Atunci când simțim nevoia de a fi mai aproape de Dumnezeu, cel mai adesea ne așezăm în fața icoanelor și ne rugăm. De aceea icoanele au un rol foarte important în casele noastre. În biserici, numărul icoanelor este de-a dreptul impresionant, iar în unele edificii frumusețea acestora este impresionantă. Există și icoane făcătoare de minuni, icoane vechi ce au rezistat războaielor, incendiilor sau altor dezastre naturale ori provocate de om. V-ați întrebat însă unde se află cea mai veche icoană din România? Ei bine, este vorba despre Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț ce datează din anul 665.

Renumită ca fiind icoană făcătoare de minuni, aceasta a fost pictată în Lida, a fost dăruită în anul 1429 de Împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul domnitorului moldovean Alexandru cel Bun. De fapt, i se mai spune și Lidianca deoarece ar fi o copie a icoanei Maicii Domnului din Lida, dar și pentru că are și chipul Sfântului Gheorghe, originar din acele locuri, înfățișat ostaș cu capul descoperit, stând pe scaun cu balaurul sub picioare, ținând sulița în mâna stângă, iar în dreapta sabia.

Este vorba, așadar, de o icoană cu două fețe, pe o parte este pictată Maica Domnului și pe cealaltă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Din acest motiv, în momentul în care credincioșii se închină în fața ei, îngenunchează, trec în genunchi pe sub icoană, apoi se închină și de cealaltă parte, unde este pictat Sfântul Gheorghe. Acest demers amintește de trecerea pe sub Sfântul Epitaf.

Istoria acestei icoane este cu adevărat specială deoarece, înainte de ajunge pe plaiurile noastre, a stat în biserici din Roma și Constantinopol. Se spune că minunile ce au avut loc după ce o persoană se ruga cu adevărat în fața acestei icoane sunt nenumărate, motiv pentru care în biblioteca Mănăstirii Neamț există două volume scrise în limba chirilică.

În anul 1844 icoana a fost îmbrăcată în argint aurit și pietre prețioase în cadrul atelierelor de la Mănăstirea Neamț. 

Se mai spune că această icoană a întărit, timp de peste 600 de ani, credința creștin-ortodoxă a conducătorilor, monahilor și a credincioșilor din țara noastră. În anul 1945, pe timpul războiului, icoana a fost dusă la Mănăstirea Ciorogârla acolo unde a stat până în anul 1947.

Însă nu a fost prima oară când icoana a fost scoasă din sfântul lăcaș cu scopul de a fi ocrotită. În anul 1821, icoana împreună cu alte obiecte de preț au fost duse în muntele Rusu, din apropierea Mănăstirii Neamț, și ascunse, pentru un an și jumătate.

Dificultățile la care a fost supusă au fost multiple, însă cel mai des amintită este aceea din timpul invaziilor turcilor, atunci când unul dintre ei a vrut să o fure și a vrut să o găurească cu burghiul pentru a o putea lega după cal. Burghiul s-a stricat, iar turcul a paralizat. Se spune că, regretând fapta sa, turcul s-a căit, a devenit creștin și a rămas călugăr la Mănăstirea Neamț.

Prezența acestei icoane pe tărâmuri nemțene este apreciată de întreaga lume ortodoxă, existența ei ca icoană făcătoare de minuni a fost notată și într-un catalog special realizat în Grecia unde sunt menționate astfel de obiecte religioase.

Mai mult decât atât, în anul 2018, această icoană a fost trecută în calendarul creștin ortodox, pe data de 9 iulie, dată în care se săvârșește o slujbă specială.

Larissa DINU