În ultimul timp, discuțiile legate de folosirea pesticidelor (insecticide, fungicide, nematocide, erbicide) sunt din ce în ce mai aprinse și contradictorii (pro și contra). Încă din anul 1962, cartea „Primăveri tăcute“, a cărei autoare este Rachel Carson, a fost bestseller-ul care a uimit lumea și în special pe americani, prin revelația terifiantă despre planeta noastră, contaminată în acea perioadă cu insecticidul DDT.

Folosit pe scară largă, a influențat negativ ecosistemul dezechilibrându-l, având și un efect cumulativ în țesuturile adipoase, cu efecte grave asupra sănătății.

Acumulările cu DDT în organismele vii s-au găsit pe o arie extinsă, din continentul american până la Polul Nord (urși polari, foci, morse).

Autoarea venind cu aceste aspecte în fața Congresului american, s-a hotărât cu această ocazie interzicerea folosirii DDT-ului cu începere din anul 1970.

România, înainte de anul 1989, era una dintre țările care produceau și exportau DDT-ul. Astăzi DDT (Diclor-difenil-tricloretan), precum Heclotox 3, Duplitox 3+5 și Aldrin nu se mai produc în România, dar pe suprafețele unde au fost aplicate și astăzi mai pot fi depistate urmele acestor produse, care încă mai pot dăuna sănătății omului și a faunei.

Totuși, pentru obținerea de producții ridicate la hectar și de bună calitate, folosirea pesticidelor nu poate fi exclusă, fiind o componentă principală în tehnologia de cultivare a plantelor agricole. Pe piață, se găsește o gamă variată de produse, cele mai căutate fiind acelea care se aplică în doze reduse, cu toxicitate mică, dar cu efect maxim asupra dăunătorilor și bolilor.

Deși pesticidele sunt strict reglementate pentru folosire, există preocupări serioase cu privire atât la riscurile de sănătate ale celor care le aplică, cât și populației în general, din cauza consumului de alimente și a apei de băut contaminate. Toate pesticidele au o toxicitate mai mare sau mai mică, exprimată prin LD 50, doza letală care poate să ucidă 50% din subiecții experimentați (șobolani), fiind folosită pentru a exprima toxicitatea acută. Cu cât valoarea acesteia este mai mică, cu atât toxicitatea este mai mare. Valorile toxicității sunt exprimate prin LD 50 orală, dermică sau LC prin inhalare și care, de fapt, reprezintă cele trei căi de intoxicare a organismului uman.

Toxicitatea acută se referă la efectele unei singure expuneri sau a unor expuneri repetate, într-un timp scurt, ca urmare a unui accident sau a unei precauții necorespunzătoare, când se manipulează sau se aplică pesticidele.

Simptomele intoxicației acute:

  • crampe stomacale;
  • vomă;
  • tulburări de vedere;
  • tremurături și alte simptome constatate de medic în caz de urgență;

Clasificarea toxicității acute

clasificarea toxicitatii acute

Pesticidele extrem de periculoase și foarte periculoase trebuie aplicate de personal instruit și protejat.

Toxicitatea conică reprezintă efectele expunerii pe termen lung sau repetitiv la un nivel scăzut de toxicitate. Este determinată de ingestia de alimente de natură vegetală, care au reziduuri de pesticide, de alimente de origină animală afectate de acumularea de reziduuri toxice, precum și direct prin apă contaminată cu acești compuși. Manifestările clinice corespund efectelor cancerigene, mutagene, neurotoxice, imunologice și de reproducție.

Ficatul este cel mai important organ de detoxificare a organismului. Cu toate că ficatul are capacitatea naturală de eliminare a toxinelor prin filtrarea sângelui, din cauza faptului că suntem expuși pe termen lung sau repetitiv la poluare, detoxifierea nu mai este făcută corespunzător, iar ficatul obosește, favorizând apariția bolilor menționate anterior.

Pentru a evita pericolele și riscurile ca urmare a utilizării produselor de protecția plantelor, este necesar a fi luate următoarele măsuri:

  • procurarea produselor numai de la distribuitori autorizați;
  • depozitarea pesticidelor în locuri sigure sub cheie;
  • citirea cu atenție a etichetelor de pe ambalaje și respectarea cu strictețe a instrucțiunilor;
  • prepararea soluțiilor de stropit și existența personalului instruit și cu echipament de protecție adecvat;
  • administrarea soluțiilor prin stropire se va face de către personal bine instruit și dotat cu echipament de protecție adecvat (salopetă, mănuși de cauciuc, cizme de cauciuc, ochelari de protecție și, în caz de nevoie, un șorț cauciucat);
  • în caz de contaminare accidentală, se vor lua măsuri de prim ajutor, iar în caz de nevoie se solicită de urgență

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

Cu cât crește conștientizarea pericolului climatic, cu atât umanitatea pare mai neputincioasă, în mod colectiv, să-l evite.

Incapacitatea actuală a societății umane de a face față provocării climatice ar putea părea un mister profund. Elucidarea acestui mister este o condiție necesară pentru implementarea unor politici eficiente. Oamenii trebuie să caute acum cea mai bună sinergie posibilă între adaptarea la riscurile viitoare ale schimbărilor climatice, dintre care unele sunt deja aici și altele inevitabile din cauza inerției fizice a sistemului Pământului și a sistemelor noastre tehnice, și atenuarea acestei amenințări prin controlul emisiilor de gaze cu efect de seră. Unii susțin că încă nu știm suficient pentru a acționa, alții că știam deja totul despre aceste riscuri în urmă cu patruzeci de ani, înțelegând discrepanța dintre afirmațiile Convenției Climatice ONU semnată în 1992 .

Scurta cronologie care urmează pare să conducă la un paradox sau la o întrebare aparent filozofică sau psihologică: „Știm, de ce nu acționăm?“.

Expertiza solicitată de guverne pentru a evalua nivelul de risc al unei astfel de schimbări și mijloacele de remediere a acesteia a fost lansată în 1988, odată cu crearea IPCC, Panelului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice. Aceleași guverne au semnat, în 1992, Convenția ONU privind Clima, un tratat internațional care afirmă dorința lor de a evita schimbările climatice „periculoase“ pentru generațiile viitoare. Treizeci de ani mai târziu, emisiile de gaze cu efect de seră, cauza acestei schimbări climatice, nu au fost niciodată atât de mari. Ei urmează cea mai proastă dintre traiectoriile imaginate în 1990 în primul raport al IPCC. În 2021, emisiile globale de CO2 numai din combustibilii fosili (cărbune, petrol și gaze) au înregistrat un nou record de 36,3 miliarde de tone, după declinul de scurtă durată cauzat de COVID-19 în 2020.

Elucidarea motivelor eșecului reprezintă o provocare informativă, culturală, civică și democratică. Cetățenii nu înțeleg de ce cunoștințele, expertiza și anunțurile politice solemne nu au reușit să întreprindă acțiunile climatice necesare, atunci cum ar putea acționa – individual sau colectiv – pentru a schimba traiectoria emisiilor.

Aceste întrebări dau naștere la tot felul de „controverse“. Una dintre cele mai recente susține că știam totul despre climă încă din 1979, apoi că planeta a fost aproape salvată în 1989 de... George Bush, cel mai „alunecos“ președinte care a fost vreodată la Casa Albă, proclamând lumii că „modul de viață american nu este negociat!“ pentru a semnifica respingerea oricărei politici de restricționare a emisiilor de gaze cu efect de seră din Statele Unite. Dar mai sunt și altele, cele care se sustrag întrebărilor dificile ale relației dintre combustibilii fosili și condițiile de viață. Există și cei care neglijează să diferențieze producția de cunoștințele și difuzarea acestora, cei care lasă deoparte formidabilele puteri economice, financiare, politice și militare permise de cei care controleaza petrolul...

Această poveste este mai întâi despre producerea cunoștințelor necesare. Construcția științei climatice și capacitatea sa progresivă de a convinge comunitatea științifică de relevanța sa a fost lentă. Trebuie să evităm defectul „povestea spusă de învingători“ care îi șterge marginile aspre și ocolișurile care explică durata călătoriei.

Nicio putere politică (sau factor de decizie economic) nu ia o decizie majoră asupra unui dosar cu componentă științifică și tehnică fără a recurge la expertiză. Aceasta nu își ia niciodată motivul deciziilor sale din știință, așa cum apare, ci dintr-o analiză (mai mult sau mai puțin) expertă a riscurilor, oportunităților, beneficiilor și dezavantajelor în ceea ce privește propria sa politică, socială, economică, geopolitică. Cererea de expertiză apare atunci când știința izbucnește fie în orizontul decizional al unei puteri, fie în spațiul public.

Acest proces a luat forma fără precedent a creării IPCC în 1988, iar prima sa „producție“ a fost raportul din 1990. Raportul este o „alertă“? El nu ascunde incertitudinile științifice ale vremii. Un exemplu edificator se referă la detectarea schimbărilor climatice prin măsurarea temperaturii medii planetare. Se spune: „Concluzia noastră este că temperatura medie a aerului de la suprafața Pământului a crescut cu 0,3 până la 0,6°C în ultimii 100 de ani…

Amploarea acestei încălziri este în mare măsură în concordanță cu predicțiile bazate pe modele climatice, dar este de același ordin de mărime ca variabilitatea naturală a climei. Dacă singura cauză a încălzirii observate ar fi efectul de seră antropic, atunci sensibilitatea climei ar fi apropiată de cele mai scăzute estimări deduse din modele. Prin urmare, creșterea observată s-ar putea datora în mare măsură acestei variabilități naturale; pe de altă parte, această variabilitate și alți factori antropici pot produce o încălzire și mai mare din cauza efectului de seră antropic.

Pentru un fizician al climei, specialist în simulări numerice, această incapacitate de a demonstra, în 1990, că evoluția temperaturilor seculare se datorează într-adevăr emisiilor de gaze cu efect de seră, nu îi modifică în niciun fel încrederea în rezultatele modelării sale viitoare. Pe de altă parte, mulți oameni de știință din alte discipline se pot îndoi de acest lucru, deoarece nu pot verifica această încredere. În ceea ce privește guvernele, mass-media și cetățenii, o privire retrospectivă relevă faptul că voința de „a crede“, din motive foarte variate, este cea care îi separă pe convinși de sceptici.

Raportul este foarte pozitiv cu privire la apariția viitoarei încălziri, dar intervalul său – între 1,5°C și 4,5°C în funcție de diferitele scenarii de emisii și simulări – poate sugera că problema ar putea rămâne „gestionabilă“, având în vedere beneficiile combustibililor fosili pentru economie. Analiza sa de risc este încă foarte neclară – riscul acidificării oceanelor nici măcar nu este menționat. În următoarele rapoarte s-a afirmat relația de cauzalitate dintre intensificarea efectului de seră de către emisiile antropice și creșterea temperaturilor. În 2007, această relație cauzală a fost descrisă ca fiind „neechivocă“. În 2013, de la „clar“ astăzi, acest lucru este de mult un „fapt stabilit“, subliniază raportul din 2021 al Grupului .

Întrebarea „știm și de ce nu acționăm?“ eludează unele dintre cele mai importante caracteristici ale sale. Convenția nu include nicio cuantificare a termenului „periculos“ atașat schimbărilor climatice pe care anunță că dorește să o evite, prin urmare nu stabilește niciun obiectiv de emisii de gaze cu efect de seră sau calendare care trebuie îndeplinite. Acesta prevede că acțiunea pentru climă nu este obiectivul numărul 1, precizându-se pe acesta din urmă: „nevoile prioritare legitime ale țărilor în curs de dezvoltare, și anume creșterea economică durabilă și eradicarea sărăciei“.

Cu toate acestea, această creștere, în special în China, Brazilia, Turcia, India și Vietnam, va avea loc odată cu utilizarea sporită a combustibililor fosili, gazului, cărbunelui și petrolului. Această creștere este una dintre explicațiile progresului economic și social spectaculos din ultimii treizeci de ani. În 1990, populația lumii era de 5,24 miliarde, 38% dintre ei sau 800 de milioane de oameni trăind cu mai puțin de 2 dolari pe zi. Aceștia sunt „săracii extremi“. La aceasta trebuie adăugată categoria „destul de săraci“, 1,2 miliarde de oameni care trăiesc cu 2-5 dolari pe zi. În total, aproape două miliarde de oameni sunt cu adevărat foarte săraci, în comparație cu condițiile de viață ale unui cetățean dintr-o țară dezvoltată. (Va urma)

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Începem să conștientizăm tot mai mult nevoia de a proteja mediul înconjurător, de a desfășura anumite acțiuni care să limiteze răspândirea deșeurilor și să mențină natura sănătoasă. Studiile arată că ceea ce facem în prezent nu-i de ajuns, este nevoie de mai mult. Așadar, haideți să cunoaștem mai bine mediul înconjurător și să aflăm ce altceva mai putem pentru protecția lui!

De exemplu, știați că…

  • În ultimii 40 de ani s-au generat mai multe gunoaie decât s-au generat de la originea omului până în 1970?
  • Unele produse nereciclabile din celuloză, cum ar fi șervețelele și cartoanele pentru ouă, pot fi adăugate în compost? Fibrele acestora vor aera compostul şi vor ajuta organismele care favorizează descompunerea.
  • Industria de haine și materiale textile se situează în topul celor mai mari poluatori din lume? Textilele nu se degradează ușor în gropile de gunoi din cauza lipsei luminii soarelui și a oxigenului, iar incinerarea lor poluează aerul.
  • Prin reutilizarea fibrelor și textilelor nu mai sunt consumate materii prime noi, cum ar fi bumbacul, lâna sau fibrele sintetice? În acest fel, se evită consumul de energie și poluarea provocată pe durata proceselor de fabricare.
  • Aproximativ 60% din deșeurile textile sunt repurtabile? 70% din populația lumii folosește haine la mâna a doua.
  • Impactul anual asupra mediului înconjurător al articolelor de îmbrăcăminte dintr-o gospodărie este echivalentul apei necesare pentru a umple 1.000 de căzi de baie și a emisiilor de carbon rezultate din condusul unei mașini moderne pentru 10.000 de km.
  • Reciclarea unei singure cutii de aluminiu este echivalentă cu salvarea unei cantități de energie electrică care este îndeajuns pentru a alimenta un televizor timp de 3 ore?
  • Dacă arunci la gunoi o doză de aluminiu, s-ar putea să rămână în forma aceasta chiar și 500 de ani?
  • Dintr-un kilogram de sticle reciclate se obține tot un kilogram de sticle noi? Sticla nu-și pierde calitățile atunci când este reciclată, iar recipientele din sticlă permit reciclarea pe termen nelimitat.
  • Din 5 sticle de 2 litri de plastic de tip PET se pot produce fibre de umplere suficiente pentru o jachetă de schi?
  • Reciclarea unei sticle de plastic economisește energia necesară pentru a menține un bec aprins timp de 6 ore?
  • Din 1.000 de baterii portabile se pot obține 190 kg de fier, utilizat în industrie?
  • Cantitatea de lemn și hârtie care este aruncată anual este suficientă pentru a încălzi 50 de milioane de case timp de 20 de ani?

Larissa DINU

Importanța climatică a devenit un subiect tot mai abordat atât la nivel național, cât și global. Cert este că schimbările climatice sunt o problemă tot mai arzătoare pentru societate, iar transformările prin care trec sectoarele economice, ecologice, sociale și altele se manifestă de la o zi la alta. La nivelul UE au fost alocate bugete speciale prin care se încearcă să se amelioreze din efectele negative care se repercutează asupra mediului... și a omenirii, în general. De asemenea, diferite societăți, organizații, instituții au inițiat o implicare în tot ceea ce ține de schimbările climatice și mediu.

Organizația Non-Guvernamentală de protecție a mediului TERRA Mileniul III și Asociația Reper21, ce promovează Rețeaua Europeană pentru Promovarea unei Economii Responsabile în sec. XXI, alături de Școala Națională de Studii Politice și Administrative – SNSPA, au organizat o conferință prin care au prezentat inițierea proiectului „Angajament pentru climă“. Proiectul prezintă modele și practici de conștientizare a cetățenilor în transformarea educației pentru climă.

În cadrul conferinței, reprezentantul Terra Mileniul III, Lavinia Andrei, a remarcat: „Acest program beneficiază de o finanțare în valoare de peste 200.000 de euro prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechstenstein și Norvegia. Iar scopul acestui proiect este de a crește conștientizarea implicării civice și educării cetățenilor din România în combaterea cauzelor și efectelor schimbărilor climatice pe parcursul a doi ani. Un accent deosebit în cadrul proiectului va fi pus pe populația tânără care va fi cea mai afectată de efectele generate ale schimbărilor climatice.“

Obiectivele proiectului

„Angajament prin climă“ urmărește în primul rând obiectivul de creștere a conștientizării a aproximativ 20.000 de cetățeni, dintre care 5.000 tineri. În al doilea rând, creșterea gradului de educare ecologică a unui număr de 2.000 elevi de gimnaziu și liceu și a 200 de profesori din învățământul gimnazial și liceal. Și, nu în ultimul rând, îmbunătățirea politicii publice din educație privind schimbările climatice și monitorizarea implementării politicilor privind schimbările climatice la nivelul factorilor de decizie.

Cum reacționează tinerii...

Tudor Arpad, conf. SNSPA: „Ne-am propus, alături de alți colegi, să realizăm o cercetare a felului în care tinerii cu vârste între 17-25 ani din România se raportează la problematica de mediu și în ce măsură participă la activitățile din cadrul acestui subiect. Chiar dacă chestionarul de cercetare a fost inițiat pe studenții SNSPA, am reușit să observăm că peste 60% dintre aceștia nu participă la activități în care subiectul principal este schimbarea climatică. Iar 48% consideră că este necesară studierea unor astfel de cursuri la nivel liceal. În urma acestui chestionar am putut remarca faptul că majoritatea tinerilor, chiar dacă au avut o inițiativă în participarea la activitățile schimbărilor climatice, aceștia nu au avut acces. Și doar o treime dintre aceștia conștientizează fenomenele care se pot întâmpla în urma poluării și încălzirii globale.“

De asemenea, Ana Paladuș, reprezentant Reper21, a adăugat: „Indiferent de situație, aceste schimbări climatice există și sunt evidente zilnic, începând de la simplul fapt că se evidențiază destul de mult creșterea temperaturilor climatice. De aceea este necesar să abordăm tot mai mult acest subiect și să începem chiar de la tineri... Sperăm de acum încolo la o intervenție la nivel educațional în acest sens, în școli și universități. Dorim o pregătire mult mai accentuată în legătură cu acest subiect important.“

Problemele climatice

Bogdan Gioară, reprezentant Asociația Reper21, a enumerat cele mai importante probleme cu care se confruntă mediul la nivel global: „Dacă populația nu se conectează asupra problemelor privind schimbările climatice și nu se adaptează, vom fi foarte puternic penalizați. Vom avea de suferit atât la nivel sanitar, cât și economic. Sistemul climatic este în echilibru atunci când există un echilibru reactiv. Ca exemplu, energia de la soare din sistemul climatic care intră iese la fel din sistemul climatic în aceeași cantitate. Astăzi, gazele cu efect de seră acumulate în atmosferă mențin o parte a energiei care intră în sistemul Terra și nu o lasă să iasă. Iar acea căldură suplimentară care rămâne în sistem este încorporată 91% în oceane, 1% în atmosferă, 5% în pământ, 3% în calotele glaciare. Acest 1% din atmosferă provoacă efectele de încălzirile globale. Încălzirea globală poate avea multe consecințe asupra mediului, de aceea sperăm să devenim cât mai conștienți de afectelor acestora“, a conchis Bogdan Gioară.

Liliana POSTICA

Sub deviza Un mediu mai curat începe cu tine, Asociația de Protecție a Plantelor din România – AIPROM – a implementat în urmă cu 10 ani programul SCAPA – Sistemul de colectare a Ambalajelor de Pesticide. Rezultatele obținute sunt promițătoare, susțin atât membrii AIPROM, cât și fermierii care au răspuns afirmativ acestei provocări.

SCAPA preia ambalajele direct de la fermierii care utilizează produse de protecția plantelor achiziționate de la firmele membre AIPROM. Totuși, fermierii trebuie să fie atenți pentru a putea preda ambalaje conform cerințelor. Astfel, sunt preluate gratuit ambalajele de plastic și metal decontaminate prin tripla clătire, golite de conținut, uscate, curate și care au capacele separate.

„SCAPA este un program susținut de companiile producătore și distribuitoare de produse pentru protecția plantelor, evident, membre AIPROM. Rezultatele acestuia sunt promițătoare și într-un progres vizibil. Tot mai mulți fermieri s-au înscris în program și au înțeles obligativitatea triplei clătiri, de aceea suntem pe drumul cel bun. Pentru ca acest demers să fie mai util, iar fermierii să se înscrie în proiect, am lansat și o aplicație de rezervare a transportului, iar agricultorii o pot accesa atât de pe site, cât și de pe telefonul mobil“, a declarat Carmen Botez, director executiv AIPROM.

La evenimentul aniversar au participat membrii AIPROM care susțin acest proiect, iar domnul Vasile Iosif – director general FMC AGRO Operațional și vicepreședinte AIPROM – a punctat faptul că industria în care își desfășoară activitatea se implică tot mai mult în ceea ce privește acțiunile pentru protecția mediului înconjurător, iar programul SCAPA este cel mai bun exemplu. „Când lucrezi în domeniul protecției plantelor trebuie să fii responsabil și să te gândești la ambalaje ce rezultă după ce fermierii utilizează produsele pe care le pui la dispoziție. Industria și, implicit, membrii AIPROM se implică foarte mult în ceea ce privește protecția mediului, iar rezultatele programului SCAPA confirmă acest lucru. În acest moment, 60% dintre ambalajele goale din ferme sunt colectate și peste 50% din ce am colectat deja am reușit să reciclăm. Și întotdeauna când vorbim de reciclare în domeniul protecției plantelor trebuie să vorbim și de trasabilitate – adică responsabilitatea industriei de a se asigura că un plastic provenit de la un produs de protecția plantelor, care este în procesul de reciclare, nu ajunge într-un domeniu sensibil, cum ar fi biberoanele. Acesta poate fi folosit, cum am văzut și în cadrul evenimentului, pentru fabricarea lemnului compozit“, a punctat vicepreședintele AIPROM.

Pe lângă prezentarea rezultatelor obținute în acești 10 ani, dezbaterile cu privire la ceea ce înseamnă tripla clătire, evenimentul festiv a însemnat și premierea fermierilor și colaboratorilor care s-au implicat în acest proiect.

scapa b

Unul dintre fermierii care au primit un trofeu aniversar este Ștefan Stănescu, un tânăr din județul Olt, care lucrează în același județ 3.400 ha. A preluat afacerea de familie de ceva vreme, iar de 10 ani face parte din program pentru că, spune el, „este important să ducem aceste recipiente în medii controlate și astfel să poluăm cât mai puțin mediul“. Un exemplu de conduită care, preluat de toți fermierii mari, ar conduce la realizarea mult mai rapidă a obiectivul AIPROM, adică acela de a colecta 80% dintre ambalajele care merg în piață până în 2020.

Larissa SOFRON

Administrația Fondului pentru Mediu este – sau ar trebui să fie – una dintre cele mai urmărite instituții publice. În egală măsură, ar trebui să fie și deosebit de activă. Totuși, îndrăznesc să întreb: câți dintre cititorii noștri au auzit de această instituție și, dintre aceștia, câți știu cu ce se ocupă? Sunt convins că puțini cunosc răspunsul la întrebare, deși mare parte dintre ei interacționează de multe ori cu instituția în cauză.

AFM ne interesează pe toți...

Pe scurt, așa cum însăși se prezintă, „Administraţia Fondului pentru Mediu gestionează programe finanţate din fonduri naţionale şi este finanţată integral din venituri proprii şi răspunde de gestionarea Fondului pentru mediu. Acesta este fond public, deductibil din punct de vedere fiscal, iar veniturile acestuia constituie venituri publice, ce fac parte din bugetul general consolidat, constituite printr-o lege specială ce stabileşte şi destinaţiile acestora.

Administraţia Fondului pentru Mediu susţine finanţarea a 26 de categorii de proiecte şi programe naţionale în vederea dezvoltării durabile a României.“ (www.afm.ro/prezentare.php)

Aceeași sursă mai informează că „Administraţia Fondului pentru Mediu se adresează unei categorii largi de beneficiari: operatori economici; ONG-uri; unităţi administrativ-teritoriale; unităţi şi instituţii de învăţământ; composesorate şi ocoale silvice; unităţi de cult; instituţii publice; asociaţii de dezvoltare intercomunitară; institute de cercetare-dezvoltare; asociaţii de proprietari; persoane fizice; persoane fizice autorizate; întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, care prin implementarea şi derularea de programe contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi, în acelaşi timp, conştientizează publicul asupra problemelor de mediu.“

În sinteză, pe fiecare dintre noi ne atinge, mai mult sau mai puțin direct, cel puțin unul dintre programele gestionate de AFM, fie că este vorba despre „Rabla“, „Casa Verde“, „Compost“, „Biodiversitate“, „Împăduriri“ sau despre „Ecobusiness“, „Ecoturism“, „Bicicliști“, „Alimentare cu apă și canalizare“, „Energii regenerabile“. Și nu am numit decât o parte dintre programele care, cel puțin în teorie, sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea satului românesc.

...dar nouă nu ne spune nimic!

Tocmai din acest motiv ne-am adresat reprezentanților acestei instituții, cu rugămintea de a ne prezenta prioritățile pe care AFM și le-a stabilit pentru anul 2018. Doream să știm care sunt principalele direcții asupra cărora această agenție guvernamentală își va canaliza atenția și eforturile. Dar drumul spre iad este pavat cu bune intenții, cum spune un vechi proverb englezesc. Iar realitatea românească nu-l dezminte. Răspunsul primit a fost bulversant. Spicuim, între altele: „AFM prevede în bugetul anual finanțarea anumitor programe, în funcție de obiectivele și prioritățile stabilite la nivel național. După aprobarea bugetului pentru anul 2018 se vor putea realiza, în măsura fondurilor disponibile, apeluri pentru lansarea unor sesiuni; toate informațiile vor fi publicate în timp util pe site-ul Administrației Fondului pentru Mediu (sic)“.

Deci, judecând după acest răspuns, semnat de dl Cornel Brezuică, președintele instituției, nu bugetul se face după priorități, ci programele se fac după buget. Adică, mai pe românește, deține banii, că îi cheltuim noi, n-aveți grijă. Păi tocmai de priorități întrebasem, domnule președinte, căci știam că încă n-aveți bugetul aprobat! De obicei, bugetul se solicită pe baza unor planuri de investiții și finanțare. Și e logic să fie așa, mai ales când e vorba de banul public! Dar AFM gândește altfel. Iar acest lucru este cu atât mai grav cu cât la Fondul de Mediu contribuie o serie întreagă de agenți economici, prevăzuți prin lege. Cu alte cuvinte, în niște limite destul de largi, e adevărat, dimensiunea lui poate fi estimată.

Și atunci, cum să interpretăm acest răspuns? Ca dezinteres, ca secretomanie ori, pur și simplu, ca pe un fel de „ce vă băgați și voi unde nu vă fierbe oala?“

Oricum ar fi, sperăm totuși că, la un moment dat, AFM ne va spune care sunt prioritățile sale din 2018!

Alexandru GRIGORIEV

Permiteți-mi să încep anul 2018 cu o confesiune. Sunt îndrăgostită iremediabil de natură. Și sper că și voi. Pentru că în asta stă șansa de a proteja ultimele bastioane ale sălbăticiei. Prin interviul de față natura primește dreptul la replică. Ovidiu Neculai Bufnilă, purtător de cuvânt al Societății Ornitologice Române ne-a vorbit despre proiectele anului 2018. Îmi ridic pălăria în fața muncii oamenilor care pledează pentru protecția păsărilor.

„Constituții“ pentru ariile protejate

— Ce priorități are Societatea Ornitologică pentru anul 2018?

— Primele două mari priorități sunt planurile de management pentru ariile naturale protejate care se află în custodia noastră și care sunt deja implicate în proiecte europene. Realizăm „constituțiile“ pentru aceste arii. Biologii identifică măsurile de conservare necesare pentru tot ce mișcă în aceste arii, de la plante la păsări, amfibieni, reptile și mamifere și apoi le discutăm cu factorii implicați. Este vorba de armo­nizarea protecției naturii cu dezvoltarea propusă de comunitățile locale, ne dorim ca natura să fie protejată în timp ce oamenii prosperă. Fie că vorbim de agricultori, de piscicultori, vânători sau autorități locale, specialiștii SOR vor avea discuții cu toți aceștia. Iar acest lucru va umple agenda pentru câteva sute de biologi cu ore de teren, concluzii, dezbateri. Vor urma seminare, tabere pentru copii, vor fi acțiuni pentru toți angajații.

Bugariu s

Școli prietenoase cu natura

— Știu că sunteți implicați și în proiecte care au o componentă extrem de importantă, și anume educarea copiilor.

— Legat de cei mici, continuăm două proiecte destinate lor. Primul este Școli Prietenoase cu Natura, program în care avem de la an la an tot mai multe școli, grădinițe și palate ale copiilor. În cadrul lui, realizăm și monitorizarea primăverii, prin programul Spring Alive, când cei mici ne semnalează sosirea a cinci specii de păsări în România: barza albă, rândunica, drepneaua neagră, cucul și prigoria. Un alt proiect permanent care li se adresează lor, dar și celor care sunt la început de drum în pro­tecția naturii și a păsărilor este Expediția Națională SOR. Peste 120 de persoane merg anual alături de specialiștii SOR în Delta Dunării, pentru a învăța ce specii de păsări sunt aici, dar și pentru o adevărată școală de biologie. Participanții au ocazia să vină și să învețe tainele Deltei de la biologii SOR prin tot felul de activități: de la plimbări pe canale la observațiile unor păsări precum codalbii.

România prinde aripi

fLORIN chirila

— Proiectele anterioare vor avea continuitate și anul acesta?

— Proiectul „România Prinde Aripi“, pe care l-am extins plecând de la București, devine ușor-ușor tradiție. Amplasăm hrănitori de iarnă pentru păsări, cuiburi artificiale și panouri informative în orașele din România. Am ajuns deja la un număr de 14 orașe, dar căutăm finanțare și pentru altele, am vrea să fim prezenți în toate parcurile din orașele reședințe de județ. Măcar aici. În același timp, instruim proprietarii de grădini cum să le amenajeze pentru a fi mai prietenoase cu natura, de la arici la păsările sălbatice. Nu am uitat nici de prima aplicație mobilă destinată păsărilor. „Uite Barza“ va intra în al doilea an, iar cu sprijinul Enel vom face un nou recensământ al berzelor albe. Alături de voluntari vom reuși să monitorizăm cele mai cunoscute păsări din România, astfel încât să le putem proteja mult mai eficient. Nu e ușor, dar ne-am asumat și misiunea de a schimba mentalități, de a educa. De aceea pagina de Facebook și site-ul SOR rămân un punct de educație. Vrem ca lumea să știe că bufnițele nu aduc ghinion și nu ucid pe nimeni, iar cei care iau un pui de pasăre acasă trebuie să conștientizeze că nu fac bine, ci îi fac un rău. Nu avem un centru de reabilitare a păsărilor sălbatice rănite, dar le vom oferi mereu consultanță celor care au găsit o pasăre cu probleme și care vor să o ajute.

bUGARIU

„Din toate activitățile de mai sus, la un moment dat apar și aspecte pe care ni le dorim tot mai des: descoperirea unor noi specii de păsări pentru fauna României, plante care se credeau pierdute sau a unor specii noi. Cât timp vom fi pe teren, vom lucra și sperăm să avem tot mai des întâlniri de acest gen. Iar, dacă tot vorbim de teren, vom discuta mereu și de combaterea unui flagel – braconajul. Echipele de biologi de la SOR vor raporta mereu autorităților ce se întâmplă când întâlnim braconieri, vom arăta aceste cazuri opiniei publice. Fie că discutăm de pițigoi confundați cu ciocârliile, fie că discutăm de sticleți capturați pentru colivii, SOR va combate aceste practici“ – Ovidiu Neculai Bufnilă

Laura ZMARANDA

Conceptele ecologice privite ca impactul activității umane asupra mediului au fost fondate în anii '70 și s-au consolidat la nivel global, în special în ultimii 30 de ani. Privit din punctul de vedere al comerțului internațional, acest termen se atribuie mai nou tuturor acțiunilor sau cercetărilor care au ca subiect mediul înconjurător. În acest sens, se vorbește despre o protejare și o exploatare mai temperată a acestuia.

Cu punga în buzunar

Potrivit ultimului studiu realizat de compania iSense Solutions, aproape trei sferturi dintre români (74%) refolosesc pungile de cumpărături. În același timp, 64% dintre români participă într-un fel sau altul la reciclare, iar 42% dintre ei declară că înlocuiesc mașina sau transportul în comun cu bicicleta sau mersul pe jos de câte ori au ocazia. De asemenea, potrivit studiului, majoritatea românilor cumpără doar cantitatea de alimente de care au nevoie (72%) sau donează îmbrăcămintea, încălțămintea sau electronicele folosite (69%), ca mod de a-și arăta responsabilitatea fată de mediu. „Sunt deja câțiva ani de când se discută în spațiul public despre necesitatea protejării mediului înconjurător, realizându-se numeroase campanii de informare și responsabilizare din partea mediul privat și a autorităților. De aceea, este important de văzut modul în care este perceput acest subiect de către români și cum înțeleg ei să acționeze pentru a proteja mediul, iar acest studiu oferă informații importante pentru viitoarele proiecte de acest gen“, afirmă Traian Năstase, Managing Partner iSense Solutions.

Reciclăm acasă...

Dintre românii care participă într-un fel sau altul la reciclare, 97% fac acest lucru acasă, iar 60% la muncă. Printre materialele care sunt cel mai des reciclate se regăsesc: plasticul (91%), hârtia (85%), bateriile (82%), sticla (74%), becurile (64%), aluminiul (61%), uleiul (28%) și resturile menajere pentru compost (28%), dar și medicamentele (14%). Mai mult decât atât, 75% dintre români susțin că plănuiesc să recicleze în următorul an. Din punctul de vedere al transportului, 49% dintre români plănuiesc să înlocuiască mașina sau mijloacele de transport în comun cu bicicleta și cu mersul pe jos, atunci când este posibil. În ceea ce privește categoriile de vârstă, cei mai puțini tineri (sub 35 de ani) plă­nuiesc să cumpere produse de la companiile care se implică în protejarea mediului (39% vs. 44% din total) și mai puțini dintre ei obișnuiesc să recicleze (54% vs. 64% din totalul populației) sau plănuiesc să facă acest lucru în următorul an (70% vs. 75%). Totodată, 97% dintre români consideră că fiecare dintre noi ar trebui să fie responsabil pentru protejarea mediului, 68% consideră că această responsabilitate revine instituțiilor statului, iar 56%, mediului privat. Doar 46% susțin că este responsabilitatea ONG-urilor sau asociațiilor reprezentative.

„Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea ce asigură necesităţile prezentului fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile lor nevoi, bazându-se pe utilizarea resurselor regenerabile şi neregenerabile pentru satisfacerea nevoilor şi aspiraţiilor unei generaţii fără a compromite şansele viitoarelor generaţii de a-şi satisface propriile nevoi şi aspiraţii.“ Raportul Comisiei Mondiale asupra Mediului şi Dezvoltării.

Bogdan Panțuru

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 46

Interviu cu ing. Florin DIACONU, directorul APM Prahova

– Ce ne puteţi spune despre situaţia dificilă provocată de poluarea terenurilor din zona sudică a județului?

– Potrivit unor studii întocmite de Direcţia Agricolă şi de Oficiul Judeţean de Pedologie Prahova, nu au fost identificate terenuri poluate din cauza activităţilor agricole, însă fenomenul de eroziune afectează circa 45.000 ha, iar poluarea cu rezidii petroliere afectează alte 1.164 ha.

Din fericire, o parte dintre sursele de poluare a solurilor și a apei subterane din această zonă au fost eliminate. Aceasta odată cu ecologizarea și închiderea unor bataluri aparţinând rafinăriilor. Astfel, la SC Petrotel Lukoil SA, 4 bataluri cu produse petroliere au fost ecologizate şi închise încă din anul 2013. Era vorba de o suprafaţă de teren de cca 7,734 ha; la SC Petrom SA Petrobrazi – două bataluri cu produse petroliere, situate chiar în interiorul rafinăriei, iar la SC Rompetrol Rafinare SA Rafinăria Vega Ploieşti, batalul de slam de alumină, aflat în interiorul rafinăriei, a fost închis de ceva vreme.

În acelaşi timp, au fost reabilitate şi alte terenuri pe locul unor depozite menajere vechi, precum cel de la Teleajen, cu suprafaţa de 31 ha, ale cărui lucrări de închidere au fost finalizate încă din anul 2015, cum tot astfel s-a procedat şi cu depozitul de deşeuri menajere de la Mizil.

Primăriile din 40 de comune lasă baltă... gunoiul de grajd!

gunoi teren viran

– Ce ne puteţi spune despre infestarea solurilor cu... gunoi de grajd? Dar despre poluarea terenurilor cu produse chimice, cu deosebire cele din zona fostului Combinat de îngrăşăminte chimice de la Valea Călugărească?

– Las pentru mai târziu chestiunea cu gunoiul de grajd. Cu privire la cealaltă chestiune, de la Valea Călugărească, pot să vă spun că în ultima perioadă nu au fost înregistrate sesizări din partea cetățenilor care dețin terenuri agricole situate în zona haldelor de pirită. Însă unitatea noastră a emis două autorizații de mediu pentru comercializarea deșeurilor de cenuși piritice, cu încărcarea lor în vagoane CF, către societăți care urmau să facă valorificarea lor în afara țării. Deci, şi aici lucrurile se mişcă în sens pozitiv. Cu referire la gunoiul de grajd, aşteptăm acţiuni imediate din partea administraţiilor locale, în consecinţă, ca programele de protecţie a solului şi a apei să fie accelerate. Asta fiindcă doar 60 dintre cele 104 localităţi din judeţ şi-au făcut programe pentru gestionarea gunoiului de grajd în multe locuri, însă gunoiul de grajd se aruncă la marginea satelor noastre.

– Dar cât priveşte calitatea apei din județ...?

– Pentru îmbunătățirea calității cursurilor de apă din județ, în ultimii ani au fost realizate și date în funcțiune o serie de stații de epurare în localitățile: Bucov, Valea Călugărească, Filipeștii de Pădure, Strejnic, Ceptura, Cornu, Brebu, Vâlcănești. La Boldești – Grădiștea, stația de epurare este în curs de realizare. Deși există aceste stații de epurare, avem încă probleme în mai multe localităţi de pe Valea Prahovei, cu efecte nedorite asupra calităţii cursurilor de apă.

– Unii turişti montani ne-au semnalat faptul că ar exista forme de poluare până şi în cazul Parcului Natural Bucegi, precum şi a unora dintre ariile protejate din județ...

– Personal nu cred că ar exista poluare în aceste zone, dar vom verifica, împreună cu colegii de la Garda de Mediu din Prahova. După cum se ştie, Reţeaua Natura 2000 este una europeană, cu zone naturale protejate, care cuprinde un eşantion reprezentativ de specii sălbatice şi habitate naturale de larg interes comunitar. În judeţul nostru, această reţea este constituită din situri de două tipuri, conform Directivelor Europene în domeniu. Aceste situri sunt identificate şi declarate pe baze ştiinţifice, cu scopul de a menţine într-o stare de conservare favorabilă o suprafaţă reprezentativă a celor mai importante tipuri de habitate. La nivelul judeţului Prahova sunt declarate nouă astfel de situri, între care: Bucegi, Ciucaş, Lacul Bâlbâitoarea, Pădurea Glodeasa, Cheile Doftanei, Pădurea Plopeni, Stânca Tohani, precum şi Coridorul Ialomiţei. Alături de acestea au mai fost cuprinse şi altele, de exemplu Câmpia Gherghiţei. Aceasta din urmă este Arie de Protecţie Specială Avifaunistică (având ca bază Directiva păsări). Aşa cum menţionam mai înainte, nici aici nu au fost semnalate cazuri recente de poluare.

Dacă ne referim la Parcul Natural Bucegi, înființat încă din anul 1974, declarat prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000, nici aici nu am avut vreun semnal de poluare. Şi, sperăm nici să nu fie!

Intervenţia APM în monitorizarea factorilor de mediu

– Totuşi, ce face APM Prahova pentru protecția mediului în acest an agricol atipic, cu influență pentru activităţile specifice din agricultură?

– APM Prahova își va exercita în continuare atribuțiile de monitorizare a factorilor de mediu, prin autorizarea activităţilor cu impact asupra mediului şi prin implementarea legislației și politicilor respective la nivel local. Continuăm să punem accent pe implicarea administrațiilor locale în dezvoltarea durabilă a localităților, din etapa de planificare, astfel încât impactul activităților economice asupra mediului să fie cât mai redus.

În conformitate cu cerințele directivelor privind calitatea aerului, vom impune programe de reducere a poluanților în aer și monitorizarea strictă a acestora. De asemenea, se caută pârghii prin care să se acționeze, în colaborare cu Garda Națională de Mediu – Comisariatul Județean Prahova, în vederea reducerii cantităților de deșeuri depozitate final. Atenția APM se va îndrepta și spre identificarea proprietarilor și a altor responsabili ai terenurilor degradate fiindcă, cum arătam, în Prahova, potrivit statisticilor, avem multe astfel de terenuri datorită activităților anterioare (bataluri cu reziduuri provenite din activitățile de extracție și rafinare a produselor petroliere, a zonelor afectate de exploatarea resurselor naturale, inclusiv balastiere), precum şi a cca 50.000 ha de terenuri afectate de eroziunea solului. Aceasta, în vederea grăbirii procesului de refacere a mediului, peste tot acolo unde este posibil.

Agenţia angrenează elevii şi cadrele didactice de la sate în diverse acţiuni legate de protejarea mediului; în luna iunie a.c. s-a finalizat un amplu concurs de acest gen, şcolile fiind premiate pentru activităţile lor.

Cristea BOCIOACĂ

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti