Lumea satului 750x100

update 23 Oct 2020

Comuna Dumbrăvești, în plin șantier pentru ultimele lucrări publice de anvergură

Istoria comunei Dumbrăvești, Prahova, nu poate fi separată de cea a Castrului și băilor romane de la Mălăești. Cu alte cuvinte, așezarea există încă din timpul campaniilor împăratului Traian care au dus la cucerirea Regatului Dacic. Fortificația din lemn și pământ construită de soldații romani a rezistat până prin anul 117-118 când, după conflictele cu sarmații de la începutul domniei împăratului Hadrian, armata romană s-a retras din spațiul actual al Munteniei, iar castrele de la Târgșor, Mălăești și Drajna au fost abandonate. Prima atestare documentară datează însă din 1429, când domnul Țării Românești, Dan al II-lea, întărește stăpânirea cătunului Ciobănești (azi dispărut). Satele de astăzi au aparținut de comuna Mălăești până la reforma administrativă din 1968, an în care a fost înființată unitatea administrativ-teritorială Dumbrăvești.

Prin anii 1890, așezarea avea 2.900 de locuitori, 7 biserici, o școală frecventată de 120 de elevi, 8 mori de apă pe Teleajen și pe Vărbilău. Cum găsim comuna după 130 de ani? Cu aproape 800 de locuitori mai mult, cu asfalt pe 98% din ulițe, cu Internet, cu camere de luat vederi, cu apă potabilă în casele oamenilor, cu terenuri de sport cu nocturnă, unități de învățământ, cultură și sănătate, toate  adaptate timpului. Și, ei da, mereu cu nevoi suplimentare, cât localitatea rurală să capete acea alură de „sat european“, cum ne place nouă să spunem, având ca etalon foarte emancipatele și modernele așezări ale spațiului rural din vestul continentului. Fiindcă veni vorba, poate la modernizare ajungem, mai puțin la emancipare, având în vedere că oamenii – toți din toată România, poate mai puțin Transilvania – încă socotesc o poiană, o pădure, un râu coș de gunoi.

Aproape 75% din bugetul localității, alocat pentru dezvoltare

Biserica si Monumentul Eroilor Dumbravesti

Valentin State conduce localitatea de 20 de ani, 2 ani din poziția de viceprimar, iar 18 ani, din funcția de primar. Locuitorii l-au ales din vremea în care, împreună cu o mână de oameni, s-a zbătut să construiască un pod peste un pârău care izola un sat, fără bani de la autorități, ci doar cu materiale donate de firme și locuitori. De atunci este reales cu majoritate lejeră. În două decenii, administrația publică a schimbat substanțial fața localității, bizuindu-se, în condițiile unui buget local minor, pe finanțări județene, guvernamentale și europene. În 2020 comuna rulează un buget de 16,069 milioane de lei, mare parte din venituri fiind asigurate din fonduri guvernamentale, urmate de cele europene. 74,58% din bani vor merge la secțiunea de dezvoltare, adică în investiții. Primarul a făcut o scurtă sinteză a lucrărilor pe care le va realiza în acest an: „Înainte de a vorbi despre acest an vreau să vă spun că noi am terminat cu ceea ce înseamnă reabilitarea, modernizarea și dotarea școlilor, grădinițelor, centrelor culturale; am realizat apoi o bază sportivă, locuri de joacă și de agrement etc. Revenind la 2020, cea mai amplă investiție este introducerea sistemului de canalizare în două din cele șase sate ale localității, valoarea lucrărilor fiind estimată la 10,945 milioane de lei. Finanțarea este asigurată prin Programul Național de Dezvoltare, etapa a II-a, iar șantierul este programat să fie închis în acest an. În clipa de față, procentul de execuție este de peste 60%. În paralel însă depunem documentația pentru extinderea canalizării și în celelalte sate ale comunei. Pe porțiunea drumurilor afectate de săpături, în baza unui parteneriat cu Consiliul Județean Prahova, vom turna un nou covor asfaltic; cota noastră de contribuție este de 35.000 lei, dar valoarea totală a lucrărilor ajunge la 350.000 lei. Din fonduri europene vom achiziționa, prin GAL „Valea Teleajenului“, un buldoexcavator, iar sume importante vor merge la modernizarea iluminatului public (50.000 lei), învățământ (123.000 lei), cultură, recreere și religie (175.000 lei), alte lucrări de infrastructură, respectiv crearea unei surse alternative de apă potabilă și a unui pod rutier (545.000 lei).“

Alimentarea cu gaze, o investiție pe care locuitorii o așteaptă de 15-18 ani

Autoritățile locale speră că anul acesta sau în 2021 vor începe și lucrările pentru alimentarea cu gaze. Proiectul este unul zonal și cuprinde toate localitățile de pe Valea Slănicului: Aluniș, Bertea, Cocorăștii Mislii, Cosminele, Dumbrăvești, Ștefești, Vărbilău, Vâlcănești și orașul Slănic. Investiția aceasta este la a treia sau a patra încercare. Din 2003 încoace s-au promovat mai multe soluții, ba la un moment dat s-a și inaugarat un ciot de magistrală în orașul vecin Plopeni, dar toate au fost sortite eșecului. De data aceasta, primarul State este convins că proiectul va reuși: „În urmă cu o lună s-au finalizat la noi ridicările topografice, iar documentația tehnică pentru obținerea avizelor de construire este în fază de execuție, cu termen de finalizare 30 august 2020. Cred că în septembrie-octombrie pot fi depuse documentele pentru licitație. Alimentarea cu gaze a Văii Slănicului se va face în colaborare cu Transgaz Mediaș, care are deja de câțiva ani realizat studiul de fezabilitate pentru conducta de aducțiune Nedelea-Dumbrăvești și a alocat pentru investiție 5 milioane de euro. În paralel cu Transgaz va trebui însă ca în localitățile Dumbrăvești, Cocorăștii Mislii, Vâlcănești și Cosminele, primele de pe Valea Slănicului, să înceapă lucrările la sistemul de distribuire a gazelor, cu tot ceea ce presupune rețeaua primară și secundară, racordarea unităților publice și a gospodăriilor, fiindcă operatorul va trebui să înceapă să-și recupereze banii prin operaționalizarea sistemului. Deci ei vor să dea drumul la gaze în paralel cu lucrările pe care le vor face mai departe în celelalte localități din proiect.“ Pentru acest an, contribuția localității pentru realizarea documentației este de 25.000 lei. Dacă va fi adusă și această utilitate, s-ar putea spune că locuitorii vor beneficia de același confort ca în mediul urban.

Ajutoare sociale reduse drastic

Rămâne de văzut în ce fel asigurarea acestui confort – infrastructură de educație, sănătate, rutieră, utilități, servicii – va genera (dacă va genera!) un plus economic. Agricultura este slab reprezentată, dată fiind poziționarea comunei în zona dealurilor ușoare și a tendinței generale de abandonare a fermelor de subzistență. Cei mai mulți dintre locuitori lucrează în parcurile industriale din Plopeni și Ploiești, iar o parte din „abonații“ la ajutor social au plecat în străinătate. Primăria mai plătește 26 de dosare de ajutoare sociale (venit minim garantat); spre comparație, în urmă cu opt ani, primeau acest sprijin 148 de familii. Ce spune primarul despre această situație: „Împreună cu firmele din Parcul Industrial Plopeni și Ploiești le-am oferit locuri de muncă; cine n-a vrut să muncească a pierdut ajutorul social. În plată se mai află doar cei care sunt cu adevărat neputincioși, adică bolnavi. O altă categorie de cetățeni a plecat, mi-e greu să spun, dar aceasta este realitatea, la cerșit în Germania, Anglia; câștigă acolo din așa ceva într-o zi cât ar lua ajutor un an de zile. Dar fix aceștia ne-au creat probleme în timpul carantinei de Covid-19...“ În fine, după ce va termina cu toate investițiile de mai sus, Primăria Dumbrăvești ar mai vrea să extindă parcul fotovoltaic instalat în 2016 din fonduri europene (este una dintre puținele localități din țară care dispune de o asemenea capacitate) astfel încât să asigure energie suficientă pentru a acoperi consumul pentru iluminatul stradal și instituțiile publice. În rest, pentru mulți ani, se va rezuma la întreținerea curentă a clădirilor, a drumurilor și va studia în ce fel ar putea să atragă investiții pe teritoriul localității.

