Lumea satului 750x100

update 2 Dec 2020
Lumea Satului

Lumea Satului

Moș Nicolae, de la sfințenie la mirajul Sărbătorilor de iarnă

În cultura tradițională din spațiul românesc, se spune că 6 decembrie coincide cu încheierea ciclului  de sărbători magice, care au ca motiv central lupii și spiritele strigoilor, serie începută la mijloc de noiembrie, odată cu Filipii de Toamnă, Filipul cel Șchiop, Ovidenia, Lăsatul Secului de Crăciun, Noaptea Strigoilor, Sântandrei și continuată în primele zile din decembrie, cu Zilele Bubatului și Varvara. Practica ar ține de un străvechi început de an autohton, probabil cel dacic, când binele și lumina biruiesc răul și întunericul. Dar tot obiceiul popular leagă 6 decembrie de mirajul Sărbătorilor de iarnă, când Moș Nicolae, bătrânul bun, cu plete dalbe, dincolo de celebrarea sa în religia creștină, aduce daruri copiilor cuminți și săvârșește minuni pentru femei și marinari.

Celui care cu drag îi spunem Moș Nicolae sau Nicolae Minunantul a trăit aievea, fiind unul dintre sfinții importanți și în calendarul creștin ortodox, dar și în cel catolic sau alte confesiuni de inspirație creștină. Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, s-a născut la Patra, o așezare din Lichia sau Licia, Asia Mică, în jurul anul 280. Tradiția spune că părinții săi, de altfel foarte credincioși, nu puteau să aibă copii, dar după multe rugăciuni Dumnezeu le-a dat un băiat, numit Nicolae, care înseamnă „învingătorul poporului“ (nikáo- „a învinge“, nike „victorie“, laós sau leós „popor“). În familie a fost învățat să se roage și să facă fapte de milostenie; se afirmă totuși că, înainte de toate, pruncul a refuzat să se alăpteze miercurea și vinerea, înainte de încheierea rugăciunilor, ceea ce prefigura cumva viața sa sfântă. Unchiul său, episcop și starețul unei mănăstiri, văzând și auzind toate acestea, i-a îndemnat pe părinți să-și îndrume fiul spre a-i sluji Domnului. Acest lucru se și întâmplă, Nicolae intrând în viața monahală, fiind curând hirotonit preot. A slujit și a avut o viață de milostenie desăvârșită până când Domnul l-a chemat printre îngeri, în anul 340.

Apărătorul corăbierilor și al soldaților

Secvențe din viața sa religioasă reală au fost însușite de-a lungul anilor ca obiceiuri în cultura mai multor popoare, legate de 6 decembrie. De exemplu, a vrut neapărat să viziteze Țara Sfântă, motiv pentru care s-a îmbarcat într-o corabie, dar care a fost prinsă de o furtună puternică. Unul dintre marinari s-a urcat pe catarg, însă a alunecat și a rămas fără suflare. Marinarii își plângeau colegul cu atâta amar încât Sfântul Nicolae s-a rugat la Dumnezeu, iar omul a înviat. Și tot pentru ruga sa vie furtuna s-a potolit ca prin minune. De atunci se spune că sfântul este apărător al celor aflați în primejdie mare, salvează de la înec corăbierii și apără soldații pe timp de război.

De la palma dată lui Arius la nuielușa sau crenguța de măr

În calitatea sa de episcop, Sf. Ierarh a participat la primul sinod ecumenic de la Niceea (astăzi Ýznik, Turcia), din anul 325, care a pus bazele dogmatice și canonice ale ortodoxiei creștine. Acolo s-au discutat problemele ridicate de Arius din Alexandria, care susținea că Iisus din Nazaret nu ar fi fiul lui Dumnezeu născut din veșnicie, ci doar o creatură a Tatălui care în singurătatea lui l-ar fi creat pe Iisus, oferindu-i și puteri supranaturale. Sau că „Iisus ar fi primit o ființă asemănătoare Tatălui și nicidecum aceeași ființă.“ Acel prim concliu a stabilit clar că Iisus Christos este „de-o ființă (homoousious) cu Tatăl, Fiul este născut, iar nu făcut“. Sf. Nicolae, un mare apărător al ortodoxiei, a avut o controversă îndelungată cu Arius (sau Arie), iar la acel sinod, îngrijorat fiind că s-ar putea produce o ruptură în sânul Bisericii, i-ar fi dat o palmă ereticului. De la acea palmă a viitorului sfânt a rămas până în zilele noastre obiceiul ca, în seara de 5 spre 6 decembrie (ajun), copiii să primească o nuielușă, în semn de avertisment pentru momentele în care sunt neascultători. În spațiul românesc, apropo de versul de colind „florile dalbe, flori de măr“, există tradiția ca nuielușa sfântului să fie una de măr; dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Nașterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui care a primit crenguța.

Moșul copiilor

Se mai spune că, în cetatea Mira, trăia un tată care avea fete de măritat. Fiindcă nu avea zestre pentru ele, a hotărât să-și ucidă fiicele, pentru a nu ajunge batjocura bărbaților bogați, apoi să-și curme viața și el. Auzind despre acest părinte necăjit, Sfântul Nicolae le-a poruncit celor din Mănăstire Mira, unde era stareț, să strecoare în casa bietului amărât trei pungi cu galbeni; aurul a salvat famila de la o tragedie, fetele s-au măritat onorabil și cu zestre suficientă. În iconografia apuseană, momentul este surprins prin pictarea a trei bile cu aur, care reprezintă și simbolul sfântului. La noi, Moș Nicolae ajută văduvele, orfanii și fetele sărace la măritat. Dar Sf. Nicolae, în ajun, mai face și altceva: lasă dulciuri în ghetuțele copiilor. Și pentru că în general apare pe un cal alb, copiii din anumite regiuni lasă câțiva morcovi și afară, pentru a hrăni animalul.

Ocrotitorul săracilor

Martirologiul roman îl menționează pe Sf. Nicolae în secolul al VI-lea. Episodul se referă la o vedenie pe care ar fi avut-o Constantin cel Mare;  Sfântul Nicolae Licianul i s-ar fi arătat în vis împăratului roman, cerându-i să-i ierte pe trei ostași osândiți la moarte, lucru care s-ar fi și întâmplat. Faptul s-ar fi petrecut undeva în jurul datei de 6 decembrie, motiv pentru care s-a și stabilit mai târziu sărbătoarea la această dată. În aceeași perioadă, Nicolae Sionitul, episcop de Pinara, a zidit o biserică în cinstea sfântului Nicolae de Mira Lichiei. De la această întâmplare se spune că sfântul îi ajută pe cei săraci și oropsiți, face dreptate celor judecați strâmb, îi vindecă pe cei bolnavi cu putere de la Dumnezeu, îl alină pe oamenii întristați.

Patronul spiritual al multor țări din Europa

Sfântul Nicolae este patronul spiritual al Țărilor de Jos, Rusiei, al provinciei Lorena și al mai multor orașe vest-europene, între care Bari. În Occident, cultul apare în secolul al XI-lea, când cruciații din Bari, Italia, au adus cu ei moaștele sfântului Nicolae de Mira, iar arhiepiscopul Nicolae al Veneției a zidit două biserici, una în 1036, la Bari, iar cealaltă în 1039, la Veneția, în care să așeze moaștele. Cei doi arhiepiscopi, Ilie de Bari și Nicolae de Veneția, au răspândit, de altfel, cultul sfântului Nicolae în Europa. Mâna dreaptă a sfântului, primită de Mihai Viteazul ca răsplată pentru meritele sale în războiul împotriva musulmanilor, chiar de la cardinalul din Bari, a fost donată Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din București, în jurul anului 1600, o părticică din moaștele Sfântului aflându-se și la  Biserica Vatra Luminoasă.

Maria Bogdan

Myanmar, ţara cu mii de pagode (V). Mandalay, centrul cultural si monastic al Myanmarului

Călătoria în Myanmar nu putea să ocolescă Mandalay, ultima capitală construită de regele Mindon înainte ca țara să intre sub stăpânirea britanică. Orașul este punctul central al comunicațiilor regionale și al rutelor comerciale și de transport și al doilea ca mărime din țară după Yangoon. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial orașul a fost ocupat de japonezi și a fost aproape complet distrus, suferind cele mai mari daune în timpul unui asediu de 12 zile, în martie 1945.

Mandalay este un important centru cultural și monastic, o destinație suprinzătoare cu multe atracții turistice care merită văzute ca să înțelegi pe deplin de ce Myanmarul se numește țara cu mii de pagode.

Peste 60% din calugării budisti din țară locuiesc aici. Am avut prilejul să vizităm o mănăstire unde am asistat la activitățile zilnice specifice unui asemenea loc și de unde am aflat multe detalii despre ce presupune să fii sau să devii călugăr budist.

Călugării nu au voie să se atingă de bani şi nici de femei pe perioada cât sunt în mănăstire, dar sunt o forță, fiind singurul grup organizat comparabil ca influenţă cu armata care a condus Myanmarul în ultimii 50 de ani. Tot aici am mai aflat că novicii umblă cu capul plecat pentru a se feri de ispite, nu vorbesc deloc în timp ce își aşteaptă rândul la mâncare, sau că trebuie să învețe pe de rost scripturile Pali.

Pagoda Mahamuni Buddha (Marea Infățișare a lui Buddha)

Pagoda este considerată unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Myanmar. Într-o încăpere specială se află statuia Mahamuni Buddha unde se aduc cele mai multe ofrande reprezentate din foițe de aur. Pentru ofrande doar barbații au acces în încăpere și doar dacă lipesc pe statuie foițe de aur cumparate de la intrare. De altfel, se tot lipesc foițele de vreo sută de ani încoace, așa că aspectul lui Buddha este ușor distorsinat pentru că, se spune, pe alocuri grosimea stratului de aur depășește chiar 15 cm grosime.

Shwenandaw Kyaung – Pagoda Palatului de aur

Este singura pagodă mutată în exteriorul Palatului regal, operațiune care se spune că a durat aproximativ 3 ani. Pe vremea când se afla în interiorul curții Palatului Regal, construcția a găzduit apartamentele regale. Este și locul unde regele Mindon a murit. Fiul acestuia a decis relocarea ei în afara palatului și a transformat-o în pagodă. Deși se numeste Pagoda Palatului de Aur, aceasta este construită din lemn de tec și decorată cu sculpturi deosebite inspirate din mitologie și budism.

Kuthodaw Pagoda – Pagoda Cea Mai Mare Carte

Complexul cuprinde o pagodă aurită și mai multe pavilioane construite tot de către Regele Mindon. Este cunoscută ca fiind „cea mai mare carte din lume“ deoarece în cele 729 de mici stupe există câte o placă de marmură gravată pe ambele părți cu învățămintele lui Buddha în limba birmaneză.

Periplul nostru a fost ca o plimbare printre filele unei cărți uriașe. Păcat că nu știu limba birmaneză ca să fi putut citi și traduce. Oricum, locul emana o energie specială. Așa cum sper să emane și povestea din aceaste pagini, dar și cele care vor urma. Pentru că, așa cum vă spun de câteva săptămâni, călătoria continuă cu noi episoade. Rămâneți aproape.

Teofilia BANU

GALERIE FOTO

  • Publicat în Turism
  • 0

Din lumea satului în care a dansat Zorba Grecul (II)

Așa cum am promis, continuăm călătoria pe urmele lui Zorba Grecul și a celui care i-a dat „naștere“ în romanul celebru care poartă numele lui Zorba, cel care l-a inspirat pe Nikos Kazantzakis. De altfel, întâlnirea cu Zorba a însemnat o schimbare totală în viața scriitorului cretan. Timp de un an, în perioada 1916-1917, împreună cu Zorbas, Nikos Kazantzakis se străduie să înceapă o afacere în minerit, la Prastova, în sudul Peloponesului. Este vorba despre exploatarea unei mine de lignit, afacere în care scriitorul a fost atras de Zorba – un personaj pitoresc, om simplu, din popor, lipsit de maniere, idealist, iubitor de viață. De altfel, există încă scrisori simpatice adresate de Zorbas fostului său partener de afaceri. Dar Kazantzakis nu a avut legături numai cu oameni simpli, din popor... În muzeul Nikos Kazantzakis, situat la aproximativ 70 de kilometri de Heraklion, Creta, se poate vedea o scrisoare în care Albert Einstein îi mulțumește lui Kazantzakis pentru traducerea în germană a operei scriitorului cretan. Impresionat de soarta poporului cretan, Einstein îi adresează câteva cuvinte pline de sensibilitate lui Kazantzakis în această scrisoare-document semnată de Einstein în 2 iulie 1952.

Drumul către satul în care „creatorul“ lui Zorba are muzeu

la muzeu

Poate că această călătorie nu ar fi existat fără Zorba... Poate că nici Zorba nu ar fi existat fără „creatorul” său. Poate că atât Zorba cât și Kazantzakis nu ar fi devenit celebri fără soția scriitorului, cea care a făcut posibilă ecranizarea romanului scris de Nikos Kazantzakis.

Cu o seară înaintea vizitei la muzeul creat în memoria scriitorului cretan mi-am dat seama de un amănunt extrem de important: ziua în care ajungeam în Heraklion, Creta, era o zi de luni. Lunea toate muzeele sunt închise.... Fără acest amănunt în minte, m-am trezit dis-de-dimineață și imediat am plecat cu aparatul foto pregătit. Am luat un taxi și am pornit. Alesesem cel mai în vârstă șofer de taxi pentru că știam că oamenilor în vârstă le place să povestească și, deci, aveam și ghidul perfect!

Întreaga excursie la muzeu, adică distanța de vreo 60-70 de kilometri de la port și întoarcerea cu oprire la mormântul scriitorului, însemna 70 de euro. Perfect, mi-am spus! Era 6 decembrie, Sfântul Nicolae, ziua mea de nume, așa că îmi făceam un cadou minunat.

Iorgos, șoferul de taxi, începe să mă întrebe curios de ce îmi place atât de mult Kazantzakis și de ce îmi doresc așa de mult să ajung la muzeu. Aproape că mă întreba, practic, dacă nu aveam ce altceva să fac cu cei 70 de euro... I-am explicat că este cadoul pe care mi-l fac de ziua mea de nume. A zâmbit și mi-a spus că am nume grecesc. Apoi a adăugat că înțelege de ce vreau să ajung la Nikos.

Între Odiseea lui Kazantzakis și Legendele Olimpului

Pe drum, Iorgos mi-a povestit despre Olimp și legendele sale, despre zeități și despre războinici. Mi-a explicat diferența dintre muzica grecească și cea cretană: grecii cântă despre iubire, cretanii cântă despre răscoale, despre viteji și despre răzbunare pe cei care i-au subjugat, adică pe turci. În timp ce îmi povestea cu drag despre toate acestea, îmi arăta cu degetul pe geam plantațiile de măslini și îmi spunea ceva de o surpriză pe care o are pentru mine. Tot vorbind, nici nu am băgat de seamă când am ajuns în satul Myrtia din Heraklion, la muzeul dedicat marelui scriitor, poet, călător, filosof...  Drumul până în sat mi-a părut tare scurt, dar muzeul era închis. Exact! Nu luasem în calcul că muzeele sunt închise lunea pentru public. I-am spus lui Iorgos că vreau să ne întoarcem înapoi cât mai repede și, resemnată, m-am îndreptat către taxi. La fel de optimist și vesel ca celebrul Zorba lui Kazantzakis, Iorgos mi-a spus să aștept puțin. Chiar lângă muzeu, la doar câțiva pași, era o cafenea mică în care câțiva localnici vârstnici își beau cafeaua, vorbeau, jucau table, citeau ziare. Iorgos a cerut o cafea pentru mine, mi-a spus să stau la o masă și să-l aștept. Ceea ce am și făcut. Printre priviri curioase, aromă de cafea și miros de tutun, mi-am băut cafeaua și m-am gândit că era bine să fi știut grecește să vorbesc cu oamenii locului. Doamne, câte aș fi aflat! Mi-am dat seama că limba poate fi una dintre cele mai importante bariere în comunicare și mi-am propus atunci să învăț grecește. Însă, nu am reușit nici până acum, la șapte ani distanță de acel moment...

Parte din opera lui K tradusa

În timp ce mă visam cum citesc în greacă, Iorgos intră triumfător pe ușa cafenelei și îmi spune să mă grăbesc. Vreau să plătesc cafeaua și prăjitura venită alături, dar Iorgos îmi spune că a fost din partea casei. „Nu am mai întâlnit pe nimeni care să sufere atât de mult pentru că muzeul este închis!“, mi-a spus pe un ton ferm. Când am ieșit din cafenea, ușa muzeului era larg deschisă. Ei bine, Iorgos reușise cumva să facă imposibilul posibil. Muzeul era deschis pentru mine: manuscrise valoroase, scrisorile din corespondența scriitorului cu marii gânditori de la acea vreme, alte documente prețioase, obiecte personale – pipe, ochelari, stilouri, acte de identitate... De asemenea, muzeul deține o colecție impresionantă de emisiuni televizate ale scriitorului cretan, articole din ziarele vremii, primele cărți publicate, copii ale unor filme ecranizate după scrierile sale. Amabilă și răbdătoare, doamna muzeograf mi-a spus că pot sta cât doresc să vizionez și filme în sala special amenajată. Mi-a arătat peretele pe care erau fotografiile modelelor lui Nikos, cei care l-au influențat în viață, în gânduri, în scrieri. Am observat un loc gol în toate acele fotografii și am întrebat cine lipsește. „A fost scos Lenin. A fost una dintre personalitățile care l-au marcat pe Kazantzakis. Știi... Era comunist“, mi-a șoptit doamna care deschisese lunea muzeul pentru mine.

Am cumpărat suveniruri din muzeu, am plătit cei 4 euro – intrarea – și am simțit cumva să plătesc mai mult pentru deranj. Mi s-a spus clar că nu este nevoie să plătesc extra. Cu gândul la colecția muzeului ce conține peste 50.000 de piese ce ilustrează viața și activitățile scriitorului, am urcat în taxi mulțumindu-i lui Iorgos pentru tot ce făcuse.

Din satul fermierului Dimitri la mormântul lui Nikos...

Am pornit la drum și, la scurt timp, Iorgos a zis că trebuie să facem un mic ocol. Așa am ajuns la o mică fermă de familie, unde toți cei din gospodărie se îndeletniceau cu obținerea uleiului de măsline. Acolo ne-a întâmpinat un vechi prieten al lui Iorgos, Dimitri, care a început să-mi vorbească în greacă. Deși nu înțelegeam mare lucru din ce spunea, pricepeam că mă invită la masă, alături de familia sa. Dimitri mi-a povestit întreg procesul tehnologic de obținere a uleiului de măsline presat la rece, dar nu am înțeles. Gustul era însă desăvârșit.

După vizita surpriză în ferma lui Dimitri, ne-am reluat drumul către port. Era deja foarte târziu, timpul zburase parcă în muzeu și în casa fermierilor cretani. Deși mă grăbeam, Iorgos mi-a amintit că mai avem de mers la mormânt, căci așa era stabilit de la început. Pe drum, Iorgos mi-a povestit despre economia Greciei și despre toate câte se pot face dacă politica ar fi orientată către popor... Între discuții despre democrație, demagogie și politicieni, am ajuns și la mormântul lui Kazantzakis. Am urcat pe dealul Martinengo din Heraklion pentru a-i mulțumi „Marelui Cretan“ pentru tot ce am învățat prin scrierile sale și pentru a-l omagia. Ochii mi s-au oprit pe mormânt și pe cuvintele scrise pe piatră: „Nu sper nimic. Nu mi-e frică de nimic. Sunt liber“. La câțiva metri de mormântul său se află și cel al ultimei sale soții, Eleni, cea căreia cu toții îi datorăm existența lui Zorba. Fără ea, filmul nu exista. Poate că nici Kazantzakis nu ar fi putut scrie atât fără liniștea și iubirea oferite de o soție înțelegătoare... despre care se spune că este singura femeie pe care Nikos a iubit-o.


Născut într-un sat de lângă Heraklion (Iraklion), în insula Creta, Nikos este primul dintre cei patru copii ai familiei Kazantzakis; tatăl său se ocupa de comerțul cu produse agricole. Din păcate, întreaga familie este obligată să se refugieze în Insula Naxos, din Marea Egee, în perioada 1897-1899, în perioada răscoalei cretane împotriva stăpânirii turcești. Astfel, Nikos studiază timp de doi ani la colegiul francez din Insula Naxos, instituție condusă de călugări franciscani. Aici învață limbile franceză și italiană și, prin lectură, se familiarizează cu civilizația occidentală. Revenit în locul natal, Nikos continuă liceul în Iraklion și apoi alege să studieze Dreptul la Atena.

În 1907 pleacă la Paris pentru a continua studiile de specializare în Drept, până în 1909. Aici, la Paris, are ocazia să urmărească cursurile ținute de filosoful și scriitorul Henri-Louis Bergson. Concepția filosofică a lui Bergson îi va marca opera și viața lui Kazantzakis, scriitorul francez-evreu fiind de altfel una dintre personalitățile care îl influențează pe tânărul Nikos. Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1927, Bergson a fost cumva promovat de Marcel Proust prin preluarea ideilor sale în operă. Nikos Kazantzakis a fost influențat și de Nietzsche, tragedia „Meșterul“, publicată la Atena în 1910 fiind o prelucrare a unei legende populare în care îmbină ingenios trăiri personale cu idei ale lui Friedrich Wilhelm Nietzsche. Mereu în conflict cu autoritățile grecești din cauza opiniilor sale mult prea îndrăznețe – ca și bunul său prieten Panait Istrati – Nikos Kazantzakis a fost mult mai apreciat în străinătate decât în țara în care s-a născut. Atașat ideilor de stânga, Lenin fiind unul dintre modelele sale, Kazantzakis a îndeplinit o vreme și funcții publice și chiar a fost nominalizat de câteva ori la Premiul Nobel. Cu un puternic simț al datoriei, scriitorul cretan s-a înscris și voluntar în armată în vremea Războaielor Balcanice, unde a servit la biroul special al premierului Eleftherios Venizelos.


Simona-Nicole DAVID

  • Publicat în Turism
  • 0

Maclura, fructul care stârnește curiozitate

Știe cineva ce fruct este acesta? Aceasta este sintagma care însoțește de foarte multe ori imaginile cu Maclura pomifera postate pe rețelele de socializare. Mulți îi spun minge de tenis, alții creierul verde, iar în popor are diverse denumiri: mărul cailor, dud american, portocal fals sau mărul lupului sunt doar câteva exemple. Aceste asocieri reies datorită aspectului, bineînțeles, însă puțini sunt cei care știu din ce arbore provine, dacă este comestibil ori pentru ce poate fi folosit.

Acest arbore foios a fost descoperit în anul 1804 în zona statelor Arkansas și Oklahoma. În anul 1818 a fost introdus în Italia ca înlocuitor al frunzelor de dud în hrana viermilor de mătase, iar în apariția sa pe pământ românesc a avut același scop. Arborele poate ajunge la 8-120 metri înălțime, este rezistent la secetă, dar și la exces de apă, se dezvoltă destul de bine și în locuri umbroase și luminoase, însă le preferă pe cele luminoase, iar fructele sunt sferice și pot ajunge la 15 cm în diametru.

Fructul este compus de fapt din mai multe fructe mici, dar nu este comestibil; are un miros plăcut, care amintește de castravete, atrage gândacii și, dacă îl consumă, mor pentru că este toxic. În schimb, semințele sunt consumate de veverițe, chiar dacă sunt greu de găsit. Însă, acest fruct poate fi folosit în scop medicinal pentru că, având latex, se poate lăsa la macerat în alcool și sunt foarte bune pentru durerile reumatismale. Coaja fructului este verde deschis, are aspect brăzdat și prezintă țepi.

Lemnul de maclură este extrem de apreciat deoarece este tare, dar și flexibil și se pretează pentru lustruit fin.

Înmulțirea acestui foios se poate face prin semințe, prin butășire sau altoire, iar plantarea lui se poate face în perioada de repaus vegetativ, atunci când solul nu este înghețat și se înregistrează temperaturi de peste 5°C.

Larissa DINU (SOFRON)

Vărzări plăcinte tradiționale umplute cu varză călită

Reţeta plăcintelor cu varză călită este simplă, iar varza călită folosită în această reţetă ca umplutură poate fi servită şi ca garnitură alături de o friptură sau cârnaţi.

Ingrediente (12 bucăți)

Aluat dospit vărzări

  • 500 g de făină;
  • 250 ml de apă călduță;
  • 12 g de drojdie proaspătă/5 g de drojdie deshidratată;
  • 30 ml ulei de floarea-soarelui;
  • ½ linguriță mică rasă de sare;
  • 1 galbenuș + 2 linguri lapte.

Varză calită din varză murată

  • 700 g de varză murată (cântărită după ce o tocăm);
  • 100 ml de ulei de floarea-soarelui;
  • 1 linguriță mică rasă de piper măcinat;
  • sare;

Mod de preparare aluat vărzări

  • Punem făina într-un vas încăpător. Frecăm drojdia cu zahărul și apoi o amestecăm cu apă călduță. Turnăm apa în centrul făinii și începem să frământăm. Când aluatul capătă consistență, adăugăm uleiul și sarea și frământăm în continuare până când aluatul devine elastic și nu se mai lipește de mână.
  • Acoperim vasul cu folie de plastic alimentară și lăsăm aluatul să dospească într-un loc călduț, cca 2 ore.

Mod de preparare varză călită

  • Punem uleiul într-o cratiță antiaderentă, pe foc mic. Când uleiul s-a încălzit, adaugăm varza murată tocată fin, piperul, sarea și amestecăm.
  • Amestecăm varza și o călim, pe foc foarte mic, cca 20 de minute.
  • Stingem focul și lăsăm varza călită să se răcească complet.

Asamblare

  • Întindem aluatul dospit pe planul de lucru ușor pudrat cu făină și apoi într-o foaie dreptunghiulară de cca 5-6 mm grosime.
  • Tăiem aluatul în pătrate de 8-9 cm și adăugăm în centrul fiecărui pătrat câte 1 lingură mare plină cu varză călită rece. Lipim, două câte două, colțurile opuse ale fiecărui pătrat, apoi lungim cu grijă din nou colțurile opuse obținute și le lipim încă o dată.
  • Punem plăcintele vărzări în tava de cuptor tapetată cu hârtie de copt, la o distanţă de 4-5 cm una față de cealaltă, le acoperim cu un șervet curat de bumbac și le lăsăm să dospească, într-un loc călduț, încă 30 de minute.
  • După ce plăcintele vărzări au dospit, le ungem cu gălbenușul de ou amestecat cu lapte și le coacem, în cuptorul preîncălzit la 180°C, pentru cca 20-25 minute sau până când se rumenesc uniform.

Poftă bună!

