Adama aprilie 2020
update 7 Apr 2020

2013 porneşte cu stângul în cultura cartofului

În consumul anual al românilor, cartoful este trecut în rândul alimentelor de bază, alături de pâine, zahăr, ulei, făină şi carne de pui. În statisticile MADR, cultura tuberculilor nu este consemnată special, fiind înglobată la capitolul... „şi altele“. Pesemne şi acţiunile ori politicile statului legate de această cultură le vom găsi tot la rubrica „şi altele“. Despre situaţia actuală a cartofului şi cum începe acest an pentru cultivatori vorbim cu dr. ing. Luiza Mike, directorul Staţiunii de Cercetare–Dezvoltare a Cartofului Târgu-Secuiesc, unul dintre cei mai buni cunoscători ai problematicii cartofului din ţară.

– În ultimii ani, s-a vorbit în mod constant despre cultura cartofului la modul grav, în termeni fatidici. Care ar fi, din punctul dvs. de vedere, într-o enumerare sumară şi obiectivă, situaţia în prezent?

– Aş putea concentra totul într-o frază: în continuare, piaţa cartofului este una dintre cele mai dezorganizate din România, ca şi cultura în sine, de altfel. După desfiinţarea marilor unităţi agricole şi fărâmiţarea excesivă a suprafeţelor de teren, segmentul de producere a cartofului de sămânţă, de consum şi pentru industrializare a avut constant de suferit. Şi situaţia nu s-a remediat. Dimpotrivă, aş zice că n-am ieşit din declin. Ce câştigăm pe o parte pierdem pe altă parte.

În ultimii ani, cu eforturi supraomeneşti, fermierii au reuşit să facă lucruri bune chiar şi în condiţii vitrege: s-au dotat cu utilaje de ultimă generaţie specifice culturii cartofului, şi-au construit, din fonduri proprii şi din surse atrase, depozite moderne pentru păstrarea tuberculilor, dotate cu echipamente pentru menţinerea microclimatului şi pentru sortat, calibrat şi ambalat, s-au specializat în multiplicarea cartofului de sămânţă, la cartofii pentru consum au ajuns la producţii medii de peste 30 tone/ha. Dar aceste lucruri bune sunt parţial anulate, după cum foarte bine se cunoaşte, în segmentul de valorificare a producţiei, acolo unde sunt multe chestiuni nereglementate, care-l pun pe producătorul român în clară inferioritate faţă de fermierii din restul Europei. Sunt foarte multe aspecte nepuse la punct, nu erau nici acum 5 sau 10 ani, nu sunt nici astăzi.

România ar avea nevoie de 5.000 ha pentru sămânţă, dar cultivă doar 250 ha!

– Ca să ştim de unde plecăm cu restul discuţiei, care mai este suprafaţa de cartof cultivată în România?

– După evidenţele APIA, dar aici sunt trecute numai terenurile care primesc plăţi directe, în 2012 aveam  60.000 ha. Noi, cei care cultivăm cartof şi cunoaştem situaţia din ţară foarte bine, spunem că suprafaţa este de 150.000 ha. Ministerul Agriculturii şi Institutul Naţional de Statistică vorbesc despre 240.000 ha. Deci nu se ştie cu exactitate cât cartof se cultivă.

– Pe ce suprafaţă ar trebui să producem cartof de sămânţă pentru a acoperi necesarul pentru aceste 150.000 ha estimate?

– Ca să ne asigurăm cantitatea necesară de sămânţă ar trebui să producem pe aproximativ 5.000 ha. Ca să aveţi o imagine de ansamblu, vorbind doar despre materialul săditor, în 1987 România producea sămânţă certificată pe 30.000 ha, iar astăzi mai are doar 250 ha. Dacă legislaţia nu se îmbunătăţeşte şi nu se adaptează la condiţiilor din ţara noastră, cultura cartofului pentru sămânţă va dispărea.

– În aceste condiţii, de unde procură fermierii materialul săditor?

