Lumea satului 750x100

update 2 Dec 2020

Bisoca, satul din Buzău cu bogății naturale și spirituale fără egal

Locuitorii din Bisoca, Buzău, au primit o veste bună în această vară: drumul DJ 204C, care pornește din Vintilă Vodă, trece prin Sărulești, ajunge la Bisoca până la hotarul cu Vrancea, va fi reabilitat pentru prima dată după aproape 40 de ani. Consiliul Județean Buzău a obținut un proiect, finanțat prin Programul Național de Dezvoltare Locală, etapa a II-a, în valoare de aproape 80 de milioane de lei, pentru modernizarea a 24,5 km de șosea (dacă poate fi numită șosea, așa cum arată). Separat, drumul până la Mănăstirea Poiana Mărului a intrat în responsabilitatea județului tot pentru reabilitare. Mai puțin plăcut este că durata investiției este de 33 de luni, adică de 2 ani și 9 luni! După modernizare, accesul către comorile din Bisoca va fi, în sfârșit, facil în oricare perioadă a anului.

Situată în nordul județului Buzău, la graniță cu Vrancea, comuna Bisoca se întinde pe 7.267 ha, având un perimetru de peste 341 km, într-un relief de deal și munte, din zona subcarpaților dintre Trotuș și Slănicul Buzăului. Administrativ este organizată în 8 sate destul de răsfirate printre dealuri: Bisoca, Băltăgari, Lacurile, Lopătăreasa, Pleși, Recea, Sările, Șindrila, iar populația a rămas pe undeva pe la 2.700 de locuitori. Așezarea este atestată documentar din 1522 și s-a numit, succesiv, Bisevcea, Bisanca, Bisacea; la începutul secolului al XIX-lea s-a stabilit la denumirea de astăzi, Bisoca. Localitatea face parte din Geoparcul „Ținutul Buzăului“, un teritoriu ce cuprinde elemente de interes geologic, ecologic, arheologic, istoric, cultural deosebite, ce aspiră la titlul de Geoparc UNESCO. Programul a fost inițiat în anul 2007 de Universitatea din București, în parteneriat cu Consiliul Județean Buzău.

Comori ale satului din munte

Bisoca Buzau

Ca în alte localități de munte, natura creează adevărate capodopere. Cu atât mai mult în Buzău, unde relieful este dispus într-un fel anume, care aduce un farmec inconfundabil. Cunoscătorii știu despre ce vorbim. Pe lângă priveliștile senzaționale, care în sine reprezintă potențial turistic, Bisoca are și mai multe obiective ce trebuie musai vizitate. Și începem cu mitul care plutește pe marginea așa-numitei „Masa lui Bucur“, o lespede uriașă, aproximată la 150 de tone, de unde se spune că ar fi plecat ciobanul Bucur cu oile înspre câmpie, punând bazele unei localități ce avea să devină Bucureștiul de mai târziu. Pe urmă ar fi Rezervația naturală forestieră, botanică și geologică „Lacurile Bisoca“, întinsă pe aproximativ 10 ha, importantă mai ales pentru pădurea de Pinus sylvestris, dar și pentru cele patru lacuri, Lacul Rotund și Lacul Sec, rămase fără apă între timp, Lacul Limpede și Lacul Negru, păstrate până în ziua de azi. Ar mai fi apoi „Podu` ăl Mândru“, cel mai înalt deal al comunei, de unde se poate vedea în zare chiar Râmnicul, muntele de sare din satul Sări etc.

Manastirea Poiana Marului

Am lăsat la urmă Mănăstirea Poiana Mărului pentru că are o simbolistică aparte. Ea a fost ctitorită în 1730 ca schit, pe cheltuiala domnitorului Nicolae Mavrocordat, de un nevoitor care avea să devină, în 2003, primul sfânt canonizat din Arhiepiscopia Buzăului; vorbim despre Cuviosul Vasile de la Poina Mărului, care a avut o influență spirituală majoră pentru ortodoxia acelor vremuri. În 2001, în apropierea așezării monahale a fost ctitorit Schitul „Schimbarea la Față“ – Muntioru. Tot în Bisoca a fost organizat un campus pentru copii, prin grija Fundației „Sfântul Sava“, ce conține, în afară de spațiile de cazare pentru beneficiari și voluntari, o biserică în stil maramureșean, în exteriorul căreia este pictată în frescă toată istoria poporului și a spiritualității românești, într-un stil apropiat Mănăstirii Voroneț.

Pe lângă aceste frumuseți naturale și spirituale, frumoși sunt și oamenii acestor locuri. Aceștia sunt vestiți pentru felul în care păstrează tradițiile, meșteșugurile și portul popular. Cumva ei sunt ajutați și de niște asociații, printre care „Zestrea bisoceană“, fondată de niște tineri bisoceni, poate cea mai activă organizație din mediul rural din Buzău.


„Plecai călare ca să merg la Bisoca, sat în două chipuri interesant: mai întâi fiindcă de sub dealul pe care el șade izvorăște Peceneaga, un pârâu cu nume prețios pentru etnografii țării; al doilea, pentru că într-însul trăiesc și se prășesc, din neam în neam, cei mai frumoși bărbați din tot plaiul împrejmuitor.“

(Alexandru Odobescu – Pseudokinegeticos ).


Maria BOGDAN

  • Publicat în Sate
Abonează-te la acest feed RSS