În continuarea reuniunilor zonale de lucru, miercuri, 26 iulie 2023, a avut loc reuniunea de informare intitulată „Gunoiul de grajd – bunăstare pentru fermieri! Măsuri locale pentru dezvoltarea agriculturii și protecția apelor” pentru județele Gorj și Mehedinți.

Autoritățile locale au deschis acest eveniment organizat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin Unitatea de Management a Proiectului “Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți” (UMP CIPN), la care reprezentanții UMP CIPN au oferit reprezentanților primăriilor din cele două județe informații concrete despre evoluția acestui proiect, printre care rezultatele monitorizării ex-post a investițiilor privind realizarea platformelor comunale pentru colectarea şi depozitarea gunoiului de grajd, cu efecte pozitive în gestionarea integrată a azotului şi reducerea emisiilor de azot la nivel de fermă.

În contextul provocărilor legate de revizuirea Codului de Bune Practici Agricole, au fost comunicate oportunitățile despre investițiile viitoare pentru UAT-uri și pentru modernizarea fermelor, ca urmare a viitoarelor finanțări disponibile din PNRR.

Despre situația calității apelor din județele Gorj și Mehedinți a adus informații Administrația Bazinală de Apă Jiu, cu date privind nivelul poluării cu nitrați și măsurile necesare protecției apelor din această zonă. În continuare, reprezentantul APIA Gorj a prezentat reguli simple pentru respectarea normelor de condiționalitate.

Au fost reluate și chestiunile legate de provocările pe care Directiva Nitrați le adresează fermierilor. Între acestea, Help-desk-ul, transferul de informații printr-un sistem de tip rețea și fermierii model ca factori de diseminare a informațiilor, alături de campania de informare publică și celelalte evenimente ale proiectului.

Sursa: apanoastra.ro

Marți, 25 iulie 2023, a avut loc reuniunea de informare „Gunoiul de grajd – bunăstare pentru fermieri! Măsuri locale pentru dezvoltarea agriculturii și protecția apelor” pentru județele Hunedoara și Caraș-Severin, în continuarea reuniunilor zonale de lucru demarate în 2019.

Autoritățile locale au deschis evenimentul organizat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin Unitatea de Management a Proiectului Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți (UMP CIPN). Reprezentanții UAT-urilor din cele două județe au primit informații concrete despre realizarea platformelor comunale pentru colectarea și depozitarea gunoiului de grajd, alături de prevederile privind gestionarea responsabilă și eficientă a acestuia pentru a deveni îngrășământ organic de cea mai bună calitate.

De asemenea, au fost comunicate oportunitățile despre investițiile viitoare pentru UAT-uri și pentru modernizarea fermelor. În plus, au fost prezentate Programul de Acțiune și Codul de bune practici agricole, alături de avantajele respectării normelor de condiționalitate.

Întâlnirea a continuat cu discuții privind măsurile necesare protecției apelor în contextul provocărilor legate de schimbările climatice şi de poluarea cu nitrați, detalii fiind oferite de către reprezentanții Administrației Bazinale de Apă Mureș. În continuare, au fost prezentate şi noutățile apărute cu privire la normele de condiționalitate pentru perioada 2023-2027 susținute de reprezentantul APIA Hunedoara.

Au fost reluate aspectele legate de modalitățile pentru o comunicare eficientă privind măsurile necesare protecției apelor. Între acestea, Help-desk-ul, transferul de informații printr-un sistem de tip rețea și fermierii model ca factori de diseminare a informațiilor, alături de campania de informare publică și celelalte evenimente ale proiectului.

Noua arhitectură ecologică a Politicii Agricole Comune (PAC) pentru perioada 2023-2027 este menită să fie un instrument crucial pentru atingerea obiectivelor Pactului Verde, inclusiv ambiții mai mari pentru utilizarea durabilă a pesticidelor în UE. Confruntată cu necesitatea urgentă de a rezolva problema pesticidelor și criza biodiversității din Europa, Comisia propune să reducă la jumătate utilizarea și riscurile pesticidelor chimice și mai periculoase în UE până în 2030, ca parte a strategiei sale de la fermă la furculiță.

Prin urmare, teoretic, noua PAC ar trebui să sprijine fermierii în utilizarea durabilă și redusă a pesticidelor printr-o serie de reguli și măsuri. Mai exact, statelor membre li s-a oferit oportunitatea de a concepe intervenții în planurile lor strategice menite să reducă dependența de pesticide.

Pe 22 iunie, CE a lansat propunerea de noi reguli europene privind pesticidele care vor transforma actuala directivă privind utilizarea durabilă a pesticidelor într-un regulament. Pentru a asigura o mai bună punere în aplicare a acestor norme privind pesticidele decât în ​​trecut, Comisia a explicat că statele membre vor putea, de asemenea, să utilizeze fondurile noii PAC pentru a-și compensa fermierii pentru costurile de punere în aplicare a acestui regulament.

Franța pare să fie unul dintre studenții buni doar în aparență: suprafețele vizate de „managementul durabil al pesticidelor“ sunt toate suprafețele angajate în calea „practicilor“ sau „de certificare“ a ecoregimului al căror conținut nu este în realitate în niciun caz calea care garantează o reducere a pesticidelor, precum și a zonelor vizate de măsura agromediu și climă „gestionarea calității și cantitativă a apei pentru culturile de câmp“ care rămâne anecdotică din lipsă de buget și ambiție.

Însă, de câteva luni, apelurile s-au înmulțit pentru a pune în discuție această strategie europeană în numele producției și al suveranității alimentare. „A folosi scuza războiului din Ucraina pentru a dilua aceste propuneri și a ne speria spunându-ne că durabilitatea înseamnă că va fi mai puțină mâncare este absolut iresponsabil. […] Știința este lipsită de ambiguitate. Pesticidele ne amenință pe termen lung securitatea alimentară“, a inserat Frans Timmermans, în timp ce propunerile vor trebui acum discutate și adoptate de Consiliu și Parlamentul European.

„Preocupările privind siguranța alimentelor nu fac acțiunile împotriva pesticidelor mai puțin urgente. Utilizarea excesivă a pesticidelor reprezintă un risc major pentru sănătatea umană și ucide polenizatorii responsabili pentru majoritatea alimentelor pe care le consumăm“, a adăugat Stella Kyriakides. Pentru a răspunde la aceste întrebări, Frans Timmermans a anunțat și lansarea unei analize privind securitatea alimentară pentru a identifica sursa penuriei și a „identifica soluții pe termen lung“. „Dacă această analiză ne obligă să ne reconsiderăm propria poziție, ei bine, suntem pregătiți pentru asta“, a insistat el.

Dacă un stat ar fi lipsit de ambiție, „nu vom reuși să punem presiune“, a indicat un oficial european, recunoscând în același timp că ar fi puțin probabil ca CE să inițieze proceduri de încălcare a dreptului comunitar, dacă este necesar. Deși a salutat adoptarea acestei propuneri, ONG-ul Future Generations a regretat totuși alegerea unui singur indicator care să măsoare atât utilizarea, cât și riscul pesticidelor, afirmând că acesta „discriminează puternic pesticidele utilizate în agricultura ecologică și le favorizează pe cele mai toxice“.

Textul prevede interzicerea completă a utilizării pesticidelor sintetice în „zonele sensibile“, adică zonele Natura 2000 și zonele urbane precum „școli, spitale, parcuri“ sau din nou „locuri de joacă și facilități sportive“.

Pentru a ajuta fermierii să înceapă această tranziție, Comisia a planificat să crească numărul de produse ecologice și cu risc scăzut de pe piață, să promoveze tehnologiile utilizate în așa-numita „agricultură de precizie“ și să modifice Politica Agricolă Comună (PAC), pentru a permite statelor membre să finanțeze aceste modificări utilizând bugetele PAC timp de cinci ani.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

M-a șocat fraza: „Clădim anual munți de haine, deși în acest moment există haine produse cât să ne îmbrăcăm cu toții vreme de 100 de ani.“ Oare așa să fie? Se pare că da, iar problema este mult mai mare pentru că nu doar industria produce mai mult decât noi avem nevoie, ci și calitatea produselor este din ce în ce mai proastă. Pornind de la această idee s-a dezvoltat și conceptul mondial de fast fashion, adică moda rapidă. Cât afectează moda rapidă mediul înconjurător? Enorm, spun specialiștii, iar acest lucru ar trebui să ne pună pe gânduri.

Cu ce ne îmbrăcăm…

Știm cu toții că industria modei este una dintre cele mai mari din lume și reprezintă cca 2% din Produsul Intern Brut (PIB) global. Din păcate, este, de asemenea, unul dintre cei mai mari poluatori din lume, al doilea după petrol. Mai mult decât atât, potrivit Programului Națiunilor Unite pentru Mediu, industria modei generează în jur de 10% din producția globală de dioxid de carbon, adică mai mult decât zborurile internaționale și transportul maritim la un loc, iar motivul este moda rapidă. Acest termen se referă la articole de îmbrăcăminte produse la prețuri ieftine, care de obicei copiază cele mai recente stiluri expuse pe marile podiumuri și sunt trimise rapid prin magazine pentru a maximiza tendințele actuale. Este un fenomen relativ recent, dar expansiunea sa rapidă este îngrijorătoare din perspectiva durabilității. Studiile arată faptul că, la nivel global, se cumpără aproximativ 80 de miliarde de piese de îmbrăcăminte noi în fiecare an, adică cu 400% mai mult decât în urmă cu doar două decenii. Atât cumpărăm, dar de produs se produce mult mai mult și deci rezultă alți munți de haine. Pradoxal, cu cât ne place mai mult să cumpărăm, cu atât mai puțin se pare că ne place să le purtăm, iar cercetătorii britanici au arătat faptul că un cumpărător obișnuit din Marea Britanie poartă doar 70% din ceea ce are în garderobă. În cealaltă parte a lumii, în Australia, de pildă, care este cel de-al doilea mare consumator după SUA, 85% dintre hainele cumpărate ajung la groapa de gunoi.

Și acum vin întrebările: tu ce cumperi, de ce cumperi? De nevoie sau de plăcere? Nevoia este susținută de un motiv real sau este un moft? Te gândești unde și cum au fost produse hainele pe care ți le dorești? Cel mai probabil, nu! Și aș fi ipocrită să spun că eu fac acest lucru, însă, cercetând acest subiect, mi-am schimbat părerea. De exemplu, eu nu m-am gândit unde sunt produși blugii pe care îi cumpăr frecvent sau câte ore a lucrat cineva la ei, ori din ce material și cum au fost obținuți, ori cât a afectat producția acestora mediul înconjurător. Se pare că mult mai mult decât mi-aș fi putut imagina. Iar problemele încă de la obținerea materialului, modul în care au fost afectați acei oameni când l-au prelucrat ori cât de mult poluez eu când îi spăl. Am aflat cu stupoare că fibrele sintetice pe care producătorii le preferă au poate același efect negativ ca un PET aruncat în natură. Da, poliesterul, nailonul și acrilul rezistă în natură și până la o mie de ani. De fapt, cele mai multe dintre articolele de îmbrăcăminte din întreaga lume sunt realizate din poliester, o fibră sintetică derivată în principal din petrol. Acesta a depășit bumbacul ca principală fibră textilă a secolului 21, punând capăt sutelor de ani de dominație a acestuia. Piața globală pentru fire de poliester va cunoaște o creștere de 106 miliarde dolari în 2022, ajungând la 174,7 miliarde doalri până în 2032. Mai mult decât atât, se estimează că producția anuală de fibre de poliester va depăși 92 de milioane de tone în următorii 10 ani, adică va fi o creștere de 47%.