– Din producţia internă, până în 10%, că nu avem mai multă sămânţă certificată, din import – în jur de 5%, iar diferenţa de 85% este cartof mărunt, necertificat. De aceea şi producţia medie la nivel naţional este mică, de 12-14 tone, şi suntem aproape ultimii de pe continent, sub aspectul recoltei la unitatea de suprafaţă. Ca preţ, materialul autohton se vinde cu 1,5 lei/kg, iar cel din exterior, cu 4 lei/kg.

– Unde se produce puţinul material săditor certificat?

– În staţiuni şi la mai mulţi multiplicatori autorizaţi. Cu ceva vreme în urmă, în unităţile de cercetare se produceau 25% din necesarul de sămânţă, diferenţa provenind din ferme zonate în Braşov, Harghita, Covasna, Neamţ, Suceava, Botoşani şi Bacău. Noi, la Târgu-Secuiesc, avem 1.400 ha, la Miercurea-Ciuc erau 800 ha, iar la Braşov – 1.800 ha. Astăzi, după ce s-a retrocedat şi fărâmiţat terenul, noi mai avem capacitate să producem sămânţă cetificată pe 80 ha, Braşovul – pe 100 ha, iar Miercurea-Ciuc – pe 50 ha. În unităţile autorizate de multiplicare, fermierii obţin material săditor pentru uzul propriu, nu şi pentru valorificare, din cauză că nu au comenzi certe, iar ei nu-şi permit riscuri, adică să investească 30.000 lei/ha şi să nu aibă unde vinde sămânţa.

Clavibacter-ul bagă din nou sămânţa în groapă

– Pentru anul acesta, care ar fi problemele legate de materialul săditor?

– România are specialişti buni, care ştiu să producă material de calitate superioară. Problema este că noi nu mai avem condiţii propice – de legislaţie, financiare, zonare şi funciare. Realmente nu putem să creăm acele zone închise, în câmp; terenurile sunt, chiar şi în cazul staţiunilor, intercalate de suprafeţe proprietate privată, folosite pentru alte culturi şi este imposibil să asiguri condiţiile obligatorii impuse în cazul materialului certificat, de înaltă valoare biologică. Oricare alte ţări din Uniunea Europeană – şi nu numai – au laboratoare de multiplicare în spaţii protejate, element esenţial, care nouă ne lipseşte. Aşa că problemele noastre de bază sunt cele legate de dăunătorii şi bolile de carantină, cum ar fi Globodera, Dytilenchus, Ralstonia şi Clavibacter. De exemplu, la noi şi la Miercurea-Ciuc, anii trecuţi a fost declarată stare de carantină, din cauza infestării cu putregaiul inelar. Anul acesta, deşi iniţial am fost liberi de carantină, din nou s-a descoperit Clavibacter, aşa că nu am scos la comercializare nimic. Pur şi simplu trebuie să îngropăm toată sămânţa, fiindcă nu avem unde s-o distrugem, şi ne costă o groază de bani să facem această operaţiune, pe lângă pierderile cauzate cu înfiinţarea şi întreţinerea culturii. De aceea am spus şi spun că este obligatoriu ca, în privinţa cartofului de sămânţă, fie că este vorba de staţiuni, fie de multiplicatori autorizaţi, să avem politici clare de sprijin, de protecţie din partea statului pentru crearea de biotehnologii în vederea obţinerii materialului liber de agenţi patogeni, înfiinţarea unor laboratoare pentru obţinerea minituberculilor din soiurile valoroase, cerute de producători, o nouă redimensionare a zonelor închise pentru producerea seminţelor, crearea unor unităţi specializate pentru valorificarea materialului certificat etc. Altfel o să pierdem şi ceea ce mai avem!

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR.6, 16-31 MARTIE 2013

Prognoza meteo populară pe 2013. Calendarul cu foi de ceapă

Calendarul cu ceapă este pentru locuitorii satelor din Bucovina cea mai sigură prognoză meteo.

La vârsta de 84 de ani, Iustina Vasiluţ din Poiana Stampei face în fiecare an calendarul de ceapă, încă de când era copil, şi spune că nu a dat greş niciodată.

