reclama youtube lumeasatuluitv
update 9 Dec 2019

De unde încep şi unde se termină plantele modificate genetic?

„În ultima săptămână ați mâncat, probabil, alimente provenite din culturi care nu ar exista în mod normal în natură sau care s-au dezvoltat graţie unor gene suplimentare pentru a ajunge la dimensiuni convenabile. Ați mâncat, poate, alimente «clonate» și chiar plante ai căror strămoși au fost în mod deliberat iradiaţi. Ba chiar e posibil să fi cumpărat toate acestea fără a părăsi secțiunea «produse organice» din supermarket-ul local. Dogma anti-MG nu face decât să ascundă dezbaterea asupra nivelului de manipulare genetică (MG) pe care societatea îl consideră acceptabil. Pentru dogmatici, alimentele modificate genetic sunt adesea considerate ca fiind ceva cu care ești de acord sau contra, cu nicio cale de mijloc reală“, scria, în studiul său recent publicat, James Borrell, doctorand în Conservare Genetică la Universitatea Queen Mary din Londra.

Multe ţări europene preferă să arunce o basma peste aceste dezbateri şi să mimeze o decizie binară. Adevărul este că foarte puțin din mâncarea noastră e cu adevărat „naturală“, chiar și culturile cele mai vechi şi folosite fiind rezultatul unei forme de manipulare umană.

Între alimentele organice și tutunul fosforescent obţinut prin inginerie genetică se află un spectru larg de „modificări“ susceptibile ce merită a fi luate în considerare. Toate aceste tehnologii diferite sunt adesea concentrate împreună sub sigla „MG“. Dar, totuşi, unde ar fi cazul să tragem linia între ce acceptăm şi ce nu?

1. Selecția (ne)naturală

Gândiți-vă la morcovi, porumb sau pepeni verzi - toate alimente pe care le-aţi putea consuma fără prea multe îndoieli. Cu toate acestea, în comparație cu strămoșii lor sălbatici, chiar și soiurile „organice“ sunt aproape de nerecunoscut.

Domesticirea implică, în general, selectarea pentru trăsături benefice, cum ar fi un randament ridicat. De-a lungul timpului, selecția aplicată mai multor generații poate modifica în mod substanțial formula genetică a unei plante. Selecția făcută de om este capabilă să genereze forme care ar fi fost extrem de improbabil să apară în natură.

2. Duplicarea genomilor

Selecția neştiinţifică pe care strămoșii noștri o foloseau a implicat, de asemenea, un proces pe care genetica l-a descoperit relativ recent. Întrucât oamenii au câte o jumătate de set de cromozomi de la fiecare părinte, unele organisme pot avea două sau mai multe seturi de cromozomi complet duplicate. Această „poliploidie“ este larg răspândită la plante și de multe ori duce la trăsături exagerate, cum ar fi dimensiunea fructelor, considerată a fi rezultatul mai multor copii ale genei.

Multe culturi au fost neintenționat crescute la un nivel mai ridicat de ploidie (în întregime în mod natural), căci lucruri cum ar fi fructele mari sau cu o creștere viguroasă sunt dorite îndeobşte. Ghim­birul și merele sunt triploide, de exemplu, în timp ce cartofii și varza sunt tetraploide. Unele soiuri de căpșuni sunt chiar octoploide, ceea ce înseamnă că au opt seturi de cromozomi, comparativ cu doar doi, la om.

3. Clonarea plantelor

„Clonat“ este un cuvânt care tinde să inducă un disconfort - nimeni nu vrea cu adevărat să mănânce alimente „clonate“, spune autorul studiului. Cu toate acestea, reproducerea asexuată este strategia de bază pentru multe plante în natură, iar fermierii au folosit-o de secole pentru a-și perfecţiona culturile.

Odată ce o plantă cu caracteristicile dorite este găsită - o banană deosebit de gustoasă și care poate fi păstrată timp îndelungat, de exemplu - clonarea ne permite să obţinem repetări identice. Acest lucru ar putea fi obţinut în întregime natural, prin altoire, sau artificial, prin inducere cu ajutorul hormonilor vegetali. Bananele de cultură şi-au pierdut de mult timp semințele care au permis strămoșilor lor sălbatici să se reproducă. Deci, dacă azi mănânci o banană, mănânci o clonă.

