Adama Sultan iulie 2020
update 3 Aug 2020

Poiana Stampei - locul unde copiii sunt păstrătorii tradițiilor bucovinene

Aflată la hotarul dintre Moldova și Ardeal, în lungul Drumului Național 17, Vatra Dornei – Bistriţa, comuna Poiana Stampei este amintită documentar încă din anul 1593, de pe vremea domniei lui Aron Vodă. Poziţia geografică, frumuseţea peisajului și Rezervaţia Naturală Biologică „Tinovul Mare“, unică în ţară, fac ca această localitate să se afle printre atracţiile turistice din zona Bucovinei. Casa-Muzeu, amplasată în centrul comunei, oferă vizitatorilor o imagine inedită despre arhitectura zonei, frumuseţea portului popular, tradiţii şi obiceiuri păstrate până astăzi. În incinta acesteia, dar și în Casa de Cultură „Elisei Todașcă“ se desfășoară periodic activități care marchează diferite evenimente din viața comunității, punând în valoare potențialul local. Formațiile artistice, din care fac parte în primul rând elevii școlii, participă la manifestări cultural-artistice zonale și naționale, expoziții, concursuri, concerte, spectacole, promovând zestrea spirituală și valorile specifice localității și Bucovinei. Printre acestea se numără și Cercul ,,Micii meșteșugari“, îndrumat de prof. drd. Dorina Paicu, directoarea Școlii Gimnaziale Poiana Stampei.

Zestrea unei naţiuni o constituie graiul, portul, obiceiurile şi religia

Cercul ,,Micii meşteşugari“, a apărut la inițiativa unei iubitoare a tradițiilor din această zonă, profesoara Dorina Paicu, din necesitatea familiarizării tinerilor cu activităţile cu caracter folcloric din zonă: şezători, hore, clăci, descântece, nunţi, botezuri, înmormântări, formarea deprinderilor de a practica meserii tradiţionale cum ar fi ţesut, cusut, lemnărit, cojocărit şi de a se iniţia în tainele meşteşugurilor, precum încondeierea ouălor de Paşti, pictura religioasă pe lemn sau pe sticlă, sculptură în lemn. Un alt obiectiv al cercului a fost și a rămas cunoașterea și culegerea de folclor autentic din zonă, formarea simţului estetic şi a dragostei pentru tot ce înseamnă folclor şi tradiţii, recunoaşterea portului popular şi a obiectelor tradiţionale locale prin caracteristicile de autenticitate, dar și cunoaşterea etapelor de lucru pentru a obţine obiectele populare finite.

„Zestrea unei naţiuni o constituie valorile sale culturale şi tradiţionale: graiul, portul, obiceiurile şi religia. Când acestea sunt pe cale de dispariţie putem vorbi de un proces ireversibil de degradare a naţiunii şi chiar de dispariţie a acesteia.

Astăzi, când facem parte din familia unită a ţărilor europene, când relaţiile dintre aceste state, bazate pe încredere şi într-ajutorare, sunt mult mai prietenoase, când graniţele devin treptat doar imaginare, naţiunile pot dăinui în timp prin ce au mai trainic şi mai valoros.

Pentru ca generaţiile care ne urmează să cunoască rădăcinile poporului şi evoluţia sa pe treptele istoriei, este de datoria noastră, a celor cu misiunea de educatori, să le lăsăm cât mai puţin alterată zestrea de care vorbeam, pentru a ne recunoaşte şi a nu uita că am fost şi că suntem români.

Oriunde, în Europa şi în lume, oricâtă unitate în diversitate ar exista, ceea ce ne păstrează identitatea sunt graiul, portul şi obiceiurile.

Această preocupare de transmitere spre viitor a tradiţiilor şi obiceiurilor locale s-a păstrat de-a lungul timpului şi în localitatea noastră prin activităţi de ţesut, cusut, cojocărit, cântece transmise prin viu grai, dansuri populare, obiceiuri etc.“, ne-a spus prof. drd. Dorina Paicu.

Cercul ,,Micii Meşteşugari“, locul de familiarizare a tinerilor cu activităţile cu caracter folcloric

Întâlnirile periodice ale membrilor Cercului „Micii Meşteşugari“ au făcut posibilă organizarea şezătorii tradiţionale și a obiceiului de nuntă prezent în repertoriul formaţiei „Flori de merișor“, colecţionarea de la bătrâni a unor elemente de folclor: strigături, cimilituri, ghicitori, zicători, proverbe, legende etc., adunarea obiectelor vechi pentru activităţile proprii şi pentru Casa-Muzeu, participarea la festivaluri naţionale şi internaţionale de folclor.

În prima lună a acestui an, în cadrul activității „Din bătrâni se povesteşte…“ copiii au avut o întâlnire cu bătrânii din sat pentru a investiga date despre istoria localităţii, datinile şi obiceiurile locale, iar până în luna mai, pe lâgă atelierele de încondeiat ouă, pictură pe hârtie/lemn/piatră/sticlă, cusut, sculptat, micii meșteșugari și-au propus să participle la numeroase activităţi organizate în programul Consiliului Județean Suceava, „Paştele în Bucovina“, dar și la festivaluri și concursuri naționale dedicate meşteşugurilor artistice tradiţionale.

„Aceste activităţi s-au practicat şi se mai practică încă în grupuri mici, pe familii.

În rândul copiilor, ca forme de manifestare liberă a aptitudinilor şi deprinderilor însuşite în familiile cu tradiţii, s-au creat Cercul «Micilor meşteşugari», formaţiile «Flori de pe Dorna» și «Flori de merișor» care au în repertoriu un obicei de nuntă din zonă, o şezătoare tradiţională, colinde şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou.

Printre obiectivele propuse cele mai importante ar fi: promovarea culturii şi tradiţiilor locale şi zonale; dezvoltarea abilităţilor practice în materie de confecționare de obiecte de artă populară/gastronomie locală; interpretarea folclorului autentic; aplicarea criteriilor estetice şi morale în aprecierea valorilor“, consideră profesoara Dorina Paicu.

Premii naționale și internaționale în cei 10 ani de activitate

La nici un an de la înființare, în 2010, Cercul „Micii meșteșugari“ obține Premiul I, apoi Premiul Special în 2011 și în 2012, precum și Marele premiu al Festivalului Național al Ouălor Încondeiate, Ciocănești. Începând cu anul 2012, cel puțin un membru al cercului este prezent la faza națională a Olimpiadei „Meșteșuguri artistice tradiționale“ de la Sibiu, aducând premii importante județului Suceava: Czutka Alina, la ouă încondeiate (premii I și Premiul special al Muzeului „Astra“ pentru păstrarea tradiției), Chiperi Geanina (pentru cusături), Pentelescu Ionela, Chiforescu Medeea, pentru ouă încondeiate. Membrii cercului obțin în fiecare an numeroase premii la Concursul Interjudețean „Tradiție – valoare sacră“ și sunt laureați la Festivalul Internațional „Cătălina“, Iași, Festivalul Național „Cocoșul de Hurez“, Vâlcea, Concursul Național „Târgul copiilor meșteșugari”, organizat la Vatra Dornei, Concursul  Interjudețean „Paștele din sufletul copiilor“ de la Vlădeni, Botoșani, „Paștele în Bucovina – Culorile credinței“. O mare parte dintre membrii cercului au devenit meșteri populari foarte talentați. 

Silviu BUCULEI


GALERIE FOTO

Boboteaza – tradiţie şi credinţă la Poiana Stampei

În comuna suceveană Poiana Stampei se mai păstrează încă nealterate vechile obiceiuri de iarnă. În localitatea situată la graniţa dintre Ardeal şi Bucovina iernile sunt ca în poveşti, cu zăpadă şi cu geruri năprasnice. Sărbătorile de Iarnă încep cu postul pe care îl ţine aproape tot satul, în Ajunul Crăciunului se merge cu colinda la fiecare casă, iar în prima zi de Crăciun toată lumea merge la biserică, îmbrăcată în costum popular. Seara, fiii satului plecaţi în toate colţurile ţării sau peste hotare, împreună cu părinţii şi toţi cei dragi se întâlnesc la Casa de Cultură, unde are loc spectacolul „Sfânta seară de Crăciun“, în care evoluează ansambluri de datini şi obiceiuri din comună şi din judeţ. De Anul Nou se organizează cete care au în componenţă capre, urşi, ţigani, mascaţi, însoţite de muzicanţi care fac urări la fiecare casă. Sfârşitul Sărbătorilor de Iarnă este marcat de sărbătoarea Botezului Domnului şi prăznuirea cinstitului şi slăvitului proroc Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului.

O cruce de gheaţă presupune o zi de muncă în ger

În fiecare an, sfinţirea cea mare a apei, în ziua de Bobotează, se face la un altar de gheaţă realizat pe malul râului Dorna care traversează comuna. În ajun, cei mai vrednici gospodari se duc la râu unde, în amonte, decupează blocuri de gheaţă, pe care le transportă la locul de rugăciune pentru a fi făcută crucea mare din gheaţă şi masa pe care preoţii aşază Evanghelia şi celelalte obiecte de cult. În trecut, localnicii foloseau ca unelte ferăstrăul şi toporişca, iar acum taie gheaţa cu drujba. Gheaţa din apa râului Dorna este recunoscută în zona Bucovinei şi a Bistriţei pentru puritate; în iernile mai calde, când în zona de şes şi deal nu îngheaţă apele, gheaţa necesară confecţionării crucilor care se pun în curtea bisericilor este adusă din Dornişoara, sat component al comunei Poiana Stampei, cunoscut prin temperaturile deosebit de scăzute.

Pregătirea sfinţirii apei se face cu multă atenţie

Locul de desfăşurare a slujbei se alege împreună cu preotul satului, într-un spaţiu larg, ferit de vânt, lângă o punte de lemn care traversează râul Dorna şi unde, pe timp de vară, turiştii care practică river rafting sunt aşteptaţi cu plăcinte calde, ceai şi ţuică fiartă. Înainte de răsăritul soarelui, gospodarii aduc fân la altarul de gheaţă. Aşa cum am aflat chiar de la cei care amenajează locul, Preacurata şi Preabinecuvântata Fecioară l-ar fi născut pe Domnul nostru Iisus Hristos într-un grajd de animale.

Pentru slujba de Bobotează este adusă apă neîncepută, de la un izvor din munte, care este pusă în vase mari. Tot dimineaţă se tăie şi se scoate din râu o bucată de gheaţă, pentru ca preotul să poată sfinţi şi apa râului.

Sfinţirea apei respectă o tradiţie moştenită de peste 100 de ani. Nu există slujbă de Bobotează fără cruce de gheaţă. În anii când nu a fost ger şi apa nu a îngheţat la Dornişoara – iar aceasta s-a întâmplat de foarte puţine ori – oamenii au făcut cruce de gheaţă cu ajutorul tiparelor confecţionate din lemn, în care s-a pus apă la îngheţat în frigidere. Sătenii consideră crucea de gheaţă ca fiind ciclul vieţii, ea făcând legătura între Botezul Domnului şi răstignirea Sa. „Ridicarea crucii de gheaţă este o datorie de onoare pentru noi, cetăţenii comunei Poiana Stampei“, ne-a spus Ioan Pilug, unul dintre sătenii care este prezent în fiecare an la procesiunea de la râul Dorna.

Procesiune şi ceremonial religios de sfinţire a apei pe malul râului Dorna

După Sfânta Liturghie, la biserică, toată suflarea satului rosteşte ultimele colinde de la Sărbătorile de Iarnă, vechi, tradiţionale zonei de munte, care reflectă prin versuri viaţa oamenilor simpli de pe aceste meleaguri, multe dintre ele culese de profesoara Dorina Paicu şi membrele grupului folcloric „Flori de pe Dorna“. Apoi, se porneşte din faţa Bisericii „Sf. Arh. Mihail şi Gavril“, situată în centrul comunei, în procesiune până la râul Dorna, unde se desfă­şoară ceremonialul religios de sfinţire a apei. Acesta aminteşte de Botezul Domnului în apa Iordanului, sărbătoare numită şi Epifania sau Teofania, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii deoarece nimeni nu poate deveni creştin fără botez.

Întreg ceremonialul religios, la care participă toată suflarea comunităţii, se desfăşoară în jurul crucii de gheaţă şi le reaminteşte localnicilor cele petrecute la apa Iordanului, când Iisus a venit din Galileea la râul Iordan, unde era Ioan Botezătorul, cerând să fie şi el botezat.

Preoţii Domiţian Tătaru şi Constantin Jbanca cheamă, în genunchi, puterea Duhului Sfânt, pentru ca apa sfinţită să aibă puterea de a sfinţi viaţa oamenilor şi a satului prin binecuvântarea Domnului. Conform preotului Domiţian Tătaru, Boboteaza este o manifestare a celor trei Persoane ale Treimii: Fiul se botează în Iordan de către Ioan, Spiritul Sfânt se coboară asupra lui Iisus, iar Tatăl din Cer Îl declară ca fiind Fiul său.

Stropirea ogorului cu apă sfinţită aduce rod bogat

„Când fac sfinţirea apei mă rog ca apa aceasta să se sfinţească cu puterea, cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Duh, pentru ca să se pogoare peste ea lucrarea cea curăţitoare a Treimii celei mai presus de fire, pentru ca să fie tămăduitoare sufletelor şi trupurilor şi să izgonească toată puterea cea potrivnică. Prin gustarea şi stropirea cu apă sfinţită să ne trimită Dumnezeu binecuvântarea Sa, care să ne spele de întinăciunea patimilor. Din această apă se vor adăpa păsările cerului, peştii şi celelalte făpturi din ape, păstorii vor aduce animalele la râu pentru a le potoli setea, oamenii îşi vor uda ogorul pentru a avea rod bogat. Dacă va fi apă pe râurile şi lacurile noastre, noi nu vom suferi de sete şi de arşiţă. Potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi, «firea apei celei sfinte este ca să spele şi trupul, şi sufletul Său». Această apă sfinţită de preot poartă în ea puterea curăţitoare şi sfinţitoare a harului dumnezeiesc. De aceea, cu ea se stropesc şi lucrurile care trebuie binecuvântate sau sfinţite, cum ar fi binecuvântarea şi sfinţirea prapurilor, sfinţirea crucii şi a troiţelor, a clopotului, a vaselor şi veşmintelor liturgice, sfinţirea icoanelor, a bisericilor, a antimiselor şi a Sfântului şi Marelui Mir. Pe multe dintre acestea le vom sfinţi în acest an, pentru că Bunul Dumnezeu ne ajută, iar, după trei ani de la incendiu, biserica noastră se reconstruieşte cu ajutorul dumneavoastră“, a spus preotul Domiţian Tătaru.

După slujba de sfinţire a apei, transformată în agheasmă, fiecare sătean ia apă sfinţită în vasele cu care a venit de acasă. Pe drumul de întoarcere toţi cei prezenţi la slujba de Bobotează strigă „Chiraleisa!“ pentru belşugul roadelor din acest an, pentru a avea furaje şi animale sănătoase, pentru a fi feriţi de boli şi primejdii. În drumul spre casă, sătenii toarnă câte puţină agheasmă în fântânile întâlnite în cale, iar odată ajunşi în gospodărie, oamenii stropesc cu aceasta curtea, casa, grajdul, animalele din grajd, pomii din livadă.

GALERIE FOTO


Silviu Buculei

Abonează-te la acest feed RSS