Mai mult decât atât, obiceiul este moştenit de la bunica sa care făcea calendarul şi a fost continuat şi de mama sa. De la doamna Iustina am aflat că pe 31 decembrie se aleg şase cepe „nu din cele mai mari“ care se aşază una după alta şi câteva foi de hârtie. Se scriu pe fiecare foaie de hârtie câte trei luni ale anului (un trimestru), apoi se aşază foile de hârtie de o parte şi de alta a celor şase cepe, în sensul acelor de ceasornic.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Silviu Buculei
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2013

Semne încurajatoare pentru 2013, stare bună la toate culturile

La început de ianuarie 2013 culturile agricole se prezintă în general bine, după cum spun producătorii. Chiar dacă în toamnă premisele nu păreau tocmai favorabile – pe fondul secetei în special –, între timp starea culturilor s-a îmbunătăţit, mai ales după precipitaţiile din ultima parte a anului, inclusiv zăpada din decembrie. Deocamdată, semnele pentru 2013 sunt încurajatoare, mai rămâne însă ca şi vremea să ţină în continuare cu agricultorii. 

Interes crescut pentru grâu

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Ioana GUŢE

Miniştrii europeni ai pescuitului au ajuns la un acord cu privire la cotele pentru 2013

Miniştrii pescuitului din Uniunea Europeană au semnat joi dimineaţa un acord cu privire la cotele pentru captură în anul 2013, net mai modeste decât propunerile prezentate de comisarul european pentru pescuit Maria Damanaki, care ar fi dorit să reducă semnificativ capturile, transmite AFP.

'Acordul a fost încheiat joi la ora locală 06:49', a anunţat ministrul francez al pescuitului, Frédéric Cuvillier, pe contul său de twitter.
A fost nevoie de două zile şi două nopţi de negocieri pentru a se ajunge la un acord care să mulţumească Parisul, Madridul şi Dublinul, autorităţile din cele trei ţări considerând mult prea 'brutale' propunerile avansate de comisarul european Maria Damanaki.

În funcţie de zonele de pescuit, Damanaki ar fi dorit o reducere de 20% până la 38% a capturilor la peşte undiţar, cu 20% până la 35% pentru morun, de 32% pentru merluciu, 20% până la 55% pentru eglefin, 20% până la 80% pentru limbă-de-mare şi de 20% până la 40% pentru sardine. În ceea ce priveşte creveţii, Damanaki a cerut o reducere de 18% până la 21% a cotelor de pescuit.

La sfârşitul negocierilor s-a convenit ca în zonele de pescuit din Marea Celtică cotele pentru eglefin să fie reduse cu 15% în loc de 55%, cât propunea Comisia. În Golful Gasconiei, cotele pentru creveţi au rămas stabile în condiţiile în care Bruxellesul a solicitat o scădere de 18% în timp cota pentru limbă-de-mare va scădea foarte uşor cu 3,5%.

Cuvillier a precizat că acordul convenit prevede 'creşterea sau stabilizarea cotelor pentru majoritatea stocurilor din Marea Nordului, Marea Mânecii, Golful Gasconiei şi Marea Celtică.

Spania s-a declarat şi ea 'foarte mulţumită, deoarece acordul răspunde tuturor solicitărilor noastre', a subliniat ministrul spaniol al agriculturii, Miguel Arias Canete.

România a reuşit, în cadrul Consiliului AGRIFISH, desfăşurat marţi la Bruxelles, să menţină cotele de pescuit pentru calcan şi şprot din Marea Neagră, deşi Comitetul ştiinţific a recomandat reducerea acestora cu 15%. Astfel, cota de calcan pentru anul viitor comună pentru România şi Bulgaria va fi de 43,5 tone, iar cea de şprot - de 3.422 de tone.

Sursa Agerpres

2013, un an agricol mai bun decât 2011?

În septembrie, când seceta se simţea din plin în toată ţara, nimeni nu îşi imagina că toate culturile de toamnă vor răsări şi se vor dezvolta în condiţii bune. Acest lucru neaşteptat s-a întâmplat totuşi, pentru că a plouat – nu mult, dar suficient şi pe suprafeţe mari –, iar vremea a fost caldă până în decembrie.