4. Mutațiile induse

Selecția - atât cea umană, cât și cea naturală - operează bazându-se pe variația genetică în cadrul unei specii. Dacă o trăsătură sau caracteristică nu apare, atunci aceasta nu poate fi selectată. Pentru a genera o mai mare varietate de hibrizi pentru reproducere, oamenii de știință din anii '20 au început să expună unele seminţe la anumite produse chimice sau radiații.

Spre deosebire de tehnologiile moderne de modificare genetică, această „reproducere mutațională“ era, în cea mai mare parte, neorientată și genera mutații la întâmplare. Cele mai multe erau inutile şi doar unele erau dorite. Mai mult de 1.800 de soiuri de culturi și plante ornamentale, inclusiv soiuri de grâu, orez, bumbac și arahide au fost dezvoltate și cultivate în mai mult de 50 de țări. Multe alimente comune, cum ar fi grapefruitul, roșiile și unele tipuri de paste din grâu, rezultat al acestei abordări, mai pot fi vândute, în mod surprinzător, cu certificate de produse „organice“.

5. Screening-ul MG

Tehnologia MG nu trebuie neapărat să implice o manipulare directă a plantelor sau a speciilor. Aceasta poate fi folosită pentru identificarea unor trăsături, cum ar fi susceptibilitatea la anumite boli sau pentru a identifica potenţialul unui produs natural de a produce cel mai bun randament. Tehnologia genetică a permis cercetătorilor să identifice în avans care arbori de frasin sunt sensibili la cenuşare, de exemplu. Viitoarele păduri au putut fi cultivate doar cu arbori rezistenți.

6. Cisgenic și transgenic

La aceasta se gândesc majoritatea oamenilor atunci când se referă la organismele modificate genetic (OMG) - genele fiind inserate în mod artificial într-o plantă diferită, cu scopul de a îmbunătăți randamentul, toleranța la căldură sau secetă, pentru a produce medicamente mai bune sau chiar pentru a adăuga o vitamină. Folosind formele de reproducere convențională, astfel de modificări ar putea dura zeci de ani. Genele adăugate rezolvă rapid această problemă.

Cisgenic înseamnă că gena inserată (mutată sau duplicată) provine de la aceeași specie sau de la una foarte strâns înrudită.

Inserarea de gene de la specii care nu au legătură între ele (transgenice) este în mod substanțial mai dificilă - aceasta este singura tehnică în spectrul nostru de tehnologii MG care poate produce un organism care nu ar putea apărea în mod natural. Cu toate acestea, am putea găsi argumente convingătoare pentru utilizarea acestei tehnologii.

Începând cu anii 1990 mai multe plante au fost „îmbogăţite“ cu o genă din bacteriile din sol Bacillus thuringiensis. Rezultatul a constat în „porumb Bt“ și alte plante rezistente la anumiți dăunători, iar mutaţia acționează ca o alternativă atractivă la utilizarea pesticidelor.

Această tehnologie rămâne cea mai controversată deoarece există temeri că genele de rezistență ar putea „scăpa“ şi sări la alte specii sau să fie improprii pentru consumul uman.

Toate aceste metode continuă să fie utilizate. Chiar și hibrizii transgenici sunt acum cultivaţi pe scară largă în întreaga lume, de mai bine de un deceniu. Perspectivele acestei tehnologii o îndreptăţesc să fie supusă atenţiei publice, spre a o ajuta să îşi arate potenţialul uriaş. Numai că în prealabil e necesară o minimă „alfabetizare“ a publicului şi, mai ales, a factorilor de decizie.

„Este clar că, în condiţiile în care populația globală va atinge nouă miliarde până în 2050, iar presiunea asupra mediului este din ce în ce mai mare, OMG-urile au potențialul de a îmbunătăți sănătatea, de a crește randamentele și de a reduce impactul nostru asupra mediului. Indiferent cât de inconfortabil ne-ar putea face să ne simţim, merită o dezbatere rațională și în cunoştinţă de cauză“, conchide cercetătorul britanic.

Alexandru Grigoriev

Agricultura viitorului, între OMG și universul cuantic

Luând în considerare schimbările climatice extreme din ultimii ani, dar și degradarea accentuată a solului la nivelul întregii planete și toate acestea pe fondul scăderii dramatice a resurselor de energie, am fost curioși să aflăm care va fi în general soarta plantei în următorii ani, dar și soarta agriculturii în particular. Pentru că, fără agricultură și roadele ei, civilizaţia actuală s-ar stinge. Iar cel care a avut curajul să aprofundeze aceste subiecte, deloc ușoare, este profesorul universitar Doctor Honoris Causa, Mihai Berca. Cu siguranţă veţi remarca ineditul răspunsurilor, unele demne de o revistă sience-fiction, lucru nemaivăzut până acum într-o publicaţie agricolă.

– Pentru început, v-aș întreba cum se vede agricultura în următorii 15 ani?

– În următorii 15 ani, agricultura se vede aproximativ la fel cum o vedem acum. Dar trebuie făcută o precizare. În anii următori oamenii de știință vor lucra intens la preluarea unor modele naturale și implementarea lor în ecosistemele agricole. Cu alte cuvinte, se va tinde spre o cât mai mare apropiere a ecosistemelor agricole de ecosistemele naturale. Ca o paranteză fie spus, este clar și că în următorii ani se va merge pe creșterea producției de alimente din simplul motiv că populația lumii e în creștere. Sigur, în acest moment toată lumea vorbește de organismele modificate genetic, legându-le de creșterea producției. Dar cred că, în momentul în care națiunile lumii vor cădea de acord că este nevoie și de acest proces, vor apela masiv la el. Pentru că atunci întrebarea care se va pune va fi: „Ce facem, lăsăm lumea să sufere de foame sau le dăm hrană modificată genetic?“

Sigur, unii reproșează celor care folosesc OMG că producătorii aleg cantitatea și forma în locul calității – gustul, spre exemplu. Aici trebuie spus că foarte mult contează de ce fel de transfer genetic se face. E simplu, dacă vrei să transferi prin manipulare genetică de la planta originală și gustul, transferi și gustul. Depinde de ce muncă și bani se investesc în OMG-ul respectiv. Dacă se investește numai o muncă comercială în transferarea materialului genetic – de genul vreau să fac roșii mari, frumoase, dar fără gust, ca să se vândă ușor le fac ca atare. Așadar putem vorbi în următorii 15 ani de o gravitare a agriculturii în jurul OMG.

– Să ne imaginăm că cei 15 ani au trecut deja. Ce va fi după?

– Ce va fi peste 15 ani? Se va trece spre un sistem de economie agricolă biologică. Trebuie precizat că termenul nu are legătură cu ceea ce înțelegem noi azi prin agricultură bio sau eco. Despre ce este vorba... Sistemele economice agricole biologice presupun că se va renunța complet la petrol, oricum în următorul orizont de timp resursele de petrol se vor epuiza. Din acest motiv se va renunța complet la ceea ce cunoaștem noi acum ca pesticide în general. Vor fi folosite unele dintre ele, dar numai cele care sunt 100% compatibile cu mediul înconjurător. Deci se va da o mare importanță creării unor agrosisteme complet integrate în ecosistemele naturale. De altfel, aceasta este și singura soluție de a salva omenirea de la colaps, de la pieire. Și spun acest lucru pentru că, în momentul de față, sunt foarte mari cantități de bioxid de carbon în atmosferă, emise inclusiv de agricultură, în paralel cu mari cantități de humus pe care agricultura le pierde. De aici vine și pericolul ca în 20-30 de ani să constatăm că nu mai avem humus. Și, dacă vom ajunge acolo, chiar că nu vom mai avea ce mânca...

– În aceste condiții, ce este de făcut?

