reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Nov 2019

Comuna Moeciu, exemplu de dezvoltare rurală durabilă

Comuna Moeciu – Braşov este una dintre puţinele localităţi din România, poate 20 sau 30 în total, care şi-a rezolvat în mare parte problema dezvoltării economice, exprimată şi ca nivel de trai al locuitorilor. Şi a făcut-o nu pentru că ar fi existat un plan strategic al administraţiei locale, judeţene sau centrale, ci prin efortul şi imaginaţia colectivităţii, inclusiv a ANTREC, care-şi are practic rădăcinile aici din 1994. Cu alte cuvinte, localnicii au generat dezvoltarea, şi nu investitorii străini sau strategici ori autorităţile statului, aşa cum îndeobşte se aşteaptă în ţară. Drumul ales a fost acela al agroturismului, ceea ce presupune şi o componentă de agricultură (creşterea animalelor, întreţinere păşuni şi fâneţe, grădină de legume etc.), combinat cu turismul rural. Aproape fiecare casă din Moeciu de Sus, Moeciu de Jos, Drumul Carului şi Cheia, parţial şi din satele Peştera şi Măgura, s-a transformat în pensiune agroturistică.

Situată pe culoarul Rucăr-Bran, la o altitudine de 800-1.200 m, comuna Moeciu se întinde pe 9.491 ha (d.c. pădure – 5.482 ha) şi are 4.892 de locuitori, 1.428 de gospodării şi 2.164 de clădiri, după rezultatele preliminare ale recensământului din 2011, şi 2.923 de familii, ultima cifră fiind asumată de conducerea administrativă a localităţii. Aproape 700 dintre construcţii sunt sau vor deveni pensiuni agroturistice sau spaţii cu cazare în regim hotelier.

Pionierat în agroturism

În 1990, ca mai toate localităţile necooperativizate din zona montană a judeţelor Braşov, Alba şi Sibiu, comuna Moeciu avea o anumită tradiţie a gospodăriei de munte, axată pe creşterea ovinelor în principal şi, secundar, a vacilor pentru lapte.

În capitalism a intrat aşadar cu un standard de viaţă al locuitorilor oarecum mai ridicat, în comparaţie cu alte perimetre rurale din ţară. Însă un impact negativ ulterior al pierderii locurilor de muncă din industria braşoveană reconvertită la economia de piaţă (în majoritate complet distrusă) a existat totuşi.

Însă a venit la momentul oportun o idee, cea promovată de fondatoarele ANTREC, Mioara şi Marilena Stoian, de dezvoltare a agroturismului, îmbrăţişată la început doar de câteva familii din comună. Toţi împreună au făcut pionierat în agroturism. Pentru că primele pensiuni care practicau genul de sejur „ca la mama acasă“ au fost o reuşită, modelul s-a extins în toată comuna, Moeciu având astăzi în jur de 400 de pensiuni (neoficial sunt mai multe), case de vacanţă şi spaţii de cazare în regim hotelier, plus alte aproximativ 300 în diferite grade de execuţie. Cei care au pus bazele agroturismului montan au făcut totul: au construit imobile după planuri şi proiecte proprii, şi-au asigurat sursele de apă, sistemul de colectare a apelor uzate, încălzire, acces la televiziune etc. Vorba unora dintre locuitori: „dezvoltarea comunei a început de la noi; măcar să facă autorităţile pe jumătate!“

Agricultura, anexă a agroturismului

Agricultura a fost cu timpul subsumată activităţii economice predominante, agroturismul montan, turismul de sejur sau turismul de tranzit. Statistica arată că, în cele 6 sate ale localităţii, există 599 de exploataţii agricole care cultivă 100 ha cu cartofi, 8 – cu legume, 70 ha – cu plante de nutreţ şi deţin aproximativ 15.000 de capete de ovine şi 1.500 capete de bovine (dintre care 1.200 vaci de lapte). Suprafaţa de pajişti şi fâneţe alpine se ridică la 2.125 ha. Majoritatea produselor sunt folosite în bucătăria pensiunilor.

Agroturismul înseamnă însă şi vizitarea stânelor, odăilor (spaţii de cazare a animalelor pe pajiştile montane) sau practicarea activităţilor gospodăreşti, cum ar fi bucătăria, strânsul fânului, îngrijirea păsărilor, recoltarea fructelor de pădure (afine, zmeură) etc.

Călătoriile sunt favorizate de cadrul natural excepţional în care este situată aşezarea – Parcul Naţional Piatra Craiului, Parcul Natural Bucegi, Leaota, „Peştera cu lilieci“ din satul Peştera, Cheile Moeciului cu Cascadele Moeciului „La Chişetori“ (rezervaţie geobiologică), dar şi de peisajul antropic – casa tradiţională Runceanu, casele vechi din Măgura şi Peştera, arta cojocăritului etc.

Determinantă pentru dezvoltarea Moeciului a fost apropierea de Bran şi de drumul european care tranzitează munţii prin Câmpulung Muscel – Rucăr – Fundata – Bran – Râşnov. Zona este vizitată lunar de 9.000 de turişti (30% străini), dintre care 3.500 solicită şi cazare.

Drumurile judeţene, sever deteriorate

Paradoxal pentru valoarea aşezării ca destinaţie turistică, infrastructura rutieră este una care lasă de dorit. Drumul judeţean Moeciu de Jos - Moeciu de Sus, în lungime de 8,5 km, este aproape impracticabil. Mă rog, se circulă cu greutate printre gropi, denivelări, şanţuri, asfalt mâncat de timp etc.

Profesorul Nicolae Clinciu, primar la al treilea mandat, ne spunea că, în mod absolut contrariant, autorităţile judeţene din Braşov n-au alocat niciun ban în zece ani pentru asfaltarea acestui drum: „Este adevărat, asfaltul a fost deteriorat şi pentru că am avut lucrări de alimentare cu apă, gaze şi canalizare. Această problemă va fi însă rezolvată în curând pentru că artera de circulaţie despre care vorbim a fost reclasificată în drum naţional, în vederea realizării marelui proiect «TransCarpatica» (n.n. şosea de munte care ar uni Moeciu de Moroeni-Dâmboviţa, cu o trecere complet riscantă pentru conservarea habitatului din rezervaţiile din Parcul Natural Bucegi şi Lacul Bolboci).

În schimb, cum aţi văzut, drumurile locale din Moeciu de Sus sunt asfaltate din 2008, printr-un proiect Sapard, şi arată foarte bine şi astăzi, iar cele înspre Peştera şi Măgura sunt modernizate pe jumătate. Ele vor fi completate cu asfalt în acest an, Guvernul alocând în acest sens un milion de lei. Gazul metan este introdus în toată comuna, mai puţin satul Măgura, există sistem de colectare a apelor uzate la Moeciu de Sus şi Moeciu de Jos, iar pentru alimentarea cu apă şi canalizare în restul satelor (n.n. - reţea de apă nouă s-a realizat în cinci sate, iar canalizare, în două) sunt depuse câteva proiecte cu finanţare europeană. Ar mai fi de spus că Primăria Moeciu se descurcă cu bani de la bugetul local, Consiliul Judeţean Braşov necontribuind cu fonduri pentru dezvoltarea localităţii, lucru destul de nefiresc având în vedere potenţialul turistic confirmat al Moeciului.“

Maria Bogdan

Abonează-te la acest feed RSS