Dr. ing. Lucian Buzdugan, director general al TCE 3 Brazi Brăila, apreciază că, la momentul de faţă (n.r. început de decembrie), rapiţa şi grâul arată mai bine chiar decât în toamna anului 2010, după cum se prezintă câmpul, ca nivel de creştere şi uniformitate. Din acest motiv, teoretic, producţiile din vară vor fi mai bune decât în 2011, un an de referinţă în ceea ce priveşte producţiile mari înregistrate.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Traian DOBRE
LUMEA SATULUI, NR.24, 16-31 DECEMBRIE 2012

Produsele alimentare româneşti de tradiţie vor putea obţine ştampila de calitate, din 2013

Produsele alimentare româneşti de tradiţie precum salamul de Sibiu sau şunca de Praga vor putea obţine ştampila de calitate de anul viitor, dacă producătorii se vor înregistra în sistemul de certificare a calităţii produselor alimentare, respectiv în Registrul Naţional al Calităţii Produselor, acesta fiind un nou proiect iniţiat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) în parteneriat cu industria alimentară din România.

"Am discutat cu reprezentanţii industriei alimentare româneşti şi sunt de acord să avem un standard de calitate pentru produsele agricole şi produsele alimentare, unde se va putea înregistra, benevol, orice producător care doreşte recunoaşterea calităţii produsului propriu. Sunt produse din carne făcute încă din anii '60, de foarte bună calitate şi cu un gust excepţional, dar pentru care în momentul de faţă costurile sunt ridicate. Având această ştampilă de calitate, consumatorul vede că este un produs mai deosebit şi merită să dea un ban în plus", a declarat, pentru AGERPRES, secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, Achim Irimescu.

Noul proiect iniţiat de MADR vizează înfiinţarea Registrului Naţional al Calităţii Produselor (RNCP) şi acordarea mărcii pentru Produs Naţional de Calitate. Înscrierea operatorilor economici care desfăşoară activităţi în domeniul producerii şi comercializării produselor are un caracter opţional şi oferă dreptul înscrierii în RNCP al tuturor operatorilor economici din industria alimentară cu condiţia respectării prevederilor legale privind protecţia vieţii şi sănătăţii populaţiei.

Reprezentantul MADR a precizat că actual proiect de act normativ nu are nicio legătură cu controversatul proiect privind Registrul Industriilor Alimentare (RIA), RIA, subliniind că acesta din urmă a fost o mare greşeală întrucât nu era în conformitate cu normele europene.

Conform proiectului RIA, toţi operatorii economici din România care desfăşurau activităţi în domeniul producerii şi comercializării produselor alimentare aveau obligativitatea înregistrării în acest registru, altfel riscând să îşi piardă dreptul de a mai comercializa produsele pe piaţă. Proiectul RIA a fost iniţiat anul trecut de echipa fostului ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără, preluat şi completat de echipa ministrului Stelian Fuia, dar care nu a fost bine primit de industrie şi nici de Autoritatea Veterinară, argumentând că toate produsele prezente pe piaţă sunt verificate şi certificate, în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene, iar introducerea RIA încălca legislaţia europeană privind responsabilitatea producătorului pentru reţeta proprie.

"RIA a fost o mare gafă pentru că intra în contradicţie cu ceea ce se întâmplă la nivel european. Practic, nu-l poţi obliga pe producător să îţi dea reţeta, adică ceea ce pune în produs, ci doar să scrie pe produs ce conţine acesta. Este responsabilitatea lui. Dacă m-a otrăvit intră el în puşcărie. Noi avem o instituţie la nivel naţional - ANSVSA - care verifică siguranţa alimentelor, însă ceea ce se pune într-un produs este în responsabilitatea producătorilor", a menţionat Achim Irimescu.

Noul proiect privind introducerea unui standard de calitate a fost bine primit de industria alimentară, în prezent documentul fiind în discuţii la nivel tehnic.

