În 2 dintre cele mai importante județe agricole, Brăila și Ialomița, hibrizii de rapiță Pioneer au obținut producții de peste 4.000 kg/ha, iar numărul agriculorilor care au obținut astfel de producții și au devenit fermieri campioni a fost unul ridicat. În cele ce urmează vă prezentăm o parte dintre ei.

Județul Brăila

Unul dintre fermierii campioni din județul Brăila este Florin Dănuț Iconaru, care administrează 2.000 ha, dintre care pe 340 ha a însămânțat rapiță. Hibridul Pioneer PT225 este cel care i-a asigurat o producție de 5.400 kg/ha.

“După recoltatul grâului și orzului am început pregătirea terenului, iar odată cu semănatul, realizat cu semănătoarea Horsh, am aplicat 200 kg/ha îngrășăminte 18.46.0. În ceea ce privește tratamentele, în toamnă am aplicat un insecticid și un produs care combină substanţa activă a unui fungicid cu cea a unui regulator de creştere. În primăvară am început prin a aplica 200 kg/ka de sulfat, apoi în martie 200 kg/ha de azot și în aprilie 250 kg/ha. La acestea s-au adăugat alte 3 tratamente cu insecticide și fungicide. L-a începutul lunii iulie am recoltat, iar campania a durat 3 zile”, a precizat fermierul campion.

Acesta a mai adăugat faptul că nu a întâmpinat probleme deosebite în acest an, doar la un moment dat a avut o oarecare concurență cu buruienile, însă aplicând produse de calitate, a reușit ca la finalul campaniei să fie mulțumit de recolta obținută. În această toamnă intenționează să însămânțeze peste 300 ha de rapiță, dar față de anul trecut va mări suprafața cu hibrizi Pioneer PT225 și PT234.

Producția de 4.900 kg/ha obținută cu hibrizii PT225 și PT234 i-a făcut fermieri campioni pe domnii Ene Liviu și Alexandru Popa.

În cadrul societății Popalex din localitatea Cireșu, Alexandru Popa lucrează în total 1.980 ha, iar pe 300 ha a avut rapiță. “Pe solele unde am semănat rapița, ca plante premergătoare am avut grâu și orz, cam 80% grâu și 20% orz. Imediat după recoltat am arat, am discuit și înainte de a băga al doilea disc, am aplicat 200 kg/ha complexe 18.46.0 și am semănat pe data de 15 august. În toamnă am aplicat un fungicid și un stabilan, iar în iarnă cultura a intrat impecabil. Apoi în primăvară am aplicat 2 tratamente, un foliar și un fungicid. În următoarea campanie voi mări suprafața cu rapiță la 500 ha, iar de la Pioneer voi alege hibrizii PT225, PT234, dar și PT264”, a declarat Alexandru Popa.

În cadrul societății agricole Agro Hagiu, fermierii Ionuț Hagiu și Cristinel Brânză lucrează 1.100 ha, dintre care 200 cu rapiță. Au devenit fermieri campioni deoarece au obținut cu hibridul PT225 - 4.720 kg/ha și 4.580 kg/ha cu PT234.

“De obicei la culturile de rapiță, planta premergătoare este mereu grâul. Pe 27 august am început pregătirea terenului, iar pe 5 septembrie am semănat. In toamnă am aplicat 11.52.0, 200 kg/ha, am erbicidat pentru samulastra și graminee, și am mai aplicat 350 kg/ha sulfat de amoniu. Am continuat în primăvară cu 150 kg/ha azotat de amniu, iar de erbicidat nu a mai fost cazul, dar am mai aplicat 3 tratamente. Am recoltat în perioada 29 iunie -10 iulie, pentru că au fost niște ploi în acea perioadă. Pentru anul acesta nu am decis solele, dar nu voi renunța la hibrizii Pioneer”, a punctat Cristinel Brânză.