Așa că vă propun ca, în momentul citirii acestui material, să vă uitați pe etichetele hainelor pe care le purtați. Cu siguranță majoritatea veți regăsi cel puțin unul dintre materialele menționate mai sus. Bun, cu toții le avem, nu mulți dintre noi le donăm ori purtăm haine donate sau cumpărate de la magazine de tip second-hand, deci poluăm constant. Dar știți cât de mult poluăm și atunci când le spălăm? Un studiu demonstrează faptul că o singură piesă vestimentară poate genera peste 1.900 de microfibre de plastic într-un singur ciclu de spălare. Îngrijorător, nu? Poate înțelegem acum când vedem cât de limitată poate deveni apa și la noi în țară. Începem să simțim și să ne temem că acel concept conform căruia apa este resursă inepuizabilă își pierde din veridicitate.

Impact social negativ

Fast fashion ori moda rapidă este dăunătoare și din perspectivă socială. Potrivit unui raport Oxfam din aprilie 2016, peste 60 de milioane de oameni lucrează în industria confecțiilor. Dintre aceștia, peste 15 milioane au sediul în Asia. Acolo lucrează în proporție de 80% femei, adesea tinere ce provin din medii rurale sărace.

Pentru a dezvolta cantități mari de îmbrăcăminte în mod ieftin, companiile se angajează în practici degradante din punct de vedere ecologic. De exemplu, ajungem din nou la apă. Știați că producția de îmbrăcăminte este cea de-a doua practică consumatoare de apă din lume? Ei bine, da, se pare că în industrie sunt folosiți anual aproape 79 de miliarde de metri cubi de apă.

Și, fără a face reclamă sau antireclamă unui brand sau altul, cred că ar trebui ca marii producători să inițieze mult mai multe programe de susținere și reciclare. De exemplu, Zara, unul dintre cele mai cunoscute branduri mass market din lume, cu magazine aproape în orice mall, din orice oraș, a decis ca 50% din articolele pe care le vinde în 2022 să fie realizate din materiale reciclate și „bumbac cultivat ecologic”. Alte branduri cunoscute și îndrăgite și la noi, H&M, Gucci, Saint Laurent ori Alexander McQueen, au lansat rapoarte de sustenabilitate care detaliază obiectivele de a folosi mai multe materiale reciclate sau organice.

E un pas mic, ar spune unii comparativ cu impactul pe care l-au produs de-a lungul timpului asupra mediului, dar tot este mai bine decât nimic. De undeva trebuie să începem și noi, consumatorii, și ei, producătorii.


Ce ar trebui să facem cu toții?

– Să reciclăm sau să reutilizăm hainele vechi;

– Să donăm la rândul nostru hainele pe care nu le mai purtăm;

– Să alegem calitatea în detrimentul cantității;

– Să alegem haine din in, cânepă, lână, bumbac sau mătase;

– Să ne gândim la nevoia reală atunci când vrem să cumpărăm un obiect vestimentar;

– Să nu mai cedăm tendințelor și să ne cumpărăm un lucru doar pentru că este la modă.


Larissa DINU

Aplicarea agriculturii de precizie într-o fermă presupune existența a cel puțin două condiții:

  • să aibă utilajele din fermă dotate corespunzător (digitalizate);
  • fermierul și operatorii din fermă să fie instruiți pentru dotarea respectivă.

Informațiile necesare în acest domeniu se obțin prin teledetecție satelitară, cu ajutorul dronelor, prin serviciul de geolocalizare (GPS) cu ajutorul senzorilor și camerelor video montate pe utilaje etc. Analiza solului se poate realiza cu sonde automate mutate pe ATV-uri care colectează probe pe adâncimea 0-30 cm, cât mai dese, dotate cu monitoare GPS care stabilesc precis conținutul în nutrienți. Situația plantelor de cultură se poate analiza cu ajutorul dronelor care zboară deasupra parcelelor și stabilesc conținutul în azot pe baza conținutului de clorofilă și a capacității de absorție a azotului de către plante.

Pe baza acestor date se întocmesc hărțile topografice și cartografice care se încarcă în monitorul utilajului și asigură fertilizarea, semănatul și tratamentele de mare precizie, evitându-se orice greșuri și suprapuneri.

La administrarea de îngrășăminte folosind o mașină de tip ZA-TS de la Amazone se asigură repartizarea cantității de îngrășăminte în funcție de starea de fertilitate a solului, adică se distribuie pe fiecare porțiune de teren atât cât trebuie (cu rată variabilă), în funcție de cartarea agrochimică.

Tehnologia de fertilizare Profis Pro identifică orice abatere de la rata de aplicare presetată. Deci nu fertilizare „în orb“, ci în funcție de conținutul solului în elemente nutritive, asigurând o uniformizare a gradului de fertilitate pe întreaga suprafață a parcelei. Astfel se vor determina o creștere și o dezvoltare uniformă a plantelor, cu producții superioare și cu economie de îngrășăminte.

Semănatul culturilor se desfășoară folosind hărțile care redau starea de fertilitate a solului. Astfel, mașina de semănat va repartiza sămânța cu rată variabilă, în fiecare porțiune a parcelei, în funcție de conținutul în elemente nutritive.

De exemplu, semănătoarea Sky Easy Drill prin sistemul GPS închide automat brăzdarele dacă apar suprapuneri de semănat, iar prin tehnologia Agrillity se asigură densitatea culturilor în funcție de starea de fertilitate a solului și prin aceasta se realizează economii de sămânță.

La erbicidarea culturilor agricole se folosesc mașini ghidate automat care, la anumite suprapuneri, închid duzele. Este cazul utilajului Case Patriot, echipament monitorizat prin GPS. Dotate cu cameră video și senzori, aceste utilaje identifică cu precizie buruienile și aplică erbicid, punctiform, numai asupra buruienilor. Prin urmare, se aplică erbicidul la locul potrivit, la momentul potrivit și cu intensitate potrivită. Astfel, în cazul folosirii erbicidului se reduc pierderile cu până la 90%. Dacă se folosesc dronele la operațiunea de stropit există următoarele avantaje:

  • se poate efectua erbicidarea și când nu se poate intra pe teren;
  • nu tasează solul, nu calcă plantele;
  • se face economie de forță de muncă și de motorină.

În cazul acțiunii de protecție a plantelor, utilajele digitalizate identifică plantele bolnave și numai asupra lor aplică soluția de combatere.

Din această sumară prezentare se pot deduce avantajele agriculturii de precizie privind economia de îngrășăminte, de semințe și de pesticide, precum și economia de forță de muncă și de combustibil cu realizarea de culturi viguroase, sănătoase, capabile de recolte bogate și fără poluarea mediului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Gestionarea și utilizarea optimă a deșeurilor agricole și forestiere sunt esențiale pentru satisfacerea cererilor locale și sezoniere de fertilizatori şi energie în agricultură, reducând în același timp emisiile asociate. Încorporarea tehnologiilor de energie regenerabilă pentru a atinge necesitățile de gestionare a deșeurilor și terenurilor în agricultură și silvicultură contribuie la accelerarea realizării Pactului Verde European și va sprijini realizarea obiectivului specific al Politicii Agricole Comune privind contribuția la atenuarea și adaptarea schimbărilor climatice, precum și la energia durabilă.

Proiectul național Cărbune pirolitic din deșeuri vegetale modificat în beneficiul agronomiei și mediului – BIOCHAR îşi propune valorificarea deșeurilor vegetale în scopul obținerii de cărbune pirolitic, care poate fi ulterior utilizat pentru îmbunătățirea calității solului și reducerea poluării mediului. Proiectul se derulează pentru o perioadă de 2 ani, urmând a se finaliza în anul 2022 şi este coordonat de Universitatea Politehnica din București, în parteneriat cu Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti.

Proiectul se bazează pe date experimentale obținute într-o instalație de laborator și are ca scop validarea unei tehnologii pentru valorificarea termochimică (de exemplu piroliză urmată de tratament fizic/chimic) a deșeurilor vegetale cu obținere de cărbune pirolitic şi care ulterior poate fi utilizat pentru îmbunătățirea calității solului.

Obiectivul general este acela de a obține cărbune pirolitic modificat din deșeuri vegetale (de exemplu lăstari de viță-de-vie, tescovină). Evaluarea potențialului cărbunelui pirolitic netratat/tratat pentru îmbunătățirea calității solului și reducerea poluării mediului reprezintă o etapă importantă care este abordată pe parcursul derulării proiectului național Biochar.

Rezultatele proiectului se evidențiază prin elaborarea unei tehnologii de obținere de cărbune pirolitic cu diferite structuri și proprietăți, în funcție de natura deșeului vegetal, tipul de pretratare aplicat acestuia, parametrii procesului de piroliză și tipul de tratament aplicat cărbunelui după piroliză. Astfel se obțin sorturi de cărbune pirolitic ce poate fi utilizat ca amendament pentru sol și/sau ca adsorbant pentru diferiți contaminanți din mediu.

USAMV este unul dintre beneficiarii acestei tehnologii datorită faptului că are oportunitatea de a utiliza cărbunele obținut prin piroliza propriilor deșeuri vegetale pentru îmbunătățirea calității solului din serele și plantațiile sale.

Proiectul este implementat în Centrul de Cercetare pentru Studiul Calității Produselor Agroalimentare, cea mai nouă infrastructură de cercetare de la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București. Centrul de cercetare dispune de 13 laboratoare dotate cu echipamente de ultimă generație. Aici se desfășoară activitatea de cercetare pentru mai multe proiecte internaționale și naționale care abordează teme de mare actualitate.

Mai multe informații despre activitatea desfășurată în cadrul proiectului puteți găsi pe paginile web https://www.qlab.ro/biochar/ și http://biochar.chimie.upb.ro/, dar și mai multe informații valoroase despre proiecte care abordează teme de mare actualitate găsiți pe paginile web ale Universităților partenere http://www.upb.ro, http://www.usamv.ro/. 

CS dr. ing. chim. Violeta Alexandra ION,

CS III dr. Andreea STAN

USAMV București – Centrul de cercetare pentru studiul calității produselor agroalimentare

Gestionarea și utilizarea optimă a deșeurilor agricole și forestiere este esențială pentru satisfacerea cererilor locale și sezoniere de fertilizatori și energie în agricultură, reducând în același timp emisiile asociate. Încorporarea tehnologiilor de energie regenerabilă pentru a atinge necesitățile de gestionare a deșeurilor și a terenurilor în agricultură și silvicultură contribuie la accelerarea realizării Pactului Verde European și va sprijini realizarea obiectivului specific al politicii agricole comune privind contribuția la atenuarea și adaptarea schimbărilor climatice, precum și la energia durabilă.

Proiectul național Cărbune pirolitic din deșeuri vegetale modificat în beneficiul agronomiei și mediului – BIOCHAR” îşi  propune valorificarea deșeurilor vegetale în scopul obținerii de cărbune pirolitic, care poate fi ulterior utilizat pentru îmbunătățirea calității solului și reducerea poluării mediului. Proiectul se derulează pentru o perioadă de 2 ani urmând a se finaliza în anul 2022 şi este coordonat de Universitatea “Politehnica” din București în parteneriat cu Universitatea de Științe Agronomice şi Medicină Veterinară din București.

