Spiritualitate 16 Iunie 2016, 14:45

Mitropolia Slătioara, o istorie zbuciumată salvată prin credința unui monah

Scris de

Potrivit ultimelor statistici, 80% dintre români sunt creștini ortodocși. Unii dintre aceștia săvârșesc sărbătorile pe stil vechi, au un calendar diferit și, bineînțeles, biserici și mănăstiri unde se slujește după această rânduială. Nu demult am pășit și eu pragul unui astfel de lăcaș. Este vorba despre mănăstirea Slătioara din județul Suceava, acolo unde se află și sediul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. Complexul mănăstiresc a avut o istorie zbuciumată, cel mai dificil moment fiind atunci când un incendiu a cuprins mai multe construcții, inclusiv biserica. Astăzi nimic nu mai aduce aminte de acel moment, iar credincioșii care vin să se roage aici pot observa cât de bine îmbină călugării rugăciunea și muncile gospodărești.

Din istoricul lăcașului

În anii 1925-1926, mai mulți preoți și călugări au organizat Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România care urma calendarul iulian. În doar 10 ani s-au construit aproximativ 40 de biserici, cele mai multe dintre ele în nord-estul țării. Însă patriarhul acelei vremi a luat măsuri împotriva acestei mișcări, ordonând închiderea bisericilor și trimiterea la închisoare a oricui se opune deciziei. Unul dintre credincioșii închiși avea să fie părintele Glicherie Tănase, care după eliberare s-a refugiat în munți, iar după terminarea celui de al Doilea Război Mondial a reconstruit bisericile și mănăstirile demolate și a pus piatra de temelie a mănăstirii Slătioara.

Situată în comuna Râşca din judeţul Suceava, mănăstirea Slătioara cu hramul „Schimbarea la Față a Domnului“ a fost începută în 1947 și finalizată un an mai târziu. Considerată prea mică, clădirea care avea chiliile de o parte şi de cealaltă a holului şi în capăt paraclisul avea să fie modificată între anii 1978-1982. Atunci s-au construit chilii noi, biserica a fost lărgită, iar întreg lăcaşul a fost sfinţit de către IPS Mitropolit Glicherie Tănase. Însă acest demers de reconstrucţie avea să fie umbrit de incendiul produs în anul 1984 care a afectat clopotniţa, biserica şi noul corp de chilii. Întreaga obşte de călugări avea să se mobilizeze din nou, să reconstruiască și să repicteze biserica, să mărească din nou numărul de chilii pentru că la sfântul lăcaş ajungeau din ce în ce mai mulţi călugări.

Ieromonahul Glicherie Tănase a devenit mitropolitul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România în anul 1959. După moartea acestuia, mai multe persoane au cerut deshumarea, iar atunci s-a constat faptul că osămintele erau frumos mirositoare. Din acest motiv au fost spălate cu vin şi unse cu mir, ulterior fiind canonizat sub numele de Sf. Ierarh Glicherie Mărturisitorul.

Complexul mănăstiresc astăzi

Înainte de a intra în curtea mănăstirii, undeva sub pădure, se observă o construcţie impunătoare ce pare să vegheze tot satul. Este vorba despre catedrala mitropolitană cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh“ și este încă în construcţie. Intrarea în curtea mănăstirii se face pe sub turnul clopotniţă. Acolo nu te aşteaptă nimeni să plăteşti vreo taxă de intrare sau de fotografiere, însă este postat un afiş prin care se anunţă că femeile nu au voie să intre îmbrăcate în pantaloni sau cu fustă scurtă şi nici fără a fi acoperite pe cap, iar bărbaţii nu au voie să intre dacă sunt îmbrăcaţi în pantaloni scurţi. Acest gen de anunţ este întâlnit şi la intrarea altor mănăstiri, însă este cunoscut faptul că preoţii pe stil vechi sunt mult mai stricţi în ceea ce priveşte veşmintele şi comportamentul credincioşilor în incinta lăcaşelor religioase.

Odată intrat în curte, observi pavaje, flori şi brazi, iar de jur-împrejur chiliile monahilor, construcţii cu unul sau două etaje. Biserica este poziţionată în centrul curţii, este pictată parţial pe exterior, iar în partea dreaptă, perete în perete, se află prima clădire de chilii construită încă din 1947. Interiorul bisericii este încăpător, cu picturi luminoase și vitralii, iar la loc de cinste se află racla, construită din lemn de stejar şi sticlă, cu moaştele Sfântului Ierarh Glicherie Mărturisitorul.

Aşa cum se întâmplă la mai toate mănăstirile de monahi, aceştia au, pe lângă rugăciunea pe care nu o neglijează niciodată, rolurile bine stabilite: unii fac mâncare, alţii se ocupă de animale sau fac curăţenie, alţii îngrijesc de atelierul de lumânări din ceară naturală. Modele mari şi mici, de nuntă, de botez sau pentru diferite sărbători din an sunt expuse la intrarea în biserică pentru a putea fi achiziţionate şi de către pelerini. Lista de îndatoriri gospodăreşti poate continua, însă cel mai important aspect care trebuie cunoscut despre monahii de la Slătioara este acela că stau de vorbă şi sfătuiesc orice pelerin, pe stil vechi sau pe nou, cum se spune în popor, singura condiţie este să fi respectat rugămintea scrisă pe afişul de la intrare.

Adoptarea calendarului gregorian în 1924 de către Biserica Ortodoxă Română a determinat apariţia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi. Primul nucleu al acestei biserici a fost format de un grup de călugări de la mănăstirea Neamţ, în frunte cu Ieromonahul Glicherie Tănase.

GALERIE FOTO

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 12,16-30 iunie 2016 – pag. 56-57


Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Mai multe din această categorie: Cele mai vechi biserici din România »
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti