La ora la care scriem, Prahova a numărat 15-16 coduri portocalii de ploi torențiale, vijelii și grindină și nu se mai știe câte coduri galbene. Ba județul a avut și un cod roșu hidrologic pe două cursuri de apă. Toată suflarea județului va rămâne însă marcată de drama din comuna Sângeru, acolo unde, într-o clipită, apele Cricovului Sărat s-au revărsat cum n-au făcut-o niciodată, luând o casă, cu tot cu copilași și părinți în ea. Patru bebeluși nu au putut fi salvați... Tragedia a zguduit și impresionat o țară întreagă. Pentru o zi. Fiindcă apoi țara și județul și-au reluat viața...

Prahova n-a mai fost atinsă de inundații severe de prin anii 2004-2005. Atunci au fost viituri extreme pe toată Valea Slănicului, când și Muntele de Sare s-a surpat în urma unor alunecări de teren. Inundații însemnate s-au produs, de asemenea, la Telega și Mislea, dar mai cu seamă la Moara Domnească și Sicrita (comuna Râfov), acolo unde zeci de locuințe au fost inundate și de câte 3 ori pe an. În zona respectivă, Teleajenul – cel care provoca urgia – s-a potolit ca prin farmec după ce s-a consolidat digul de apărare și a fost regularizat cursul de apă. Și tot ca prin farmec au încetat și inundațiile din vestul județului (Șirna) când s-a îndiguit, pe o porțiune, râul Cricov. De atunci încoace, viituri și inundații au fost în fiecare an, dar ele s-au manifestat izolat, cu precădere în zonele de deal și de munte (Posești, Bătrâni, Starchiojd, Surani, Drajna, Cerașu, Predeal Sărari, Vălenii de Munte, Teișani, Aluniș, Ștefești, Bertea etc.). Anul acesta, natura s-a dezlănțuit din nou, cu o uriașă cădere de grindină la Urlați și Valea Călugărească și apoi cu viiturile fără precedent mai întâi din localitățile din estul județului – Lapoș, Sângeru, Apostolache, Gornet Cricov, Urlați, Mizil și apoi din nord-Drajna, Măneciu, Vălenii de Munte, Teișani. Inundații s-au produs și la Berceni, Valea Călugărească, Gherghița, Râfov, Albești Paleologu, Dumbrava, Câmpina, Sinaia, Ploiești, Ceptura și Bălțești. Acestea au îmbrăcat dimensiuni catastrofice din cauza unei tragedii fără seamăn la Sângeru, când patru copii ai aceleiași familii au murit luați de apele Cricovului, un râușor altfel liniștit.

Intervenții imediate remarcabile

Reprezentanții Apelor Române spun că s-au înregistrat și câteva recorduri de precipitații. La stația hidrologică Cioranii de Jos (râul Cricovul Sărat) s-au înregistrat 102,5 l/mp/24ore, iar la Moara Domnească (pe râul Teleajen)-74 l/mp/24 ore. La stația hidrologică Vărbilău (râul Slănic) măsurătorile au arătat 48,9 l/mp/24 ore. Autoritățile s-au comportat exemplar. Pompierii prahoveni au intervenit în nenumărate rânduri pentru evacuarea apei din mai multe localități. Premierul Viorica Dăncilă și ministrul de Interne, Carmen Dan, au anunțat deblocarea imediată a unor fonduri în special pentru a veni în ajutorul familiei din Sângeru. Și Ministrul Muncii, Marius Budăi, a promis ajutoare pentru 20 de familii din județul Prahova, acesta propunând și modificarea procedurii de evaluare a situațiilor punctuale, astfel încât oamenii să poată fi ajutați mai ușor. În Prahova a sosit chiar și ministrul Apelor și Pădurilor, Ioan Daneș, care s-a deplasat în localitățile afectate, pentru a hotărî ce este de făcut.

Și marea adormire post-inundații a autorităților

Dar, fiindcă există un dar, toată lumea, de la Guvern și până la primar, se mobilizează atunci când se produce o tragedie sau un fenomen meteo extrem, care lasă în urmă prăpăd. Pe urmă, din toată agitația, când se sting ecourile unui dezastru natural, lumea intră în birocrație: primarii depun situații cu calamitățile, comisia județeană pleacă pe teren să verifice dacă oamenii ale căror gospodării au fost afectate sau primarii mint, evaluează pagubele, Prefectura le centralizează și le trimite la Guvern. Guvernul promite sprijin financiar. Și trimite banii de regulă atunci când există cazuri tragice sau când inundațiile sunt de amploare. Mai pe urmă intră în rutină, uitând să mai trimită fondurile. Ca să nu credeți că exagerăm, sumele promise pentru calamitățile de anul trecut n-au sosit în Prahova nici în 2019. Poftim, nici la ora la care vorbim. Dacă viitura din acest an a „prins“ o zonă vulnerabilizată de viitura de anul trecut, e clar că efectul este dublu. De aceea zicem că ar fi totuși bine, având în vedere proporțiile pagubelor, ca banii să fie trimiși mintenaș, cum se zice. Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Prahova a înaintat Guvernului României până acum două solicitări pentru alocarea a 74 de milioane de lei, respectiv, 77 milioane de lei pentru înlăturarea efectelor calamităților naturale produse în mai multe localități. Ploile torențiale de până acum, însoțite de vijelii, grindină, viituri și inundații au produs așadar avarii estimate la 141 mil. lei. Atenție, această estimare se referă numai la domeniul public. Dacă ar fi să adăugăm și stricăciunile din gospodăriile populației, inclusiv culturi agricole, suma ar fi pesemne dublă sau triplă!

Maria Bogdan

România este plină de programe de apărare împotriva inundațiilor, de gestionare a situațiilor de urgență, de hărți de risc și sisteme de alarmare etc. Fiecare primărie din țară are astfel de planuri. Dar de fiecare dată inundațiile ne iau prin surprindere! Într-un fel, an de an se intervine punctual postcalamitate, dar la următoarele viituri apele-și fac loc prin alte zone vulnerabile, așa că aproape nu avem niciodată protecție pe de-a-ntregul într-o localitate sau un bazin hidrografic.

Să spunem altfel: în România lungimea totală a râurilor cu curgere permanentă este de cca 115.000 km, cu o densitate medie pe fiecare teritoriu de 0,49 km/kmp. Rețeaua cea mai puțin densă, sub 0,30 km/kmp, corespunde regiunilor de câmpie și de dealuri, iar cea mai densă, unităților montane, unde atinge valori de 1-1,2 km/kmp. Ca dispunere geografică, România are 28% munte, 42% zone coli­nare și de podișuri și 30% câmpie.

Cel mai des fenomen hidrologic cu trimitere directă la inundații îl reprezintă viiturile, cu o frecvență mai mare în lunile martie-iunie. În ultimii ani, la fiecare ploaie mai puternică râurile de munte și deal înalt produc calamități (inclusiv în aval, prin creșterea debitelor râurilor și ieșirea lor din matcă). Specialiștii (nu doar cei angajați la instituțiile statutului) au emis o serie de cauze pentru producerea inundațiilor (acestea au fost mereu, dar cu o intensitate mai scăzută): încălzirea globală, care ar cauza fenomenele meteo extreme; defrișarea necontrolată a pădurilor; neîntreținerea și nerealizarea, în ultimii 20-30 de ani, a captărilor de apă (împotriva eroziunii solului); neîntreținerea și nerealizarea, acolo unde era necesar, a lucrărilor de îndiguire; lipsa lucrărilor de amenajare a albiilor râurilor, ziduri sau alte apărări de maluri.

Investiții minore de la bugetul statului, oarecum promițătoare, din fonduri europene (dacă proiectele vor fi acceptate spre finanțare!)

