Adama 04 mai 2020
update 29 May 2020

Poveşti din bătrâni cu arome de mere şi pere

La Sibiel şi Fântânele – Cacova, două dintre satele Mărginimii Sibiului, cu vechi tradiţii în pomicultura transilvană, livezile cu meri şi peri seculari pornesc din grădinile caselor şi gospodăriile ţăranilor-oieri şi urcă pe versantul nordic al Munţilor Cindrelului, până dincolo de 1.000 de metri altitudine. Ca urmare, specialiştii Fundaţiei Ecologice „Trai Verde“ din Sibiu au inventariat nu mai puţin de 30 de soiuri locale, cele mai vechi purtând denumirea de „Roşu de Cacova“ şi „Flori frumoase“. De asemenea, peste 100 de munţi, dealuri şi coline în ale căror toponime se regăsesc denumiri de fructe: meri, peri, cireşi, vişini, gutui, nuci, pruni, corcoduşi şi duzi.

Pomii unor astfel de roade n-au fost niciodată stropiţi şi fertilizaţi chimic, altoii lor contribuind la înmulţirea unor arbori şi arbuşti fructiferi extrem de rezistenţi la boli, dăunători şi intemperii, cum ar fi îngheţurile şi brumele târzii ale primăverilor. Într-un atractiv peisaj pomicol secular, încadrat în chenarul uliţelor troienite de zăpezile iernii, i-am întâlnit, într-o expoziţie-târg cu gustare şi vânzare, pe cei mai destoinici cultivatori de meri şi peri din soiurile bătrânelor livezi, urmaşi ai părintelui Leb, cel care în anul 1860 organiza cea dintâi pepinieră şi şcoală horticolă ţărănească din podişul sibian al Ardealului. Priviţi şi admiraţi cât de frumoase şi de colorate sunt merele, perele şi nucile deşertate în coşurile din nuiele şi în desagii ţesuţi în război de vrednicile ţărănci mărginene! (Ioan VULCAN-AGNITEANUL)

Tilişca Mărginimii Sibiului, tradiţii şi obiceiuri din străbuni

De fiecare dată, în a doua sâmbătă a lunii martie, de Sântoader, copiii ţăranilor-oieri tilişcani „se prind de veri şi văruţe“. Sunt acei copii care în toamnă vor merge la şcoală în clasa I. Şi nu puţini la număr. Ci exact câţi s-au născut şi crescut până la vârsta de 6 ani. Adică, între 40-50 de fete şi băieţi, la o populaţie de aproape 2.000 de locuitori, satul având cea mai mare natalitate din întreaga Mărginime a Sibiului.

Respectarea datinei din străbuni presupune ca femeia tilişcană, viitoare mamă, să vină să nască în maternitatea din Sibiu, iar înregistrarea nou-născutului să se facă în registrele primăriei din sat, indiferent cât de departe îşi are tilişcanul stâna şi oile la păscut sau la iernat: fie în apropierea satului natal, fie în Banat, Bărăgan sau Delta Dunării. Cu toţii, de Sântoader, îşi aduc copiii în faţa altarului bătrânei biserici ortodoxe a satului de munte. Dar nu oricum. Ci îmbrăcaţi, din cap până în picioare, în haine româneşti, ţesute, croite, brodate şi cusute pe măsura priceperii şi gustului fiecărei mămici sau bunici. Haine noi sau haine vechi. Însă tare frumoase şi în bună-stare de purtare, moştenite de la părinţii lor sau de la străbunicii şi bunicii acestora! Şi, de cele mai multe ori, lucrate în urmă cu peste o sută de ani!

În acea zi de sărbătoare a Sântoaderului, mamele şi bunicele „văricilor“ şi „văruţelor“ pregătesc cele mai alese mâncăruri şi bucate ale Postului de Paşti, dar din care să nu lipsească tradiţionalul grâu fiert şi sfinţit, îndulcit cu miere de albine şi aromat cu bomboane şi cu miez de nucă. După servirea mesei de prânz, copiii sărbătoriţi se prind în jocul popular şi în cântecul doinit al ansamblurilor folclorice ale copiilor, sugestiv denumite „Tilişcuţa“, „Fluieraşul“ şi „Ciobănaşul“.

Cam aşa arată, în fiecare început de primăvară, frumoasa şi cumintea rânduială, datina străbună fiind considerată a fi tot atât de veche precum nemuritoarele ziduri ale Cetăţii Dacice a satului. Cea care, de peste 2000 de ani, stă de veghe pe un înalt pinten al Munţilor Cindrelului.

În data de 15 august, de sfânta sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, poiana ei urmează să găzduiască o tradiţională serbare câmpenească, cea a întâlnirii tuturor oierilor mărgineni şi sibieni. Invitaţii lor de onoare sunt „ortacii“ în ale ciobăniei, veniţi de peste munţi, din Vaideienii Vâlcei şi Rânca Gorjului!

Ioan Vulcan-Agniteanul

Locuri din salba de comori a României: Mărginimea Sibiului

Cei care doresc un concediu odihnitor, departe de rutină, pot găsi, la câţiva kilometri de Sibiu, una dintre cele mai frumoase zone turistice ale României. Un loc unde oamenii primitori, apele, munţii şi cerul se întâlnesc pentru a da naştere Mărginimii Sibiului. Şi te îmbie să revii.

Locuitorii de aici au fost numiţi „mărgineni“ fiindcă în acest loc se adună dealul cu muntele, iar pe vremuri se afla vechea frontieră austro-ungară din sudul Transilvaniei.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Gabriela Niculescu

Abonează-te la acest feed RSS