reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Jun 2019

În Buzău, potențialul agricol, prea puțin exploatat

De mai mulţi ani, judeţul Buzău, situat parţial în Câmpia Bărăganului, cu o importantă pondere în agricultura ţării, deţine aproape 260.000 ha teren de cultură, nu se mai regăseşte însă în rândul judeţelor de frunte, cu recolte ridicate de cereale şi plante tehnice, dar şi de legume şi fructe. Aceasta chiar dacă dotarea tehnico-materială a fermierilor este bună, iar cercetarea agricolă, cu prestigioase unităţi de profil, în viticultură şi legumicultură, se impune atenţiei generale cu importante reuşite în domeniu.

Producție, dar fără procesare

„Ne lipseşte ceva, care ne clasează cu mult în urma unora dintre judeţele vecine“, ne declară dr. ing. Cosmin Florea, directorul Direcţiei agricole, fiu de legumicultor şi practician activ în domeniu, din Lipia Buzăului. „Se resimte acut lipsa investitorilor în mai multe sectoare ale agriculturii. Iată, nu prea avem încă acele dorite unităţi de prelucrare şi semiindustrializare a legumelor şi fructelor. Nu mai avem de mult câmpurile experimentale, unităţi mari producătoare de seminţe. Cu excepţia unei fabrici moderne, ROSSA-C, cultivatorii de legume nu mai au cui să-şi vândă, la preţ bun, produsele, fie ele chiar şi timpurii. Acum suprafaţa de solarii este tot mai mare, trecând de 5.000 ha. Ţăranii au prins gustul legumelor în cultură protejată, iar în perspectiva acestui an atipic producţia, atât cât va fi, nu prea este acoperită cu contracte. Şi asta în condiţiile în care pieţele locale sunt suprasaturate de legume din import. În felul acesta producătorii, fermierii şi specialiştii, deopotrivă, sunt îngrijoraţi de viitorul culturilor protejate, chiar în situaţia în care unii cultivatori îşi permit luxul să importe până şi... bondari din Olanda. Oamenii se tot întreabă ce fac, pe mai departe, cu recolta?“

Direcția Agricolă, neputincioasă

Situaţia este la fel de grea şi în pomicultură, mai spune directorul Cosmin Florea. Avem livezi de cireş şi de vişin, chiar şi mari suprafeţe de nuci, ca să nu mai vorbim de mere şi de pere.

La Pănătău, localitate cu pondere în pomicultură, ţăranii, care deţin peste o sută de hectare cu măr, se tem de ce-i mai rău, să nu ajungă ca acei munţi de fructe să se strice în curte, în lipsa muşteriilor, a fabricilor de conserve, acum abandonate. De doi-trei ani, fructele se vând cu preţuri mici, cu doi-trei lei kilogramul Primarul de aici, asemeni şi celorlalţi din zonă, se întreabă dacă şi în 2016 vor vedea aceiaşi munţi de mere, pe care nu le ia nimeni. Nici fabricile de profil, şi nici piaţa. Ce să mai vorbim de supermarketuri?

Interlocutorul nostru mai spunea că Direcţia agricolă a ajuns să fie neputincioasă. Cineva ar trebui „să ne arate direcţia, ca să-i atragem şi să-i stimulăm pe investitorii noştri... Cei străini există, dar nu în domeniile aşteptate“.

„Marile companii îşi văd de treaba lor“

Asta spune, la rândul său, ing. Daniela Stan, consilier superior şi purtător de cuvânt al Direcţiei Agricole. Americanii de la Bunge, specializaţi în produse agroalimentare, domină, fără drept de apel, piaţa buzoiană. Aceasta a cumpărat fabrica de ulei din localitate şi a făcut investiţii de peste 25 milioane de dolari şi este producătorul mărcilor Floriol, Unisol şi Ulvex, în vreme ce „sora sa geamănă“, Bunge Datrube Trading, s-a specializat în... comerţul cu cereale. O altă firmă străină este Agrana, care, pe lângă fabrica de zahăr din Buzău, mai deţine şi pe cele din Roman şi Ţăndărei, rafinează zahărul brut, de trestie, din import; sfecla a ajuns la noi o amintire. Iar grupul francez Sooflet deţine fabricile de malţ de la Buzău şi Piteşti.

Cât îi priveşte pe investitorii români, aceştia sunt reprezentaţi de grupul de companii private Aaylex Prod SRL, ce deţine brandul CocoRico. Grupul respectiv are capital sută la sută românesc, ale cărui operaţiuni se desfăşoară în 27 de ferme de creşterea şi îngrăşarea puilor în judeţul Buzău şi în alte cinci judeţe din ţară: Brăila, Călăraşi, Galaţi, Giurgiu şi Prahova. La Buzău, grupul Aaylex gestionează unul dintre cele mai mari şi moderne abatoare din Europa, cu o capacitate de 12.000 pui pe oră, compania comercializând, prin brandul său românesc CocoRico, produse din carne de pasăre, fără hormoni de creştere, fără făinuri animale şi fără aditivi alimentari.

După cum se vede, tocmai în domeniile de care este mare nevoie se simte acut lipsa investitorilor. Ca urmare, situaţia din agricultura buzoiană nu pare să aibă şansa redresării sale nici în 2016, apreciat ca fiind foarte atipic pentru acest sector.

Speranţa rămâne la produsele tradiţionale

Judeţul este cunoscut şi chiar se afirmă cu numeroase astfel de produse. Pe lângă cele deja consacrate: covrigii, cârnaţii şi pastrama de oaie de Pleşcoi, ceapa roşie şi varza de Buzău, câştigă teren multe altele. Între acestea şi colăceii suprapuşi de Buzău, caşcavalul de Penteleu, care urmează să fie realizat în comuna montană Lopătari.

Cât priveşte cârnaţii şi pastrama de Pleşcoi, urmează să fie realizate numai în aria geografică extinsă, adică în alte 13 localităţi buzoiene (Berca, Sătuc, Joseni, Valea Nucului, Răteşti, Săpoca, Pâcle, Cojanu, Viforâta, Măteşti, Ţăţărligu şi Mănăstirea Răteşti). Se mizează şi pe o mai mare implicare a administraţiei locale în domeniu, astfel ca produsele tradiţionale din judeţ să reprezinte o şansă de valorificare a potenţialului agricol al judeţului şi revenirea sa în rândul celor cu un nivel de producţii agricole superioare.

Cristea BOCIOACĂ

Revista Lumea Satului nr. 14,16-31 iulie 2016 – pag. 40-41

Mai multe din această categorie: Proiecte strategice de clasă mijlocie »