– Pasul cel mare către viitorul agriculturii a fost făcut deja. Iar, din această perspectivă orice este posibil. Și asta pentru că agricultura a intrat în atenția fizicii cuantice. (fizica clasică studiază materia la nivelul atomului, fizica cuantică cercetează materia la nivel sub-atomic – n.r.). Deja fotosinteza este judecată din punct de vedere cuantic... La fel și creșterea animalelor. Cuantic este privit și procesul sinergic de dezvoltare a plantelor în raport cu solul. În privința fotosintezei la plante, de exemplu. În mod normal, noi credem că planta își ia energia de la soare prin intermediul frunzelor. Ei bine, din punct de vedere cuantic, doar o mică parte din energie vine prin frunze. De fapt, este un schimb intens de energie între întreg corpul plantei și mediul înconjurător. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că fotonii nu mai stau la coadă la intrarea prin stomate în frunză, așa cum se considera în mod clasic până acum. Acum se știe că procesul nu este numai unul biochimic, ci o împletire între cuantic și biochimic. De ce spun că fotonii nu mai stau la coadă la frunza plantei? Înseamnă că materia energetică este în egală măsură și în afara frunzei și înăuntrul ei, iar transferul de energie este o variabilă permanentă. Iar oamenii se știință au spus că, dacă acest lucru se întâmplă, energia captată de plantă este mai mare decât cea provenită din fotonii de la soare deoarece vine și energia din mediu prin acei clusteri de care vorbeam, asta înseamnă că planta folosește mult mai multă energie decât ne putem imagina. Poate mai mult de 100%. Cu alte cuvinte, este important și soarele, dar și... starea de spirit a agricultorului, a celui care se ocupă de plantă. Vezi cercetători care pun muzică la plante sau vorbesc cu ele. Există o interacțiune mediu-mediu. Adică om-plantă-animal-casă în care locuiește, ceilalți oameni etc. Totul este conectat…

– Așadar, acum însăși noțiunea de „ficțiune“ devine un fel de... arhaism...

– Acum începe o poveste științifică devenită deja realitate. Pornind de la aceste observații, foarte mulți cercetători deja au creat plante artificiale. Ei au captat energia, aparent din nimic, au pus-o pe un tipar informațional și au obținut planta. Ca un fel de magie, foarte greu de înțeles de omul obișnuit, dar tot mai înțeles de oamenii de știință. Greu de înțeles acest proces, dar peste câțiva ani va fi ceva natural să materializăm în laborator o roșie, de exemplu.

– Mai aveți cunoștință și de alte minuni științifice?

– Adevărul este că tehnologia avansează deja spre cote neștiute de nimeni... De exemplu, în momentul de față se lucrează la captarea clusterilor de electroni liberi din atmosferă într-o aparatură specială. Iar acest aparat produce practic energie gratuită care poate fi utilizată în fermă sau gospodărie. Deci există deja aparate de mărimea unei valize cu ajutorul cărora să obții energie liberă pe care s-o utilizezi cum dorești. Dar asta ar presupune o descentralizare de la sistemele naționale de energie, fapt nepermis de marile companii, îndeosebi de cele petroliere, pentru că acest tip de energie mă face total independent. Nu mai am nevoie de electricitate din exterior, de benzină, de nimic. În practică, tipul de energie din „nimic“, liberă, a început să fie intens pusă în practică în Japonia. De ce aici? Pentru că Japonia este o țară cu resurse energetice puține. În cercurile științifice se știe deja că în Japonia 10% din resursele energetice fac parte din categoria energiei libere. Acum și alte țări studiază preluarea modelului. De aceea, în acest moment tot mai multe țări au dat drumul la omologări și brevete oficiale pentru energia liberă. Iar dacă acest drum va fi parcurs până la capăt, întreaga noastră viață se va schimba, nu doar agricultura...

Bogdan PANȚURU

Uniunea Europeană dă „verde“ organismelor modificate genetic

Despre „relaţia“ dintre UE şi organismele modificate genetic (OMG) se poate spune că a fost una cu năbădăi. Ani de zile, ba au fost interzise în ţările UE, ba nu au fost, ba au fost, dar cu unele „excepţii“ şi tot aşa. Opozanţii OMG-urilor spuneau anul trecut că e doar o chestiune de timp până când plantele modificate genetic vor fi acceptate în toate ţările UE. Motivul „ascuns“? Acordul de liber schimb cu SUA ar falimenta agricultura europeană deoarece americanii folosesc la scară largă OMG-urile. Într-adevăr, recent Parlamentul European a votat pentru a acorda statelor membre posibilitatea de a cultiva organisme modificate genetic.