Florin Zănoagă și Udrea Marius din cadrul societății First Farms Agroeast, din localitatea Surdila-Greci, au devenit fermieri campioni deoarece au obținut cu hibridul PT234 – 4.589 kg/ha, iar cu hibridul PT225 – 4.255 kg/ha. În total lucrează 4.000 ha, iar 600 au fost însămânțate cu rapiță în campania agricolă 2016-2017. “În iulie am recoltat grâul, am început pregătirea tereului și la finalul lunii august am început să semănăm, am terminat în primele zile ale lui septembrie. La semănat am aplicat îngrășăminte - 200 kg/ha, erbicid preemergent, unul pentru graminee, 2 fungicide și un regulator de creștere. În primăvara am continuat cu fertilizarea, 250 kg/ha sulfat și 150 kg/ha azotat, am mai aplicat un erbicid, 2 fugicide și 2 insecticide. Recoltatul l-am început pe 5 iulie și a durat o săptămână”, a declarat Florin Zănoagă.

În această toamnă, cei doi fermieri campioni vor semăna tot 600 ha de rapiță, iar de la compania Pioneer vor alege aceeași hibrizi deoarece au fost mulțumiți de modul în care s-au dezvoltat culturile pentru intrarea în iarnă și mai ales de produsele obținute.

Un alt fermier campion din județul Brăila este domnul Thierry Bourgoing, care lucrează în cadrul societății Rominsem SRL 2.500 ha, dintre care 375 ha de rapiță. Hibridul PT225 cu care a obținut 4.330 kg/ha este hibridul Pioneer pe care va miza și în următoarea campanie. “Am fost mulțumit de rapiță în acest an. Am început pregătirea terenului imediat după ce am recoltat grâul și orzul. Am dat startul campanie de semănat pe 25 august și am încheiat pe 5 septembrie. Am aplicat 150 kg/ha îngrășăminte 11.52.0 și 250 kg/ha sulfat de amoniu. Tratamentele au diferit în funcție de cum s-a dezvoltat cultura pe fiecare solă, pe unele am aplicat fungicid, pe altele nu. În primăvară am dat 250 kg/ha azotat, fungicid și insecticid. Recoltatul l-am început pe 25 iunie și a durat o săptămână. Pentru această toamnă intenționez să păstrez numărul de hectare cu rapiță și să semăn aceeași hibrizi Pioneer”, a specificat fermierul campion.

Agricultor cu o vastă experiență în spate, domnul Iosif Ticra, din localitatea Silistraru, lucrează 1.300 ha, dintre care 250 au fost însămânțate cu rapiță. A devenit fermier campion datorită hibridului PR44W29 cu care a obținut producția de 4.080 kg/ha. În fiecare an, după ce recoltează culturile păioase începe pregătirea terenului și seamănă la dată fixă, o zi importantă cândva, 23 august.

“Ar în iulie, imediat după ce recoltez grâul și orzul, nu aștept! În ultimii 3 ani am semănat la dată fixă, 23 august, tocmai să nu uit data. În funcție de solă am aplicat 200 sau 250 kg/ha monoamoniu fosfat. Trebuie să adaug că în timpul verii întreținem ogoroul, fie cu erbicid total, fie întrăm cu combinatorul, în funcție de gradul de îmburuienare, pentru că în general răsare samulastra de orz. Am aplicat un fungicid ce are și rol de regulator de creștere, și asta pentru a spori rezistența la iernat a rapiței, și am mai dat un insecticid în condițiile în care a aparut viespea rapiței. Am irigat toata supafața în toamnă pentru a putea intra cu răsărire uniformă în iarnă. Am cheltuit mulți bani deoarece apa era destul de scumpă, dar am reușit să facem o cultură perfectă pentru intrarea în iarnă. În primăvară am aplicat insecticide, nu a mai fost nevoie de fungicide, pentru că rapița a fost sănătoasă. Campania de recoltat s-a desfășurat în perioada 15-20 iunie”, a declarat fermierul campion Iosif Ticra.

Pentru această va însămânța 200, poate 250 ha cu rapiță, în funcție de cum se va prezenta terenul. Participă în cadrul campaniei Pioneer Cultivă rapiță fără pierderi și pe lângă hibridul PR44W29 pe care îl cunoaște deja foarte bine și de care este mulțumit, va semăna și alți hibrizi noi din portofoliul Pioneer.

Județul Ialomita

Și în județul Ialomita, mai multe societăți agricole au obținut producții de peste 4 tone/ha la rapiță. Un astfel de exemplu este II Dorina Bobeș care a avut producția de 4.590 kg/ha la hibridul PT225 și 4.100 kg/ha cu hibridul PT234.

