reclama youtube lumeasatuluitv
update 6 Dec 2019

Boboteaza – tradiţie şi credinţă la Poiana Stampei

În comuna suceveană Poiana Stampei se mai păstrează încă nealterate vechile obiceiuri de iarnă. În localitatea situată la graniţa dintre Ardeal şi Bucovina iernile sunt ca în poveşti, cu zăpadă şi cu geruri năprasnice. Sărbătorile de Iarnă încep cu postul pe care îl ţine aproape tot satul, în Ajunul Crăciunului se merge cu colinda la fiecare casă, iar în prima zi de Crăciun toată lumea merge la biserică, îmbrăcată în costum popular. Seara, fiii satului plecaţi în toate colţurile ţării sau peste hotare, împreună cu părinţii şi toţi cei dragi se întâlnesc la Casa de Cultură, unde are loc spectacolul „Sfânta seară de Crăciun“, în care evoluează ansambluri de datini şi obiceiuri din comună şi din judeţ. De Anul Nou se organizează cete care au în componenţă capre, urşi, ţigani, mascaţi, însoţite de muzicanţi care fac urări la fiecare casă. Sfârşitul Sărbătorilor de Iarnă este marcat de sărbătoarea Botezului Domnului şi prăznuirea cinstitului şi slăvitului proroc Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului.

O cruce de gheaţă presupune o zi de muncă în ger

În fiecare an, sfinţirea cea mare a apei, în ziua de Bobotează, se face la un altar de gheaţă realizat pe malul râului Dorna care traversează comuna. În ajun, cei mai vrednici gospodari se duc la râu unde, în amonte, decupează blocuri de gheaţă, pe care le transportă la locul de rugăciune pentru a fi făcută crucea mare din gheaţă şi masa pe care preoţii aşază Evanghelia şi celelalte obiecte de cult. În trecut, localnicii foloseau ca unelte ferăstrăul şi toporişca, iar acum taie gheaţa cu drujba. Gheaţa din apa râului Dorna este recunoscută în zona Bucovinei şi a Bistriţei pentru puritate; în iernile mai calde, când în zona de şes şi deal nu îngheaţă apele, gheaţa necesară confecţionării crucilor care se pun în curtea bisericilor este adusă din Dornişoara, sat component al comunei Poiana Stampei, cunoscut prin temperaturile deosebit de scăzute.

Pregătirea sfinţirii apei se face cu multă atenţie

Locul de desfăşurare a slujbei se alege împreună cu preotul satului, într-un spaţiu larg, ferit de vânt, lângă o punte de lemn care traversează râul Dorna şi unde, pe timp de vară, turiştii care practică river rafting sunt aşteptaţi cu plăcinte calde, ceai şi ţuică fiartă. Înainte de răsăritul soarelui, gospodarii aduc fân la altarul de gheaţă. Aşa cum am aflat chiar de la cei care amenajează locul, Preacurata şi Preabinecuvântata Fecioară l-ar fi născut pe Domnul nostru Iisus Hristos într-un grajd de animale.

Pentru slujba de Bobotează este adusă apă neîncepută, de la un izvor din munte, care este pusă în vase mari. Tot dimineaţă se tăie şi se scoate din râu o bucată de gheaţă, pentru ca preotul să poată sfinţi şi apa râului.

Sfinţirea apei respectă o tradiţie moştenită de peste 100 de ani. Nu există slujbă de Bobotează fără cruce de gheaţă. În anii când nu a fost ger şi apa nu a îngheţat la Dornişoara – iar aceasta s-a întâmplat de foarte puţine ori – oamenii au făcut cruce de gheaţă cu ajutorul tiparelor confecţionate din lemn, în care s-a pus apă la îngheţat în frigidere. Sătenii consideră crucea de gheaţă ca fiind ciclul vieţii, ea făcând legătura între Botezul Domnului şi răstignirea Sa. „Ridicarea crucii de gheaţă este o datorie de onoare pentru noi, cetăţenii comunei Poiana Stampei“, ne-a spus Ioan Pilug, unul dintre sătenii care este prezent în fiecare an la procesiunea de la râul Dorna.

Procesiune şi ceremonial religios de sfinţire a apei pe malul râului Dorna

După Sfânta Liturghie, la biserică, toată suflarea satului rosteşte ultimele colinde de la Sărbătorile de Iarnă, vechi, tradiţionale zonei de munte, care reflectă prin versuri viaţa oamenilor simpli de pe aceste meleaguri, multe dintre ele culese de profesoara Dorina Paicu şi membrele grupului folcloric „Flori de pe Dorna“. Apoi, se porneşte din faţa Bisericii „Sf. Arh. Mihail şi Gavril“, situată în centrul comunei, în procesiune până la râul Dorna, unde se desfă­şoară ceremonialul religios de sfinţire a apei. Acesta aminteşte de Botezul Domnului în apa Iordanului, sărbătoare numită şi Epifania sau Teofania, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii deoarece nimeni nu poate deveni creştin fără botez.

Întreg ceremonialul religios, la care participă toată suflarea comunităţii, se desfăşoară în jurul crucii de gheaţă şi le reaminteşte localnicilor cele petrecute la apa Iordanului, când Iisus a venit din Galileea la râul Iordan, unde era Ioan Botezătorul, cerând să fie şi el botezat.

Preoţii Domiţian Tătaru şi Constantin Jbanca cheamă, în genunchi, puterea Duhului Sfânt, pentru ca apa sfinţită să aibă puterea de a sfinţi viaţa oamenilor şi a satului prin binecuvântarea Domnului. Conform preotului Domiţian Tătaru, Boboteaza este o manifestare a celor trei Persoane ale Treimii: Fiul se botează în Iordan de către Ioan, Spiritul Sfânt se coboară asupra lui Iisus, iar Tatăl din Cer Îl declară ca fiind Fiul său.

Stropirea ogorului cu apă sfinţită aduce rod bogat

„Când fac sfinţirea apei mă rog ca apa aceasta să se sfinţească cu puterea, cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Duh, pentru ca să se pogoare peste ea lucrarea cea curăţitoare a Treimii celei mai presus de fire, pentru ca să fie tămăduitoare sufletelor şi trupurilor şi să izgonească toată puterea cea potrivnică. Prin gustarea şi stropirea cu apă sfinţită să ne trimită Dumnezeu binecuvântarea Sa, care să ne spele de întinăciunea patimilor. Din această apă se vor adăpa păsările cerului, peştii şi celelalte făpturi din ape, păstorii vor aduce animalele la râu pentru a le potoli setea, oamenii îşi vor uda ogorul pentru a avea rod bogat. Dacă va fi apă pe râurile şi lacurile noastre, noi nu vom suferi de sete şi de arşiţă. Potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi, «firea apei celei sfinte este ca să spele şi trupul, şi sufletul Său». Această apă sfinţită de preot poartă în ea puterea curăţitoare şi sfinţitoare a harului dumnezeiesc. De aceea, cu ea se stropesc şi lucrurile care trebuie binecuvântate sau sfinţite, cum ar fi binecuvântarea şi sfinţirea prapurilor, sfinţirea crucii şi a troiţelor, a clopotului, a vaselor şi veşmintelor liturgice, sfinţirea icoanelor, a bisericilor, a antimiselor şi a Sfântului şi Marelui Mir. Pe multe dintre acestea le vom sfinţi în acest an, pentru că Bunul Dumnezeu ne ajută, iar, după trei ani de la incendiu, biserica noastră se reconstruieşte cu ajutorul dumneavoastră“, a spus preotul Domiţian Tătaru.

După slujba de sfinţire a apei, transformată în agheasmă, fiecare sătean ia apă sfinţită în vasele cu care a venit de acasă. Pe drumul de întoarcere toţi cei prezenţi la slujba de Bobotează strigă „Chiraleisa!“ pentru belşugul roadelor din acest an, pentru a avea furaje şi animale sănătoase, pentru a fi feriţi de boli şi primejdii. În drumul spre casă, sătenii toarnă câte puţină agheasmă în fântânile întâlnite în cale, iar odată ajunşi în gospodărie, oamenii stropesc cu aceasta curtea, casa, grajdul, animalele din grajd, pomii din livadă.

GALERIE FOTO


Silviu Buculei

Superstiţii - BOBOTEAZA

Ziua în care a fost botezat Iisus Hristos este una dintre cele mai mari sărbători religioase ale spaţiului creştin ortodox. O serie de obiceiuri practicate de Bobotează vin din perioada precreştină şi i-au fost asociate într-un sincretism absolut fabulos. Astfel, pentru a nu se îmbolnăvi vitele şi a avea prăsilă, gospodarii satelor aşază masa pe o ştergură nouă de in cu urzeală de cânepă, sub care pun câteva pale de fân şi-i fixează colţurile cu drobi de sare. Se aştern 12 bliduri cu bucate, câte unul pentru fiecare lună a anului şi cu trei feluri de udătură (apă, rachiu şi vin). După ce preotul a binecuvântat bucatele aşternute, gospodarul duce întâi fânul, sarea şi apa dobitoacelor şi numai pe urmă vine să pună bucate în gură. În unele sate moldovene preotul era îmbiat să se aşeze pe laviţă, sub lăicerul căreia sunt ascunse grăunţe „ca să stea cloştile pe ouă“, iar dascălul primea un fuior de cânepă, să tragă după el toate necazurile şi relele cuibărite în casă şi în ogradă în anul trecut. Fuioarele erau arse în focurile aprinse seara, pe locurile mai înalte din vatra satului.

Cenuşa vetrei/sobei din noaptea Bobotezei se grijeşte osebit până în primăvară, când se împarte pomilor să aibă rod bogat şi să nu-i atingă omida. Tot despre rodul pomilor este şi o superstiţie divinatorie: dacă pomii sunt încărcaţi de promoroacă în dimineaţa Bobotezei, vor fi încărcaţi de rod, dacă sunt acoperiţi de gheaţă, e semn de pagubă. Femeilor le este interzisă spălarea rufelor vreme de şapte zile „să nu se spurce apele“, care tocmai au fost sfinţite. De Bobotează nu trebuie să te cerţi şi nici să dai ceva din casă, nici măcar cărbuni aprinşi pentru aţâţatul focului, dacă nu vrei să ţi se golească gospodăria în anul ce vine ori să se întoarcă focul asupra casei în vatra căreia s-a născut. Agheasma sfinţită în curtea bisericii se aduce acasă, împărtăşind cu ea fântânile din drum, sfinţind porţile, bătătura, grajdul, animalele, casa cu toate ale ei şi păstrându-se peste an la loc ferit pentru necazuri de boală, pe care le alungă ca luate cu mâna. Cu cărbunii aprinşi luaţi de la focul din noaptea Bobotezei se afumă pomii din livadă şi se înconjoară casa, să fie feriţi de fulgere şi trăsnete.

Fetele mari ascund sub pernă o crenguţă de busuioc stropit cu agheasma Bobotezei ca să-şi viseze ursiţii, iar dacă în ziua respectivă alunecă pe gheaţă până la S’ân Dumitriu se vor mărita. În multe din regiunile istorice (Ardeal, Bucovina) Ion-ii sunt marcaţi cu brad la poartă şi sunt alergaţi până la râu/pârâu şi „botezaţi“. Nu de puţine ori obiceiul ia aspectul unei competiţii, astfel că cel care o câştigă are dreptul să iasă primul cu plugul în primăvară şi să dea semnalul începerii repetabilei trude a verii. Recuperarea crucii cu care se botezau apele de către arhiereul locului a fost până în veacul XX semnul de iertare a păcatelor osânditului care o făcea.

(Adaptare după Arthur Gorovei şi Elena Niculiţă - Voronca)

Boboteaza, o zi încărcată de semnificaţii şi simboluri

În zilele de 6 şi 7 ianuarie întreaga creştinătate sărbătoreşte Boboteaza şi Sfântul Ioan Botezătorul, încheind astfel suita Sărbătorilor de iarnă. Acestor sărbători le sunt asociate o serie de ritualuri bisericeşti, obiceiuri, datini şi tradiţii străvechi, încărcate de mister şi apreciate tocmai pentru ineditul lor.

Semnificaţia sărbătorii

Numim Boboteaza cea de-a şasea zi a lui Gerar, pentru că ea aminteşte de Botezul Domnului petrecut în apa Iordanului, înainte ca Iisus să se fi arătat în viaţa publică, pe când avea 30 de ani. Tocmai pentru că aceasta a fost prima dată când Iisus s-a prezentat în lume, sărbătoarea mai poartă şi numele de Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului sau Descoperirea Cuvântului Întrupat. Aceste denumiri sunt menţionate mai ales de Biserica Ortodoxă Rusă, Armeană şi de celelalte biserici necalcedoniene, care sărbătoresc întotdeauna Boboteaza împreună cu Crăciunul.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Patricia Alexandra POP

Abonează-te la acest feed RSS