O decizie cu „cântec“

De fapt, într-o primă fază, în presa internaţională se scria cu subiect şi predicat că votul dat pentru a acorda statelor membre autoritatea de a cultiva organisme modificate genetic este „decizie istorică“ ce poate duce la răspândirea OMG în UE. Măsura a fost adoptată la începutul lunii cu 480 de voturi pentru, 159 împotrivă şi 58 de abţineri. Astfel, potrivit noii legi, dacă o cultură modificată genetic este considerată „sigură“ de către Autoritatea Europeană pentru Siguranţă Alimentară (EFSA), statele membre pot decide dacă vor să cultive sau nu OMG-uri. Din 1998, „oficial“, doar o cultură de porumb bazată pe OMG este cultivată în UE. De acum, însă, s-a dat liber la alte şapte culturi OMG care pot începe să fie cultivate în solul european. Dar, ştirea de mai sus s-a dovedit a nu fi pe placul unora... Drept urmare, aproape imediat a fost modificată. Astfel, într-un nou comunicat al Parlamentului European se arată că „europarlamentarii au adoptat în sesiunea plenară de la Strasbourg o nouă legislaţie care permite statelor membre UE să restricţioneze sau să interzică deplin cultivarea recoltelor care conţin organisme modificate genetic (OMG) pe teritoriul lor, chiar dacă acest lucru este permis la nivelul UE“. Experţii sunt de părere că era de aşteptat ca legea să fie votată întrucât mulţumeşte atât ţările care doresc să aprobe cultivarea OMG, cât şi ţările care vor să o interzică. Însă, grupurile pentru mediu au criticat noua legislaţie, întrucât acordă mai multă putere corporaţiilor care furnizează OMG şi astfel se pot contamina şi alte culturi prin polenizarea încrucişată.

Ce face România?

„Acest acord va oferi mai multă flexibilitate pentru statele membre care vor să restricţioneze cultivarea OMG pe teritoriul lor. Va reprezenta un punct de referinţă într-o dezbatere care este departe de a fi încheiată între poziţiile pro şi contra OMG“, a declarat raportorul belgian Frederique Ries, cel care a supervizat parcursul legislativ al iniţiativei în PE.

„(...) Este prematur să ne pronunţăm asupra efectelor noii Directive, cel puţin pentru acest an, deoarece anticipăm că realizarea acestor proceduri (adoptarea finală la nivelul Consiliului şi modificarea legislaţiei naţionale) va depăşi perioada însămânţării porumbului. Menţionăm că porumbul modificat genetic MON 810, rezistent la Sfredelitorul porumbului, este singura plantă modificată genetic autorizată pentru cultivare în Uniunea Europeană, iar în România suprafeţele cultivate anual cu porumb MON 810 sunt foarte mici, de până la 850 ha în ultimii 5 ani“, se arată într-un comunicat remis la redacţie de Ministerul Agriculturii la solicitarea reporterilor Lumea Satului. Totuşi, potrivit unui raport dat publicităţii de către Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite ale Americii, marii giganţi americani fac deja teste în România cu plante modificate genetic cultivate pe zeci de hectare. Astfel, potrivit Departamentului de Stat al SUA, două corporaţii americane au avut acceptul Comisiei Europene de a testa în România mai mult de două soiuri de porumb modificat genetic, dar şi un soi de prune.

Bogdan Panţuru

 

Soia modificată - nici interzisă, dar nici încurajată

Ministrul Agriculturii a luat la începutul lunii decizia de a semna Declaraţia comună de aderare la Programul agricol Danube Soya (Soia Dunăreană), după ce reprezentanţii Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS) şi-au exprimat acordul în acest sens, cu precizarea că „o astfel de situaţie nu ar trebui să afecteze orice altă decizie viitoare privind cultivarea de plante proteice“. În ceea ce-i priveşte pe agricultori, din spusele preşedintelui LAPAR, Laurenţiu Baciu, reiese că aceştia nu au fost consultaţi cu privire la semnarea unui document care, consideră ei, „va avea consecinţe grave şi pe termen lung pentru progresul agriculturii româneşti.“

Miza Declaraţiei Danube Soya

Informaţiile privind scopul acestei iniţiative au fost prezentate în cadrul unei conferinţe de presă, susţinute de Achim Irimescu, secretar de stat la MADR, şi de Matthias Kron, preşedintele Asociaţiei europene Danube Soya. Ţara noastră este a noua semnatară a documentului, după Austria, Italia, Ungaria, Bosnia-Herţegovina, Serbia, Croaţia, Elveţia, şi Polonia. Urmează Germania (deocamdată a semnat doar Landul Bavaria), apoi Slovacia şi în continuare se vor purta discuţii cu Bulgaria, Cehia, Slovenia, Moldova şi Ucraina.