Și agricultorul Mihai Marius a devenit fermier campion cu ajutorul hibrizilor PT225, cu care a obținut producția de 4.800 kg/ha, și PT234, care i-a asigurat 4.584 kg/ha. “

“Noi lucrăm 1.700 ha, iar pe 440 ha am avut rapiță. Am început pregătirea terenului imediat după ce am terminat de recoltat grâul, adică în jur de 20 iulie, iar semănatul l-am început pe 17 august. Înainte de semănat am aplicat 200 kg/ha complexe 18.46.0, după aceea, până la intrarea în iarnă, am aplicat un fungicid și un insecticid. În primăvară am mai aplicat 2 fungicide, 2 insecticide și un foliar. Am avut producții foarte bune la PT234 și PT225, deoarece în iarnă culturile au intrat bine, nu am avut niciun fel de problemă cu cultura, puțin a fsot atinsă de gerul din aprilie, dar nu a fost grav afectată”, a punctat fermierul campion.

Mai mult decât atât, acesta a mai adăugat faptul că și în acest an a semănat hibridul PR46W14, deoarece îl cultivă de mulți ani, mereu a avut producții de peste 4.000 kg/ha, chiar și 4.500 kg/ha și în fiecare an îl seamănă pe cel puțin 70 ha. În această toamnă, solele cu rapiță vor ajunge la 500 ha, dintre care cei 3 hibrizi Pioneer, PT225, PT234 și PR46W14 nu vor lipsi.

Agricultorul Iulian Filipoiu lucrează aproximativ 2.600 ha, iar hibrizii PR44D06 și PR44W29 sunt cei care i-au asigurat producții de 4.600 kg/ha, respectiv 4.500 kg/ha și astfel a devenit fermier campion la rapiță. “Ca plante premergătoare am avut grâu și orz. Am pregătit terenul după ce am recoltat, în iulie, și am semănat în perioada 25-28 august. Odată cu semănatul am aplicat 180 kg/ha de îngrășăminte și apoi, în toamnă, un insecticid și un erbicid pentru graminee. În primăvară, am aplicat uree, 200 kg/ha și foliar, 150 kg/ha și pe o solă a trebuit să mai aplic un erbicid. Am recoltat la umiditatea de 7%, în perioada 2-10 iunie. În această toamnă intenționez să semăn 600 ha de rapiță, iar de la Pioneer aceeași hibrizi - PR33D06 și PR44W29”, a punctat fermierul campion Iulian Filipoiu.

Pornind de la faptul că în anul trecut producătorii agricoli și crescătorii de animale s-au confruntat cu mari și regretabile întârzieri în primirea subvențiilor pentru suprafețele în exploatare și animalele avute în întreținere, am avut o interesantă discuție cu domnul Florea Stoian, director APIA Centrul Județean Ialomița. Cu gândul de a fructifica fiecare minut, am intrat direct în subiect și l-am întrebat cum ar fi stat lucrurile pentru producătorii agricoli, în special, dar și crescătorii de animale din județ dacă subvențiile ar fi fost plătite conform graficelor.

„Dacă softul utilizat pentru gestionarea cererilor unice de plată ar fi fost pregătit și funcțional, plățile puteau fi efectuate la timp și rezultatele recoltelor ar fi fost cu mult peste cele obținute. Se cunoaște că fiecare zi pierdută și nevalorificată este răspunzătoare de diminuarea recoltelor. Concret, pentru campania anului agricol 2015-2016, plata anticipată s-a «realizat» cu o întârziere de o lună, fapt ce a produs un neajuns important în buna desfășurare a campaniei de toamnă. Mai mult, unii producători agricoli care nu au avut posibilitatea de a valorifica producțiile realizate în vară (grâu, orz, rapiță) au fost obligați să acceseze credite care au fost luate cu adeverințele eliberate de APIA Ialomița, în vederea asigurării garanției față de creditori. În anul agricol 2016-2017 am finalizat plățile restante și am trecut la onorarea subvențiilor în avans, în proporție de 69% din cât s-ar fi cuvenit fiecărui fermier din schemele de plată.

La ora actuală, suntem angajați în finalizarea diferenței de 31%, cât mai avem de achitat către fermieri. În plus, din luna februarie putem începe plata subvențiilor pentru crescătorii de animale. În ceea ce privește activitatea specifică din cadrul APIA Ialomița, obiectivele pe care le avem de parcurs sunt ancorate într-o continuă muncă de informare a fermierilor.

