Lumea satului 750x100

update 25 Nov 2020

Noua mănăstire de la Mălainița, cetatea spirituală a românilor din Timoc

După canonizarea din 2011 a mitropolitului Andrei Șaguna, prima pictură a sa, ca sfânt al Bisericii Ortodoxe Române, nu a fost realizată într-un lăcaș de cult din țară, ci la Biserica din Vale aparținând de noua mănăstire de la Mălainița, de pe Valea Timocului (Serbia de Răsărit). E la fel ca atunci când noi, cei aflați între granițele de acasă, ne lepădăm cu mare ușurință de valori, creștinism sau patriotism, dar cei de afară privesc o biserică, de pildă, ca pe o catedrală a românismului. De apărare a tradiției și a neamului...

Mălainița a devenit cunoscută în România și la nivel european după conflictul apărut între protopopul Dacia Ripensis și vicar al Timocului, pr. Bojan Alexandrovici, și autoritățile sârbe, generat de construirea primei biserici din Timoc sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române și cu slujire în limba maternă. Este ceea ce s-a conturat, în timp, ca fiind Mănăstirea Ortodoxă Română Mălainița, considerată de preotul ctitor „o mare și importantă cetate spirituală a românilor“.

De altfel, așezământul este cumva atipic în sensul în care nu servește doar ca loc de cult, ci mai degrabă cumulează în el toată strădania compatrioților din țara vecină de a menține flacăra românismului vie. Preotul vorbea despre o tragedie a timocenilor: „Străbunicii nu știu o boabă de sârbă; strănepoții nu cunosc o iotă română. Cum să se înțeleagă, cum să fie atâta înstrăinare? Trebuie să ne aducem copiii în sânul ortodoxiei și a apartenenței la popor.“

Mănăstirea Mălainița este simbol și din alt punct de vedere: românii din Valea Timocului au rezistat 200 de ani împotriva asimilării forțate (înscrierea obligatorie în documentele bisericii sârbe și ale autorităților statului cu litere și nume slave, nerecunoscute însă de cea mai mare parte a locuitorilor, care-și păstrau și erau cunoscuți cu numele lor de vlahi, rumâni sau români), începută pe undeva prin 1833, și văd bisericile ca pe un triumf al lor și al Dumnezeului care i-a ocrotit.

Terenul pe care s-a construit mănăstirea aparține unui român neaoș, Miloș Alexăndroaie, iar în sat a viețuit una dintre marile sfinte ale locului, mama Măndălina (Magdalena), care a trăit între anii 1895-1962. Tot prin zonă (Gamzigrad) s-a născut împăratul roman Gaius Galerius Valerius Maximinus (Maximinus Daia), dintr-o mamă de origine dacă, de la nord de Dunăre. Cât de legați sunt timocenii de națiune reiese și din faptul că ei refuză titulatura de minorități naționale, invocând faptul că, atunci când s-a eliberat de sub stăpânirea otomană, Serbia a fost formată din două popoare, sârb și român.

Prima stemă reține acest adevăr istoric, având inscripționat simbolul sârb, o cruce, și cel al Tribaliei (o ramură a dacilor din Antichitate sub care erau etichetați românii din regiune), un cap de mistreț străpuns de o săgeată. Un popor – zic românii – nu poate deveni, dintr-o dată, minoritate! În fine, fiindcă tot vorbeam despre unicitate, lăcașul nu are doar chilii în preajma celor trei biserici (una aflată în construcție), ci și niște case care reproduc întocmai așezările de altădată ale timocenilor. Este vorba despre așa-zisele sălașe care au apărut dintr-o nevoie de apărare. În perioada ocupației otomane, turcii treceau prin sate și incendiau locuințele oamenilor. În consecință, pentru a evita să mai fie prădați la fiecare incursiune a invadatorilor, localnicii și-au construit adăposturi în locuri izolate, de regulă acolo unde cultivau pământul sau creșteau animalele.

Cu vremea, adăposturile s-au extins de la o încăpere la două sau trei camere. În perioada din urmă proprietarii au abandonat sălașul, ba s-au și rușinat de el, lăsându-l paragină ori vânzându-l, la preț de nimic, pentru reutilizarea materialelor. Preotul Bojan a încercat să salveze totul, reproducând câteva construcții, așa cum erau ele odată, asta pentru păstrarea memoriei satului timocean. Cu alte cuvinte, mănăstirea e și loc de rugăciune, muzeu și cetate a românismului!


Mălainița este un sat românesc, ca multe altele, din Serbia de Răsărit sau Valea Timocului (Craina Timocului, mai rar, Tribalia), ce aparține comunei Negotin, din Districtul Bor.

Maria BOGDAN