„Ideea de bază a Declaraţiei este substituirea importurilor de soia nemodificată genetic, pentru că a crescut interesul consumatorilor pentru acest produs. La nivel european, se importă anual 7 milioane de tone. Iniţiativa îşi propune să încurajeze şi cercetarea unor soiuri performante din această cultură. În acest scop, doi euro pe tonă din producţia de soia nemodificată genetic vor fi direcţionaţi către cercetare. Nu este vorba numai de producţie, ci şi de tratamente. În acest scop, a fost deja contactat Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă de la Fundulea“ – a afirmat Irimescu.

Domnia sa a adăugat că semnarea Declaraţiei nu interzice cultivarea soiei modificate genetic, în cazul în care, la nivelul Uniunii Europene (UE), va fi acceptată această cultură.

„Noi vedem România ca pe un partener care are un rol esenţial în proiectul nostru. Nu suntem o organizaţie politică, nu milităm nici măcar pentru agricultură ecologică. Însă vrem să oferim producătorilor o altă oportunitate de a-şi cultiva terenurile cu profit. Această asociaţie are 50 de membri şi este reprezentată de organizaţii din întregul lanţ, începând de la cultivatori la producători de material semincer, cei care fac comerţ cu produse agricole, precum şi lanţurile de retail. Practic, se creează o legătură directă între fermieri şi consumatori, ceea ce se va reflecta într-un preţ mai bun“ – a spus Matthias Kron, adăugând că iniţiativa acestei asociaţii a apărut şi datorită faptului că preţul soiei nemodificate genetic este mai mare cu 80 de euro/t decât al celei modificate, iar diferenţa de preţ ar putea rămâne în zona Dunării, pentru a oferi sustenabilitate, dar şi produse care conţin soia nemodificată genetic.

LAPAR nu este de acord

Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) s-a opus semnării Declaraţiei, ne-a informat Laurenţiu Baciu, preşedintele acestei organizaţii. În opinia sa, acceptul ştiinţific al ASAS a fost doar o speculaţie a unor discuţii verbale purtate cu doi secretari de stat din minister, fără a primi acordul comisiei de specialitate din cadrul acestui for ştiinţific. 

Baciu a menţionat că LAPAR nu va fi niciodată de acord cu semnarea unui asemenea document, pentru că, din toate ţările care au aderat la acest program, România are cel mai mare potenţial de producere a soiei, iar fermierii români cunosc bine avantajele tehnologice, economice, de protecţie a mediului şi consumatorilor, pe care soiurile modificate genetic le aduc.

Traian DOBRE
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013

 

Agenţia Europeană pentru Siguranţa Alimentară respinge definitiv studiul Seralini privind OMG-urile

Agenţia Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) a respins definitiv, miercuri, concluziile studiului controversat al profesorului francez Gilles-Eric Seralini privind toxicitatea porumbului modificat genetic NK603 şi a erbicidului Roundup, produse de compania Monsanto, relatează AFP.

'Concluziile studiului' condus de echipa Seralini 'nu sunt susţinute prin date', apreciază EFSA în 'evaluarea finală' a studiului, a cărui publicare la 19 septembrie a relansat polemica privind presupusele pericole ale organismelor modificate genetic (OMG).

'Lacunele importante constatate în concepţia şi metodologia' studiului Seralini 'implică faptul că normele ştiinţifice acceptabile nu au fost respectate şi, prin urmare, că nu este justificată o reexaminare a evaluărilor precedente ale siguranţei consumului de porumb modificat genetic NK603', subliniază EFSA.

Agenţia precizează că este vorba de 'concluzii ale unor evaluări realizate separat şi independent' de către experţii săi şi şase state membre ale UE, între care Germania, Franţa şi Italia, în urma publicării articolului în revista de specialitate 'Food and Chemical Toxicology'.

'EFSA a remarcat un consens larg cu privire la această problemă la nivel european', precizează comunicatul instituţiei.

La rândul său, organismul pentru cercetări asupra OMG-urilor al prof Seralini (CRIIGEN) a contestat puternic decizia EFSA, denunţând în special 'reaua credinţă' a agenţiei în legătură cu acest dosar.

Sursa AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS