animale care impresionează prin mărime şi putere, iar faptul că noi i-am hrănit sau i-am mângâiat mi-a lăsat o senzaţie pe care nu o pot uita uşor. Nu pot uita nici baia relaxantă în apele calde ale Oceanului Indian şi nici gustul sucului de nucă de cocos, al ananasului şi al altor fructe exotice sau al ceaiului.

Văzută din microbuz, mijloc cu care ne-am deplasat întreaga perioadă a călătoriei, viaţa localnicilor din Sri Lanka, deşi petrecăreţi din fire, mi s-a părut destul de grea şi am ajuns la concluzia că nu e uşor să rezişti decât dacă eşti înzestrat cu calităţi de adaptare speciale.

Mi-am propus să descriu oamenii şi obiceiurile lor pentru că aceste lucruri îşi fac loc în gândurile mele la fel ca şi cele despre natură, istorie sau religie.

Sri Lanka, „lacrima“ din Oceanul Indian, cum este supranumită ţara după forma sa geografică, este locul pe care vreau să vi-l descriu pe parcursul a câtorva episoade, care sper să vă stârnească îndată curiozitatea de a călători, măcar şi imaginar alături de mine.

Teofilia BANU

Abonează-te la acest feed RSS