reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Feb 2020

Reguli de înființare a unei crescătorii de fazani

Articolul de față este dedicat celor care vor să înceapă o afacere în agricultură și s-au gândit la înființarea unei crescătorii de fazani. Recomandările vin din partea inginerilor Petre Gărgărea și Mihai Tache de la Fazaneria Gimpați Giurgiu. Ce reguli se aplică în cazul înființării unei crescătorii de fazani?

Condiții de amplasare

Creșterea intensivă a fazanilor s-a impus ca o necesitate datorită solicitărilor tot mai mari din partea vânătorilor, dar și a factorilor nefavorabili înmulțirii naturale a vânatului (în general, factori de origine antropică). Materialul biologic destinat populării fondurilor de vânătoare se produce, de obicei, în ferme specializate, așa cum este și Crescătoria de fazani Ghimpați, în condiții controlate și cu eficiență ridicată. Este recomandat ca înființarea crescătoriilor de fazani să se facă într-o zonă forestieră (pe cât posibil), ferită de vânturi și unde solul să fie cât mai permeabil. Crescătoria trebuie să fie cât mai departe de localități sau alte ferme de păsări, dar în același timp cât mai aproape de arterele de circulație. Creșterea fazanilor în captivitate presupune în primul rând asigurarea unor condiții de creștere și de dezvoltare a puilor, cât mai apropiate de mediul natural. În acest context sunt necesare:

fazani pui

– asigurarea unui mozaic de culturi în volierele de stocaj, astfel încât puii să găsească o vegetație diversă, fragedă și abundentă;

– administrarea de furaje combinate cât mai aproape de necesitățile naturale ale speciei;

– asigurarea unei densități corespunzătoare creșterii fazanilor, în fiecare etapă a vieții lor. Menționăm faptul că pentru stocarea și creșterea unui fazan tehnologic sunt necesari 5 mp/exemplu, numai așa avem premisele că va ajunge la o conformație fizică corespunzătoare speciei. Dacă în trecut (în perioada anilor ’30-’69) obținerea puilor de fazan se realiza pe cale seminaturală (la cloști), în prezent aceasta se realizează folosindu-se instalații performante, cu randament ridicat la incubare/eclozare.

Etapele procesului tehnologic

fazani eclozor

O crescătorie de fazani are mai multe sectoare.

Filtrul sanitar, amplasat la intrarea în crescătorie, este dotat cu vestiare, dușuri și toalete unde personalul fazaneriei și vizitatorii își schimbă încălțămintea și îmbrăcămintea (în mod obligatoriu). Mijloacele de transport care intră în fazanerie (sub orice motiv) sunt obligate să treacă cu roțile printr-un bazin special amenajat, unde o soluție dezinfectantă le spală.

Sectorul de reproducere este zonă din interiorul fermei, special amenajată sub formă de compartimente, unde sunt ținuți fazanii selecționați (masculi și femele) pe perioada reproducerii. În fiecare compartiment se introduc câte 1 cocoș și 6 făzănițe.

Stația de incubație este organizată pe mai multe compartimente/camere, cu destinații funcționale diferite, și anume: camera de primit ouă; camera de selectat și examinat ouă; sala de incubație a ouălor; sala de eclozat pui.

fazani statia de incubatie

Sectorul de creștere a puilor este reprezentat prin halele de creștere a puilor de la vârsta de 1 zi până la vârsta de 45 de zile. Halele sunt compartimentate în boxe cărora le corespunde câte o volieră de creștere a puilor, în exteriorul clădirii, numite și „grădini de creștere a puilor“.

Volierele de stocaj reprezintă acele construcții aflate sub cerul liber, sub forma unor cuști de mari dimensiuni, construite din plase de sârmă și/sau plastic, sprijinite pe stâlpi interiori de lemn sau metal, ranforsate cu ancore de metal către interior și exterior, în care sunt transferați puii de la hala de creștere (la vârstă de 45 zile), în scopul creșterii și definitivării lor ca formă, dimensiuni, coloratură și abilități de zbor și unde sunt ținuți până la valorificare.

fazani voliera de stocaj

Laura Zmaranda

Fazaneria Ghimpaţi „îndrăzneşte“ să înfrunte timpul

Trebuie să recunosc că titlul mi-a fost inspirat de povestea unuia dintre ultimele „bastioane“ de refugiu ale fazanilor. Cuibărită în desişul unei păduri de foioase din sudul ţării, în judeţul Giurgiu, fazaneria Ghimpaţi a îndrăznit să înfrunte timpul, rezistând tuturor presiunilor economice de după 1989. Ocrotită de Ocolul Silvic Ghimpaţi şi cârmuită de „mâna de fier“ a inginerului Mihai Tache, fazaneria pare să-şi fi înşelat destinul.