De altfel, obiectivele care sunt prevăzute calendaristic în funcție de nevoile fermierilor și producătorilor agricoli sunt următoarele:

Pentru luna februarie pregătim campania de primire a cererilor unice de plată pentru acest an. Pornim de la informarea, programarea și celelalte deziderate în vederea achitării la timp a tuturor subvențiilor. În lunile următoare vom instrui fermierii privind funcționalitatea IPA Online și vom face deplasări în teren pentru a urmări modul în care subvențiile contribuie la creșterea nemijlocită a recoltelor. Toate aceste obiective le vom realiza pentru a crește calitatea și operativitatea plăților.

Aceste activități sunt premergătoare campaniei de primire a cererilor unice de plată, care se desfășoară anual începând cu 1 martie. Între 1 martie și 15 mai ale fiecărui an fermierii pot veni la centrele locale și județene APIA să depună solicitările de sprijin financiar acordat prin instituția noastră.

Consider că, printr-o muncă susținută pe baza unor concepții elaborate în corelație cu solicitările producătorilor agricoli, vom face din APIA județului Ialomița, așa cum spun mulți dintre fermieri, SMURD-ul pentru agricultură“, a specificat Florea Stoian, director APIA Centrul Județean Ialomița.

Mihai VIȘOIU

Revista Lumea Satului nr. 3, 1-15 februarie 2017 – pag. 47

De șapte ani, pe terenul ing. N. Sitaru din localitatea Orezu – Ialomița se organizează loturi demonstrative cu hibrizi de porumb, în cele mai corecte condiții. Am în vedere că este vorba de un teren plan, cu aceeași plantă premergătoare, cu o tehnologie de cultură identică pentru toți hibrizii. Prin urmare, singurul factor variabil a fost hibridul, sămânța fiind furnizată de companiile care o comercializează, respectiv câte 6 hibrizi de la fiecare companie, din grupe de maturitate diferite.

Recoltarea s-a executat pe 31 august – 1 septembrie cu o combină specială care în mod automat indică umiditatea boabelor și cantitatea realizată de pe aceeași suprafață la toți hibrizii și la densitatea uniformă de 70.000 plante/ha. Rezultatele obținute sunt centralizate în tabelul anexat, cu mențiunea că anul 2016 a fost destul de dificil din punctul de vedere al precipitațiilor.

Din analiza datelor înregistrate după recoltare se pot formula unele concluzii:

Compania Pioneer a obținut cea mai mare producție medie a celor 6 hibrizi, la 14% umiditate, de 9.216 kg/ha, cu mențiunea că toți hibrizii au realizat producții de peste 9.000 kg/ha.

Pe locul al doilea, cu 9.054 kg/ha, se situează Monsanto, urmată de Euralis cu 8.650 kg/ha și Syngenta cu 8.466 kg/ha.

La polul opus, cu cele mai mici producții, se situează Procera – cu 6.845 kg/ha, urmată de Saaten Union – cu 6.958 kg/ha, AS Hibridi – cu 7.105 kg/ha și Maisadour – cu 7.243 kg/ha.

Cu privire la conținutul în umiditate al boabelor recoltate se constată că în cea mai mare parte a fost de 13-14%, date fiind condițiile climatice din timpul verii. Câteva excepții se înregistrează cu hibridul MAS 70 F de la Maisadour care a avut 19,55%, fiind din grupa FAO 600, urmat de 383 MRF de la Porumbeni, care a avut 19,55%, Cera 450 de la Procera și AS 507 de la AS Hibridi, care au avut peste 16%.

Hibrizii cu cea mai mare producție au fost DKC 5141 de la Monsanto, cu 9.800 kg/ha, P 9537 de la Pioneer, cu 9.358 kg/ha, urmați de ES LAGOON de la Euralis, cu 9.294 kg/ha, și 458 MRF de la Porumbeni, cu 9.066 kg/ha.

Cele mai mici producții s-au obținut de la hibrizii MAS 70 F de la Maisadour, cu 4.912 kg/ha, SUM 402 de la Saaten Union, cu 5.965 kg/ha, Kamparis de la KWS, cu 6.113 kg/ha, și Cera 350 de la Procera, cu 6.498 kg/ha.

Prin urmare, în condiții absolut identice calitatea hibridului (genetica) și-a spus cuvântul. Constatăm diferențe între hibrizi de la simplu la dublu, de la 4.912 kg/ha la 9.800 kg/ha, iar media celor 6 hibrizi, de la 6.958 kg/ha la 9.216 kg/ha.

Poate că în condițiile de secetă care s-au manifestat era indicat să fie și o variantă cu densitate mai mică și să se renunțe la hibrizii foarte tardivi.

Oricum, rezultatele înregistrate reprezintă o oglindă fidelă a potențialului hibrizilor de porumb din care fermierii își pot alege pe cei mai corespunzători pentru condițiile din ferma lor.

Tabel cu rezultatele înregistrate la hibrizii de porumb în 2016, 70.000 plante/ha (vezi revista nr. 21 – pag.15)

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Pământul a fost dintotdeauna cea mai sigură sursă de venit pentru locuitorii Bărăganului. Dar cu o condiţie: să fie lucrat aşa cum trebuie. Şi nu sunt suficiente doar scule bune, îngrăşăminte şi seminţe de soi. Cel mai important este să pui şi suflet. Altfel, nu iese nimic. Cel puţin aşa crede inginerul Vasile Berbecel, un om care a muncit o jumătate de secol glia ialomiţeană.

Smirna este un sat mic, din nordul judeţului Ialomiţa. Până prin anii ’60 nici măcar nu apărea pe hărţi. Acolo s-a născut Vasile Berbecel, într-o familie de ţărani înstăriţi. „Pe la vreo 10-12 ani, am început să merg şi eu cu părinţii mei la câmp. Observam ce se întâmplă în jurul meu şi cât de greu o duceau oamenii. Cred că de atunci s-a înrădăcinat în mine hotărârea de a-i ajuta cumva“, povesteşte domnia-sa.

Când a mai crescut, a plecat la liceu, la Bucureşti. Şi, poate ca un semn al destinului, a fost coleg la Liceul „Mihai Viteazul“ cu un alt vârf al agriculturii româneşti, Mihai Petcu. Împreună s-au dus la UASMV, unul la Medicină Veterinară, iar celălalt la Agronomie.

În 1966 tânărul inginer absolvent Vasile Berbecel cerea să fie repartizat în satul natal, la CAP Smirna. Venise vremea să îşi împlinească hotărârea din copilărie.

„La vremea când am fost numit la Smirna, era ultimul CAP din judeţ. Lucrurile mergeau prost de tot. Când se obțineau 3.000 kg de grâu/ha era chermeză. Am început să organizez lucrurile aşa cum am crezut eu că trebuie. În trei ani am reuşit să ajungem pe primul loc în judeţ“, povesteşte Vasile Berbecel, la fel de neutru ca şi cum ar vorbi despre vreme. Dar sătenii nu au rămas indiferenţi la eforturile sale. În 1970 l-au ales preşedintele CAP-ului. Şi a început o nouă luptă căci dorea să ridice satul şi mai sus, iar pămân­tul a fost de partea sa. În 1977 CAP Smirna obţinea primul loc pe ţară, la egalitate cu CAP Scorniceşti, care „nu avea voie să fie întrecut“. Şi până în 1989 a rămas în fruntea clasamentului.

Dar Vasile Berbecel nu era omul să se încânte privind la clasamente şi la titlul de „Erou al muncii socialiste“. Pentru el contau rezultatele palpabile. Aşa că a început să se preocupe şi de sectorul zootehnic al cooperativei. Într-o vreme în care importurile, mai ales din Occident, erau aproape interzise, el a reuşit să aducă 500 de vaci Holstein din Olanda şi 6.000 de oi din Australia.

„Oamenii o duceau bine. Pentru că rezultatele erau bune, cooperatorii aveau venituri frumuşele. 60-70% dintre locuitorii Smirnei au ajuns, în vremurile acelea, să vadă Cehoslovacia, Iugoslavia, Germania de Est, Ungaria, Bulgaria, URSS, pe banii cooperativei.“

Şi a venit decembrie 1989. Deja de vreo patru ani dl. Berbecel fusese trimis „în funcţii mari, la judeţ“. În Smirna, Revoluţia n-a tulburat minţile oamenilor. Pe când în aproape toate satele din România locuitorii împărţeau zestrea CAP-urilor, smirnenii au stat să cumpănească. Şi, după o lună, l-au chemat înapoi pe cel care le adusese bunăstarea, Vasile Berbecel, şi au rămas, în continuare, în tovărăşie. Mai târziu, în 1991, au transformat cooperativa în societate comercială, S.C. Ceres Smirna, care funcţionează şi astăzi.