"Am avut discuţii cu preşedinţii de companii din industrie, cu reprezentanţii Romalimenta şi Rompan şi a rămas să discutăm la nivel tehnic pe proiectul respectiv, iar ulterior să agreăm textul. Noi le vom oferi astfel o ştampilă de calitate pe produs, după ce vom verifica produsul, iar consumatorul va şti că este unul deosebit, sănătos şi de calitate. Dacă vom avea şi producători străini interesaţi de obţinerea standardului nostru de calitate, cu atât mai bine. Vom merge în străinătate să verificăm cerinţele şi pe urmă vom putea acorda această ştampilă pe produs", a explicat secretarul de stat în MADR.

Asociaţia pentru Promovarea Alimentului Românesc (APAR) consideră că iniţiativa legislativă a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de a introduce un sistem pentru certificarea calităţii produselor alimentare va contribui la însănătoşirea mediului de afaceri şi va creşte oferta produselor alimentare de calitate pe piaţa românească.

"MADR propune pentru prima dată o abordare a problemei într-o manieră europeană, acordând Protecţie Naţională de Calitate - PNC produselor alimentare, după modelul de certificare europeană a Indicaţiilor Geografice - IGP, Denumirilor de Origine - DOP (Reg. CE 510/2006) şi Specialităţilor Tradiţionale Garantate -STG (Reg. CE 509/2006)", a declarat recent, pentru AGERPRES, preşedintele APAR, Ştefan Pădure.
Pentru a primi PNC asociaţiile profesionale din industria alimentară stabilesc Standardele de Calitate ale produselor alimentare corespunzătoare ramurii în care operează (Asociaţia Cărnii pentru preparatele din carne, Asociaţia Pâinii pentru produsele de panificaţie, etc. Ulterior, MADR, prin acceptarea Standardelor de Calitate provenite de la asociaţiile profesionale, devine depozitarul acestora şi responsabil cu atribuirea Protecţiei Naţionale a Calităţii (PNC), precum şi cu respectarea lor. Activităţile vor intra în coordonarea Direcţiei pentru Industrie Alimentară din cadrul MADR.

Producătorul care doreşte obţinerea mărcii naţionale de calitate şi a PNC, atestând astfel respectarea standardului de calitate asumat voluntar, va depune documentaţia descărcată de pe Internet la Camera Agricolă locală, în vederea verificării conformităţii dosarului. Camera Agricolă va înainta unui Organism de Inspecţie şi Certificare - OIC agreat de MADR dosarul producătorului în vederea certificării informaţiilor transmise iar OIC, după efectuarea auditului de certificare la producător, va înainta un raport de evaluare către producător şi către Direcţia de Industrie Alimentară din Ministerul Agriculturii, cu rezultatul auditului.

Dacă rezultatul auditului este pozitiv, DIA va înscrie producătorul cu produsul pentru care a solicitat PNC în Registrul Naţional al Calităţii Produselor şi va da dreptul de folosire a mărcii PNC producătorului, pentru produsul înregistrat.

"Putem observa caracterul viu al legii, neimplicarea statului în mecanismele economiei de piaţă şi libera opţiune a producătorului român sau european de a accesa vectorul calităţii produselor alimentare. Consumatorul va fi cel care va decide la raft ce produs să achiziţioneze, având prin introducerea acestei certificări naţionale şi opţiunea de calitate certificată. Astfel, vom avea standarde de calitate aplicabile tuturor ramurilor industriei alimentare, pentru toţi operatorii interni şi internaţionali, care doresc să facă produse alimentare de calitate. Consumatorul va avea de ales între două produse cu acelaşi nume, sigure din punct de vedere sanitar veterinar, dar unul fiind de calitate certificată şi unul neavând această calitate. Sperăm într-o aprobare cât mai rapidă a legii pentru a deveni funcţională şi a contribui la însănătoşirea mediului de afaceri şi a creşterii ofertei produselor alimentare de calitate pe piaţa românească", a spus Ştefan Pădure.

Printre produsele cu calitate certificată s-ar putea regăsi salamul de Sibiu, şunca de Praga, salamul Victoria, mai multe sortimente de pastramă sau de pâine, toate fiind produse de tradiţie în România.

Sursa AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS