Lumea satului 750x100

update 25 Nov 2020

Staţia de epurare de la Fălticeni: Cea mai mare problemă rămâne utilizarea nămolului rezidual

La Fălticeni, în judeţul Suceava, începând cu anul 2015 există cea mai bună staţie de epurare din judeţ. Staţia a fost construită prin intermediul unui proiect european finanţat prin POS Mediu. Compania care s-a ocupat de întregul proiect se numeşte Veolia Water Solutions & Technologies şi este liderul mondial în tot ceea ce înseamnă tratarea apelor şi presupune reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată din cinci aglomerări urbane din judeţul Suceava.

Nu există legislaţie bine pusă la punct

La Fălticeni totul este automatizat, staţia este mecano-biologică şi cu tratare terţială. Aici, monitorizarea se face non-stop şi se lucrează zi şi noapte, ne specifică ing. Alice Dulceanu, SC ACET SA Suceava. „Reducem azotul amoniacal şi fosforul, tratăm nămolul, mult mai complex şi mult mai evoluat decât o fac acum francezii. Staţia a fost modernizată de firma Veolia şi este o putere în domeniu deoarece montează, instalează, construiesc în toată lumea, sunt foarte bine văzuţi şi au reuşit extraordinar de bine ca pe partea de apă, să ieşim în parametri şi nu sunt probleme. Ce era bine înainte la staţia veche era faptul că noi, netratând nămolul, efectiv îl deshidratam pe paturi de uscare, în condiţii naturale. Acum, mai nou, marea noastră problemă este ce facem cu nămolul final, după deshidratare. În prezent nu există soluţii la nivel naţional, deci nu există legislaţie care să prevadă unde trebuie să se ducă acest nămol care este considerat deşeu, cu toate că nu este considerat ca fiind unul nociv sau agresiv. De altfel, problema noastră este să producem nămolul, să-l eliberăm din apă (...). În străinătate se foloseşte pentru infrastructuri, iar până să-şi facă străzi sau autostrăzi, în alte părţi, înalţă, îndreaptă şi refac drumurile forestiere; de exemplu, ungurii îl amestecă cu scoarţă de copac şi ni-l vând nouă ca pământ de flori. Deci, în acest sens, în cazul nostru, legislaţia nu este bine pusă la punct şi nu există nicio finalitate. Totodată, trebuie respectate normativele ca să ne putem încadra în legislaţia europeană. Noi ne încadrăm atât cu apa, cât şi cu nămolul. Nici în staţia veche, dar nici în aceasta nouă nu există mirosuri.“

 Specialistul staţiei de epurare de la Fălticeni, ne mai precizează faptul că este ultrasofisticat tratamentul la nămol şi presupune o serie de trepte de tratare a acestuia, respectiv nămolul brut şi activ se îngroaşă, apoi se omogenizează, după care se bagă la fermentaţie, apoi îl condiţionează şi îl deshidratează. „În schimb, noile metode pe care le aplică cei de la compania Veolia ni le-au prezentat în timp ce construiau staţia. De exemplu, în staţiile orăşeneşti din Franţa fac paturi de uscare, cum am avut noi cu deshidratare naturală, şi aplică papură deoarece este foarte bună, efectiv absoarbe metalele grele“, mai subliniază ing. Alice Dulceanu.

La staţia de epurare se produce şi biogaz, dar în cea mai mare parte excesul este ars în atmosferă. „Cu biogazul produs încălzim clădirea administrativă, atelierele de lucru, îl utilizăm pentru încălzirea nămolului la fermentaţie şi câteodată, dacă avem şi exces, este ars în atmosferă. În alte părţi se poate reutiliza şi transforma în energie şi ar putea să funcţioneze pentru o treaptă de pompare“, încheie ing. Alice Dulceanu, SC ACET SA Suceava.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Mediu
Abonează-te la acest feed RSS