La Iași, pentru sărbătoarea Bobotezei din acest an au fost pregătite 10 vase cu apă, a câte 1.000 de litri fiecare, și 5.000 de sticle care au fost distribuite celor prezenți. Vineri, 6 ianuarie 2023, la Iași, sute de persoane au participat la Slujba Sfintei Liturghii oficiată în Catedrala Mitropolitană de către Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, urmată de sfințirea apei pe esplanada din faţa intrării în lăcaşul de cult.

Sute de ieșeni au participat la slujba oficiată în Catedrala Mitropolitană

Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a rostit un cuvânt de învățătură pentru cei prezenți:

„Apa cea Mare, Agheasma cea Binecuvântată, care se oferă poporului în această sfântă zi, se oferă poporului prin rugăciune, prin coborârea Duhului Sfânt, adică puterea lui Dumnezeu în apa cea obișnuită, care prin binecuvântare devine apă binecuvântată, Agheasmă, Sfânta Apă cea Mare. Ea este dată spre gustarea oamenilor, este dată spre a fi Binecuvântare în casele creștinilor de-a lungul întregului an. Apa cea Mare, Agheasma cea binecuvântată, este oferită oamenilor pentru a sfinți ogoarele, câmpurile, pomii, apele, dobitoacele, casele noastre, mijloacele de transport, hrana noastră, îmbrăcăminte noastră, adică toate cele din afara noastră, pentru a fi sfințire în cele dintâi și, în cele din urmă, pentru cele din înăuntru ale noastre“, a spus Înaltpreasfinţitul Teofan, în fața credincioșilor.

Au fost două fluxuri de credincioşi, cu acces atât dinspre Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, cât şi dinspre Strada G.M. Cantacuzino. A existat şi un rând separat al credincioşilor care au dorit să se închine la Sfânta Cuvioasă Parascheva. Încă de la primele ore ale dimineții, aproximativ 200 de persoane au format acest rând.

Credincioşii care au ieșit din Catedrală de la închinat au avut posibilitatea să se aşeze apoi la rând spre a primi Agheasma Mare.

Pentru sărbătoarea Bobotezei din acest an au fost pregătite la Catedrală 10 vase cu apă, a câte 1.000 de litri fiecare. Totodată, vor exista şi 5.000 de sticle de câte 0,5 l fiecare.

Beatrice Alexandra MODIGA

Boboteaza sau Botezul Domnului este celebrată în fiecare an pe data de 6 ianuarie și face parte din seria celor mai importante sărbători de peste an. Mai este cunoscută și sub denumirile „Arătarea Domnului“ și „Epifania“ și se spune că reprezintă momentul în care cerurile se deschid, iar îngerul păzitor dezvăluie tinerilor care le este norocul și ursita în dragoste. De fapt, vorbim de una dintre sărbătorile de care se leagă mai multe tradiții și superstiții, unele păstrându-se cu sfințenie chiar și în zilele noastre.

Multe dintre obiceiuri se leagă de Ajunul Bobotezei. De exemplu, se spune că, dacă este brumă pe pomi, atunci anul va fi rodnic pentru acei copaci, dacă picură din streașină atunci va fi o vară ploioasă, iar dacă plouă în această zi, așa va fi tot anul. Mai mult decât atât, se spune că, dacă în ziua în care umblă preotul cu „Iordanul“ zăpada scârțâie sub tălpile sale, atunci tot anul va fi unul bogat şi rodnic. Tot atunci copiii merg înaintea preotului pe la case și strigă „Chiraleisa“, cuvânt ce se traduce prin sintagma „Doamne, Miluiește!“ Acest cuvânt are o importanță aparte deoarece cel care-l rostește capătă putere și va avea un an ferit de rele. Se mai spune că cine va posti în Ajunul Bobotezei va avea noroc tot anul. De fapt, ar trebui să fie o zi de post negru, așa cum este și Ajunul Crăciunului sau Vinerea Mare. Se spune că în Ajun se strânge cenușa din sobă și gunoiul din casă pentru ca în primăvară să fie aruncate pe straturile de legume pentru a da roade bogate. Fetele care vor să se mărite se spune că-și pot afla ursitul, iar pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să pună un fir de busuioc sub pernă în noaptea de Ajun, iar în unele zone ale țării se spune că acest busuioc trebuie furat ori cerut de la preot. Există obiceiul ca fetele să pună busuioc și sub streașină, iar dacă dimineața îl găsește plin de chiciură, înseamnă că se vor mărita cu un bărbat bogat, iar de se împiedică pe gheață în această zi, e semn că se vor căsători în curând.

Și în ziua de Bobotează există multe tradiții și superstiții, dar cu siguranță cel mai important obicei este acela de a merge la biserică în această zi, mai ales bărbații, pentru că se spune că este una dintre sărbătorile bărbătești. Este ziua în care se sfințesc apele, iar credincioșii consideră că aceasta are o putere aparte, fiind sfințită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului. De aceea se spune că apa sfințită în această zi și luată de credincioși nu se strică niciodată. Agheasma mare se săvârșește numai de Bobotează și se poate bea doar timp de opt zile, între 6 și 14 ianuarie, altfel este necesară aprobarea preotului duhovnic spre a fi folosită.

În sate, locul pentru sfințirea apelor este ales de preot cu mare atenție, iar un grup de oameni harnici se angajează să facă cea mai frumoasă cruce de gheață. Se alege de obicei o apă curgătoare sau măcar o fântână din curtea bisericii sau a unui localnic ce stă în preajma unei ape curgătoare. În zonele cu ape adânci, preoții aruncă o cruce în apă, iar cei mai vrednici băieți și bărbați se aruncă după ea pentru a o aduce la mal. Cel care reușește acest lucru va fi ocrotit tot anul și va avea noroc.

Tradiția mai spune că, începând de la Bobotează, nu se spală rufe timp de 8 zile deoarece toate apele sunt sfințite. Un alt obicei ține de liniștea casei, de aceea se spune că în această zi nimeni nu trebuie să se certe și nici să dea împrumut din casă.

Larissa DINU

La Catedrala Mitropolitană din Iași slujba de sfințire a apei (Agheasma Mare) s-a făcut în ziua de 6 ianuarie, după Sfânta Liturghie, pe esplanada din fața intrării în lăcașul de cult, ca și anul trecut, fiind oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu un mic sobor de preoți și diaconi.

Având în vedere situația specială în care ne aflăm, pentru a oferi credincioșilor condiții să poată participa la slujbe păstrând distanța între ei, Sfânta Liturghie de Bobotează a fost oficiată în cinci locații diferite din incinta ansamblului mitropolitan, pe altare diferite și de slujitori diferiți, conform canoanelor. Credincioșii care au ajuns la aceste slujbe au fost îndrumați de voluntari către aceste locații în care

s-a putut intra în număr limitat. „Cei care au dorit să ia agheasma mare de Bobotează au trebuit să stea la un rând organizat. De-a lungul rândului au fost dispozitive automate de soluție dezinfectantă. Pentru sfințire au fost pregătite opt vase mari de câte 500 de litri de apă fiecare. Agheasma Mare a fost oferită credincioșilor doar de către voluntari care au purtat mască și mănuși. Un număr total de aproape 40 de voluntari au vegheat la respectarea măsurile luate, inclusiv de-a lungul rândului. Conform prevederilor tipiconale, aceeași slujbă de sfințire a apei (Agheasma Mare) s-a făcut și în Ajunul Bobotezei, pe 5 ianuarie. Cu această agheasmă se merge apoi și se binecuvântează chiliile călugărești din incinta ansamblului mitropolitan. O parte din ea este pusă în recipiente și este oferită a doua zi (de Bobotează) oficialităților, reprezentanților presei, membrilor corului și altor categorii de persoane“, a declarat Părintele Constantin Sturzu, purtător de cuvânt al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Lupta nu trebuie abandonată

La Iaşi, de la primele ore ale dimineții, credincioși din mai multe cartiere şi-au îndreptat paşii spre Ansamblul metropolitan. După citirea Rugăciunii amvonului, soborul slujitor a ieşit pe amplasamentul din faţa Catedralei Mitropolitane, în glasul clopotelor şi al troparelor specifice praznicului Botezului Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, unde a fost săvârşită slujba Sfinţirii celei mari a apei. Pentru sfințire au fost pregătite opt vase mari de câte 500 de litri de apă fiecare.

„De ce S-a arătat Dumnezeu lumii la Betleem, în Iordan, pe Tabor, pe Golgota? Dumnezeu S-a coborât pe pământ și S-a arătat lumii pentru a lua greutatea suferinței noastre asupra Lui. Numai cel care n-a fost niciodată bolnav nu știe cât de bine e să ai un doctor care să te ajute, să ai prieteni care să te caute, creștini care să se roage pentru tine atunci când ești sub greutatea suferinței. Dumnezeu S-a arătat la Iordan tocmai pentru a lua asupra Sa greutatea suferinței întregii umanități sau, mai bine zis, a o duce împreună cu noi. 2020 a fost un an greu, știm bine; nici anul acesta nu se află sub auspicii foarte încurajatoare din punct de vedere omenesc. Se cuvine în același timp a nu ceda, a nu abandona lupta, a nu ne pierde curajul și, Doamne ferește, a nu deznădăjdui. De ce vă îndemn la acestea? Pentru că, iubiți credincioși, mare este Dumnezeu, puternică întru ocrotire este Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, puternice sunt rugăciunile sfinților!“, a spus credincioșilor prezenți IPS Părinte Teofan, în cuvântul de învățătură.

La final, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei i-a stropit cu Agheazmă Mare pe credincioșii care așteptau de-a lungul rândului.

Beatrice Alexandra MODIGA

Pe 6 și 7 ianuarie, date la care se încheie practic sezonul Sărbătorilor de iarnă, creștinii sărbătoresc Boboteaza și îl omagiază pe Sf. Ioan Botezătorul. Ambele au valențe profund creștine, dar unele obiceiuri sunt specifice culturii populare. Astăzi vă vom prezenta elemente din tradiția ortodoxă și populară legate de acest prim mare praznic al anului calendaristic (nu și al anului bisericesc, care începe pe 1 septembrie), Boboteaza.

Botezul Domnului Iisus Hristos, sărbătoare cunoscută și sub numele Epifanie, Teofanie, Dumnezeiasca Arătare sau Descoperirea Cuvântului Întrupat, rememorează, în fiecare an, momentul în care, ajuns la vârsta de 30 de ani, Fiul lui Dumnezeu vine la apa Iordanului, unde primește, de la Sf. Ioan, botezul pocăinței. Întâi, spune Evanghelia, „a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie, trimițându-l pe el ca să-L boteze cu apă“. Iar Sf. Ioan știa și cum să-l recunoască pe Mântuitorul din mulțimea care venise spre botez: „Cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel și a stat peste El, iar Tatăl a mărturisit: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!“ (Matei 3, 17). Înainte de a-L boteza, Sf. Ioan a glăsuit către popor și către Mesia: „Vine în urma mea Cel mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg curelele încălțămintelor Lui. Deci eu v-am botezat pe voi cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt.“

Agheasma Mare

Sărbătoarea Bobotezei se spune că ar data din secolul al II-lea, fiind pomenită de Sfântul Clement Alexandrinul. Iar de atunci încoace în lumea creștină reamintește acest eveniment definitoriu în fiecare an. Rânduiala slujbei de sfințire a apei este atribuită Sfântului Sofronie, patriarh al Ierusalimului (anii 600). Termenul însușit în ortodoxie – agheasmă – provine din greacă, „aghios“, însemnând chiar „sfințire“. De Bobotează este singura dată în an când se slujește Agheasma Mare (în ajunul și în ziua Botezului Domnului), care se consumă timp de opt zile, prima fiind chiar pe 6 ianuarie. Patriarhul BOR spunea: „Cifra 8 este simbolul veșniciei. Deci opt zile la rând gustăm apa aceasta, ne sfințim, ne întărim și înmulțim în noi harul pe care l-am primit la botez – fără ca aceasta să fie o repetare a botezului, bineînțeles – ne curățim și devenim mai iubiți de Dumnezeu - Tatăl, mai întăriți în credință de către Dumnezeu-Fiul și mai sfințiți de către Duhul Sfânt“. Peste an, Agheasma Mare se ia numai cu binecuvântarea duhovnicului, în anumite momente sau cumpene ale omului. De reținut: slujba solemnă de sfințire se celebrează în aer liber, când preoții ies în procesiune sau chiar merg la o apă curgătoare, cu prapori, cruci și icoane, acest gest semnificând faptul că venirea Domnului Iisus Hristos are ca scop mântuirea întregii lumi.

Credințe populare

Cu această apă se sfințesc casa, ogoarele, vitele, locul de la serviciu, agheasma având calitata de a alunga răul de oriunde. Chiar anumite pasaje rostite de preoți sugerează apărarea de necaz:  „Și-i dă apei harul izbăvirii, binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe ea izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, de puterile cele potrivnice neatinsă, plină de putere îngerească. Iar toți cei care se vor stropi și vor gusta din ea să o aibă spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfințirea caselor și spre tot folosul de trebuință.“

În unele locuri din țară se crede că, atunci când preotul introduce crucea în apă, diavolii ies din râuri, lacuri etc. și rătăcesc pe câmpuri. Și nu-i vede nimeni, în afara lupilor, care-i aleargă să-i sfâșie. Prin această sărbătoare se purifică natura întreagă, se eliberează apele de rele, e semn pretutindeni de curățenie. De Bobotează, în unele zone se petrece exact ca de Crăciun, se prind farmecele și descântecele, se află ursitul (în ajun, fetele pun sub pernă busuioc spre a-și afla ursitul), se fac prevestiri despre noul an. Dar cea mai mare credință este cea legată de cel care aduce la mal crucea din apă. Preotul aruncă o cruce într-o apă, iar cei mai curajoși dintre bărbați (mai nou, și femei) se aruncă în apa înghețată s-o culeagă; cine o găsește primul primește binecuvântarea preotului și se crede că va avea noroc tot anul. Alte credințe: în Făgăraș preotul este așteptat cu busuioc în casele unde merge, ca să vină pețitorii la fetele nemăritate; pe crucea preotului se agață un fir de lână despre care se spune că leagă relele ori joacă rol de punte peste care vor trece sufletele morților pentru a ajunge în Rai; darurile de Bobotează oferite înseamnă belșug pentru restul anului; dacă pomii sunt încărcați cu promoroacă, atunci anul va fi bogat; în această zi, certurile sunt interzise, astfel încât oamenii să nu fie dușmani tot anul; nu se spală rufe și nimeni nu trebuie să-și spele părul din cauză că ar murdări apele sfințite.

Tradiții și obiceiuri

• „Hâzii“ sau „mascații“ este un obicei din Bistrița-Năsăud, practicat în Ajunul Bobotezei, în subzona Șieu Mocănime. Potrivit tradiției, pe ulițele satelor apar flăcăii fie travestiți în femei, fie mascați în funcție de personajele pe care le întruchipează: moşi, babe, doctori, ofițeri, miri etc. Evenimentul este aducător de veselie; mascații formează un alai care înseamnă nuntă pentru tineri, iar bătrânii suțin că aceștia umblă cu „moartea“ prin sat.
• Iordănitul femeilor este un obicei foarte vechi, specific nordului țării, care constă în aceea că femeile se strâng în seara Sf. Ion la una dintre case, aduc cu ele bucate, din care se înfruptă pe săturate, apoi beau, adică se „iordănesc“, cântă, dansează și chiuie toată noaptea. Dimineața ies pe drum și îi iau pe sus pe bărbații care le ies în cale, îi duc la cea mai apropiată apă și îi amenință că îi aruncă dacă nu se răscumpără de obicei cu o vadră de vin. Alteori femeile intră prin case și doar îi stropesc pe bărbați și tot cu acest prilej nevestele abia măritate sunt integrate în comunitate printr-un ritual special, udatul cu apă la fântână, lac sau râu.
• Iordăneala flăcăilor are loc la prânz, după slujbă, când mai mulți flăcăi îi stropesc cu agheasmă pe toți creștinii care ies din biserică. Contracost, cei mai puternici îi ridică în brațe de trei ori pe gospodarii întâlniți în cale, după care îi stropesc cu apă sfințită. Spre seară se încinge petrecerea, iar preotul care le-a dat feciorilor agheasma este răsplătit cu o pasăre de curte sau un purceluș (surse: universul credinței.ro, CreștinOrtodox.ro, Calendarul ortodox.ro, Zile și mituri. Calendarul țăranului român 2000 – I. Ghionoiu, Centrul județean de cultură Bistrița-Năsăud, ziarul Lumina).

Maria Bogdan

În comuna suceveană Poiana Stampei se mai păstrează încă nealterate vechile obiceiuri de iarnă. În localitatea situată la graniţa dintre Ardeal şi Bucovina iernile sunt ca în poveşti, cu zăpadă şi cu geruri năprasnice. Sărbătorile de Iarnă încep cu postul pe care îl ţine aproape tot satul, în Ajunul Crăciunului se merge cu colinda la fiecare casă, iar în prima zi de Crăciun toată lumea merge la biserică, îmbrăcată în costum popular. Seara, fiii satului plecaţi în toate colţurile ţării sau peste hotare, împreună cu părinţii şi toţi cei dragi se întâlnesc la Casa de Cultură, unde are loc spectacolul „Sfânta seară de Crăciun“, în care evoluează ansambluri de datini şi obiceiuri din comună şi din judeţ. De Anul Nou se organizează cete care au în componenţă capre, urşi, ţigani, mascaţi, însoţite de muzicanţi care fac urări la fiecare casă. Sfârşitul Sărbătorilor de Iarnă este marcat de sărbătoarea Botezului Domnului şi prăznuirea cinstitului şi slăvitului proroc Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului.

O cruce de gheaţă presupune o zi de muncă în ger

În fiecare an, sfinţirea cea mare a apei, în ziua de Bobotează, se face la un altar de gheaţă realizat pe malul râului Dorna care traversează comuna. În ajun, cei mai vrednici gospodari se duc la râu unde, în amonte, decupează blocuri de gheaţă, pe care le transportă la locul de rugăciune pentru a fi făcută crucea mare din gheaţă şi masa pe care preoţii aşază Evanghelia şi celelalte obiecte de cult. În trecut, localnicii foloseau ca unelte ferăstrăul şi toporişca, iar acum taie gheaţa cu drujba. Gheaţa din apa râului Dorna este recunoscută în zona Bucovinei şi a Bistriţei pentru puritate; în iernile mai calde, când în zona de şes şi deal nu îngheaţă apele, gheaţa necesară confecţionării crucilor care se pun în curtea bisericilor este adusă din Dornişoara, sat component al comunei Poiana Stampei, cunoscut prin temperaturile deosebit de scăzute.

Pregătirea sfinţirii apei se face cu multă atenţie

Locul de desfăşurare a slujbei se alege împreună cu preotul satului, într-un spaţiu larg, ferit de vânt, lângă o punte de lemn care traversează râul Dorna şi unde, pe timp de vară, turiştii care practică river rafting sunt aşteptaţi cu plăcinte calde, ceai şi ţuică fiartă. Înainte de răsăritul soarelui, gospodarii aduc fân la altarul de gheaţă. Aşa cum am aflat chiar de la cei care amenajează locul, Preacurata şi Preabinecuvântata Fecioară l-ar fi născut pe Domnul nostru Iisus Hristos într-un grajd de animale.

Pentru slujba de Bobotează este adusă apă neîncepută, de la un izvor din munte, care este pusă în vase mari. Tot dimineaţă se tăie şi se scoate din râu o bucată de gheaţă, pentru ca preotul să poată sfinţi şi apa râului.

Sfinţirea apei respectă o tradiţie moştenită de peste 100 de ani. Nu există slujbă de Bobotează fără cruce de gheaţă. În anii când nu a fost ger şi apa nu a îngheţat la Dornişoara – iar aceasta s-a întâmplat de foarte puţine ori – oamenii au făcut cruce de gheaţă cu ajutorul tiparelor confecţionate din lemn, în care s-a pus apă la îngheţat în frigidere. Sătenii consideră crucea de gheaţă ca fiind ciclul vieţii, ea făcând legătura între Botezul Domnului şi răstignirea Sa. „Ridicarea crucii de gheaţă este o datorie de onoare pentru noi, cetăţenii comunei Poiana Stampei“, ne-a spus Ioan Pilug, unul dintre sătenii care este prezent în fiecare an la procesiunea de la râul Dorna.

Procesiune şi ceremonial religios de sfinţire a apei pe malul râului Dorna

După Sfânta Liturghie, la biserică, toată suflarea satului rosteşte ultimele colinde de la Sărbătorile de Iarnă, vechi, tradiţionale zonei de munte, care reflectă prin versuri viaţa oamenilor simpli de pe aceste meleaguri, multe dintre ele culese de profesoara Dorina Paicu şi membrele grupului folcloric „Flori de pe Dorna“. Apoi, se porneşte din faţa Bisericii „Sf. Arh. Mihail şi Gavril“, situată în centrul comunei, în procesiune până la râul Dorna, unde se desfă­şoară ceremonialul religios de sfinţire a apei. Acesta aminteşte de Botezul Domnului în apa Iordanului, sărbătoare numită şi Epifania sau Teofania, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii deoarece nimeni nu poate deveni creştin fără botez.

Întreg ceremonialul religios, la care participă toată suflarea comunităţii, se desfăşoară în jurul crucii de gheaţă şi le reaminteşte localnicilor cele petrecute la apa Iordanului, când Iisus a venit din Galileea la râul Iordan, unde era Ioan Botezătorul, cerând să fie şi el botezat.

Preoţii Domiţian Tătaru şi Constantin Jbanca cheamă, în genunchi, puterea Duhului Sfânt, pentru ca apa sfinţită să aibă puterea de a sfinţi viaţa oamenilor şi a satului prin binecuvântarea Domnului. Conform preotului Domiţian Tătaru, Boboteaza este o manifestare a celor trei Persoane ale Treimii: Fiul se botează în Iordan de către Ioan, Spiritul Sfânt se coboară asupra lui Iisus, iar Tatăl din Cer Îl declară ca fiind Fiul său.

Stropirea ogorului cu apă sfinţită aduce rod bogat

„Când fac sfinţirea apei mă rog ca apa aceasta să se sfinţească cu puterea, cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Duh, pentru ca să se pogoare peste ea lucrarea cea curăţitoare a Treimii celei mai presus de fire, pentru ca să fie tămăduitoare sufletelor şi trupurilor şi să izgonească toată puterea cea potrivnică. Prin gustarea şi stropirea cu apă sfinţită să ne trimită Dumnezeu binecuvântarea Sa, care să ne spele de întinăciunea patimilor. Din această apă se vor adăpa păsările cerului, peştii şi celelalte făpturi din ape, păstorii vor aduce animalele la râu pentru a le potoli setea, oamenii îşi vor uda ogorul pentru a avea rod bogat. Dacă va fi apă pe râurile şi lacurile noastre, noi nu vom suferi de sete şi de arşiţă. Potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi, «firea apei celei sfinte este ca să spele şi trupul, şi sufletul Său». Această apă sfinţită de preot poartă în ea puterea curăţitoare şi sfinţitoare a harului dumnezeiesc. De aceea, cu ea se stropesc şi lucrurile care trebuie binecuvântate sau sfinţite, cum ar fi binecuvântarea şi sfinţirea prapurilor, sfinţirea crucii şi a troiţelor, a clopotului, a vaselor şi veşmintelor liturgice, sfinţirea icoanelor, a bisericilor, a antimiselor şi a Sfântului şi Marelui Mir. Pe multe dintre acestea le vom sfinţi în acest an, pentru că Bunul Dumnezeu ne ajută, iar, după trei ani de la incendiu, biserica noastră se reconstruieşte cu ajutorul dumneavoastră“, a spus preotul Domiţian Tătaru.

După slujba de sfinţire a apei, transformată în agheasmă, fiecare sătean ia apă sfinţită în vasele cu care a venit de acasă. Pe drumul de întoarcere toţi cei prezenţi la slujba de Bobotează strigă „Chiraleisa!“ pentru belşugul roadelor din acest an, pentru a avea furaje şi animale sănătoase, pentru a fi feriţi de boli şi primejdii. În drumul spre casă, sătenii toarnă câte puţină agheasmă în fântânile întâlnite în cale, iar odată ajunşi în gospodărie, oamenii stropesc cu aceasta curtea, casa, grajdul, animalele din grajd, pomii din livadă.

GALERIE FOTO

Silviu Buculei

Ziua în care a fost botezat Iisus Hristos este una dintre cele mai mari sărbători religioase ale spaţiului creştin ortodox. O serie de obiceiuri practicate de Bobotează vin din perioada precreştină şi i-au fost asociate într-un sincretism absolut fabulos. Astfel, pentru a nu se îmbolnăvi vitele şi a avea prăsilă, gospodarii satelor aşază masa pe o ştergură nouă de in cu urzeală de cânepă, sub care pun câteva pale de fân şi-i fixează colţurile cu drobi de sare. Se aştern 12 bliduri cu bucate, câte unul pentru fiecare lună a anului şi cu trei feluri de udătură (apă, rachiu şi vin). După ce preotul a binecuvântat bucatele aşternute, gospodarul duce întâi fânul, sarea şi apa dobitoacelor şi numai pe urmă vine să pună bucate în gură. În unele sate moldovene preotul era îmbiat să se aşeze pe laviţă, sub lăicerul căreia sunt ascunse grăunţe „ca să stea cloştile pe ouă“, iar dascălul primea un fuior de cânepă, să tragă după el toate necazurile şi relele cuibărite în casă şi în ogradă în anul trecut. Fuioarele erau arse în focurile aprinse seara, pe locurile mai înalte din vatra satului.

Cenuşa vetrei/sobei din noaptea Bobotezei se grijeşte osebit până în primăvară, când se împarte pomilor să aibă rod bogat şi să nu-i atingă omida. Tot despre rodul pomilor este şi o superstiţie divinatorie: dacă pomii sunt încărcaţi de promoroacă în dimineaţa Bobotezei, vor fi încărcaţi de rod, dacă sunt acoperiţi de gheaţă, e semn de pagubă. Femeilor le este interzisă spălarea rufelor vreme de şapte zile „să nu se spurce apele“, care tocmai au fost sfinţite. De Bobotează nu trebuie să te cerţi şi nici să dai ceva din casă, nici măcar cărbuni aprinşi pentru aţâţatul focului, dacă nu vrei să ţi se golească gospodăria în anul ce vine ori să se întoarcă focul asupra casei în vatra căreia s-a născut. Agheasma sfinţită în curtea bisericii se aduce acasă, împărtăşind cu ea fântânile din drum, sfinţind porţile, bătătura, grajdul, animalele, casa cu toate ale ei şi păstrându-se peste an la loc ferit pentru necazuri de boală, pe care le alungă ca luate cu mâna. Cu cărbunii aprinşi luaţi de la focul din noaptea Bobotezei se afumă pomii din livadă şi se înconjoară casa, să fie feriţi de fulgere şi trăsnete.

Fetele mari ascund sub pernă o crenguţă de busuioc stropit cu agheasma Bobotezei ca să-şi viseze ursiţii, iar dacă în ziua respectivă alunecă pe gheaţă până la S’ân Dumitriu se vor mărita. În multe din regiunile istorice (Ardeal, Bucovina) Ion-ii sunt marcaţi cu brad la poartă şi sunt alergaţi până la râu/pârâu şi „botezaţi“. Nu de puţine ori obiceiul ia aspectul unei competiţii, astfel că cel care o câştigă are dreptul să iasă primul cu plugul în primăvară şi să dea semnalul începerii repetabilei trude a verii. Recuperarea crucii cu care se botezau apele de către arhiereul locului a fost până în veacul XX semnul de iertare a păcatelor osânditului care o făcea.

(Adaptare după Arthur Gorovei şi Elena Niculiţă - Voronca)

În zilele de 6 şi 7 ianuarie întreaga creştinătate sărbătoreşte Boboteaza şi Sfântul Ioan Botezătorul, încheind astfel suita Sărbătorilor de iarnă. Acestor sărbători le sunt asociate o serie de ritualuri bisericeşti, obiceiuri, datini şi tradiţii străvechi, încărcate de mister şi apreciate tocmai pentru ineditul lor.

Semnificaţia sărbătorii

Numim Boboteaza cea de-a şasea zi a lui Gerar, pentru că ea aminteşte de Botezul Domnului petrecut în apa Iordanului, înainte ca Iisus să se fi arătat în viaţa publică, pe când avea 30 de ani. Tocmai pentru că aceasta a fost prima dată când Iisus s-a prezentat în lume, sărbătoarea mai poartă şi numele de Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului sau Descoperirea Cuvântului Întrupat. Aceste denumiri sunt menţionate mai ales de Biserica Ortodoxă Rusă, Armeană şi de celelalte biserici necalcedoniene, care sărbătoresc întotdeauna Boboteaza împreună cu Crăciunul.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Patricia Alexandra POP