  • Sate: Dumbrăvești, Sfârleanca, Găvănel, Plopeni Sat, Mălăeștii de Jos, Mălăeștii de Sus.
  • Suprafață: 2.955 hectare.
  • Populație: 3.783 de locuitori.
  • Gospodării:1.480.
  • Infrastructură: drumuri asfaltate - 98%, apă - 100%, canalizare - proiect în execuție.
  • Educație: 2 școli, 3 grădinițe, teren de sport.
  • Sănătate: 2 cabinete medicale, farmacie.
  • Cultură: 2 cămine, 1 bibliotecă, 5 biserici ortodoxe, 2 mănăstiri.
  • Oportunități: distanță Ploiești - 21 km, Slănic - 15 km, Plopeni - 6 km, DN1 București–Brașov - 8 km, DN1A Ploiești–Cheia–Brașov - 4 km, acces la DJ 102 și CF Ploiești–Slănic. Resurse–Parcul Industrial Plopeni, pomicultură.

Maria Bogdan

  • Publicat în Sate

Băile Romane de la Sfârleanca, posibilă șansă turistică

În sfârșit, comuna Dumbrăvești – Prahova ar putea fi pusă pe harta turismului istoric din acest județ, odată cu decizia autorităților de a valoriza cumva Băile Romane din satul Sfârleanca, parte a sitului arheologic „Castrul de la Mălăiești“. Este vorba despre o investiție de 188 mii de lei care constă în exproprierea în interes public a terenurilor aferente vestigiilor și împrejmuirea acestora.

Acesta însă este doar un prim pas. Mai trebuie făcute multe altele pentru ca situl să fie transformat, așa cum promiteau autoritățile județene, în „pac arheologic“, printr-o serie de investiții din fonduri europene. Un proiect însă n-a fost scris nici până astăzi, pierzându-se mai bine de un an cu proceduri birocrative. În acest răstimp, zidurile băilor abia scoase la lumină, deși acoperite, încep să se degradeze/fisureze.

Un castru prin care s-a trecut cu conducta de apă!

Castrul de la Mălăiești datează din secolul I, când teritoriul Munteniei de astăzi a fost transformat în provincie romană. Fortificația de lemn și pământ a fost construită de către soldații romani în timpul campaniilor împăratului Traian, între anii 101 și 106. Aceasta pare să fi durat doar pe timpul domniei împăratului Traian întrucât, în cursul conflictelor cu sarmații, de la începutul domniei împăratului Hadrian (117-118), armata romană s-a retras din spațiul actual al Munteniei și toate castrele au fost abandonate. Castrul de la Mălăiești este o fortificație romană tipică, având sistemul defensiv alcătuit dintr-un șanț, un val de pământ și o palisadă de lemn. Dimensiunile aproximative sunt de 180 × 150 m. Pe fiecare dintre laturile incintei găsim câte o poartă, din care pornesc principalele drumuri din castru, la a căror intersecție se află clădirea comandamentului. Castrul a găzduit o trupă auxiliară a armatei romane care răspundea de siguranța căilor de comunicație. Băile romane se află la baza vestică a platoului pe care se află castrul. În ciuda timpului scurt petrecut aici de armata romană, clădirea respectă toate standardele arhitectonice ale vremii. Ea este alcătuită din apodyterium (vestiarul), frigidarium (bazinul cu apă rece), Tepidarium (bazinul cu apă caldă), laconium sau sudatorium (baia de aburi) și caldarium (bazinul cu apă fierbinte). Camerele erau încălzite prin pardoseală, sistem numit hipocaust, respectiv pardoseala ridicată pe piloni de cărămidă (pile de hipocaust – păstrate încă în sit), sub care circula aerul cald provenit de la cuptorul extern, numit praefurnium. Evacuarea fumului se realiza prin tuburi de ceramică (tubuli) cuprinse în pereți. Cercetările arheologice au început în anii `30, primul plan topografic fiind realizat de colonelul topograf Constantin Zagoriț. Studiile au fost reluate în 1954, de către Florescu și Bujor. În anii ’60, castrul și așezarea romană au fost degradate, iar în 1976 a fost săpat un șanț pentru o conductă de apă chiar prin mijlocul vestigiilor. În 1985 au fost inițiate săpături de salvare a sitului de către Dan Lichiardopol (MJIAP), iar în 2011 au fost cercetate sistemele de fortificații (val, palisadă, șanțuri). Săpăturile dintre anii 2012-2013 au dus la descoperirea a cinci încăperi din băile romane, au fost realizate studii privind viața cotidiană a soldaților (studii mineralogice comparative, determinare de microelemente și analize de fosfați), desene și relevee detaliate care vor fi utilizate pentru reconstituirea tridimensională (3D) a sitului.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 55

  • Publicat în Turism

Trei noi parcuri fotovoltaice la Mizil și Dumbrăvești

S-a inaugurat la Dumbrăvești-Prahova parcul fotovoltaic care va furniza energie electrică pentru consumul din instituțiile publice și iluminatul stradal. Investiția, în valoare de 2,76 de milioane de lei, a fost cofinanțată de Uniunea Europeană, prin fondul European de Dezvoltare Regională. Parcul este bazat pe un sistem conceput să maximizeze energia solară, respectiv trackere care orientează panoul în timp real înspre soare, astfel încât razele să cadă permanent perpendicular pe celulele fotovoltaice. În total sunt 8 trackere, fiecare cu panouri solare în suprafaţă de 93 mp, care asigură o putere maximă de 12,5 Kw.