Nu mai este un secret pentru nimeni că România n-a avut timp, chef ori bani să întrețină lucrările de hidroameliorații existente; despre realizarea altora, la un volum care să țină pasul cu vremea și vremurile din urmă, nici nu poate fi vorba. Ministrul Ioan Daneș a publicat, deunăzi vreme, un raport al muncii depuse de domnia sa și de ministerul pe care-l reprezintă (Apelor și Pădurilor) pe primele șase luni ale anului. Dacă ar fi să ne uităm la o singură cifră, avem deja imaginea ineficienței (nu o ineficiență de astăzi sau de ieri, ci din ultimii 30 de ani): lucrări finalizate în 2018 – 32,26 km amenajări de albie, 27,72 km consolidări de mal și 27,79 km de diguri. Știți cât înseamnă? Sub 0,016% din necesarul de lucrări la nivel național! În ritmul acesta e limpede că ne vor trebui pesemne câteva sute de ani ca să efectuăm și noi o primă intervenție asupra cursurilor de apă cu risc de inundații.

Tot în această perioadă s-au efectuat intervenții de prevenire sau înlăturare a efectelor inundațiilor la aproximativ 200 de obiective, pentru care s-au achitat 74 mil. lei (sursă de finanțare-bugetul statutului, credite BDCE și bugetul propriu al ministerului). Pentru alte investiții mai mari, abia acum se pregătesc instituțiile statului să obțină finanțarea prin Programul Operațional de Infrastructură Mare (POIM). Iar ministrul Daneș le-a enumerat pe cele mai importante (valorile nu conțin TVA): mărirea gradului de protecție împotriva inundațiilor în Bazinul Hidrografic (BH) Mureș prin ridicarea clasei de importanță a infrastructurii existente de apărare, în valoare de 11.630.000 euro; amenajarea complexă a râului Jiu în vederea apărării împotriva inundațiilor a municipiului Craiova – 8.450.000 euro; amenajarea râurilor Jiul de Vest și Est în vederea apărării împotriva inundațiilor a localităților riverane și punerea în siguranță a barajului Valea de Pești – Hunedoara – 11.574.000 euro; reducerea riscului la inundații în BH Ialomița, aval de acumularea Pucioasa, componentele Ialomița Superioară și BH Prahova, valoare cumulată – 65.390.000 euro; amenajarea afluenților Oltului de pe ramura nordică a munților Făgăraș cu potențial de risc la inundații din viituri rapide – 17.901.600 euro; managementul riscului la inundații în bazinul râului Suceava, județul Suceava – 28.000.000 euro; reducerea riscului la inundații pentru municipiile Bârlad și Tecuci – 4.800.000 euro; reconectarea, restaurarea luncii inundabile și remeandrarea cursului de apă Jijia – 9.150.000 euro; amenajare râu Bârzava și afluenți pe sector Bocșa – Gătaia – Denta, pe teritoriile județelor Caraș-Severin și Timiș – 10.245.000 euro; apărare complexă a localităților situate în Delta Dunării pentru minimizarea riscului inundațiilor – 17.640.000 euro. Pentru alte trei investiții abia se realizează, în prezent, studii de fezabilitate: amenajarea Crișului Repede (apărare împotriva inundațiilor a municipiului Oradea și a localităților din aval) – 6.506.130 euro; amenajarea Crișului Negru în vederea apărării împotriva inundațiilor a localităților riverane pe cursul superior și mijlociu – 25.524.662 euro; apărare împotriva inundațiilor a localității Babadag, județul Tulcea – 13.529.412 euro. Alt proiect, început în urmă cu 10 ani – lucrări pentru reducerea riscului la inundații în bazinul hidrografic Prut-Bârlad, în valoare de 1.438.070 euro, fără TVA – abia acum este în curs de finalizare, dar a fost nevoie de intervenții la CE, pentru acceptarea trecerii plății în noul exercițiu financiar european.

Maria BOGDAN

Oricât mă străduiesc să scrutez cu ochii minţii marea rotire a anotimpurilor de odinioară nu pot să-mi amintesc ceva mai fioros decât această primăvară cu ifose de ingenuă vedetă, hotărâtă să împungă cu coarnele de bivol negru oameni şi locuri statornicite de când se ştiu întru veşnicirea unor realităţi ce păreau nemuritoare.

Numai că, odată dezlănţuite puhoaiele, au înnebunit de-a binelea, luând cu ele cam tot ce le-a ieşit în cale.

Era în zodia sărbătorilor pascale când, aşijderi unui blestem, sărbătoarea s-a preschimbat în nemăsurată durere.

Apele n-au mai cunoscut mila şi vieţi de oameni cu agoniseli de o viaţă au pornit spre niciunde.

În Teleorman, în Dâmboviţa, în Argeş, în Mehedinţi şi, Doamne, în câte alte locuri viaţa s-a oprit, cel puţin pentru o clipă, în loc.

Au urmat dealurile. Au plecat şi ele la vale mânate din urmă de urgia puhoaielor.

Am văzut livezi în floare îngenuncheate de tăvălugul viiturilor, locurile devenind pentru întotdeauna peisaje cu geometrie variabilă.

Într-o asemenea întâmplare moare până şi speranţa.

Hârleţul devine neputincios, iar hotărârea oamenilor un dat de prisos.

Cine e de vină? Natura sălbăticită de preaplinul ploilor de primăvară?

Ei bine, în ceea ce mă priveşte cred că am mai primit o usturătoare lecţie.

Când am căsăpit fără milă pădurea, când am tras plugul din deal în vale, când am sluţit albiile râurilor cu tot ce ne-a prisosit, când încăpăţânarea ne-a răsădit pe malul apelor, ei bine, toate aceste răni pricinuite locurilor cu dărnicie dăruite nouă de Cel de Sus şi-au găsit oblojirea în răzbunarea naturii batjocorite.

Şi mai e ceva! Natura nu poate fi învinsă. Cu ea se poate colabora şi deci convieţui.

Sigur o vom lua de la capăt. Vom încerca aproape imposibilul.

Dar, luaţi aminte, aici e aici!

Se spune, şi pe bună dreptate, că trebuie judecat global şi acţionat local.

Fără un proiect naţional raţional, fără a înlătura orice eroare umană şi, mai cu seamă, înfruntarea nechibzuită a mediului, fără toate acestea orice efort material reprezintă bani aruncaţi pe apa sâmbetei.

Sistemul naţional de irigaţii şi desecări, oprirea alunecărilor pe cele peste 2,2 milioane de hectare, tehnologii adecvate lucrului în pantă, un vast program de împăduriri – toate acestea sunt priorităţi naţionale fără împlinirea cărora riscăm retrăirea catastrofelor.

Să nu uităm iarăşi că deşertificarea a devenit o realitate.

Nisipurile Olteniei se mişcă aşijderi celor din deşert, grădinile promiţătoare de odinioară devenind acum doar dureroase amintiri.

Sunt, fără îndoială, multe, chiar prea multe de pus în ordine.

Numai că de un sfert de secol batem pasul pe loc. Şi peticim. Suntem săraci, zicem adesea.

Şi e adevărat! Dar mai degrabă cu mintea.

Ceea ce facem ar trebui construit durabil. N-avem timp şi deci nici voie să mai dăm cinstea pe ruşine.

Cu terenuri apte recordurilor noi adunăm în hambare pospai de recoltă.

Şi, s-o recunoaştem! Normalitatea în agricultură semnifică în România bunăvoinţa Celui de Sus.

Dar, vorba cuiva! Bine că nu ne dă belşugul afară din ogradă, fiindcă n-am prea şti ce să facem cu el.

Grâul, porumbul, floarea-soarelui şi, mai nou, rapiţa iau drumul procesatorilor de pe te miri unde.

În schimb, cumpărăm totul în numele comerţului deschis.

Asocierea fermierilor este deja o axiomă ce nu mai trebuie demonstrată.

Suntem puţini şi tocmai pentru asta trebuie să fim uniţi şi deci puternici.

Şi că veni vorba! Am văzut deunăzi cifre îngrijorătoare. În fiecare an 5.000 de semeni de-ai noştri trec la viaţa de dincolo pe cale naturală.

Se adaugă jertfele şoselelor şi încă altele.

Într-o oră se nasc 21 de prunci. Dar avem cea mai însemnată moarte infantilă.

Puse cap la cap, aceste realităţi demonstrează că în 2050 vom rămâne cam 16 milioane de români.

Lumea ca lume şi viaţa ca viaţă au legile lor.

Ca şi natura. Întâmplările acestei primăveri n-au fost decât încă un avertisment.

Şi cunoaşteţi, fără îndoială, zicala:

„Ulciorul nu merge de multe ori la apă!“

Gheorghe VERMAN