În județul Gorj există o pictură misterioasă pe o stâncă de lângă Mănăstirea Tismana, din judeţul Gorj, mai greu de interpretat fără aflarea poveştii care se ascunde în spatele acesteia. Devenită una dintre cele mai populare picturi arhaice, aceasta este executată cu o tehnică necunoscută.

Provenienţa desenului este asociată cu o minune a Sfântului Nicodim, prin care a reuşit să împietrească un șarpe uriaș care venea spre chilia lui, rostind o rugăciune.

Sfântul Nicodim și şarpele, întruchiparea geniului răului

Despre strania pictură cu șarpele împietrit nu se știe încă nimic cu exactitate. Într-o biografie a Sfântului Nicodim se scrie: „În marginea podişului, sub masivul muntos, se deschidea o peşteră adâncă prin care curgea un izvor de apă. La o mare înălţime se afla o altă peşteră micuţă. Cuviosul Nicodim s-a urcat la acea peşteră, însă îi iese în cale un şarpe, năpustindu-se spre el. A făcut semnul Sfintei Cruci spre şarpe cu crucea de plumb pe care o purta la gât şi acesta a ieşit din grotă, s-a izbit de stâncă şi a plesnit. Spre pomenirea acestei minuni făcute cu rugăciunea Sfântului, s-a închipuit acel şarpe în piatra de deasupra intrării în peşteră. Astăzi se mai văd cu greu pe stâncă urmele formei de balaur, căci pe măsură ce scade credinţa în lume se şterg şi urmele minunilor. Sfântul Nicodim a făcut să piară şarpele, întruchiparea geniului răului. Element al peşterilor cabirice şi mitraice, şarpele trebuia să ia parte la aducerea jertfelor, dar rugăciunea Sfântului face ca locul să devină curat pentru a putea ridica aici jertfelnic lui Dumnezeu.“

Povestea vieții Sfântului este una la fel de misterioasă. Se spune că Sfântul Nicodim a stat timp de trei zile ca să se reculeagă pe versantul unui munte de lângă Mănăstirea Tismana. Locul este marcat astăzi de o cruce. „Coborând Sfântul din peşteră a stat 3 zile în picioare la rugăciune, iar a treia zi, pe la miezul nopţii, s-a pogorât lumină din cer peste Sfântul şi s-a făcut ca un stâlp de foc şi glas din lumină zicându-i: „Aici să-Mi înalţi jertfelnic în cinstea Adormirii Maicii Mele cu adunare de monahi. Darul Meu şi mila Mea şi a Maicii Mele, prin rugăciunile Tale nu va lipsi dintru acest lăcaş până la sfârşit şi iată că-Ţi dau Ţie putere peste toate duhurile necurate şi să tămăduieşti cu darul Meu toate bolile şi toate neputinţele din oamenii cari vor veni la Tine în locaşul acesta cu credinţă“, se notează în biografia Sfântului Nicodim.

S-a retras pe Muntele Athos

În jurul personalității Sfântului Nicodim circulă nenumărate legende. Anul naşterii sfântului este 1310, iar, potrivit călugărilor de la Tismana, Sfântul Nicodim ar fi trecut la cele veşnice la vârsta de 96 de ani după sărbătoarea Naşterii Domnului din 1406, la 26 decembrie. „Mulţi istorici l-au socotit ca fiind grec de neam sau grec după tată şi sârb după mamă, chiar înrudit cu cneazul Lazăr al Serbiei. Alţii, între care şi marele cărturar Nicolae Iorga, susţin că se trăgea dintr-o familie de macedoromâni din jurul oraşului Prilep, din Macedonia. Aşa se explică de ce a venit în părţile noastre şi s-a arătat atât de mult legat sufleteşte de poporul român“, explică prof. dr. Mircea Păcurariu, autorul unei biografii a Sfântului Nicodim de la Tismana.

Sfântul Nicodim s-a retras la Muntele Athos şi a renunțat la toată averea familiei. „S-a oprit la Mănăstirea Hilandar, unde egumenul l-a primit ca «frate». Noul ucenic al Athosului învaţă aici temeinic limbile greacă şi slavonă, dar culege şi multe învăţături din scrierile Sfinţilor Părinţi şi ale scriitorilor bisericeşti. Credinţa lui jertfelnică, dragostea lui faţă de toţi, râvna spre cele bune şi folositoare, smerenia, posturile şi rugăciunea neîncetată l-au făcut cunoscut tuturor, încât la vremea cuvenită, după trei ani de ucenicie, a primit îngerescul chip al călugăriei, primind numele Nicodim. A fost hirotonisit ierodiacon, iar la scurt timp – preot ieromonah. Preţuit de toţi, după trecerea la cele veşnice a egumenului, soborul mănăstirii l-a ales în fruntea obştii călugareşti de la Hilandar. S-a dovedit şi în această slujire un neîntrecut gospodar şi bun îndrumător al călugărilor, ostenind zi şi noapte alături de ei, în posturi şi rugăciuni, în copierea de manuscrise şi alte îndeletniciri potrivite cinului călugăresc“, mai arată prof. dr. Mircea Păcurariu.

Anca Lăpușneanu