Spiritualitate 08 Iulie 2024, 09:11

Mănăstirea Voroneț, îmbrățișarea pură cuprinsă de fiori binecuvântați

Scris de

Nu foarte departe de Gura Humorului, ca un desen pictat cu acuarelă desprinsă din casa cerească, ni se arată printre mirosul trandafirilor atât de perfecți și pământul proaspăt Mănăstirea Voroneț, maiestuoasa ctitorie a lui Ștefan cel Mare de la sfârșitul anilor 1400.

Compusă din Biserica „Sf. Gheorghe“, clopotniță, zidul de incintă și ruinele chilii, Mănăstirea Voroneț a fost construită în trei luni și trei săptămâni pe locul unei biserici din lemn și este monument istoric al județului Suceava. Biserica poartă hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, și face parte din patrimoniul cultural mondial din anul 1993.

Prezența monahului Daniil la Voroneț a adus insuflare cu adâncă credință acestui lăcaș de cult, ceea ce a făcut ca prezența spiritului monahal să înflorească din ce în ce mai mult. Importante donații sub formă de pământuri ori cărți au fost făcute de către Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu, Ieremia Movilă, printre acestea Tetravanghelul din 1940, obiecte bisericești, poloboc de vin, monede de cheltuială, zloți la tămâie, catastif de praznic.

La Mănăstirea Voroneț a fost format un atelier de copiat cărți, acestea din urmă fiind folosite la slujbele religioase, dar și o unitate de învățământ unde se predau slavona și româna; aici erau înscriși copiii boierilor și ai preoților ce erau pregătiți pentru a deveni dascăli în lăcașurile de cult, dar și în școli.

Mănăstirea Voroneț a pășit pe o treaptă mai înaltă către mai multe direcții în vremea egumenului Macarie în anii 1700, atunci când a fost reformat aspectul bisericii, cu apariția de noi chilii, reconstrucții ale proprietăților mănăstirești, au fost aduse cărți și au venit noi monahi; tot în acel timp s-a alcătuit și o Condică de avere de către Vartolomei Mayereanu Pomelnicul.

În vremea anexării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic s-au micșorat beneficiile lăcașurilor de cult ortodoxe, iar în urma acestui aspect reprezentanți ai bisericilor, printre ei și Inochentie al Voronețului, au solicitat împăratului Iosif al II-lea revenirea la vechile drepturi; însă, singura concesie a fost diminuarea numărului de călugări și, totodată, desființarea schiturilor. S-a realizat un fond de venituri prin care erau controlate toate cheltuielile mănăstirilor, inclusiv aici, la Voroneț.

După un timp îndelungat în care biserica Sf. Gheorghe a activat ca biserică parohială, după 1990 Mănăstirea Voroneț a revenit la viața monahală ca o comunitate de călugărițe.

Biserica este printre singurele monumente arhitecturale religioase din zona de nord a Moldovei ce și-a conservat forma inițială. Nu de dimensiuni foarte mari, biserica se mândrește cu o pictură profundă la interior ce rezistă încă din vremea lui Ștefan cel Mare; Cina cea de Taină, Spălarea picioarelor, tabloul închinat domnitorului Ștefan cel Mare sunt doar câteva dintre imaginile ce ne atrag atenția negreșit.

La exterior, ochii nu mai contenesc a se dezlipi de o așa dumnezeiască explozie de frumos, prin pictura din timpul domnitorului Petru Rareș ce reprezintă imaginea extraordinară a artei feudale moldovenești. Toate episoadele biblice sunt reprezentate atât de viu încât personajele tind să iasă din această sferă a frescelor, ba mai mult, au glas și uimesc prin mimica lor privirea oricui calcă pragul mănăstirii. Culorile atât de vii fac să pară că trupurile sunt într-o continuă mișcare, nicidecum statice, verdele și albastrul fac să se simtă bătăile inimilor învăluite de iubire pe de o parte, dar și a chinului pe de altă parte.

Judecata de Apoi de pe fațada de vest este structurată în patru acte, în partea de sus este Dumnezeu Tatăl, apoi Apostolii poziționați pe scaune în scena Deisis; la râul de foc ce pleacă de la picioarele Mântuitorului cei care au săvârșit păcate își află acum chinurile. Etimasia Sfântului Duh, înfățișat de un porumbel, Sfânta Evanghelie, strămoșii neamului românesc și credincioșii îndrumați de Sf. Apostol Pavel, apoi necredincioșii ce au parte de mustrarea lui Moise fac parte din al treilea act. Simbolul justiției, cumpăna, o regăsim în ultimul act, unde faptele bune și cele rele sunt puse în balanța disputei dintre îngeri și demoni pentru sufletele noastre, la nord raiul, iar la sud iadul. Fabuloasa frescă scoate în evidență sclipirea minților creatoare, astfel se împletesc printre aceste acte părți ale folclorului precum arhanghelii ce suflă din buciume.

Soarele o dezmiardă atât de des, ploaia este împinsă de vânt către ea în zilele de toamnă târzie, fulgii de nea cad ca un pieptăn pe creștetul unui copil, glasul cântecului Liturghiei ajunge până la petalele florilor și iarba pe care o călcăm, căci aici, în mijlocul acestui spectacol spiritual, înflorește tot mai mult cu ardoarea credinței și te așteaptă pentru o îmbrățișare pură cuprinsă de fiori binecuvântați Mănăstirea Voroneț.

Aurora GRIGORE


Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti