Lumea satului 750x100

update 25 Nov 2020

Mănăstirea Sinaia, nucleul orașului de mai târziu de pe Valea Prahovei

Mănăstirea Sinaia, declarată monument istoric, este al doilea cel mai vizitat loc din stațiunea de pe Valea Prahovei, după Castelul Peleș. Puțini știu că biserica veche este cea care a împrumutat numele orașului și că, mult mai târziu, cea de-a doua biserică – de fapt, întreaga mănăstire – este prima electrificată din țară, prin grija regelui Carol I, care a avut, de altfel, domiciliul de vară aici vreme de 11 ani, până când s-a construit Peleșul. În general se știe așa: o deplasare scurtă la Sinaia trebuie musai să conțină trei obiective: munții, Peleșul și Mănăstirea Sinaia.

Istoria lăcașului începe cu pelerinajul marelui spătar Mihai Cantacuzino, împreună cu mama sa, Elena, și sora Stanca la Ierusalim. Cu acel prilej, călătorii români ajung și la Muntele Sinai, locul unde Moise a primit tablele cu cele 10 porunci. Atât de impresionat a fost Cantacuzino de tot ceea ce a văzut încât s-a decis să închine Sfintei Fecioare Maria o biserică în munții din Țara Românească. Inițial, Patriarhul Ierusalimului a denumit-o „Mănăstirea Buceagul“, dar ctitorul ei a vrut altfel, așa cum scrie și în „actul de fondațiune“: „Am zidit din temelie și am înălțat un schițișor, numindu-se Sinaia, după asemănarea Sinaiei cei mari și după-cum arată și Patriarchul Țarigradului Gavriil (1702), pe care Sinaia au numit-o bine făcând, îndemnându-se de multă dragoste și cucernicie ce avea către sfântul și de Dumnezeu umblatul muntele Sinaiei“.

Deși se spune că biserica veche este prima construcție care se ridică în aceste locuri, există documente care arată că, de fapt, Schitul „Sf. Nicolae“, de pe Molomoț (cartierul Furnica), a fost întâiul edificiu din așa-numitul Plai, fiind atestat documentar în 1581. Adevărat este însă că Mănăstirea Sinaia este nucleul viitoarei așezări de pe Valea Prahovei, aflată în granițele de astăzi din anul 1884; primul drum pe această vale a fost construit de argații de la mănăstire. Revenind deci la marele spătar Mihai Cantacuzino, el zidește lăcașul în anul 1695, iar la început aduce aici 12 călugări, după modelul celor 12 apostoli ai Mântuitorului Iisus. Pentru cine nu știe, Catedrala Carpaților, cum mai este supranumită Mănăstirea Sinaia, este organizată în curtea veche și curtea nouă.

Manastirea Sinaia

Curtea veche a Cantacuzinilor

Curtea veche conține biserica ctitorită de Cantacuzino, realizată în stil brâncovenesc, stil de influență barocă, dar cu caracteristici din Țara Românească, respectiv coloanele sculptate în piatră și ornate cu motive florale și vegetale și pridvorul adăugat pronaosului, naosului și altarului. Foarte interesant este portalul bisericii, pictat de Pârvu Mutu Zugravul (pictorul preferat al Cantacuzinilor), care-l reprezintă pe Moise cu Tablele Legii, pe fratele lui, Aaron, cu toiagul înfrunzit, iar în centru se găsește stema familiei fondatoare – vulturul bicefal ce ține în gheare semnele imperiale ale puterii: sceptrul și crucea. De altfel, astăzi se păstrează în mare parte pictura originală. De exemplu, cupola pridvorului este pictată cu scene din viața Sfintei Ecaterina (ocrotitoarea mănăstirii de la Muntele Sinai), a Sfântului Gheorghe (protectorul Moldovei și al militarilor) și a Sfântului Dumitru (ocrotitorul Țării Românești). Pronaosul este dominat de tabloul votiv care îl reprezintă pe ziditor, Mihai Cantacuzino, înconjurat de cei optsprezece copii (mulți dintre ei fiind adoptați, marele spătar fiind recunoscut pentru imensa sa milă creștină), de prima și de a doua soție, precum și de alți membri ai familiei Cantacuzino, începând cu Neagoe Basarab și continuând cu Radu Șerban, Constantin Șerban, Constantin Cantacuzino, domnitorul Șerban Cantacuzino etc. Tot în curtea veche se mai găsește un paraclis ce datează din anul 1695 și cavoul lui Tache Ionescu, prim-ministrul din perioada Primului Război Mondial, care a avut un rol foarte important în unirea Țărilor Române în 1918. Acesta a dorit să fie înhumat aici, de Mănăstirea Sinaia fiind legată o miraculoasă vindecare a sa, după o boală gravă.

Manastirea Sinaia biserica interior

Și curtea nouă, regală

În curtea nouă se află biserica din piatră și cărămidă, închinată Sfintei Treimi, construită între anii 1842-1846, prin grija călugărilor care locuiau aici; între timp, obștea crescuse la peste 60 de nevoitori. Lăcașul a fost distrus de trupele străine de mai multe ori, fiind parțial reconstruit între anii 1893-1903 și renovat complet după planul arhitectului George Mandrea. Biserica e o sinteză a culturii arhitecturale religioase românești, cu ziduri groase caracteristice mănăstirilor din Moldova și elementele specifice ale stilului brâncovenesc din Țara Românească. Exteriorul conține un brâu verde de ceramică smălțuită, format din trei linii răsucite din loc în loc, acesta având odublă semnificație: unitatea Sfintei Treimi într-un singur Dumnezeu și principatele Transilvania, Moldova și Țara Românească, unite într-o singură țară. Pictura a fost executată pe fond de aur mozaicat de artistul danez Aage Exner. Acesta a realizat un tablou votiv cu cinci personaje: mitropolitul primat Iosif Gheorghian, care a resfințit biserica în 1903, Regele Carol I, în costum de ofițer, cu mâna stângă sprijinită pe o coloană căreia îi lipsește un colț (aluzie la ținuturile românește din afara granițelor țării), Regina Elisabeta ținând-o de mână pe Principesa Maria (singurul lor copil, mort la o vârstă fragedă) și spătarul Mihai Cantacuzino. În biserică se mai găsesc o piesă extrem de rară, înregistrată în catalogul UNESCO, epitaful lucrat de Ana Roth, în fir de aur și mătase colorată, dar și scaunele regale, unul cu blazonul regal și emblema „Nihil sine Deo” (Nimic fără Dumnezeu). Carol I este cel care asigură curentul electric la mănăstire, aceasta fiind prima așezare religioasă din țară electrificată. De altfel, familia regală a locuit la Mănăstirea Sinaia vreme de 11 ani, dar numai în timpul vacanțelor, până când au fost finalizate lucrările celeilalte bijuterii din Sinaia, am numit Castelul Peleș. În clădirile care i-a găzduit, a fost organizat primul muzeu religios din țară, care funcționează și în zilele noastre.

Maria Bogdan

Mai multe din această categorie: « Schitul Bradul, bijuteria din inima munților