O investiție similară, derulată din bani europeni, în cadrul Programului Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice“, a fost realizată în Mizil și tot cu scopul de a asigura energia electrică pentru iluminatul stradal, școli, grădinițe, spital, sediul administrației și alte instituții din subordinea Consiliului Local Mizil. De data aceasta, centrala electrică fotovoltaică, construită tot pe un sistem mobil (trackere), a costat 10 milioane de euro, dispune de 5.688 de panouri solare, grupate în module de 12 panouri fiecare, 158 de invertoare și o centrală electrică cu punct de conexiune la rețeaua națională de transport energie electrică, având o putere instalată de 1,735 MWh. În subdiviziunea de la Mizil a Parcului Industrial Ploiești, firma Metchim Electric SR a dezvoltat o investiție privată asemănătoare. Parcul fotovoltaic ocupă 2,2 ha, are o putere instalată de 0,99 MWh, având un număr de 4.120 de panouri solare și 33 de invertoare.

Maria BOGDAN

Dumbrăveşti - Prahova, o comună bimilenară, hotărâtă să îşi recupereze istoria

Situată în zona centrală a judeţului, la 25 km de Ploieşti şi 15 km de Vălenii de Munte, cu o suprafaţă de 336 ha, străbătută de o mulţime de cursuri de apă: râul Teleajen şi pârâurile Vărbilău, Cosmina, Misleanca şi Glod, dar şi de DJ 102, Ploieşti-Slănic Prahova, drum care o traversează, comuna Dumbrăveştii de Prahova de azi este celebră prin istoria sa multimilenară. Cu Castrul roman de la confluenţa Teleajenului cu Vărbilăul şi Mislea, vezi cu ochii minţii construcţia fabuloasă a edificiului de apărare, din anul 101 e.n, de la Mălăieşti. Iar, puţin mai departe, înspre nord, la Poiana Coţofeneşti, sat care aparţinea pe vremuri comunei, iar azi de comuna vecină, Vărbilău, acum 87 de ani a fost descoperit faimosul Coif de aur de la Coţofeneşti.

Comuna, alcătuită din şase sate cochete de munte: Găvănel, Mălăieştii de Sus, Mălăieştii de Jos, Sfârleanca, Plopeni Sat şi Dumbrăveşti, dă semne de înnoire aproape la fiecare pas. Alături de şantiere de investiţii pot fi observate şi şantiere arheologice, nouă la număr, prin care se are în vedere realizarea unei zone de activităţi ştiinţifice şi de recreere pentru populaţie şi vizitatori.

Dumbrăveştii este o comună bogată în păduri şi livezi, dintre care o parte în sistem intensiv. Alternanţa lor se înfrăţeşte într-un peisaj care încântă ochiul, aşijderea caselor noi, cu coloritul lor care aminteşte de cel al sării din zonă. Iar turlele moderne ale sondelor stau de strajă deasupra livezilor şi păşunilor, anunţând existenţa aici a mai multor rezerve minerale de petrol, de gaze naturale şi sare. În jurul satelor pot fi văzute parcuri de sonde, separatoare şi rezervoare de petrol.

În căutarea originilor aşezării

Un edificiu mare, modern, Primăria domină centrul comunei. Ne întâmpină un bărbat înalt, cu ochii vii, cu o voce puternică, binevoitor. Este primarul Valentin State, pregătit să ne vorbească de istoria comunei. Ne spune că Dumbrăveştiul are o existenţă bimilenară, aşezarea fiind atestată, înainte de toate, de castrul roman de la Mălăieşti de la începutul secolului al II-lea al erei noastre, iar, mai apoi, şi de primii Basarabi . În 1429 Dan al II-lea întăreşte stăpânirea satului Ciobăneşti (azi dispărut) şi Poienile Vărbilău (acolo unde în 1927 a fost descoperit celebrul Coif de aur de la Coţofeneşti).

Comuna era şi rămâne un punct de reper pe vechiul Drum al Sării, motiv pentru care primarul îşi doreşte să recupereze istoria localităţii. De mai mulţi ani a pornit prin ţară şi pe la vecini să descopere rădăcinile... istoriei locale şi cum s-a ajuns să existe mai multe sate cu numele de Mălăieşti. Colecţionează documente, cercetează arhivele. A ajuns şi la Veneţia pentru asta. El este sigur că cele două sate Mălăieşti, componente ale comunei, au fost atestate cam în aceeaşi perioadă ca şi alte trei sate cu acelaşi nume, Mălăieşti, din Basarabia, ba şi altele, aflate dincolo de Nistru. Şi o face cu perseverenţă, prin înfrăţirile de dată recentă între Dumbrăveşti şi acele localităţi din Basarabia, cu care a stabilit şi programe comune de dezvoltare.

Drumul lung al dezvoltării economice şi edilitare a comunei...

Statisticile de dată recentă arată că, începând cu 1990, comuna Dumbrăveşti a cunoscut o dezvoltare în plan economic, social şi cultural. În perioada trecută au fost realizate mai multe investiţii, în plan edilitar-gospodăresc. Două centre culturale, două centre medicale, apă la robinet pentru toţi cei 3.700 de săteni, astfel că azi fiecare sat are drumuri bune asfaltate, dar şi trotuare de-a lungul străzilor, şcoli şi grădiniţe modernizate şi dotate corespunzător.

Mai nou, s-a construit o sală de utilitate publică la Plopeni Sat, cu cămin cultural şi bibliotecă, precum şi cu un dispensar uman. Suma cheltuită de administraţia locală trece de 200 miliarde lei vechi, la un buget local de numai 43 miliarde. Dar construcţiile gospodăreşti continuă şi azi cu poduri şi podeţe peste cursurile de apă din comună, cu asfaltări de drumuri etc.

Primarul, însă, nu pare mulţumit de modul cum este susţinut la accesarea fondurilor europene. Dă exemplu canalizarea care trenează de vreo doi ani, cu o valoare de zece milioane euro, obiectiv care se tot amână. Asta ca să nu mai vorbim de introducerea gazului metan, care, de asemenea, întârzie. Drept urmare, investitorii străini vin şi... pleacă.

„Vin la noi investitori din China şi Coreea, arată primarul Valentin State, care vor să facă fabrici de tractoare şi de alte utilaje agricole, italieni dornici să înfiinţeze o fabrică de prelucrare a fructelor, vin chiar şi investitori germani, interesaţi de Dumbrăveşti. Degeaba. Nu avem gaz metan, mai spune primarul Valentin State. Până atunci, ce să facem? Căutăm să-i susţinem pe meşterii locali în prelucrarea lemnului, care are o tradiţie de peste două sute de ani.“

Rudarii fac demonstraţie de buni meseriaşi

La Plopeni Sat trăiesc de peste două sute de ani câteva sute de rudari veniţi din Oltenia. Cei mai mulţi dintre ei sunt meseriaşi din tată în fiu în realizarea de obiecte din lemn. Ei confecţionează mese, scaune, linguri, furculiţe, ceaune şi copăi, diferite alte vase de tot felul, până la albii şi lavoare. Mai confecţionează şi mobilier din răchită galbenă, dar şi butoaie de toate felurile, tocitori. Fac şi mături, onorând orice comandă pentru a-şi rotunji veniturile. Mai mult de 60 de oameni, prin obiectele măiestrit lucrate pe care le oferă în tot timpul anului, aduc faimă localităţii. Când sunt întrebaţi ce sunt ei nu ezită să spună ferm: „Noi suntem români!“ Între ei se află şi Nicolae Badea, un om la 79 de ani, binecunoscut pentru mulţimea de obiecte din lemn pe care le confecţionează.

Aceştia se alătură efortului colectiv al comunei de a deveni o importantă localitate turistică fiindcă aici există un mare sit istoric cu castru roman, băile romane de la Mălăieşti, dar şi alte nouă situri arheologice care se cuvin a fi cunoscute.

Tocmai pentru a apropia vizitatorul de zonele cuprinse în curs de cercetare arheologică sau de restaurare, primăria va susţine realizarea unei zone cu reconstituiri de clădiri în care să se poată desfăşura activităţi didactice şi de recreere. Astfel, Dumbrăveşti poate deveni o localitate turistică importantă din Prahova şi din ţară.

Cristea BOCIOACĂ

Abonează-te la acest feed RSS