Căpriana, unica mănăstire voievodală din Moldova

Cel mai vechi și faimos așezământ monastic din țara de dincolo de Prut, Mănăstirea Căpriana, considerat și ultimul bastion al arhitecturii voievodale din Republica Moldova aparținând spațiului cultural românesc, este situat la 70 km de Albița, pe drumul raional 24, desprins din E 581 (Huși – Chișinău), în ținuturile deluroase acoperite de Codrii Lăpușnei de altădată. Istoria sa este indisolubil legată de voievozii moldavi și doar o mai mică perioadă – cea a declinului – poartă amprenta vremelnicului și nedreptului stăpân de la Răsărit.

Căpriana... De unde să fi venit numele acestui sat înconjurat de păduri? Nici nu se putea altfel, legenda s-a raportat la cel mai iubit și viteaz domn din istorie, Ștefan cel Mare și Sfânt. Se spune că, trecând odată prin Codrii Lăpușnei, a oprit să-și adape calul și să se odihnească. Șezând el așa, a zărit o căprioară într-o poieniță din mijlocul pădurii. Oștenii au vrut s-o vâneze, dar Ștefan nu i-a lăsat. Și-apoi a văzut în luminiș alte și alte căprioare. Și a hotărât pe loc ca aici să se ridice satul Căprioara devenit, cu timpul, Căpriana. O altă versiune este copia fără nume a Vrâncioaiei. Se bătea Ștefan cel Mare cu turcii prin codrii Moldovei și, la un moment dat, a ajuns la o bătrână care avea șapte feciori. „Mi-i dai mie pe băieții tăi la luptă?“, ar fi întrebat voievodul. „I-ai“!, i-ar fi zis mama. Și-au plecat cu toții la război și, cu o vitejie nemaiîntâlnită, i-au pus pe turci pe fugă. Când se întorceau, au dat peste o poiană. Și-a zis Ștefan: „Voi zidi aici o mănăstire în cinstea voastră și-n amintirea acestei bătălii. Unde s-o înfige săgeata, acolo va fi clădită“. Unul dintre băieți a slobozit din arc o săgeată, iar aceasta, în cădere, a ucis o căprioară. Înduioșat, Ștefan a poruncit: „Acest loc se va numi Căpriana“.

Ctitoriile domnilor moldoveni

Primele documente care fac referire la Căpriana datează din 1420. Ele vorbesc despre moșia unui boier aflată la graniță cu o biserică din lemn, ridicată de mai mulți răzeși din Merei, îndrumați de fratele viitorului egumen Ciprian. În 1425, Alexandru cel Bun, care se va căsători cu nepoata egumenului, Marena, zidește un lăcaș din piatră (Căpriana I), cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, pe care, în 1429, îl ridică la rang de mănăstire domnească și îl înzestrează cu o prisacă, o moară și o moșie întinsă peste șase sate. În actul de donație se pomenește despre „mănăstirea de la Vâșnovăț unde este egumen Chiprian“ sau „mănăstirea lui Ciprian“ din „poiana lui Ciprian“, unde viețuiau 40-50 de călugări. Fundațiile acestei biserici au fost descoperite de arheologi în 1993. Alte surse afirmă că biserica din piatră a fost construită de fapt de Ștefan Cel Mare. În orice caz, fie că este vorba despre restaurare sau reclădire, marelui voievod îi este atribuită reconsolidarea lăcașului distrus de cutremurul din 1471, el fiind păstrat în documente ca ctitorul de seamă al bisericii. Un alt cutremur, cel din 1516, aduce mari distrugeri, astfel că Petru Rareș a rezidit, între anii 1542-1545, biserica în totalitate (Căpriana II), ctitoria sa fiind consemnată în cronicile lui Grigore Ureche. Din aceasta se mai păstrează, astăzi, doar zidurile. Născut în zona Lăpușnei, Alexandru Lăpușneanu a acordat o grijă sporită mănăstirii, efectuând noi lucrări și donații. Domnitorul Vasile Lupu a reînnoit prestolul, pavimentul și iconostasul bisericii voievodale. Din anul 1698, închinată mănăstirii Zografu, de pe Muntele Athos, Căpriana intră într-o lungă perioadă de declin.

Sub perioadele țaristă și sovietică

În 1812, după anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus, mănăstirea s-a rupt de Moldova, fiind trecută sub jurisdicția Arhiepiscopiei Chișinăului și a Bisericii Ruse. Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, forțat totuși să promoveze imaginea bisericii țariste, în detrimentul celei voievodale, asemănătoare construcțiilor din nordul Moldovei, a refăcut din nou lăcașul, adăugând sistemul de boltire în stil neoclasic. Acesta are totuși meritul de a fi salvat planul de tip moldovenesc din vremea lui Petru Rareș, biserica „Adormirea Maicii Domnului“ fiind singura din țara de dincolo de Prut care mai păstrează influențe culturale românești. Pe lângă acest monument de cult, au mai fost ridicate încă două biserici de iarnă, „Sf. Gheorghe“ (1840) și „Sf. Nicolae“ (1903). În perioada sovietică, M. Căpriana cunoaște cel mai mare declin: averile au trecut la stat; în 1949 a existat prima tentativă de închidere a mănăstirii, sub justificarea convenabilă că preoții și călugării „au o atitudine dușmănoasă față de colhoz și, prin diverse metode, caută să împiedice organizarea acestuia“; cărțile de la biblioteca mănăstirească, cea mai mare din Basarabia, au dispărut; în 1962 așezământul a fost închis; în chilii a fost deschis un sanatoriu, în biserica „Sf. Nicolae“ s-a organizat clubul sătesc, iar biserica „Sf. Gheorghe“ a devenit depozit. Abia după 1989, în contextul istoric al redeșteptării naționale a românilor din Moldova, mănăstirea și-a redeschis porțile.

Și azi

Dar ce păcat, Basarabia n-a reușit să scape cu totul de influențele Bisericii Ortodoxe Ruse. Căpriana a intrat într-un amplu proces de reconstrucție, numai că ctitoria lui Ștefan cel Mare - Petru Rareș n-a fost nici astăzi restaurată în interior. În schimb, regimul Voronin a transformat lăcașul denumit „Sf. Gheorghe“ într-o rețetă care n-are nicio legătură cu patrimoniul național cultural, așa cum se revendică azi Moldova, trup din trupul României. Se spune că niște specialiști britanici au afirmat că „renovarea s-a făcut pe baza unor criterii greu de definit după inspectarea clădirii. În niciun caz scopul nu a fost prezervarea patrimoniului artistic și istoric – și așa nu foarte mare – al Moldovei. Poate s-a dorit crearea unui loc luxos, unde bogații Moldovei să se simtă ca acasă“. Și cam așa stau lucrurile, biserica este reconstruită în stil rusesc și are mult, foarte mult comercial și prea puțin suflet. Cred că nici lui Dumnezeu nu i-ar plăcea să locuiască în această opulența fără rost. În schimb, la câte milioane s-au îngropat în colosul de inspirație moscovită, pentru biserica „Adormirea Maicii Domnului“ nu s-au aflat nici acum bani pentru a fi recondiționată!

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 56-57