Încă în afara preocupărilor

Au trecut şase ani de când am vizitat pentru prima dată această crescătorie, una dintre cele trei care mai sunt astăzi în ţara noastră. Acum, ca şi atunci, o linişte profundă, animată când şi când de freamătul frunzelor de stejar,  învăluia fazaneria. Razele aproape stinse în apusul primăvăratic se răsfrângeau în mii de străluciri în penajul fazanilor din voliere. Nu vom şti niciodată dacă aceasta este imaginea care l-a vrăjit pe Iason, liderul argonauţilor, atunci când a hotărât să aducă în ţara sa fazani. Însă pentru noi, muritorii de rând, veniţi pentru a privi cu un ochi critic soarta incertă a crescătoriei, această imagine idilică nu putea fi decât preludiul de dinaintea primei guri din paharul de pelin. Discuţia avută cu dl Tache ne-a semnalat că ultimele crescătorii de fazani din ţară sunt încă în afara preocupărilor celor care au puterea de a schimba ceva. Aşadar, problemele sunt aceleaşi: o cerere relativ mică pe piaţă, costuri mari de întreţinere a fazaneriei şi resurse materiale limitate. Vestea bună este că şi voinţa omului care veghează la destinul ei a rămas neclintită. Şeful fazaneriei este hotărât să păstreze deschise porţile acestui „bastion“.

Noi condiţii de existenţă

Ca şi în cazul celorlalte unităţi de profil, pentru crescătoria din Ghimpaţi declinul drastic a început imediat după 1989, atunci când fermele industriale s-au văzut purtate în derivă de valul schimbărilor. Acelaşi val care avea să spulbere şi visul României de a deveni cel mai mare exportator de fazani. Odată ştearsă din ecuaţia succesului piaţa externă, crescătoriile intensive s-au închis rând pe rând. În schimb, fazaneria Ghimpaţi s-a adaptat noilor condiţii de existenţă, iar atunci când s-a impus şi-a restrâns activitatea. Din cele 11,7 hectare pe care a fost amenajată crescătoria, astăzi mai sunt utile tehnologic doar 6 hectare. Pe această suprafaţă sunt amplasate volierele, halele de reproducţie, incubaţie şi creştere a puilor. Fără resurse materiale suficiente pentru a permite modernizarea, fazaneria din Ghimpaţi este însă un etalon în ceea ce priveşte întreţinerea tehnologiei de care dispune. Staţia de incubaţie este încă în stare perfectă de funcţionare, chiar dacă a fost achiziţionată în 1975.

Asociaţiile de vânătoare, salvarea

Crescătoria Ghimpaţi a rezistat celor 25 de ani de reformă, însă nu fără transformări de substanţă. Prima şi cea mai evidentă schimbare este volumul producţiei obţinute. Infinit mai puţin decât la înfiinţarea ei, când putea adăposti 40.000 de pui de o zi, în crescătorie mai sunt astăzi doar 1.500 de fazani. Salvarea vine din partea asociaţiilor de vânătoare, care, din cauza reducerii efectivului de fazani din libertate, sunt nevoite să populeze fondurile de vânătoare cu exemplare crescute în captivitate. Preţurile de valorificare a fazanilor pornesc de la 6,58 de lei pentru puii de o zi şi ajung până la 42 de lei pentru vârsta de 150 de zile. Această„ gură de oxigen“, dar şi sprijinul oferit de Regia Naţională a Pădurilor prin Ocolul Silvic Ghimpaţi au permis fazaneriei să se păstreze la limita supravieţuirii an după an. Însă timpul este nemilos şi ştim toţi că doar „talanţii de argint“ stau drept chezăşie pentru destinul ei.

Laura Zmaranda

Abonează-te la acest feed RSS