„De doi ani am hotărât să mă retrag, căci cred că îmi ajunge o jumătate de secol de muncă“, îmi mărturisea senin Vasile Berbecel.

Dar cele mai plăcute clipe le trăieşte vara, pe prispa casei din Smirna, privind la satul pe care l-a învăţat să-şi tragă bogăţia din pământ.

Alexandru Grigoriev

Am auzit de curând pe cineva spunând că „tălpile goale ale ţăranului au înnobilat pământul“.

Ce vorbe înţelepte! Au trecut secole de transformări peste agricultură, plugurile de lemn s-au prefăcut în „roboţi agricoli“, caii s-au transformat în cai-putere. Şi iată, totuşi, că ţăranul şi-a păstrat puterea şi prin truda lui este singurul care poate înnobila pământul.

De la opinca satului s-a ridicat şi unul dintre oamenii vrednici ai agriculturii de azi. Este recunoscut ca un lider al fermierilor, un manager de excepţie, un agricultor care a cucerit performanţa. Dincolo de toate aceste aprecieri, Nicolae Sitaru, vicepreşedintele LAPAR şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli de Cereale şi Plante Tehnice Ialomiţa, este un om de caracter, cu o modestie nativă. Poate această modestie l-a făcut la început reticent în a ne povesti despre viaţa şi realizările sale. A acceptat totuşi să ne vorbească şi astfel am pătruns în universul său restrâns din satul Orezu, comuna Ciochina din Ialomiţa. Acolo şi-a trăit primele clipe de viaţă, şi-a petrecut copilăria şi tot acolo a început dragostea lui pentru pământ, pentru agricultură. S-a născut într-o familie simplă, cu patru copii, el fiind cel mai mic dintre fraţi. Îşi aminteşte de zilele când, alături de alţi copii ai satului, pleca la păşunat cu oile şi vacile. În mod firesc, inocenţa copilăriei mai slăbea din corvoada de a avea grijă de animale şi uneori „programul de serviciu“ era întrerupt de plecări neprevăzute la scăldat. Dar munca a continuat să facă parte din educaţia lui, spune astăzi dl Sitaru.

De-a lungul anilor, chiar şi în calitate de manager al societăţii pe care a înfiinţat-o, a înţeles că nimic nu se câştigă gratuit, de aceea nu s-a dat niciodată înapoi de la muncă. Au fost zile când ajungea seara acasă şi uneori doar ochii nu îi erau acoperiţi de praf. A crescut cu credinţa că cine lucrează pământul şi creşte în gospodăria sa animale va avea tot timpul masa îmbogăţită de mâncare sănătoasă. Acest dicton l-a urmat mai apoi toată viaţa. Viaţa în sânul unei familii de mici agricultori i-a modelat aspiraţiile astfel încât niciodată nu s-a văzut altceva decât fermier. Parcursul profesional început la şcoala generală a satului şi continuat mai apoi la un liceu industrial din Piteşti a fost încheiat la Facultatea de Mecanică Agricolă. Studenţia a fost nu doar o perioadă de studiu, ci şi de maturizare. Pentru a se întreţine a muncit în aproape toate vacanţele pentru că a înţeles că era nevoie de un efort comun al său şi al familiei pentru a putea termina şcoala.

La primul loc de muncă, la o unitate agricolă, a rămas zece ani. Dar experienţa pe care a câştigat-o aici l-a împins la năzuinţe mai mari. A hotărât să pornească singur pe un drum la capătul căruia să întâlnească performanţa. Cu eforturi deosebite, într-o perioadă în care băncile ţi-ar fi luat şi ce nu aveai, a început să clădească un mic imperiu agricol în Ialomiţa. Nu a fost uşor, dar a reuşit şi astăzi se declară mulţumit cu faptul că a adunat în jurul lui oameni de valoare, o echipă trainică. Însă poate cea mai mare mulţumire este că din această echipă fac parte şi cei doi copii ai săi, moştenitorii care îi vor duce mai departe munca şi credinţa că „pământul este legătura noastră cu istoria, cu strămoşii care au trudit pe ogoarele ţării şi pe care le-au apărat cu preţul sângelui. Pământul este temeinicie şi stabilitate.“

Laura ZMARANDA

Vă dau întâlnire cu un agronom harnic care a „sfinţit“ cu munca sa, cum se spune, o bună bucată din inima Bărăganului, făcând să rodească în comuna Drăgoieşti, judeţul Ialomiţa, nu doar o fermă vegetală cu peste 5.000 de hectare, ci şi o fermă zootehnică cu peste 1.100 de vaci de lapte după model american.

Părinţii l-au văzut silvicultor, dar şi-a ales meseria de agronom

– Domnule Nicuşor Şerban, cultivaţi peste 5.000 ha de teren, aveţi solarii şi o fermă modernă realizată după model american, aşa­dar, o experienţă de viaţă şi de business care ar putea inspira pe mulţi fermieri. Totuşi, ce v-a determinat să alegeţi această meserie?

– Vin dintr-o zonă de munte. M-am născut şi am crescut în primii ani în Soveja, judeţul Vrancea, iar părinţii m-au îndrumat către zona silvică.

– Părinţii erau agricultori?

– Da, dar fiind zonă de munte, mulţi copii mergeau către liceele silvice, în ideea de a ne întoarce acasă să practicăm meseria. Sigur că am ascultat de părinţi, am urmat liceul silvic (erau câteva în ţară), dar după aceea, când am putut hotărî singur ce vreau să fac mai departe, am mers către partea de agronomie, de agricultură şi pe considerentul că rezultatele muncii se văd mai repede.

– Practic, de când faceţi agricultură?

– După absolvirea Facultăţii de Agricultură de la Institutul Agronomic de la Bucureşti am fost repartizat la o unitate de producţie din ţară, undeva în Vrancea. Cu repartiţie dublă datorită mediei obţinute, după 2 ani de stagiu în producţie, la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, am ajuns la Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie, unde am lucrat o perioadă, dar am considerat atunci că nu e pentru mine activitatea de cercetător.

– În ce an aţi fost angajat?

– În 1984. De atunci şi până la Revoluţie am lucrat într-o unitate foarte bună la timpul acela, Staţiunea didactică Belciugatele, unde într-adevăr m-am format ca meseriaş. Pentru că aveam în spate toată pleiada de profesori universitari de la Institutul Agronomic, care erau lângă noi permanent, pentru că acolo era şi centrul de practică pentru studenţii de la Institutul Agronomic.

În străinătate a învăţat ce înseamnă profesionalism

– După Revoluţie aţi rămas la stat sau aţi trecut în mediul privat?

– Am trecut în mediul privat în 1994, când cineva mi-a spus că, după părerea lui, am lucrat destul pentru alţii şi ar trebui să lucrez şi pentru mine.

Privind retrospectiv, a fost o decizie bună. Să nu credeţi că a începe o afacere în 1994 a fost o treabă uşoară, pentru că sistemul bancar nu funcţiona pentru agricultură, garanţi nu prea aveai (cam toată lumea avea pe atunci un apartament, un televizor color şi o maşină), relaţiile de piaţă nu erau aşezate, dar în apă înoţi căci altfel te îneci.

– Cu ce strategie aţi plecat la drum?

– Am început prin a arenda suprafeţe de teren agricol de la persoane din zona unde îmi desfăşuram activitatea ca angajat la ferma respectivă. În acea zonă, ca să arendezi teren trebuia să fii cunoscut, să fii de încredere, nu-l dădeau pe mâna oricui.

Am început cu 120 ha, după aceea am tot arendat, numai teren de la persoane fizice din zonă, ajungând undeva la 5.000 ha de teren în arendă în zona Măriuţa – Belciugatele – Fundulea – Sineşti – Drăgoieşti.

– Cum aţi ajuns să vă implicaţi şi în zootehnie?