Beatrice MODIGA

  • Publicat în Social
  • 0

Fondată în 2012 de medicul veterinar Dumitru Fodor, Vetro Solutions estimează afaceri de 14 milioane euro în 2020, cu aproape 30% mai mari decât anul trecut

Vetro Solutions, companie românească specializată în distribuția de medicamente și servicii dedicate medicinei veterinare, estimează că va încheia anul 2020 cu o cifră de afaceri de 14 milioane euro, în creștere cu 28,4% față de anul anterior și cu un profit net cu 45% mai mare decât în 2019. Compania țintește dublarea veniturilor în următorii zece ani și are ca obiectiv să devină prima opțiune în preferințele medicilor veterinari, ca urmare a investițiilor pe care le va finaliza și a consolidării strategiei de business.

Fondată în 2012 de medicul veterinar Dumitru Fodor, Vetro Solutions a reușit să-și dubleze veniturile în ultimii patru ani și să devină jucător de top pe piața produselor și serviciilor veterinare datorită extinderii la nivel național și a parteneriatelor strategice cu giganți globali în domeniu precum Ceva, Richter Pharma, MSD, Lintbells sau Intermag. În 2019, Vetro a raportat o cifră de afaceri de aproape 11 milioane de  euro, în creștere cu 85% peste nivelul din 2016. Compania va deveni, în 2021, al patrulea producător de medicamente generice pentru uz veterinar din România, în urma unei investiții de 4,5 milioane euro, realizată cu fonduri proprii și finanțare europeană.

„Am lansat Vetro pentru că iubesc animalele, știu cât de mult ne ajută conexiunea cu ele și cât de important este să fim responsabili, să avem grijă de ele așa cum avem grijă de noi. Doar o minte liberă și o inimă călăuzită de iubire dau omului libertatea de a ocroti cu bucurie animalele, mediul și întreaga planetă. Vetro a devenit în ultimii ani un vector de schimbare pe piața veterinară națională și, alături de echipa mea, vrem să devenim prima opțiune pentru medicii veterinari și, pe termen lung, lideri pe piața locală. Strategia noastră de business include ca prioritate construirea unei comunități de medici veterinari care au acces la cele mai noi informații și soluții inovative în domeniul nostru“, a declarat Dumitru Fodor, fondatorul companiei Vetro Solutions.

Jumătate din produse ajung în București și Iași

Compania comercializează peste 3.500 de produse destinate proprietarilor de animale de companie și de rentă și oferă servicii și consultanță medicilor veterinari, deservind peste 1.900 de clienți unici. Vetro Solutions este organizată în două divizii – Vet și Ferme și are o echipă formată din 60 de specialiști. O parte semnificativă a echipei Vetro Solutions este formată din medici veterinari care, datorită expertizei profesionale atestate, oferă transparent și onest cele mai potrivite opțiuni pentru sănătatea animalelor și eficientizarea muncii medicilor veterinari.

În ultimii doi ani, compania – cu amprentă națională în distribuție – și-a stabilit sediul cetral în Iași, a dezvoltat echipa, a trecut la o nouă structură de organizare și a demarat un amplu proces de construcție de brand și repoziționare care au contribuit la consolidarea poziției de jucător la nivel național. În urma procesului de construcție de brand, compania și-a validat valorile care o reprezintă: Libertate, Inovație, Responsabilitate, Onestitate, Dezvoltare Continuă, Organizare, Empatie.

„În primii șapte ani, Vetro și-a găsit locul în piață. De anul trecut, am început să facem pașii necesari pentru a avea o creștere sustenabilă, trecând la un management pe bază de obiective. Am consolidat echipele existente, am creat altele noi, iar proiectul de construcție de brand, de poziționare în piață, definire a valorilor și a noii identități vizuale, realizat cu sprijinul echipei Brandocracy, ne vor ajuta să trecem la următoarea etapă de dezvoltare. Planurile pe termen mediu includ intrarea pe piața producătorilor de medicamente generice destinate animalelor de companie și rentă, dar și lansarea unei platforme care va conecta Vetro cu cabinetele veterinare și cu posesorii de animale de companie, un marketplace inovativ pentru care investiția este de aproximativ 3 milioane de euro“, a explicat Coca Cașcaval, directorul general al companiei.

Aproape trei sferturi din veniturile companiei sunt generate de produsele și serviciile destinate proprietarilor de animale de companie, restul de 30% reprezentând produse destinate proprietarilor de ferme de animale. Aproape jumătate din consumul de produse veterinare distribuite de Vetro se realizează în zona București-Ilfov, iar al doilea oraș, ca și consum, după București, este municipiul Iași.

Piață de 21 miliarde euro în UE, în 2019

Piața animalelor de companie a crescut foarte mult în ultimii ani, atât la nivel global cât și național. Un  studiu dat publicității la mijlocul anului de Federația europeană a alimentelor pentru animale de companie arată că, în 2019, în Uniunea Europeană industria produselor destinate animalelor de companie număra un milion de angajați, iar volumul vânzărilor atinsese 21 de miliarde de euro. În 85 de milioane de locuințe din UE exista cel puțin un animal de companie, iar jumătate dintre deținătorii de animale de companie aveau fie un câine, fie o pisică.

„Studiile demonstrează că speranța de viață a oamenilor și calitatea vieții cresc semnificativ la persoanele care au un animal de companie, iar în contrapartidă, având grijă de animalele din viața noastră, noi oamenii avem grijă de sănătatea noastră. Vetro este o companie care acționează în direcția educării pieței prin intermediul specialiștilor, iar acesta este, în opinia noastră, unul dintre diferențiatorii noștri în piață”, a adăugat directorul general al companiei.

(I.B)

Cum se menține recolta în silobag la o calitate înaltă

Principalul responsabil în păstrarea calității inițiale a boabelor în silobag este dioxidul de carbon. Acesta se formează în interior, după închiderea ermetică a sacului, fiind un conservant natural prin definiție. Astfel, Grain Bags România garantează o stocare eficientă a cerealelor, fără a exista alte probleme, precum mucegaiul.

Unde se poate amplasa silobag-ul

Silobag-urile vin ca răspuns la temerile fermierilor care nu dispun de un spațiu mare de depozitare. Astfel că, pe un singur hectar se pot stoca 5.000 tone de cereale. Silobag-urile pot fi amplasate direct pe câmp, pe o suprafață bine drenată, tare și uniformă. Spațiile ideale pentru amplasarea acestora sunt pietrișul nisipos, nisipul, betonul și asfaltul.

În silozul de tip sac se pot stoca deopotrivă cereale, furaje, borhot de bere, tăiței de sfeclă, pastă de porumb, porumb siloz, floarea-soarelui, diferite tipuri de deșeuri, sare pentru drumuri și alte materii depozitate în condiții ermetice.

Recolta, depozitată în silobag chiar și 2 ani

Pentru a-și păstra proprietățile și a răspunde cu succes nevoilor fermierului, depozitarea silobag-urilor trebuie făcută cu atenție.

În primul rând, terenul trebuie să fie foarte bine curățat în prealabil, asigurându-ne că nu rămân obiecte ascuțite sau alte lucruri care ar putea perfora sacul și ar pune astfel în pericol calitatea recoltei depozitate. În al doilea rând, terenul trebuie să fie în permanență bine drenat. Dacă aceste reguli simple sunt respectate, silobag-ul va păstra cerealele și furajele în condiții foarte bune chiar și doi ani.

Ce se întâmplă în interiorul silobag-ului după închiderea sa

Silobag-urile sunt silozuri ermetice de stocare, asemeni unor saci de plastic (industriali din polietilenă coextrundată, cu protecție UV), având forma unui tub (cu lungime între 60-120 metri, diametru între 1.2-3 metri și capacitate de stocare de 100-400 tone) de 60 m lungime și 2.74 m diametru.

Datorită închiderii ermetice a silobag-ului, acesta asigură o conservare anaerobă. Mai exact, grație cerealelor care respiră, în decurs de 10-20 de zile, în interiorul silobag-ului, nivelul de oxigen scade și va crește concentrația de dioxid de carbon. În acest mod se va forma în interior un mediu anaerob în care toți dăunătorii vor muri. Dioxidul de carbon este un conservant natural prin definiție, ce va asigura o stocare de calitate înaltă, fără mucegai.

Condițiile meteo nefavorabile nu distrug silobag-ul

Depozitarea silobag-urilor în aer liber este indicată indiferent de condițiile meteorologice. Nici ploaia, nici viscolul și nici soarele nu constituie un pericol pentru recolta depozitată. Uriașii saci sunt rezistenți atât la ploaie, la zăpadă, cât și la razele directe ale soarelui. Nici căldura de +50°C, nici frigul de -50°C nu îi va afecta.

(I.B)

Orondis Ultra Pack. Forța supremă pentru combaterea manei viței-de-vie

Începând cu anul 2021, viticultorii vor putea accesa Pachetul ORONDIS™ ULTRA, o soluție inovatoare ce combină două fungicide excepțional de puternice pentru combaterea manei viței-de-vie.

Mana viţei-de-vie, produsă de ciuperca Plasmopara viticola, are o răspândire generală şi este una dintre bolile majore la viţa-de-vie. Pot fi afectate toate părţile verzi ale plantei. Severitatea bolii este variabilă de la an la an, iar în funcţie de condiţiile climatice şi intensitatea atacului poate duce la: defolierea plantelor, distrugerea parţială sau totală a inflorescenţelor şi a boabelor. Atacul are impact semnificativ atât asupra calităţii strugurilor şi vinului, cât şi asupra cantităţii recoltei. Ciuperca iernează sub formă de oospori în frunzele infectate căzute pe sol toamna. Primăvara, când condiţiile devin favorabile, oosporii germinează, provocând primele infecţii (inecţii primare).

Pentru ca infecţia primară să aibă loc sunt necesare următoarele condiţii: solul să fie umed sau să existe prezenţa apei libere, temperatura să fie peste 11°C şi să existe organe verzi ale plantei. Din mo¬mentul provocării infecţiei până la apariţia simptomelor bolii este necesară o perioadă de timp (incubaţie) care este mai lungă sau mai scurtă în funcţie de temperatură.

Ciuperca atacă toate părţile verzi ale plantei. Pe frunze apar pete decolorate de culoare gălbuie numite „pete untdelemnii“ în dreptul cărora, în funcţie de umiditate şi temperatură, apare după o perioadă de timp un puf albicios. Mai târziu, petele se necrozează, se usucă şi ţesutul se rupe sau capătă aspectul de zdrenţuit. Atacul pe frunzele bătrâne, toamna, se caracterizează prin pete mici, colţuroase, brune, care dau aspect de mozaic, numindu-se „frunze mozaicate“. Pe lăstarii tineri, inflorescenţe, rahis, cârcei, atacul se manifestă prin brunificarea părţilor atacate şi uscarea lor.

Pe boabele tinere, când umiditatea aerului este ridicată, apare puful alb (conidioforii şi conidiile de atac) denumit „Rot – Gris“ (putregai gri). Pe boabele formate, atacul se manifestă prin brunificarea acestora, evoluând spre mumifieri, fără apariţia fructificaţiilor ciupercii. Boabele atacate se desprind uşor de rahis şi cad. Această formă de atac se numeşte „Rot-Brun“ (putregai brun). Organele tinere sunt mai susceptibile la atac şi pe măsură ce îmbătrânesc, sunt mai puţin receptive la atacul ciupercii.

Ce este pachetul Orondis™ Ultra?

Orondis™ Ultra Pack este un pachet dimensionat pentru 5 hectare de viță-de-vie, alcătuit din 2 fungicide excepționale, fiecare cu mod de acțiune diferit împotriva manei: Orondis™ și Pergado®. Cele 2 fungicide au un efect sinergic și constituie un standard în combaterea eficientă a manei viței-de-vie (Plasmopara viticola). Înainte ca boala să se dezvolte, cele două moduri puternice de acțiune lucrează în paralel:

  • în primul rând oxatiapiprolin prezintă un nou mod de acțiune, întrerupând mișcarea lipidelor între pereții plasmei;
  • mandipropamid inhibă regenerarea peretelui celular al sporilor;
  • împreună, cele două fungicide oferă un control puternic și de lungă durată al manei viței-de-vie.

Descrierea ORONDIS™

Orondis™ este un fungicid preventiv, curativ şi antisporulant, sistemic acropetal şi translaminar pentru controlul manei la vița-de-vie. Oxatiapiprolin aparţine grupei izoxazolinelor și este o substanţă activă nouă, dintr-o grupă nouă, cu un nou mod de acţiune care combină acţiunea biochimică şi genetică prin influenţa modulatoare asupra proteinei OSBP (oxysterolbinding protein) din celulele ciupercii, care controlează transcripţia genelor, cu efect regulator asupra metabolismului lipidic celular.

Zoosporii expuși la oxatiapiprolin își pierd viabilitatea la scurt timp de la aplicare și nu mai sunt capabili de germinare. Inhibarea completă a germinării zoosporilor are loc în decurs de 2 ore de la expunerea la oxatiapiprolin. Oxatiapiprolin stimulează dezvoltarea rădăcinii şi a sistemului foliar, nu influenţează vinificaţia şi nu are efect negativ asupra proprietăţilor organoleptice ale vinului.

Orondis™ trebuie să fie aplicat întotdeauna în amestec cu fungicide cu mod diferit de acţiune. Se vor aplica cel mult două tratamente cu Orondis™ (sau orice alt produs care conține substanțe active din grupul FRAC-49) pe sezon pentru vița-de-vie.

Descrierea PERGADO®

Syngenta Orondis locurile unde actioneaza

Pergado® este un fungicid care, datorită modului de acţiune inovativ, oferă protecţie de lungă durată împotriva manei la o gamă largă de culturi. Pergado® pătrunde rapid prin stratul superficial al frunzei, se translocă translaminar şi protejează în acelaşi timp faţa superioară şi inferioară a frunzei. Substanța activă, mandipropamid, este foarte activă împotriva germinaţiei sporilor şi inhibă creşterile miceliului în timpul perioadei de incubaţie.

Pergado® este recomandat să fie aplicat preventiv împotriva manei la doza de 0,6 l/ha. Intervalul dintre tratamente este de 10 zile în condiţii climatice şi de presiune a bolii normale. În condiţii de presiune ridicată a bolii, intervalul se va scurta la 7 zile.

Acţiunea puternică şi persistentă a produsului asigură un nivel înalt de combatere a manei. Datorită rezistenţei deosebite la spălare, oferă siguranţă în programul de combatere a manei.

Avantajele pachetului ORONDIS ULTRA

  • Orondis™ este excepțional ca tratament preventiv, controlând toate etapele cheie ale ciclului de viață al agentului patogen chiar și la o rată foarte mică și cu un control constant al bolii.
  • Mod de acțiune nou și eficacitate dovedită de Pergado® în protecția ciorchinilor.
  • Oxatiapiprolin se mișcă încet prin plantă; aceasta, combinată cu puterea sa excepțională, oferă un control de lungă durată, protecție a frunzelor în curs de dezvoltare, precum și a noilor creșteri.
  • Atât Orondis™, cât și Pergado® sunt excelente din punctul de vedere al rezistenței la ploaie, protejând planta de boli chiar și după ploaie.
  • Combinația a două fungicide cu efect complementar și excepțional de puternice.
  • Sistemie, distribuire bună și excelent în protecția ciorchinilor.

Recomandări de aplicare:

  • Se recomandă pentru etapele de la lăstar 20-25 cm, până după înflorit.
  • Intervalul dintre tratamente se va adapta în funcţie de condiţiile climatice, presiunea de infecţie şi evoluţia culturii.
  • Se recomandă alternarea fungicidelor pentru combaterea manei (de ex. Ridomil®, Orondis™, Pergado® F).
  • Ordinea de realizare a amestecului:

1. Apă (jumătate de volum în sprayer)

2. Pergado®

3. Se amestecă foarte bine între 3 și 5 minute

4. Orondis™

5. Restul de apă

Află mai multe despre pachetul ORONDIS ULTRA de la reprezentanții Syngenta și de pe website-ul companiei, pe www.syngenta.ro.

Crește suprafața pădurilor cvasi-virgine din România

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a aprobat introducerea a încă 3.791,5 hectare de păduri cvasi-virgine în Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasi-virgine din România, care se adaugă celor 6.998,2 ha avizate în luna septembrie. Prin acest proces, în Catalog, care este în curs de revizuire, suprafața pădurilor virgine și cvasi-virgine incluse în protecție absolută crește la 43.823,36 hectare.

Noile păduri incluse în catalog se află în proprietatea publică a statului, administrate de Ocolul Silvic Băile Herculane și fac parte, în prezent, din situl natural UNESCO „Păduri străvechi și seculare de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei“.

În luna august, MMAP a semnat contractele de realizare a studiilor prin care suprafața pădurilor virgine și cvasi-virgine din România se dublează. Astfel, încă aproape 40.000 de noi ha se vor adăuga celor existente în acest moment. Ministrul Mircea Fechet a declarat: „Avem datoria să protejăm aceste păduri, care sunt printre ultimele zone de pe Terra în care natura supraviețuiește în forma ei pură, neatinsă de om. Iar România are, poate, unele dintre cele mai mari suprafețe de astfel de păduri. Dacă noile studii vor confirma că cele 40.000 de hectare respectă criteriile și indicatorii pădurilor virgine și cvasi-virgine, alte 4 județe noi din țară vor avea oficial incluse suprafețe în catalog – Harghita, Alba, Bistrița-Năsăud și Arad.“

Piețele agroalimentare se închid pas cu pas

Deși producătorii agricoli și mulți consumatori care preferă să cumpere din piețe au dezaprobat închiderea acestor spații, piețele agroalimentare se închid treptat ca măsură de prevenire a riscului de infecție cu COVID-19.

Producătorii agricoli au dezaprobat această măsură, explicând că astfel sunt favorizate marile lanțuri comerciale, supermarketurile şi multinaţionalele, iar agricultorii români nu vor mai avea unde să îşi vândă recolta. Mai ales că vorbim despre produse perisabile ce trebuie aruncate dacă nu pot fi valorificate imediat.

„Suspendarea pieţelor agroalimentare din spaţiile închise este o măsură injustă pentru producătorii români, în condiţiile în care hypermarketurile îşi pot continua activitatea“, se arată într-un comunicat al federației PRO AGRO care a solicitat Executivului revenirea asupra deciziei de suspendare „cât mai grabnic“.

De altfel, soluții ar putea fi găsite. Potrivit PRO AGRO, așa cum au putut fi găsite soluții în cazul unor amplasamente – deschiderea pereților laterali, mutarea tarabelor în spațiu deschis – pot fi găsite soluții și în cazul magazinelor proprii ale micilor producători, unde se comercializează preponderant produse de origine animală, pentru ca aceștia să-și poată continia activitatea.

„Nu putem să nu observăm caracterul total injust al acestor măsuri, dar și faptul că s-a acționat cu dublă măsură față de activitatea hypermarketurilor care își pot continua activitatea. De asemenea, trebuie menționat că în mod uzual producătorii care își valorifică producția prin magazine proprii nu au contracte de colaborare cu marile magazine, fiind expuși riscului falimentului“, mai spun reprezentanții federației PRO AGRO.

Consumatorii au nevoie de piețele agroalimentare

Mai mult decât atât, consumatorii au nevoie de aceste piețe, ei fiind cei care le-au menținut în viață până acum înțelegând că așa asigură diversitatea și durabilitatea sectorului agricol autohton, spune și Daniel Botănoiu, fermier și consultant agricol, fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Într-o scrisoare deschisă adresată șefului Executivului, postată pe pagina sa de Facebook, Daniel Botănoiu vine nu numai cu argumente solide pentru ca piețele să rămână deschise, dar și cu soluții concrete: „Domnule Orban, nu luați în judecată sumară închiderea piețelor lansată de cei care nu se pricep deloc, gândiți fenomenul în ansamblul său!

Consumatorii români au nevoie de aceste piețe, ei sunt cei care le-au menținut în viață până acum, ei au înțeles că așa asigură diversitatea și durabilitatea sectorului agricol! Nu îi trimiteți la produsele «trase la Xerox» din marile lanțuri de magazine! Lăsați-i să aleagă din varietatea acestor produse, lăsați-i să aleagă sănătatea, lăsați-i să sprijine producătorul roman!“

Mai mult decât atât, închiderea piețelor duce la o densitate mai mare de consumatori în marile magazine, ceea ce înseamnă o rată mai mare de răspândire a Covid-19, mai explică Botănoiu.

Risipă alimentară în vremuri de pandemie…

Trebuie să ținem cont și de închiderea HoReCa, unde vânzările au scăzut cu 40%, la producătorii mici și mijlocii către aceste unități, ceea ce înseamnă că marfa produsă fie a luat calea piețelor agroalimentare, fie a fost aruncată…

„Întrebarea se pune: în vremuri de pandemie ne permitem risipa alimentară generată de aceste decizii aberante? În varianta închiderii piețelor accesul legumelor și fructelor românești în galantare va fi extrem de mic, aproape către zero! Consider că piețele agroalimentare dispun de măsuri de protecție, precum și de circuite funcționale (ventilație și climatizare ambientală) mult mai generoase și eficiente decât în cazul lanțurilor de mari magazine.

Prin decizia pe care o veți lua, fie permiteți accesul produselor românești pe masa consumatorilor, fie veți asista din fotoliul de la Palatul Victoria la falimentul agriculturii românești și la dispariția fizică a fermierilor înglodați în datorii! Dumneavoastră decideți!!!“, mai spune Daniel Botănoiu în scrisoarea deschisă adresată premierului Ludovic Orban.

Şi Asociaţia Administratorilor de Pieţe din România a solicitat ca toate pieţele agroalimentare permanente din ţară să rămână deschise, iar măsurile de restricţionare a activităţilor să fie luate punctual, acolo unde se constată că administratorii nu respectă măsurile pentru prevenirea şi combaterea COVID-19.

Acțiuni de protest din partea producătorilor agricoli

În speranța că vor convinge Guvernul să renunțe la decizia de închidere a piețelor ce funcționează în spații închise, câteva zeci de producători agricoli și muncitori din domeniu au organizat o manifestație în Piața Victoriei. Veniți din diferite părți ale țării, în ciuda frigului și a ploii reci – ca o ironie cruntă după un an de secetă cumplită…– manifestanții au stat demni în fața clădirii Guvernului pentru a transmite mesaje clare Executivului: „Deschideți piețele!“, „Vrem să muncim, nu să murim!“, „Supermarketurile-n câștig, țăranii evacuați în frig!“, „Vrem soluții concrete, nu țărani evacuați din piețe!“, „Piețele pentru producătorii români!”, „Susțineți țăranii!”, „Sprijinul tău este sămânța acțiunii noastre!“, „Agricultura familială la scară mică – țărănească“. Vocea participanților a convins, se pare, deoarece mai mulți participanți la protest au fost primiți la Palat pentru a discuta cu reprezentanți ai Guvernului.

Cine a organizat protestul

Potrivit Agerpres, acțiunile de protest au fost organizate de Asociația Eco Ruralis, Sindicatul Producătorilor Agricoli Olt, Uniunea Salvăm Țăranul Român, Asociația Fermierilor Utilizatori de Automate de Lapte Crud din România, Federația Asociațiilor Apicole din România – ROMAPIS, Federația Sindicatelor Democratice din Agricultură, Federația Națională a Lucrătorilor, Federația Uniunea Producătorilor Agricoli și Organizațiilor Interprofesionale, Cooperativa Agricolă Legume de Glodeanu Sărat, Cooperaiva Agricolă Roșiori de Ialomița, Asociația Femeilor din Mediul Rural Olt.

Ce au cerut manifestanții

Pe lângă mesajele transmise prin viu grai și prin pancarte cu scris citeț, producătorii și lucrătorii agricoli au solicitat concret: revizuirea Hotărârii de Guvern care a reglementat închiderea piețelor, a halelor alimentare și a târgurilor locale desfășurate în spații închise; sprijinirea urgentă și strategică a pieței locale și a lanțurilor scurte alimentare în condiții de siguranță pentru sănătatea publică. De asemenea, manifestanții au mai cerut ca Guvernul să compenseze pierderile suferite de țărani și de micii producători afectați de această măsură de închidere a piețelor închise, știut fiind că produsele comercializate de aceștia sunt perisabile și, deci, toată munca lor ajunge la gunoi. Protestatarii au mai solicitat și accesul la piață pentru micii producători, respectarea obligațiilor internaționale pentru drepturile omului în sectorul agroalimentar, participarea țăranilor și a micilor producători la luarea deciziilor și dialog permanent cu autoritățile la nivel central.

Ministrul Adrian Oros dă vina pe dezinformare…

„Doar 27 de pieţe dintr-un total de 514 au rămas închise în urma restricţiilor impuse de autorităţi, ceea ce reprezintă 5,25%“, declară ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Adrian Oros.

Recent, într-o conferință de presă susținută la sediul MADR, actualul responsabil al agriculturii românești a spus că în toată această problemă „există foarte multă dezinformare“.

„Stadiul de funcţionare a pieţelor agroalimentare, pentru că există foarte multă dezinfomare, este la 16 noiembrie 2020. Dintr-un total de 514 pieţe agroalimentare, 367 au funcţionat dintotdeauna în spaţii deschise sau semi-deschise, nu s-a modificat nimic. Pentru 120, care funcţionau în spaţii închise, primarii au găsit soluţii privind modificarea fluxului astfel încât şi acestea au fost deschise. Au rămas închise 27 de pieţe din spaţii închise, adică 5,25%. Asta este realitatea privind pieţele agroalimentare“, a precizat Oros.

Dezinformare sau nu, între timp pe platformele de socializare românii au început să se unească în grupuri de Facebook unde se promovează produsele autohtone – alimentare și nealimentare. Pe principiul „Unde-s mulți, puterea crește!“, consumatorii români au început să înțeleagă că gustul produselor românești va dispărea dacă nu sprijinim producătorii cumpărându-le marfa. Unul dintre aceste grupuri este „Nici eu nu cumpăr de la supermarket“, unde românii se sfătuiesc de unde să cumpere produse autohtone, recomandă și socializează. Există, deci, speranță.


Ce spune legea

Conform Hotărârii nr. 52 a CNSU, activitatea pieţelor agroalimentare în spaţii închise, târgurilor, bâlciurilor, pieţelor mixte şi volante şi a talciocurilor a fost suspendată începând din 9 noiembrie pentru a preveni infectarea cu Covid-19: „Se propune menținerea suspendării activității piețelor agroalimentare în spații închise, târgurilor, bâlciurilor și a talciocurilor, definite potrivit art. 7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 384/2004 privind exercitarea comerțului cu produse și servicii de piață în unele zone publice. 69. Prin excepție de la prevederile pct. 68 se permite activitatea piețelor agroalimentare, inclusiv a piețelor volante ce pot fi organizate în zone publice deschise, cu respectarea normelor de protecție sanitară“.


Simona Nicole DAVID

Abonează-te la acest feed RSS