reclama youtube lumeasatuluitv

Zimbrii de la Armeniş, mai aproape de libertate deplină

Cel mai mare proiect de reintroducere a zimbrului care a avut loc vreodată în Europa, iniţiat de Rewilding Europe şi WWF-România, intră într-o nouă etapă. Pe 12 septembrie 2014 cei 17 zimbri din Munţii Ţarcu au fost transferaţi din zona de aclimatizare într-o zonă de semilibertate, beneficiind acum de un ţarc cu o suprafaţă de aproximativ 160 de hectare.

După o perioadă în care se vor adapta la mediul sălbatic şi vor învăţa să supravieţuiască în natură, zimbrii vor părăsi şi acest ţarc şi vor deveni primii care trăiesc în sălbăticie, în Carpaţii Meridionali, din secolul al XVIII-lea încoace. Zona sălbatică în care vor fi eliberaţi în final se întinde pe nu mai puţin de 59.000 de hectare şi face parte din situl Natura 2000 Munţii Ţarcu.

Zona de aclimatizare în care se aflau a contribuit la refacerea zimbrilor de pe urma stresului cauzat de schimbarea structurii sociale şi a habitatului în care se aflau, a alimentaţiei, climei, precum şi de transportul acestora în România. În urma observaţiei directe, specialiştii WWF au constatat ca zimbrii sunt pregătiţi pentru această nouă etapă.

Aria de relativă libertate în care se află acum zimbrii este propice pentru organizarea de tururi ghidate pentru turişti împreună cu rangerii Rewilding Europe-WWF, membri ai comunităţii locale din Armeniş. Zona este împrejmuită doar cu garduri electrice, cu care zimbrii s-au obişnuit deja în ţarcul de aclimatizare.

„În noul ţarc zimbrii vor trăi cât se poate de liber. S-au adaptat repede; de gardul electric nu se mai apropie şi am văzut ochiuri de pădure deja formate în ţarcul de aclimatizare. Sunt gata de acest pas spre libertate deplină“, spune Joep van de Vlasakker, specialistul în zimbri al programului Rewilding Europe.

Despre zimbru

Zimbrul este o specie de bizon care se găseşte în Europa. Animalul a fost descris prima dată în literatura ştiinţifică de Carl Linné în 1758. A fost clasificat abia în 1996 ca specie în pericol, deşi în Europa de Vest zimbrii dispăruseră încă din secolul al XI-lea, mai puţin în Ardennes, unde au rezistat până în secolul al XIV-lea.

Ultimul zimbru din Moldova a fost ucis în 1762, iar din Transilvania în 1790. În estul Europei zimbrii erau proprietatea regilor poloni, lituanieni şi ţarilor ruşi. Regele Sigismund I al Poloniei a instituit pedeapsa cu moartea pentru braconarea zimbrilor în anii 1500. Ultimul zimbru în sălbăticie a fost ucis în Polonia în 1919, iar din lume în 1927, în Caucaz.

În 1927 mai puţin de 50 de zimbri mai rămăseseră în lume, toţi în grădini zoologice, ultimii zimbri în sălbăticie fiind ucişi de braconieri după Primul Război Mondial.

Zimbrii au fost reintroduşi cu succes în sălbăticie începând cu 1951. Se găsesc în zone protejate din păduri din Polonia, Belarus şi Republica Moldova, turme existând şi în Lituania, Ucraina, Rusia şi Kîrgîzstan, iar grădini zoologice din 30 de ţări au exemplare din acest animal.

În pericol de dispariţie

În 2000 specia număra doar 3.600 de exemplare cu un grad mare de consangvinitate, toate fiind descendente din doar 12 indivizi. Din acest motiv zimbrii actuali au o diversitate genetică limitată, fiind foarte vulnerabili la boli.

Zimbrul rămâne şi astăzi cel mai mare mamifer terestru din Europa. Un zimbru are o lungime de aproape 3 metri şi o înălţime de aproape 2 metri, cântărind de la 300 la 920 kg. Este mai înalt, dar mai puţin masiv decât ruda sa apropiată, bizonul american. De asemenea, are păr mai scurt decât acesta. Zimbrii trăiesc în păduri, având foarte puţini duşmani naturali; există doar câteva relatări din secolul al XIX-lea încoace despre atacuri din partea lupilor şi urşilor. Zimbrul este un animal ierbivor.

Zimbrii trăiesc 28 de ani în captivitate, dar în sălbăticie trăiesc mai puţin. Pot avea pui la vârste între 4 şi 20 de ani la femele şi între 6 şi 12 ani la masculi. Teritoriul zimbrilor poate ocupa şi 200 km pătraţi, iar unele turme preferă pajiştile şi poienile din pădure.

Odinioară era prezent pe tot continentul, cu excepţia unor zone din Spania, Italia şi nordul Scandinaviei. Acum însă este mai rar decât rinocerul negru, doar 3.403 exemplare rămânând în toată lumea în libertate sau semilibertate. România este una dintre cele 9 ţări europene cu zimbri care trăiesc în sălbăticie.

Zimbrul este o specie-cheie pentru fenomenul de „resălbăticire“, alimentaţia sa având un impact real asupra vegetaţiei. El consumă iarbă dar şi mărăcini, puieţi şi arbuşti, formând astfel ochiuri de pădure şi un peisaj mozaicat, contribuie la fertilizarea pajiştilor, bătătorindu-le, răscolind nisipul şi noroiul, iar în felul acesta ajută la menţinerea unei diversităţi biologice ridicate.

Impactul proiectului în regiune

Prezenţa zimbrilor în această regiune va contribui la accelerarea proceselor naturale ecologice şi va favoriza atât creşterea biodiversităţii, cât şi dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale. Ecoturismul este una dintre variantele fireşti de dezvoltare a unei zone cu astfel de caracteristici de sălbăticie.

De la sosirea zimbrilor în Armeniş comunitatea locală a cunoscut deja aceste beneficii. Localnicii s-au organizat deja într-o asociaţie locală în vederea oferirii unor servicii de agroturism, iar oaspeţii nu au întârziat să apară. Arhitectura locului cu case tip fortăreaţă, sălaşe bănăţene din piatră, lemn şi ţiglă din satele învecinate (Sat Bătrân, Sub Margine, Plopul) sunt o atracţie în sine, turiştii având ocazia să cunoască măiestriile şi îndeletnicirile oamenilor din zonă.

Munţii Ţarcu sunt parte componentă a uneia dintre ultimele zone sălbatice ale Europei, cu supra­feţe întinse, fără acţiunea intruzivă a omului, unde procesele naturale se pot desfăşura nestingherite. Obiectivul programului Rewilding Europe este să formeze o populaţie de peste 500 de animale, împărţită în cel puţin 3 subpopulaţii, precum şi coridoare ecologice de migraţie pentru animale sălbatice, care să contribuie la îmbunătăţirea conectivităţii cu celelalte zone învecinate.

Rewilding Europe şi WWF-România implementează acest proiect împreună cu comunitatea locală din Armeniş şi din împrejurimi, implicând antreprenori locali, direcţii silvice, asociaţii de vânătoare şi tur-operatori.

Înfiinţată în anul 1961, WWF este una dintre cele mai importante organizaţii internaţionale care deru­lează proiecte pentru conservarea naturii în peste 100 de ţări. Misiunea WWF la nivel global este să oprească degradarea mediului înconjurător şi să construiască un viitor în care oamenii trăiesc în armonie cu natura.

Sorin STAICU

Abonează-te la acest feed RSS