– După Revoluţie, mergând în străinătate, am observat un lucru care-i valabil şi acum: majoritatea fermierilor din Europa (căci aici am ieşit prima dată) nu aveau numai culturi vegetale ci, majoritatea, şi ferme zootehnice cu vaci de lapte, de carne, cu porci, cu păsări, fiecare pe specificul zonei, pe pregătirea avută şi pe ce a crezut că poate să facă o afacere profitabilă. Şi atunci am tras concluzia că valorificarea producţiei vegetale prin transformarea în carne şi lapte este cu valoare mult mai mare decât dacă vând numai grâu, porumb, floarea-soarelui sau orz.

„Tindem către o producţie de 40 litri/cap de vacă“

– Este profitabilă zootehnia?

– În primul rând vorbim de un profit sigur. Depinzi foarte puţin de cadrul natural. Dacă nu poţi face furajele, le poţi cumpăra şi atunci variabilitatea profitului este foarte puţin influenţată de ceea ce îţi oferă natura în anul respectiv. Pe când la cultura vegetală, în condiţiile noastre, fără sisteme de irigaţii, dacă avem un an normal ne pune Dumnezeu mâna în cap, dacă nu…

– Aţi fost şi în „Ţara Laptelui“. Aţi învăţat în două săptămâni cât alţii într-o viaţă. Ce ne puteţi spune despre experienţa aceasta?

– Este adevărat că probabil trecerea peste Ocean şi contactul cu fermele de vaci din America au însemnat pentru mine, dacă vreţi, definirea a ceea ce înseamnă fermă de vaci profitabilă. Cum trebuie să arate, ce dimensiuni, cu ce management, cu ce proceduri. Când oamenii au ajuns la performanţa de peste 40 litri/vacă îţi dai seama că acolo s-a muncit la genetică, la management, la sistemul de nutriţie, la sistemul de adăposturi, astfel încât vaca, un organism viu, să producă conform capacităţii genetice pe care o are. Am fost acolo şi, venind înapoi, am pus în practică în fermă majoritatea procedurilor pe toate categoriile fiziologice şi, vă pot spune, cu rezultate deosebite la această oră.

– Adică? De unde aţi plecat şi unde aţi ajuns în urma experienţei americane?

– Dacă plecăm de la numărul de viţei fătaţi morţi, de la numărul celor morţi în perioada de alăptare, de la sporul de greutate a viţeilor de la naştere până la înţărcare, de la sporul de greutate a viţelelor de la înţărcare şi până la prima montă şi mai departe până la prima fătare; dacă vorbim despre vârsta la prima însămânţare şi vârsta la prima fătare, toţi aceşti parametri au ajuns să fie, spun eu, foarte mulţi dintre ei, la nivelul fermelor americane.

Contrar a ceea ce se ştie despre creşterea vacilor, şi anume că este o activitate pe care o poate face oricine, eu pot spune acum – creşterea vacii, cu profit, cu performanţă, se poate face doar în ferme performante, cu oameni pregătiţi.

– Cum vă alegeţi lucrătorii? Luaţi oameni deja instruiţi sau îi instruiţi chiar dumneavoastră?

– Am trimis oameni la instruire în Statele Unite. Mi-aş fi dorit să cheltuim mai puţini bani, să învăţăm în România sau în Europa decât să trimitem oamenii peste Ocean. Din păcate, nu prea avem unde şi atunci am făcut acest efort financiar. Nu este o treabă uşoară, dar rezultatele încep să apară şi noi sperăm să creştem în continuare atât în efectivul total cât şi în parametri.

– Ce efective aveţi şi ce rasă aţi ales?

– Acum mulgem 500 de animale, sunt 650 efectiv matcă. De la bun început am avut rasa Holstein, lucrăm cu material adus din SUA. Efectivul la care am ajuns este de 1.500 capete, iar producţia medie astăzi este undeva la 32 litri/cap de vacă.

– Am vorbit despre zootehnie, dar care este structura culturilor pe suprafaţa pe care o deţineţi?

– Pe cele aproximativ 5.000 ha avem rapiţă, orz, orzoaică, grâu, floarea-soarelui, porumb, lucernă şi alte plante de nutreţ. În principiu, păstrăm într-o proporţie mare aceeaşi structură. Păstrând oarecum o structură de culturi uniformă de-a lungul anilor, ai poate şansa să nu câştigi foarte mult într-un an, dar nici să pierzi foarte mult în anul următor.

Patricia Alexandra POP