În comuna Urecheni din județul Neamț îl puteți întâlni pe unul dintre tinerii pasionați de artă, George Alexandru Sbânțu. A îndrăgit pictura încă din liceu, arătându-și talentul prin portretele pe care le făcea. De aproape trei ani și-a mai descoperit o latură a talentului, pictează icoane. Știm bine că icoanele, prin sfințire, aduc har și binecuvântare ochilor ce le privesc. Prin intermediul icoanelor, oamenii contemplă Împărăția lui Dumnezeu și intră într-un dialog direct cu divinitatea căci, așa cum afirma părintele Dumitru Stăniloae, „icoana reprezintă o veritabilă fereastră prin care omul și Dumnezeu se pot privi față în față.“

George Alexandru Sbânțu a subliniat: „Picturile mele, deși nu știu sigur dacă le pot spune așa, sunt mai degrabă o reprezentare vie a Sfintei Treimi, a Mântuitorului Iisus Hristos, a sfinților sau a îngerilor. Părintele Stăniloaie avea dreptate, icoana este ca o fereastră prin care omul și Dumnezeu se pot privi față în față. Eu le pictez pe lemn de tei tratat sau pe pânză. De obicei, ca să pictez o icoană durează între 3 zile și o săptămână sau chiar două, depinde foarte mult de dimensiunile acesteia, dar și de cât de complicată este icoana în sine. Pe lângă lucrul manual, e necesar să ai și timpul potrivit, o liniște interioară și o limpezire a gândurilor.“ 

În iconografie accentul nu cade asupra personalității artistului, ci asupra chipului sfântului, căutându-se a se exprima cât mai bine semnificația evenimentului pictat. Aceasta se înțelege și dacă ținem cont de faptul că icoanele exprimă în mod vizibil, cu ajutorul culorilor, Cuvântul lui Dumnezeu. Asta a făcut ca, în decursul veacurilor, icoana să mai fie numită și Biblie a neștiutorilor de carte.

Tânărul a adăugat: „Am început să pictez din 2009, de la liceu. La început pictam portrete, peisaje, dar și pictură de perete care a avut succes mai ales în străinătate. Am fost plecat un timp în străinătate unde lucram din greu, ca tot românul, însă, cu toate acestea, mi-am păstrat loc și pentru pasiunea mea. Pictam în timpul liber. Obișnuiam să pictez camere de copii împreună cu soția mea. Am început să pictez icoane de trei ani și asta mă ajută să mă mențin pe linia de plutire. Prin icoane consider că Dumnezeu se îngrijește de noi și familia noastră, prin asta ne câștigăm traiul. Mă inspir foarte mult din icoanele vechi, o mare parte din ele rusești (Andrei Rubliov) sau Manuil Panselinos.“

Icoanele sunt apreciate în rândul creștinilor și astfel de picturi îți pot aduce și un venit. George Alexandru își vinde picturile de la 200 de lei și pot ajunge până la 2.000 de lei, în funcție de complexitatea lucrării. „Mi-am format câțiva clienți fideli. Observ că oamenii apreciază din ce în ce mai mult icoana pictată cu trudă în detrimentul litografiilor“, a conchis tânărul.

Conform ghidului practic al creștinului ortodox, icoana Mântuitorului nu trebuie să lipsească din casă pentru că El este cel căruia ne adresăm în toate rugăciunile noastre. Tot cultul ortodox este adresat Mântuitorului. În fiecare casă trebuie să existe măcar o icoană a Mântuitorului. Dar pietatea şi evlavia populară sunt mult mai apropiate de Maica Domnului, fiindcă oamenii o simt pe Fecioara Maria ca pe o mamă căreia i se roagă mai cu încredere, cu nădejde, uneori cu mai mult curaj. Maica Domnului, fiind cea mai mare mijlocitoare pentru noi, oamenii de pe pământ, este cea căreia îi adresăm rugăciunile cele mai dese. De aceea icoana Maicii Domnului se regăsește în cele mai multe case. Dacă fiecare familie are un sfânt patronal, atunci e normal să țină și icoana sfântului respectiv pentru că acela este protectorul ei în chip deosebit. Nu contează ce icoane avem, important este să avem icoane sfințite care sunt modele pentru viața noastră creștină.

Liliana POSTICA