Proiectul se bazează pe date experimentale obținute într-o instalație de laborator și are ca scop validarea unei tehnologii pentru valorificarea termochimică (ex. piroliză urmată de tratament fizic/chimic) a deșeurilor vegetale cu obținere de cărbune pirolitic şi care ulterior poate fi utilizat pentru îmbunătățirea calității solului.

Obiectivul general este acela de a obține cărbune pirolitic modificat din deșeuri vegetale (ex. lăstari de viță de vie, tescovină). Evaluarea potențialului cărbunelui pirolitic netratat/tratat pentru îmbunătățirea calității solului și reducerea poluării mediului reprezintă o etapă importantă care este abordată pe parcursul derulării proiectului național Biochar.

Rezultatele proiectului se evidențiază prin elaborarea unei tehnologii de obținere de cărbune pirolitic cu diferite structuri și proprietăți, în funcție de natura deșeului vegetal, tipul de pretratare aplicat acestuia, parametrii procesului de piroliză și tipul de tratament aplicat cărbunelui după piroliză.Astfel se obțin sorturi de cărbune pirolitic ce poate fi utilizat ca amendament pentru sol și/sau ca adsorbant pentru diferiți contaminanți din mediu.

USAMV este unul dintre beneficiarii acestei tehnologii datorită faptului că are oportunitatea de a utiliza cărbunele obținut prin piroliza propriilor deșeuri vegetale pentru îmbunătățirea calității solului din serele și plantațiile sale.

Proiectul este implementat în Centrul de Cercetare pentru Studiul Calității Produselor Agroalimentare, cea mai nouă infrastructură de cercetare de la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București. Centrul de cercetare dispune de 13 laboratoare dotate cu echipamente de ultimă generație. Aici se desfășoară activitatea de cercetare pentru mai multe proiecte internaționale și naționale care abordează teme de mare actualitate.

Mai multe informații despre activitatea desfașurată în cadrul proiectului puteți găsi pe paginile web https://www.qlab.ro/biochar/ și http://biochar.chimie.upb.ro/, dar și mai multe informații valoroase despre proiecte care abordează teme de mare actualitate găsiți pe paginile web ale Universităților partenere http://www.upb.ro, http://www.usamv.ro/.  

USAMV București – Centrul de cercetare pentru studiul calității produselor agroalimentare

CS dr. ing. chim. Violeta Alexandra Ion, CS III dr. Andreea Stan

În numărul trecut al revistei am făcut o succintă prezentare a cifrelor care definesc industria textilelor și a îmbrăcămintei. Spuneam atunci că civilizația modernă va plăti un bir important pentru cochetăria de care dă dovadă prin faptul că industria hainelor este una dintre cele mai poluante. În rândurile următoare revenim cu date și statistici legate de impactul pe care acest sector de activitate îl are asupra mediului înconjurător.

Producerea fibrelor naturale determină epuizarea mai rapidă a resurselor naturale

Producția de materii prime, spre exemplu culturile pentru fibre naturale, este responsabilă pentru o mare parte din impactul pe care industria textilă și a confecțiilor îl are asupra mediului. Bumbacul care, potrivit unui raport din 2015 al Planului european de acțiune pentru îmbrăcăminte (ECAP), reprezintă mai mult de 43% din toate fibrele utilizate pentru îmbrăcămintea de pe piața UE, este considerat deosebit de problematic pentru că necesită cantități imense de pământ, apă, îngrășăminte și pesticide. Impactul bumbacului biologic asupra mediului este redus drastic pentru că, prin comparație cu bumbacul convențional, folosește mai puțină apă și poluează mai puțin. Ponderea bumbacului durabil a crescut de la 6% în 2012 la 19%  în 2017. Potrivit raportului Pulse of the Fashion Industry din 2017, fibrele naturale au cel mai mare impact asupra mediului. Producerea mătăsii este un proces care determină epuizarea resurselor naturale și încălzirea globală, bumbacul contribuie excesiv la lipsa apei, iar obținerea lânii contribuie la amplificarea emisiilor de gaze cu efect de seră. Cu toate acestea, industria testează și fibre naturale utilizate mai puțin frecvent, cum ar fi cânepa, inul și urzica, care necesită mai puțină apă, îngrășăminte și pesticide.

Jumătate de milion de tone de microfiber de plastic ajung în ocean după spălarea hainelor

Poliesterul, care este fabricat din combustibili fosili și care nu este biodegradabil, a reprezentat 16% din fibrele utilizate în haine conform ECAP. Principalele sale avantaje sunt că, spre deosebire de bumbac, nu necesită atât de multă apă, trebuie spălat la temperaturi mai scăzute, se usucă rapid, nu are nevoie de călcare și poate fi reciclat în fibre virgine (noi). Cota de piață a poliesterului a crescut de la 8% în 2007 la 14% în 2017. Și totuși, în pofida avantajelor prezentate mai sus, există studii  potrivit cărora o singură încărcătură de rufe de haine din poliester (de asemenea, nailon și acril) are peste 700.000 de fibre microplastice care eliberează toxine în mediu și care pot ajunge în alimentele destinate consumului uman. Estimările arată că în fiecare an aproximativ jumătate de milion de tone de microfibre de plastic ajung în ocean după spălarea hainelor. În prezent, industria experimentează cu poliester bio-bazat realizat cel puțin parțial din resurse regenerabile, cum ar fi amidon și lipide din porumb, trestie de zahăr, sfeclă sau uleiuri vegetale. În momentul de față provocarea este de a găsi materii prime care nu concurează cu producția de alimente și care nu necesită cantități mari de apă și pesticide.


Potrivit Boston Consulting Group (SUA), la nivel mondial, în 2015, industria textilă și de îmbrăcăminte a fost responsabilă pentru consumul a 79 miliarde de metri cubi de apă, a generat 1.715 milioane de tone de emisii de CO2 și 92 milioane de tone de deșeuri. Din nefericire, estimările anunță  că până în 2030 aceste cifre vor crește cu cel puțin 50%. Estimările arată că, dacă numărul de purtare a unei haine ar fi în medie dublat, emisiile de gaze cu efect de seră ar fi cu 44% mai mici.


Peste 1.900 de substanțe chimice sunt utilizate în producția de îmbrăcăminte

Filarea materiilor prime în fire, țeserea lor în țesături și aplicarea tehnicilor de finisare, cum ar fi vopsirea sau conferirea de rezistență și strălucire țesăturilor sunt procese cu consum mare de energie în care sunt utilizate cantități mari de apă și substanțe chimice. Peste 1.900 de substanțe chimice sunt utilizate în producția de îmbrăcăminte, dintre care 165 sunt clasificate de către UE drept periculoase pentru sănătate sau mediu. Conform raportului Pulse of the Fashion Industry din 2017, vopsirea poate necesita până la 150 de litri de apă pe kilogram de țesătură și, în țările în curs de dezvoltare, unde are loc cea mai mare parte a producției și unde legislația de mediu nu este la fel de strictă ca în UE, apa uzată este adesea evacuată nefiltrată în căile navigabile. Producția de articole de îmbrăcăminte în sine folosește o cantitate semnificativă de energie pentru echipamente de cusut, lipire, sudură și cusătură. Decupajele care rămân după ce modelele pentru haine au fost realizate sunt, de asemenea, responsabile pentru aproximativ 20% din deșeurile de țesături din industrie.

Materiale inovatoare sustenabile

Celulozele sunt fabricate din plante, sunt regenerabile, biodegradabile. Celulozele derivate din celuloza obținută din pasta de lemn dizolvată a copacilor produc, spre exemplu, în jur de 9% din fibrele utilizate în producția de haine la nivelul Uniunii Europene. Principala provocare este aprovizionarea durabilă cu acest tip de materie primă. Prin urmare, industria lucrează cu materiale inovatoare care sunt mai sustenabile, precum lyocell (cunoscut și sub denumirea de Tencel, fabricat din celuloză din eucalipt, arbore cu creștere rapidă care nu necesită irigare sau pesticide), bemberg (cunoscut și sub numele de cupro, fabricat din căptușeală de bumbac care este un subprodus obținut după extragerea uleiului din semințe) și Piñatex (obținut din frunze de ananas). Materia primă cel mai frecvent utilizată în industria textilelor este vâscoza.

(D.Z)

Societatea actuală este o imensă mașinărie de consum. În anumite sectoare producem mai mult decât este necesar, folosim mai puțin decât am crezut inițial că avem nevoie și generăm tone întregi de deșeuri care otrăvesc planeta. Industria textilă și de îmbrăcăminte s-a dezvoltat incredibil de mult pe baza unui apetit nesaturat pentru haine. Din nefericire, proverbul „obrazul fin cu cheltuială se ține“ se aplică cu prisosință în cazul acesta pentru că plata pentru „cochetăria“ de care civilizația modernă vrea să dea dovadă este incomensurabilă. Industria despre care vorbim este una dintre cele mai poluatoare și are un impact negativ asupra mediului între 2% și 10%. Potrivit unui raport realizat în 2019 de către Parlamentul European, textilele sunt pe locul 4 în topul produselor cu cea mai mare presiune în privința utilizării materiilor prime principale și a apei și pe locul cinci în privința emisiilor de gaze cu efect de seră.

Mai multe haine, prețuri mai mici, calitate inferioară

La nivelul Uniunii Europene, cantitatea de haine cumpărate pe persoană a crescut cu 40% în doar câteva decenii. Acest lucru a fost determinat de scăderea prețurilor și de rapiditatea de livrare către consumatori. Aproximativ 5% din cheltuielile familiilor din UE au ca scop achiziționarea de îmbrăcăminte și încălțăminte. Cca 80% din banii folosiți în această direcție sunt cheltuiți pe haine și 20% pe încălțăminte. S-a estimat că în 2015 cetățenii UE au cumpărat 6,4 milioane de tone de îmbrăcăminte nouă (cca 12.66 kg de persoană). Potrivit aceluiași raport se estimează că între 1996 și 2012 cantitatea de haine cumpărate de persoană în UE a crescut cu 40%. În același timp, mai mult de 30% din hainele din dulapurile europene nu au fost folosite mai mult de un an. Odată aruncate, peste jumătate din articolele de îmbrăcăminte nu sunt reciclate, ci ajung în deșeurile menajere mixte și ulterior sunt trimise la incineratoare sau depozite de deșeuri. Conform aceluiași raport, între 1996 și 2012 prețul îmbrăcămintei a crescut cu 3%, dar prețurile de consum în general au crescut cu aproximativ 60%. Aceasta înseamnă că prețul îmbrăcămintei a scăzut de fapt cu 36%. În același timp, ponderea îmbrăcămintei în consumul casnic a rămas în mare parte aceeași: a fost de 5% în 1995 și de 4% în 2017. Un alt aspect care condiționează această stare de fapt este dezvoltarea rapidă a industriei modei. Lanțurile multinaționale de retail se bazează pe producția de masă folosind de obicei materiale de calitate inferioară, prețuri mici și volume mari de vânzări.

UE, al doilea cel mai mare exportator după China

Potrivit Euratex, în 2017 industria textilelor și a confecțiilor din UE a avut o cifră de afaceri de 181 miliarde de euro, pe piață activau 176.400 companii (în principal IMM-uri), iar numărul de angajați ai sectorului era de peste 1,7 milioane oameni. Declinul producției europene de textile a fost determinat de cotele textile impuse de Organizația Mondială a Comerțului, începând cu anul 1990 și încheiate în 2005. Între 1998 și 2009, sectorul a pierdut aproximativ jumătate din lucrătorii săi și cifra de afaceri a scăzut cu 28%. După liberalizarea comerțului cu textile, ponderea importurilor de îmbrăcăminte la nivel european a crescut de la 33% în 2004 la 87% în 2012. Astăzi, industria de textile și îmbrăcăminte are cele mai multe produse pe piața internă a UE fabricate în afara Uniunii, adesea în țări cu standarde de muncă și de mediu mai scăzute. Potrivit Comisiei Europene, în 2015 principalii exportatori către UE au fost China, Bangladesh, Turcia, India, Cambodgia și Vietnam. Cu toate acestea, conform Euratex, industria textilă și de îmbrăcăminte din UE a exportat produse în valoare de 48 miliarde euro în 2017. Astfel Uniunea Europeană a devenit al doilea cel mai mare exportator din lume (o mare parte este exportată în special către țările din Asia de Est sau Africa), după China. În 2015 UE a importat textile produse în valoare de 112 miliarde euro din țări terțe.


Producția de materii prime, transformarea acestora în fibre, realizarea țesăturilor și vopsirea lor necesită cantități enorme de apă și substanțe chimice, inclusiv pesticide pentru cultivarea materiilor prime, cum ar fi bumbacul. Vorbim practic despre o amprentă ecologică mare datorită apei, energiei și substanțelor chimice utilizate la spălare, uscare și călcare, precum și la microplasticele aruncate în mediu.


Doar 1% din hainele vechi sunt reciclate

Raportul Parlamentului European arată că doar 15%-20% din textilele nefolosite au fost colectate pentru reutilizare sau reciclare în 2005. Se estimează că 11% din îmbrăcămintea uzată și textilele de uz casnic au fost colectate în Italia în 2015 și mai mult de 70% în Germania în anul 2011. Nu este totuși clar ce proporție din hainele colectate este reutilizabilă, dar există date potrivit cărora doar 1% sunt reciclate în haine noi. Pentru a echilibra cumva balanța au fost propuse diferite modalități de abordare a acestor probleme, inclusiv dezvoltarea de noi modele de afaceri cum ar fi închirierea de îmbrăcăminte sau proiectarea produselor într-un mod care să faciliteze reutilizarea și reciclarea (mod circular). O altă soluție presupune cumpărarea a mai puține haine și de calitate mai bună (mod lent) ) și, în general, orientarea consumatorilor către alegerea unor opțiuni mai durabile. Odată colectate, hainele pot fi fie refolosite ca haine de mâna a doua, fie reciclate, dar în prezent ambele alternative sunt mai degrabă la nivel de teorie decât de practică.

(D.Z.)

Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor (MMAP) are în vedere planificarea începerii lucrărilor pentru 11 noi platforme pentru gunoiul de grajd și pentru o stație de compostare, pe lângă cele 117 investiții finalizate în perioada 2002 – 2020 și cele 27 actualmente în construcție.

Localitățile care vor beneficia de aceste tranșe de finanțare sunt în număr de 12, și anume: Parva - județul Bistrița Năsăud, Unguraș - județul Cluj, Colibași - județul Giurgiu, Șotânga - județul Dâmbovița, Valea Mărului - județul Galați, Vetrișoaia - județul Vaslui, Saraiu - județul Constanța, Tîrgușor - județul Constanța, Dobrosloveni - județul Olt, Vadu Pașii - județul Buzău, Gogoșari - județul Giurgiu, pentru platforme și Prisăcani - județul Iași, pentru stația de compostare. Astfel, MMAP, prin proiectul „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți” (CIPN), a început, în data de 17 septembrie 2020, procedura privind licitația pentru atribuirea lucrărilor de construcții care continuă dezvoltarea infrastructurii de gospodărire a gunoiului de grajd.

Cheltuielile de finanțate sunt suportate de Guvernul României. Sumele provin dintr-un împrumut de la Banca Mondială. România are peste 3 milioane de ferme mici (sub 5 ha), majoritatea practicând  agricultură de subzistență. Mici fermieri, fie din lipsă de informare, fie din lipsă de mijloace, nu respectă condițiile minimale pentru gospodărirea corespunzătoare a gunoiului de grajd. De cele mai multe ori acesta este depozitat pe pământ, iar scurgerile ajung direct în prima pânză de apă freatică și, de acolo, în fântânile oamenilor. În acest context, gospodărirea gunoiului de grajd la nivel de comună s-a dovedit cea mai eficientă soluție pentru combaterea poluării cu nitrați, având în vedere specificul României. Investițiile finanțate de MMAP oferă autorităților locale beneficiare, pe lângă platforma propriu-zisă, și un set de utilaje destinat colectării, manevrării, compostării și împrăștierii gunoiului de grajd: un tractor, două remorci, un încărcător frontal, o mașină de împrăștiat compostul și o cisternă vidanjă. Practic, UATurile sunt însărcinate cu implementarea  unui serviciu public pentru managementul dejecțiilor provenite de la animalele din gospodării și din fermele mici. Stația de compostare de la Prisăcani este destinată accelerării procesului de transformare a gunoiului de grajd în compost (mraniță), fiind utilizat ulterior ca îngrășământ organic de bună calitate. Se obțin astfel, atât beneficiile de mediu, cât și posibilitatea ca fermierii și gospodarii care au încheiate contracte cu platforma și fac dovada predării gunoiului de grajd să fie considerați de către APIA și AFIR conformi din punctul de vedere a capacităților de stocare, ceea ce le aduce scutrea de investiții proprii în platforme individuale. „Nevoia clară a reducerii poluării apelor cu nutrienți din surse agricole și necesitatea alinierii țării noastre la prevederile Directivei Nitrați sunt motivele pentru care proiectul „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți” este, în acest moment, la faza de finanțare adițională. Având o fază pilot între 2002-2007 și o primă etapă la nivel național între 2008-2017, Proiectul va continua să aibă intervenții până în 2022, în zona finanțării de investiții, a întăririi capacității instituționale și a informării și instruirii fermierilor”, a declarat Costel Alexe, ministrul mediului, apelor și pădurilor.

Volumul de gunoi de grajd care poate fi procesat anual prin aceste investiții este de cca. 28.500 mc, ceea ce înseamnă o cantitate de aproximativ 21.370 tone. Beneficiarii investițiilor făcute în cadrul proiectului sunt exclusiv UAT-uri, care au fost selectate în cadrul unui program competitiv de finanțare.

Eforturile investiționale sunt suportate în proporție de aprox. 95% de către MMAP, contribuția locală a beneficiarilor de aprox. 5% constând în contravaloarea proiectării platformelor. După finalizare, investițiile sunt transferate către UAT, urmând să fie exploatate de către acestea și monitorizate de către MMAP. Bugetul de investiții pentru perioada 2017-2022 este de 36,32 milioane de euro.

Proiectul ”Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți” este parte a demersurilor Guvernului României de asigurare a implementării Directivei Nitrați, prin care se urmărește reducerea poluării cu nutrienți din surse agricole. Proiectul, început în 2008 și încheiat în 2017, a finanțat 86 de platforme de management de gunoi de grajd, iar acum se află în a doua fază, cea de finanțare adițională, alocată pentru cinci ani, până

în martie 2022 și va finanța peste 80 de comunități locale.

Anca Lăpușneanu

Unul dintre obiectivele cele mai importante pe care autoritățile din domeniul Mediului și le-au fixat este acela de control și combatere a poluării cu azot a apelor. În acest context, studiile au evidențiat că agricultura este una dintre cele mai importante activități poluante. Sursele de nitrați sunt, în principal, două. Prima o constituie îngrășămintele aplicate în exces sau atunci când nu trebuie, iar a doua o reprezintă gunoiul de grajd depozitat necorespunzător.

Pentru managementul acestei delicate probleme și în spiritul Directivei „Nitrați“ a Comisiei Europene a luat naștere Unitatea de Management a Proiectului „Controlul Integrat al Poluării cu Nitrați“, pe scurt CIPN.

În scopul unui management cu adevărat eficient al gunoiului de grajd, CIPN a cuprins și construirea unor platforme comunale de colectare a gunoiului de grajd, unde acesta este transformat din deșeu poluant într-un îngrășământ prețios.


La această dată sunt aprobate finanțările pentru construcția a 84 de platforme comunale pentru colectarea și managementul gunoiului de grajd și a trei stații de compostare a gunoiului de grajd. Lucrările au fost planificate a se derula în cinci tranșe.

Prima investiție se va finaliza în decembrie

Tranșa I cuprinde 12 investiții la care studiile de fezabilitate sunt aprobate, contractele de finanțare semnate, la fel ca și proiectele tehnice. La opt dintre ele sunt deja începute și lucrările. Astfel, la platforma de colectare şi management al gunoiului de grajd din localitatea Ciochina, judeţul Ialomița, lucrările au fost demarate încă din luna august, iar acum se apropie de final. Darea în folosință este planificată pentru luna aceasta.

Construirea platformei comunale de depozitare și gospodărire a gunoiului de grajd din satul Ulmet, comuna Dobrun, județul Olt, a început la jumătatea lunii septembrie, iar finalizarea este prevăzută pentru luna aprilie a anului viitor. Tot atunci ar trebui să fie gata și platforma comunală de depozitare și gospodărire a gunoiului de grajd din comuna Gherăseni, județul Buzău. Aceasta urmează inclusiv să fie dotată cu echipamentele necesare pentru dezvoltarea amenajărilor destinate depozitării gunoiului. Menționăm că Gherăseni este o localitate din apropierea orașului Buzău, renumită pentru fermele zootehnice aflate pe teritoriul său.

Tot lângă Buzău, la Mărăcineni, se află în construcție o altă platformă. Și aceasta va fi finalizată în aceeași lună, aprilie 2020, ca și cea de la Gherăseni.

Mai la nord, în județul Iași, în localitatea Comarna, începutul lunii octombrie a însemnat și debutul șantierului platformei de colectare a gunoiului de grajd. Lucrările se vor încheia înainte de Paște dacă totul va merge conform planurilor.

În județul Vâlcea, la Galicea și la Lungești, se lucrează pentru înființarea a alte două utilități de colectare și compostare a gunoiului provenit de la animalele din comunele respective. Platformele vor fi terminate aproximativ în același timp cu cele din județul vecin, Olt, unde în satul Trepteni al comunei Vitomirești se construiește încă o platformă. Astfel, în luna aprilie a anului viitor locuitorii din comunele enumerate mai sus vor beneficia de condiții mai bune de depozitare a gunoiului de grajd.

Majoritatea platformelor vor fi gata la anul

În tranșa a doua au fost incluse 22 de investiții. Pentru acestea au fost aprobate studiile de fezabilitate și s-au semnat contractele de finanțare. La 14 dintre proiecte au fost finalizate și planurile tehnice. Numai că la acest ultim punct lucrurile nu au mai mers chiar atât de ușor. La nouă dintre investiții indicatorii au trebuit reaprobați. Cu toate acestea, la șase deja s-a realizat și adjudecarea contractelor de execuție. Pentru celelalte trei licitația se va lansa până la sfârșitul acestui an. Termenul de finalizare a lucrărilor este toamna anului 2020.

Alte opt investiții au fost depuse la comisiile de specialitate pentru reactualizarea indicatorilor cuprinși în proiectele inițiale. Acest lucru s-a petrecut în urma dorinței de a adapta cât mai mult parametrii viitoarelor platforme la realitatea din teren. În sfârșit, ultimele cinci investiții cuprinse în această tranșă a Proiectului întâmpină încă dificultăți în finalizarea planurilor tehnice. Cea mai mare parte a piedicilor de care se lovesc proiectanții este lipsa unei documentații complete.

Cea de-a treia tranșă cuprinde doar cinci investiții. Studiile de fezabilitate sunt aprobate, iar contractele de finanțare au fost și ele semnate. Până la sfârșitul anului ar trebui ca toate planurile tehnice să fie depuse. De asemenea, și licitațiile pentru lucrări vor fi încheiate. Dacă toate lucrurile se vor desfășura conform planurilor, în toamna anului 2020 cele cinci investiții ar trebui să se adauge celor deja existente pe harta platformelor comunale de depozitare a gunoiului de grajd din întreaga țară.

Doar trei subproiecte se mai află încă în analiză

În fine, în ultimele două tranșe mai sunt cuprinse 47 de subproiecte. Trei dintre ele, cele mai întârziate, se află încă în analiză în cadrul Unității de Management a Proiectului. Până acum, comunele care și-ar dori să beneficieze de proiect nu au depus toată documentația necesară întocmirii studiilor de fezabilitate. Alte 44 de investiții au fost aprobate de către Comisia Tehnico-Economică. Pentru 30 dintre ele contractele de finanțare au fost semnate. Termenele de depunere a proiectelor tehnice au fost stabilite pentru luna ianuarie. Pentru ultimele 14 subproiecte se așteaptă semnarea ordinelor de aprobare a indicatorilor stabiliți în cadrul CTE, după care vor fi semnate contractele de finanțare.

O mai bună monitorizare a pânzei freatice

O altă veste bună legată de creșterea calității apei din fântâni sau, cel puțin, de îmbunătățirea monitorizării calității ei vine de la Administrația Națională „Apele Române“. Aceasta va primi o nouă instalație de foraj, autoportantă,  care poate fora puțuri adânci de până la 200 de metri. În afară de aceasta, poate instala coloane de separare a straturilor acvifere atinse în același punct de foraj. Rezultatul este că fiecare strat poate fi monitorizat separat, atât cantitativ, cât și calitativ. În cazul descoperirii unei poluări, se poate ști exact în care strat a avut loc, iar sursa poate fi identificată cu mai mare ușurință.

Acest utilaj înseamnă că la cele cca 1.300 de foraje de monitorizare a rețelelor de apă subterane din zonele agricole se vor adăuga altele noi, ceea ce va însemna un plus de control al calității apelor din fântâni.

Instalația va intra în dotarea ABA Crișuri, o zonă sensibilă la poluarea apelor din pânza freatică.

Alexandru GRIGORIEV

Ziua de 5 iunie marchează, pe întreaga Planetă, Ziua Internațională a Mediului Înconjurător. Între 5 și 16 iunie 1972, sub auspiciile ONU, a avut loc prima mare conferință internațională dedicată problemelor privind mediul, la Stockholm, capitala Suediei. Ulterior, la 15 decembrie 1972, Adunarea Generală a adoptat o rezoluție prin care a instituit data de 5 iunie drept Ziua Mediului.

2019 – anul combaterii poluării aerului

Astfel, începând din 1987, Ziua Internațională a Mediului Înconjurător este circumscrisă unei teme specifice. Dacă anul trecut tema a fost lupta împotriva poluării cu plastic, în 2019 acțiunile sunt axate pe lupta împotriva poluării aerului.

Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), care este organismul specializat al ONU în domeniu, sprijină statele pentru adoptarea unor măsuri specifice în direcția aceasta.

În fiecare an, manifestările dedicate marcării acestei zile de către UNEP sunt organizate în altă țară. Gazda din acest an este China, țară în care poluarea aerului este o problemă majoră. China este țara cu cele mai mari emisii de dioxid de carbon din lume. Mai mult de o cincime din totalul mondial este produsă în acest stat. Din cauza utilizării pe scară largă a combustibililor fosili în industrie, precum și a unor tehnologii poluante, China se află în fruntea listei și la alte noxe emise în atmosferă. Prin desemnarea acestei țări ca gazdă a evenimentelor s-a urmărit capa­citarea autorităților pentru adoptarea unor măsuri care să îmbunătățească situația.

„China este o mare gazdă globală a sărbătorilor Zilei Mondiale a Mediului din 2019. Această țară a demonstrat o poziție de lider extraordinară în combaterea poluării aerului pe plan intern. Acum poate ajuta la impulsionarea lumii către o acțiune mai amplă. Poluarea aerului este o situație de urgență globală care afectează toată lumea, iar China va conduce acum acțiunea globală de impulsionare și stimulare pentru a salva milioane de vieți“, a declarat Joyce Msuya, directorul executiv al ONU pentru mediul înconjurător și adjunctul Secretarului General al Națiunilor Unite, citat într-un comu­nicat de presă al ONU.

Copiii sunt cel mai expuși riscului

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, în fiecare an aproximativ șapte milioane de decese premature sunt cauzate de poluarea aerului. Adică 13 persoane mor în fiecare minut din această cauză! În general, poluarea aerului este responsabilă pentru mai multe decese decât mulți alți factori de risc, precum malnutriția, consumul de alcool și inactivitatea fizică.

La nivel global, 93% dintre copii respiră aer care conține concentrații mai mari de poluanți, periculoase pentru sănătate după cum consideră Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră că ar fi periculoase pentru sănătatea umană. Ca urmare, 600.000 de copii mor prematur în fiecare an din cauza poluării aerului. Ca și cum acest lucru nu ar fi fost de ajuns, expunerea la aerul murdar dăunează și dezvoltării creierului, ducând la tulburări cognitive și motorii, generând mai târziu un risc mai mare de boli cronice.

Poluarea aerului de către populație este deosebit de dăunătoare femeilor și copiilor datorită rolului lor tradițional în familie, din mai multe culturi. Aproximativ 60% dintre decesele cauzate de poluarea aerului în gospodării la nivel global se produc în rândul femeilor și copiilor, iar peste jumătate din decesele cauzate de pneumonie la copii sub cinci ani pot fi atribuite poluării aerului din interiorul locuințelor.

Tocmai din acest motiv în Bangladesh, de exemplu, a fost demarat un program care își propune să facă aerul din bucătării mai respirabil. Deși pentru unii poate părea ciudat, în statul asiatic, în peste 40% din gospodării, hrana se prepară în sobe primitive, din pământ, alimentate cu lemne. În timpul gătitului, în casele mici și neaerisite atmosfera devine irespirabilă.

3,8 milioane de victime

Aproximativ trei miliarde de oameni depind de arderea combustibililor solizi sau a kerosenului pentru a satisface nevoile energetice ale gospodăriilor, iar 3,8 milioane dintre aceștia mor în fiecare an din cauza expunerii la acești poluanți.

Orașele aglomerate și suburbiile sunt hotspoturi pentru poluarea aerului. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, 97% din orașele din țările cu venituri mici și mijlocii, cu peste 100.000 de locuitori, nu îndeplinesc nivelurile minime de calitate a aerului. Aproximativ patru milioane din cele aproximativ șapte milioane de persoane care mor în fiecare an din cauza bolilor legate de poluarea aerului trăiesc în regiunea Asia-Pacific.

Chiar și în țările cu venituri mari, 29% din orașe nu îndeplinesc liniile directoare ale organizației. Și în aceste țări comunitățile mai sărace sunt deseori cele mai expuse. Centralele electrice, fabricile, incineratoarele și drumurile aglomerate sunt adesea situate în sau în apropierea comunităților suburbane sărace, relevă un raport al ONU.

Dreptul la un mediu sănătos este protejat prin Constituție – cea mai puternică formă de protecție juridică disponibilă – în peste 100 de țări. Cel puțin 155 de state sunt obligate prin lege, prin tratate internaționale, constituții și legislație, să respecte și să protejeze dreptul cetățenilor la un mediu sănătos.

Dreptul la aer curat este, de asemenea, inclus în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în Pactul Internațional privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale și consacrat pe deplin în Obiectivele Dezvoltării Dura­bile – planul global pentru pace și prosperitate.

Nici UE nu stă grozav!

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), poluarea atmosferică constituie cel mai mare risc legat de mediu pentru sănătatea umană în Uniunea Europeană (UE).

În fiecare an, în UE acest tip de poluare cauzează în jur de 400 000 de decese prema­ture, iar costurile sale externe legate de sănătate se ridică la sute de miliarde de euro. Persoanele din zonele urbane sunt deosebit de expuse la acest risc. Particulele în suspensie, dioxidul de azot și ozonul de la nivelul solului constituie poluanții atmosferici considerați răspunzători pentru cea mai mare parte dintre aceste decese premature.

Directiva din 2008 privind calitatea aerului înconjurător reprezintă piatra de temelie a politicii UE pentru un aer curat întrucât stabilește standardele de calitate a aerului pentru concentrațiile poluanților în aerul pe care îl respirăm. În ultimele decenii, politicile UE au contribuit la reducerea emisiilor, însă calitatea aerului nu s-a îmbunătățit în același ritm și există în continuare efecte considerabile asupra sănătății umane, stabilește Raportul special 23/2018 al Curții Europene de Conturi.

Alexandru GRIGORIEV

În martie, la Iași, a avut loc prima dintre reuniunile de lucru zonale organizate de Ministerul Apelor și Pădurilor, prin Unitatea de Management a Proiectului „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți“ (UMP – CIPN). Evenimentul s-a desfășurat la sediul Direcției pentru Agricultură Județeană Iași (DAJ) și a reunit reprezentanți ai primăriilor din zona rurală a județelor Iași și Neamț, alături de specialiști din cadrul instituțiilor de resort județene. Printre temele discutate s-au numărat: beneficiile pentru fermieri și autorități locale în gestionarea unui sistem public de colectare și management al gunoiului de grajd, importanța transferului de cunoștințe între fermieri în cadrul rețelei naționale lansate de MAP și evitarea sancțiunilor la plățile APIA și AFIR prin respectarea măsurilor legale.

Conștientizarea problemelor...

Reuniunea face parte dintr-o amplă serie de dezbateri organizate în cadrul campaniei naționale de conștientizare „Apăr apa“, componentă a proiectului CIPN, în perioada 2019 - 2021 și are ca scop facilitarea schimbului de informații dintre autoritățile de la nivel național și local, specialiști, reprezentanți ai diferitelor instituții implicate în implementarea, monitorizarea și controlul aplicării Directivei Nitrați și fermieri ori membri ai comunităților locale.

Campania „Apăr apa!“ se adresează, în principal, fermierilor mici care, fie din lipsă de informare, fie din lipsă de mijloace, nu respectă condițiile minimale pentru protecția apelor împotriva poluării cu nutrienți. Acest proiect vizează reducerea poluării apei și a solului cu nutrienți (în special azot și fosfor) proveniți din activitatea agricolă și se desfășoară în 86 de localități, zone vulnerabile la poluarea cu nitrați, din 34 de județe ale României. „Proiectul „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți“ este parte a demersurilor Guvernului României de asigurare a implementării Directivei Nitrați, prin care se urmărește reducerea poluării cu nutrienți din surse agricole. Managementul gunoiului de grajd la nivel de comună este o preocupare principală a proiectului, având în vedere că, la ora actuală, în România sunt peste 3 milioane de ferme mici, de subzistență, care nu au capacitatea de a implementa individual măsurile necesare prevenirii poluării solului și a apei freatice. Proiectul CIPN este în a doua fază, cea de finanțare adițională. Proiectul inițial a demarat în 2008 și s-a încheiat în 2017 și a finanțat un număr de 86 de platforme de management de gunoi de grajd. Finanțarea adițională a proiectului a fost alocată pentru cinci ani, până în martie 2022. În această fază a proiectului vor fi finanțate peste 90 de comunități locale“, a precizat Ion Mețiu, coordonator instituțional UMP „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți“.

Know-how pentru fermieri

Mihai Constantinescu, specialist pentru agricultură în cadrul Unității de Management a Proiectului „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți“ (CIPN), ne spune că este un proiect sub umbrela „Ministerului Apelor și Pădurilor“, finanțat printr-un împrumut al Băncii Mondiale, pe o durată de trei ani, până în anul 2022, în valoare de 50 milioane de euro, iar la această sumă s-au adăugat 5,5 milioane USD nerambursabili, din fonduri ale Facilității Globale de Mediu și alte câteva milioane de lei, confinanțare din partea beneficiarilor, doar cu scopul de a veni în sprijinul fermierilor. „Am venit la Iași să facem o conștientizare, care vine pe câteva paliere, ce se leagă de sănătate, protecția mediului și de obligațiile pe care fermierii le au. Soluțiile sunt multiple! Avem deja contractată o campanie de promovare, prin intermediul căreia suntem și aici. Această campanie are mai multe domenii de intervenție, dar va exista și o caravană, care va vizita în jur de 1.000 de comune, unde se va discuta direct cu fer­mierii. Pe lângă acestea mai există înființată o rețea de transfer de cunoștințe către fermieri, în cadrul căreia se lucrează cu organizațiile de fermieri și sperăm ca informația să ajungă până la nivel de gospodărie.

Tot în cadrul acestei rețele avem ca parteneri și Asociația Comunelor din România“, a precizat Mihai Constantinescu, specialist în agricultură UMP INPCP.

Platforme de colectare și depozitare a gunoiului de grajd

Ștefan Nicolau, specialist tehnic senior monitorizare și evaluare UMP INPCP, a prezentat  beneficiile pentru fermieri și autoritățile locale în gestionarea unui sistem public de colectare a gunoiului de grajd. Acesta a vorbit totodată de realizarea, operarea și asigurarea sustenabilității unei investiții în platforma comunală pentru gunoiul de grajd și sistemul de colectare aferent vs. obligațiile micilor fermieri de a se conforma cerințelor legate de depozitarea conformă a gunoiului de grajd. „Scopul prezenței noastre în această regiune este de a continua o campanie de informare și conștientizare, atât a populației cât și a instituțiilor, privind măsurile de reducere a poluării cu nutrienți, din activitatea agricolă. Soluții în acest sens sunt multe, dar ca de obicei orice soluție de protejare a mediului implică diverse costuri legate de timpul suplimentar, o preocupare mai deosebită, un oarecare consum de materiale simple, dar care conduc la rezultate bune“, adaugă Ștefan Nicolau.

Până acum, nouă localități

Nicolau mai specifică faptul că se dorește tot mai mult obținerea de platforme de colectare și depozitare a gunoiului de grajd pentru fermierii mici, prin intermediul unităților administrativ-teritoriale. „Un mic crescător de animale, indiferent dacă crește o vacă, două sau alte câteva animale pe lângă casă, în mod normal, ca să respecte condițiile de mediu, trebuie să aibă niște facilități de depozitare a gunoiului de grajd, care să răspundă integral la cerințele de impermeabilitate și de stocare, pentru o perioadă de timp suficientă, când acest gunoi nu poate fi aplicat pe terenurile agricole, fie din cauza stării de vegetație a terenului agricol, fie a condițiilor de climă, mă refer la îngheț și precipitații abundente. Sigur că investițiile acestea la micii fermierii sunt dificil de realizat și gestionat, pentru că, atunci când crești animale în intravilan uneori nici nu ai loc în curte unde să amplasezi o asemenea facilitate, indiferent dacă este mică, de exemplu de 6 mp. Atunci noi ne-am orientat către unitățile administrativ-teritoriale, care pot, prin intermediul unui sistem centralizat, să asigure diverse facilități care răspund condițiilor de mediu privind colectarea, depozitarea și prelucrarea gunoiului de grajd, astfel încât să fie transformat într-un material utilizabil ca fertilizator organic, protejând totodată mediul“, specifică Ștefan Nicolau.

Nouă localități din județul Iași au reușit să obțină proiectul pe baza unei competiții. „În prima tranșă de proiecte care au fost aprobate exisă un număr de cinci localități din județul Iași care, adunate la cele nouă, la care s-au făcut investiții anterioare, se ridică la 14 numărul acestora; anul acesta vor fi finalizate investițiile“, încheie Ștefan Nicolau, Specialist Tehnic Senior Monitorizare și Evaluare UMP INPCP.

Platformă de 2.000 de tone

Un caz fericit, unde există deja o platformă de acest fel, este și în localitatea Gherăești, județul Neamț. Bereșoaie Pavel, primarul comunei, ne spune că a depus proiect și pentru cea de-a doua platformă deoarece, din fericire, în localitate sunt foarte mulți crescători de animale care trebuie sprijiniți și, totodată informați cu privire la astfel de măsuri. „Reuniunea de astăzi este benefică, lăudabilă aș putea spune, deoarece toată lumea trebuie să înțeleagă că trebuie să facem eforturi cu toții pentru a lăsa celor care vin din urmă o țară curată, o apă bună de băut, cum am primit și noi la rândul nostru de la strămoșii noștri. La noi în localitate este un caz fericit și mă bucur că avem foarte mulți crescători de animale! Cu toate că eu sunt la primul mandat ca primar, când am preluat mandatul era deja implementată o astfel de platformă funcțională, pe care o gestionăm în continuare. Totodată, am făcut eforturi și am depus proiect pentru cea de-a doua platformă, având în vedere că cea existentă este insuficientă, din păcate. Putem spune că avem cea mai utilizată platformă, cu o capacitatea de 2.000 de tone, care a costat undeva la 20 de miliarde lei vechi, iar aici intră platforma în sine, clădirea, dar și utilajele (tractor, încărcător Weidemann, remorcă pentru transport, mașină pentru împrăștiat gunoiul de grajd și vidanjă)“, a încheiat Bereșoaie Pavel. Următoarea întâlnire zonală din cadrul proiectului va avea loc la Buzău în cursul lunii aprilie, și va reuni factorii locali din județele Vrancea și Buzău.

Beatrice Alexandra MODIGA

Departamentul de Geografie din cadrul Facultății de Istorie și Geografie a Universității „Ștefan cel Mare“ Suceava a organizat, recent, simpozionul internațional „Calitatea mediului și utilizarea terenurilor“, ajuns la a IX-a ediție. Organizatori principali au fost lector univ. dr. Despina Saghin, director al Departamentului de Geografie, conf. univ. dr. ing. Daniela Alexandra Popescu și conf. univ. dr. ing. Liviu Gheorghe Popescu, toți de la universitatea suceveană. Din comitetul științific au făcut parte cadre universitare din Franța, Belgia, Ucraina, Moldova și România – centrele universitare București, Cluj-Napoca, Iași, Oradea, Timișoara. Dintre studiile prezentate am ales unul de mare importanță pentru așezările omenești și în special pentru cele din mediul rural, „Poluarea pasivă cu azbest – o problemă cu risc pentru sănătatea umană în așezările din județele Botoșani și Suceava“, iar astăzi vă oferim un interviu cu autoarea analizei, prof. univ. dr. Elena Matei, de la Universitatea București, Departamentul de Geografie Umană și Economică.

Convenția de la Geneva, 1986, prin OMS, a reglementat riscul dat de azbest în mediile ocupaționale. Documentul a fost ratificat 3 ani mai târziu, în 1989. Până în prezent, circa 60 de state au semnat această convenție, printre care și România.

– Dat fiind faptul că a fost demonstrat riscul expunerii la azbest, acest material se mai folosește în lume?

– Nu sunt date certe cu referire la utilizarea materialului în țările semnatare, dar în mare măsură se cunoaște că azbestul a fost înlocuit cu alte substanțe. Mai sunt însă multe state cu mari probleme legate de acest tip de poluare: Turcia, China, Moldova, România, chiar și Polonia, acolo unde au fost efectuate studii aprofundate.

– România a limitat/interzis azbestul?

– Prin HG. 124/2003 privind prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului cu azbest au fost reglementate comercializarea și utilizarea azbestului. Actul normativ prevedea ca, începând cu 1 ianuarie 2007, să fie interzise toate „activitățile de comercializare și de utilizare a azbestului și a produselor care conțin azbest“ (art. 12, alineat 1). Însă, în anul 2006, prin HG 734/2006, s-a revenit în legislație prin art. 13 care spune că „produsele care conțin azbest și care au fost instalate sau se aflau în funcțiune înainte de data de 1 ianuarie 2005 pot fi utilizate până la încheierea ciclului de viață al acestora“. Totuși, să reținem că durata de viață a materialelor pe bază de azbest este extrem de mare și, în consecință, vom avea pentru câțiva zeci de ani probleme de poluare și risc pentru sănătatea umană. În anul 2011, agențiile de mediu ar fi trebuit să inventarieze toate utilizările azbestului la nivel teritorial, inclusiv clădirile cu astfel de acoperiș, însă acțiunea nu s-a finalizat coerent prin monitorizare continuă și programe de soluționare.

– Ce conține materialul încât elemente din structura sa chimică afectează într-atât sănătatea?

– Sub genericul de azbest se utilizează mai multe minerale silicat din clasa serpentine, amfibole: azbest albastru (crocidolit), azbest alb (crisolit) – cel mai periculos, azbest brun (amosit), antofilit, tremolit, actinolit. Acestea constituie pericole pentru sănătatea populației prin generarea de particule aciforme care, odată inha­late, ingerate sau în contact cu organele „moi“ (ficat, plămâni etc.) au o capacitate fizică extrem de mare de fixare pe un organ și efect toxicologic, de fapt cancerigen.

– În ce mod acționează și deteriorează starea de sănătate?

– În mediile ocupaționale care presupun manevrarea acestor minerale pentru exploatare sau procesare pericolul este extrem de mare. În mediile domestice, casnice pericolul este mai mic deoarece manevrarea lui este mult diminuată, dar riscul de a genera particule acifome rămâne. Un mediu aerian poluat cu particule de azbest devine periculos prin inspirarea lor și, mai departe, prin afectarea sistemului respirator. Studiile arată că, după intrarea acestor particule în sistemul respirator uman, într-un interval de 5-15 ani există riscul de apariție a unei tumori (mezoteliom malign, cancer bronhopulmonar). Pe componenta acvatică, apa poate conține azbest mai ales acolo unde conductele de alimentare îl au în compoziție; riscul este legat de pătrunderea acestor particule în aparatul digestiv sau migrarea în sistemul renal, chiar genital. Și ingerarea unor produse alimentare contaminate cu particule de azbest (grădini în zone cu exploatări de azbest, fabrici de azbest, case acoperite cu azbest) constituie un risc major.

– În ce au constat studiile dvs. și la ce concluzii ați ajuns?

– Mă opresc doar la studiile publicate, unde am reușit să cooptez și captez interesul unor colegi din cadrul Facultății de Geografie, Universitatea din București, Universitatea „Ștefan cel Mare“ din Suceava și Universitatea de Vest din Timișoara. Am efectuat un studiu legat de nivelul educațional al populației privind riscul poluării cu azbest și un studiu de obținere a unui model de estimare a riscului azbestului în comunitățile unde s-a utilizat la acoperișurile caselor/anexelor. Ambele au fost realizate în județele Botoșani și Suceava. Primul studiu a condus la concluzia că populația nu avea cunoștințe legate de pericolul contaminării mediului de locuire cu azbest, nu se știa despre legislație și nici despre modalitățile de decontaminare sau, mai corect, de dezafectare a acoperișurilor care au în conținut fibre de azbest. Dintr-un eșantion de 500 de persoane, doar 5 cunoșteau faptul că numai un personal specializat și cu echipamente, tehnici speciale poate manevra înlocuirea acoperișurilor cu azbest. Cel de-al doilea studiu a fost extrem de laborios, iar rezultatele au relevat faptul că azbestul, în locuințele acoperite cu „plăci de azbest“, este al treilea factor de risc al cancerului de plămâni, după fumat, mediile ocupaționale cu aer poluat cu particule materiale, inclusiv azbest. Azbestul folosit la anexe devin al patrulea factor al îmbolnăvirilor. Cum în aceste așezări sunt și case și anexe acoperite cu azbest, la construcția, întreținerea, repararea cărora au fost cu siguranță implicați proprietarii gospodăriilor, azbestul devine al doilea factor de risc pentru cazurile de cancer de plămâni. Ce ne-a atras atenția este incidența pe cauze de deces, respectiv a cancerului pulmonar atât la populația feminină, de regula nefumătoare, cât și la cea masculină, inclusiv la populația tânără, nu numai la cea vârstnică.

– Ce este de făcut pentru a limita acest fenomen?

– Cred că e nevoie de o mediatizare echilibrată a fenomenului, și nu de una care să stârnească panică. S-ar livra astfel informații corecte cum ar fi faptul că, de exemplu, un acoperiș dezafectat de proprietarul care nu cunoaște amănunte nu face altceva decât să contamineze și mai mult mediul. Trebuie să se rețină că înlocuirea acestor materiale este bine să fie realizată de către firme specializate, iar deșeurile se depozitează în situri special amenajate. Aceste acțiuni/proiecte pot fi inițiate de: actorii care administrează patrimoniul agricol, știut fiind faptul că fostele sedii CAP, de mecanizare a agriculturii etc. au utilizat exclusiv și excesiv acest material, iar clădirile respective pot fi considerate focare de poluare locală; primăriile unde sunt școli nemodernizate care au acoperișuri cu suprafețe mari învelite cu azbest și care sunt un risc pentru populația școlară; primăriile din localitățile ce au comunități sărace, cu populație de regulă îmbătrânită și cu venituri mici, utilizatoare clasică a plăcilor de azbest pentru construcția caselor.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 46-47

Zilele acestea capricioase de primăvară au readus în Ploiești și în satele din vecinătate blestemul poluării. O serie de noxe încarcă atmosfera, creând un disconfort locuitorilor din zonă.

L-am rugat să ne explice situația pe ing. Florin Diaconu (foto), directorul Agenției Județene de Protecția Mediului. Acesta, nici în glumă, nici în serios ne declară că, de fapt, nu ar fi chiar vorba de o depășire sensibilă de noxe, care oricum sunt cu mult mai reduse, comparativ cu ultimii ani. Asta chiar dacă gradul de poluare atmosferică în zonă este cel cunoscut de toată lumea.

„Pentru liniștea cetățenilor, până prin iunie curent, la una dintre cele patru stații de monitorizare a calității aerului de pe raza marii urbe a petrolului va fi amplasată o aparatură specială, prin care va fi determinat potențialul cancerigen al unora dintre noxele emanate de motoarele diesel și/sau de la arderea combustibililor fosili. De anul trecut, de când au început și reclamațiile cetățenilor agenția noastră monitorizează permanent calitatea aerului din Ploiești, precum și în unele dintre localitățile rurale din imediata noastră vecinătate. La handicapul nostru care pornește de la amplasamentul rafinăriilor din localitate se adaugă și existența mai multor unități de prelucrare a deșeurilor periculoase, dar și neputința de a se asigura o zonă forestieră de protecție. Iată de ce din acest an, asigurăm 24 de ore din 24 monitorizarea calității aerului și influența emisiilor poluante, în principal a dioxidului de sulf, de azot și de ozon, monoxidul de carbon, precum și impactul traficului auto. Pe lângă această aparatură, din toamna lui 2017 dorim să urmărim și o posibilă zonă de dispersie, dar și o posibilă diminuare a unor activități industriale. Însă spre ghinionul ploieștenilor, orașul este situat între două râuri, Prahova și Teleajen, care, în anumite condiții atmosferice și cu curenți reci, produc blocarea, în zona Ploieștiului, a compușilor toxici“, spune interlocutorul nostru.

Noxele pun în pericol sănătatea oamenilor

Solicitat să precizeze dacă mirosul de gaze resimțit de către ploieșteni depășește acum nivelul prevăzut de legislație, directorul Florin Diaconu arată că „noi ne facem mai mult decât datoria și monitorizăm permanent calitatea aerului, comunicăm toate datele la Ministerul Sănătății, dar de aici se cam întârzie anunțurile către cetățeni privitoare la legătura dintre factorii poluatori și starea de sănătate a populației, în special legătura dintre emisiile de noxe și problemele de sănătate. Noi, cei de la APM, anunțăm că la Ploiești va fi instalat, în curând, un aparat cu ajutorul căruia vor fi luate probe de la un compus chimic, benzoapiren, recunoscut ca fiind cancerigen. Iar cum la metale grele nu avem depășiri, rămâne să urmărim și efectul de poluare provocat de traficul auto, poate cel mai puternic din țară. Faptul se impune întrucât în acest domeniu nu au mai fost făcute analize din anul... 2014. Sperăm să reluăm astfel de analize din acest an. Situația se impune, cu atât mai mult cu cât prin acest aparat s-ar putea face primul pas pentru existența unei legături directe între apariția unor tipuri de cancer și arderea combustibililor fosili, proveniți din traficul auto. Deocamdată, nu avem dotarea necesară pentru cunoașterea gradului de poluare cu noxe cancerigene. Asta pentru că orice combustibil care nu arde complet poate produce astfel de substanțe cancerigene! Primele determinări și măsurători vor fi făcute începând din luna iunie a.c“.

Deșeurile periculoase sunt de zece ori mai mari decât în țară

Directorul APM ne mai spune că în județul Prahova există de acum 7-8 ani mai multe unități de procesare a deșeurilor periculoase. Între acestea, există un incinerator, dar și mai multe bataluri de gudroane, rămase de peste ani, bataluri care măsoară peste 15 ha. Mai mult, în zona Ploiești își desfășoară activitatea numeroase alte unități de procesare a substanțelor periculoase. Altele sunt la Băicoi și la Ariceștii Rahtivani.

„Avem o rețea de industrie destul de dezvoltată, iar în zona Corlătești există cinci instalații care fabrică combustibili din deșeuri. Tot în imediata vecinătate a orașului mai există alte trei depozite de deșeuri periculoase. Împreună cu Garda de mediu facem controale permanente și nu avem depășiri de noxe. Aceste fabrici continuă să fie numeroase și oricând ne poate paște pericolul poluării. Este suficient să spunem că în zona Ploiești mai există acum și o unitate care fabrică vată minerală...!“

Cristea BOCIOACĂ

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 42-43

Interviu cu ing. Florin DIACONU, directorul APM Prahova

– Ce ne puteţi spune despre situaţia dificilă provocată de poluarea terenurilor din zona sudică a județului?

– Potrivit unor studii întocmite de Direcţia Agricolă şi de Oficiul Judeţean de Pedologie Prahova, nu au fost identificate terenuri poluate din cauza activităţilor agricole, însă fenomenul de eroziune afectează circa 45.000 ha, iar poluarea cu rezidii petroliere afectează alte 1.164 ha.

Din fericire, o parte dintre sursele de poluare a solurilor și a apei subterane din această zonă au fost eliminate. Aceasta odată cu ecologizarea și închiderea unor bataluri aparţinând rafinăriilor. Astfel, la SC Petrotel Lukoil SA, 4 bataluri cu produse petroliere au fost ecologizate şi închise încă din anul 2013. Era vorba de o suprafaţă de teren de cca 7,734 ha; la SC Petrom SA Petrobrazi – două bataluri cu produse petroliere, situate chiar în interiorul rafinăriei, iar la SC Rompetrol Rafinare SA Rafinăria Vega Ploieşti, batalul de slam de alumină, aflat în interiorul rafinăriei, a fost închis de ceva vreme.

În acelaşi timp, au fost reabilitate şi alte terenuri pe locul unor depozite menajere vechi, precum cel de la Teleajen, cu suprafaţa de 31 ha, ale cărui lucrări de închidere au fost finalizate încă din anul 2015, cum tot astfel s-a procedat şi cu depozitul de deşeuri menajere de la Mizil.

Primăriile din 40 de comune lasă baltă... gunoiul de grajd!

gunoi teren viran

– Ce ne puteţi spune despre infestarea solurilor cu... gunoi de grajd? Dar despre poluarea terenurilor cu produse chimice, cu deosebire cele din zona fostului Combinat de îngrăşăminte chimice de la Valea Călugărească?

– Las pentru mai târziu chestiunea cu gunoiul de grajd. Cu privire la cealaltă chestiune, de la Valea Călugărească, pot să vă spun că în ultima perioadă nu au fost înregistrate sesizări din partea cetățenilor care dețin terenuri agricole situate în zona haldelor de pirită. Însă unitatea noastră a emis două autorizații de mediu pentru comercializarea deșeurilor de cenuși piritice, cu încărcarea lor în vagoane CF, către societăți care urmau să facă valorificarea lor în afara țării. Deci, şi aici lucrurile se mişcă în sens pozitiv. Cu referire la gunoiul de grajd, aşteptăm acţiuni imediate din partea administraţiilor locale, în consecinţă, ca programele de protecţie a solului şi a apei să fie accelerate. Asta fiindcă doar 60 dintre cele 104 localităţi din judeţ şi-au făcut programe pentru gestionarea gunoiului de grajd în multe locuri, însă gunoiul de grajd se aruncă la marginea satelor noastre.

– Dar cât priveşte calitatea apei din județ...?

– Pentru îmbunătățirea calității cursurilor de apă din județ, în ultimii ani au fost realizate și date în funcțiune o serie de stații de epurare în localitățile: Bucov, Valea Călugărească, Filipeștii de Pădure, Strejnic, Ceptura, Cornu, Brebu, Vâlcănești. La Boldești – Grădiștea, stația de epurare este în curs de realizare. Deși există aceste stații de epurare, avem încă probleme în mai multe localităţi de pe Valea Prahovei, cu efecte nedorite asupra calităţii cursurilor de apă.

– Unii turişti montani ne-au semnalat faptul că ar exista forme de poluare până şi în cazul Parcului Natural Bucegi, precum şi a unora dintre ariile protejate din județ...

– Personal nu cred că ar exista poluare în aceste zone, dar vom verifica, împreună cu colegii de la Garda de Mediu din Prahova. După cum se ştie, Reţeaua Natura 2000 este una europeană, cu zone naturale protejate, care cuprinde un eşantion reprezentativ de specii sălbatice şi habitate naturale de larg interes comunitar. În judeţul nostru, această reţea este constituită din situri de două tipuri, conform Directivelor Europene în domeniu. Aceste situri sunt identificate şi declarate pe baze ştiinţifice, cu scopul de a menţine într-o stare de conservare favorabilă o suprafaţă reprezentativă a celor mai importante tipuri de habitate. La nivelul judeţului Prahova sunt declarate nouă astfel de situri, între care: Bucegi, Ciucaş, Lacul Bâlbâitoarea, Pădurea Glodeasa, Cheile Doftanei, Pădurea Plopeni, Stânca Tohani, precum şi Coridorul Ialomiţei. Alături de acestea au mai fost cuprinse şi altele, de exemplu Câmpia Gherghiţei. Aceasta din urmă este Arie de Protecţie Specială Avifaunistică (având ca bază Directiva păsări). Aşa cum menţionam mai înainte, nici aici nu au fost semnalate cazuri recente de poluare.

Dacă ne referim la Parcul Natural Bucegi, înființat încă din anul 1974, declarat prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000, nici aici nu am avut vreun semnal de poluare. Şi, sperăm nici să nu fie!

Intervenţia APM în monitorizarea factorilor de mediu

– Totuşi, ce face APM Prahova pentru protecția mediului în acest an agricol atipic, cu influență pentru activităţile specifice din agricultură?

– APM Prahova își va exercita în continuare atribuțiile de monitorizare a factorilor de mediu, prin autorizarea activităţilor cu impact asupra mediului şi prin implementarea legislației și politicilor respective la nivel local. Continuăm să punem accent pe implicarea administrațiilor locale în dezvoltarea durabilă a localităților, din etapa de planificare, astfel încât impactul activităților economice asupra mediului să fie cât mai redus.

În conformitate cu cerințele directivelor privind calitatea aerului, vom impune programe de reducere a poluanților în aer și monitorizarea strictă a acestora. De asemenea, se caută pârghii prin care să se acționeze, în colaborare cu Garda Națională de Mediu – Comisariatul Județean Prahova, în vederea reducerii cantităților de deșeuri depozitate final. Atenția APM se va îndrepta și spre identificarea proprietarilor și a altor responsabili ai terenurilor degradate fiindcă, cum arătam, în Prahova, potrivit statisticilor, avem multe astfel de terenuri datorită activităților anterioare (bataluri cu reziduuri provenite din activitățile de extracție și rafinare a produselor petroliere, a zonelor afectate de exploatarea resurselor naturale, inclusiv balastiere), precum şi a cca 50.000 ha de terenuri afectate de eroziunea solului. Aceasta, în vederea grăbirii procesului de refacere a mediului, peste tot acolo unde este posibil.

Agenţia angrenează elevii şi cadrele didactice de la sate în diverse acţiuni legate de protejarea mediului; în luna iunie a.c. s-a finalizat un amplu concurs de acest gen, şcolile fiind premiate pentru activităţile lor.

Cristea BOCIOACĂ

Clima se schimbă și o resimțim cu toții. Poate exemplu cel mai la îndemână pentru a justifica această concluzie ar putea fi seceta care a pus stăpânire anul acesta pe întreaga țară, iar efectele ei s-au resimțit mai ales la nivelul agriculturii. Înțelegem deci că efectele schimbărilor climatice ne afectează pe moment, iar pe viitor lucrurile pot fi cu mult mai dificile. Pornind de aici, specialiștii din domeniu efectuează studii prin care încercă să atragă atenția asupra modului în care acțiunile omului contribuie la degradarea continuă a casei comune și trag semnale de alarmă mai ales în ceea ce privește resursele de apă.

Resursele de apă reprezintă pentru fiecare societate, indiferent de poziționarea pe Glob, valoare economică directă deoarece sunt utilizate de la obținerea hranei, până la transport și energie. Veți putea spune că apa este o sursă naturală regenerabilă pentru că așa am învățăm încă din școala primară, este adevărat, trebuie să reținem că învățăm că este vulnerabilă și limitată. Mai știm că este un element indispensabil pentru viață, materie primă pentru activitățile de producție, sursă de energie, mijloc de transport, însă conștientizăm oare că este și un factor determinant în menținerea echilibrului ecologic? S-ar părea că da, dar nu acționăm în consecință și nu mă refer aici doar la acțiunile fiecăruia în parte, ci și la acele decizii luate la nivel de stat și al căror impact este cu mult mai decisiv. Apa trebuie văzută nu ca un produs, ci ca un patrimoniu dat de natură care trebuie protejat în permanență pentru că toate planurile ce prevăd dezvoltarea durabilă depind de utilizarea ei, doar nu degeaba se spune că Apa stă la baza vieții.

În condițiile încălzirii globale, gestionarea durabilă a resurselor de apă este imperioasă, iar unul dintre cei mai renumiți cercetători europeni, polonezul Zbigniew W. Kundzewicz, reprezentat al Academiei de Științe din Polonia și al Institutului Potsdam pentru Cercetarea Impactului asupra Mediului din Germania, indică trei probleme majore ale apei: prea puțină, prea multă și prea murdară. Trei aspecte care se resimt în zone diferite de pe Terra și, în cea mai mare parte, sunt cauzate de deciziile oamenilor și asta pentru că fiecare acțiune este conectată alteia. Spre exemplu stilul de viață influențează emisia de gaze din atmosferă și impune o anumită cerere alimentară, de aici se ajunge la utilizarea solului pentru agricultură. Modul în care este lucrat (îngrășămintele utilizate, irigațiile etc.) influențează utilizarea apei care implică schimbarea ciclului hidrologic și modificarea calitativă și cantitativă a resurselor ceea ce determină schimbările climatice. Și chiar dacă poate părea un gând idealist, se impune implementarea unui mana­gement al resurselor, altfel, o dată cu trecerea fiecărui an, tot mai mulți oameni vor fi nevoiți să trăiască fără apă ori accesul la apă, ar trebui să fie la îndemâna oricui, și poate deveni un drept al omului.

Iată cum își justifică Kundzewicz concluzia: prea puțină apă – în zonele deșertificate și nu este vorba doar despre zonele aride, cu temperaturi ridicate, ci și despre cele în care acțiunile umane au condus la erodarea pânzei freatice. Prea multă – în zonele în care inundațiile, determinate fie de precipitații, fie de topirea zăpezilor, creșterea nivelului fluviilor și a râurilor influențează fertilitatea solului și nivelul de trai. Prea murdară – apa a devenit din ce în ce mai murdară odată cu dezvoltarea industrială, iar canalizările mai multor localități care se revarsă în ape este doar un singur exemplu care ar trebui să ne pună pe gânduri.

Prea multă apă utilizată în diferite scopuri, cum ar fi obținerea fertilizanților și îngrășămintelor când ar putea fi utilizate produse naturale, prea murdară pentru că nu se găsesc soluții de reutilizare.

Acestea ar fi doar câteva dintre concluziile cercetătorului polonez care remarcă și faptul că în producția de alimente se folosește cea mai mare cantitate de apă la nivel global. În acest context, apa pentru irigații însumează aproximativ 70% din retragerea de apă la nivel mondial, iar suprafața irigată a crescut, la nivel global, numai în ultima perioadă, la o rată de aproximativ 2% pe an. E drept că altfel producția vegetală ar fi mai mică în cazul în care nu ar există sistemele de irigare. La nivelul României lipsa lor s-a resimțit din plin în contextul verilor călduroase. În același studiu, Kundzewicz arată faptul că apa este mai mult decât esențială și pentru extracția, exploatarea, prelucrarea, rafinarea și eliminarea reziduurilor de combustibili fosili, precum și pentru generarea de electricitate. În acest context, Uniunea Europeană, prin Directiva privind energia regenerabilă, are ca scop de a obținerea a cel puțin 20% din energia totală din surse regenerabile până în anul 2020. Directiva prevede ca până la aceeași data, 10% din combustibilul pentru transport să vină din surse regenerabile. Nu sunt singurele măsuri care se încearcă a fi rezolvate, menținerea creșterii temperaturii medii reprezentând o altă prioritate pentru întreaga Planetă și asta mai ales în contextul în care se estimează că în anul 2025, miliarde de persoane vor rămâne fără apă, ceea ce ar încălca acel drept al omului invocat la început.

În următorul număr al revistei vom continua analiza schimbărilor climatice pentru a vedea care sunt măsurile care ar putea schimba previziunile sumbre și care au fost deciziile reprezentanților statelor reuniți la Conferința pe probleme de mediu de la Paris, pentru că a ne îngriji de mediul înconjurător casa comună înseamnă a asigura un viitor următoarele generații.

Viitorul Planetei depinde de deciziile luate acum!

Loredana Larissa SOFRON

Ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor a organizat, la începutul lunii martie, la Ploieşti, un workshop cu tema „Reducerea poluării cu nutrienţi din surse agricole a apelor şi solului“ – aspecte privitoare la implementarea proiectului „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienţi“ în regiunea de dezvoltare Sud-Muntenia. La manifestare a participat şi ministrul Mediului, Graţiela Leocadia Gavrilescu, care a promis că investiţiile vor continua şi în 2016, astfel încât mai multe localităţi să-şi rezolve problemele generate de depozitarea necorespunzătoare a gunoiului de grajd.

Proiectul „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienţi“, iniţiat în 2008, a avut scopul de a sprijini autorităţile în implementarea acquis-ului UE în domeniul protecţiei calităţii apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole. Valoarea acestuia a fost de 50 milioane de euro, împrumut de la Banca Mondială, plus 5,5 milioane USD nerambursabili, din fonduri ale Facilităţii Globale de Mediu, la care s-au adăugat şi fondurile de cofinanţare. Zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi au fost identificate în zece bazine hidrografice: Argeş – Vedea, Buzău – Ialomiţa, Siret, Jiu, Crişuri, Banat, Mureş, Someş – Tisa, Prut – Bârlad. În proiect au fost cuprinse localităţi din 32 de judeţe, cele mai multe din Iaşi (10 comune), Argeş (7), Suceava (6), Neamţ (5).

Proiecte realizate în ţară

Ca rezultate concrete, cele care de fapt contează şi interesează deopotrivă, dincolo de instruiri, workshop-uri, caravane de informare, seminarii, spoturi publicitare, pliante etc., notăm că, până în martie 2015, s-au construit efectiv, în comunele incluse în proiect, 61 de platforme comunale de depozitare şi manipulare a gunoiului de grajd, 1.128 de platforme individuale, dotate cu 54 de încărcătoare frontale, 62 de tractoare cu remorci, 54 de cisterne vidanje şi 54 de maşini de împrăştiat gunoiul de grajd, 130 km de reţea de canalizare (inclusiv staţii de epurare) în 7 comune şi o instalaţie-pilot pentru producerea biogazului din gunoiul de grajd în oraşul Seini, Maramureş. De asemenea, în 37 de localităţi au fost împădurite 126,1 de hectare.

Investiţii în regiunea Sud-Muntenia

În regiunea Sud-Muntenia investiţiile se ridică la aproape 35 de milioane lei şi se derulează în 12 localităţi: Albeştii de Argeş şi Priboieni (judeţul Argeş), Budeşti, Sohatu şi Vasilaţi (Călăraşi), Giurgeni şi Ciochina (Ialomiţa), Mătăsaru (Dâmboviţa), Târgşoru Vechi (Prahova), Gratia, Islaz şi Orbeasca (Teleorman). Albeştii de Argeş a desfăşurat proiecte în toate cele trei subprograme: a împădurit 19,31 ha, a extins canalizarea în Albeştii Pământeni şi Albeştii Ungureni (5 mil. lei) şi a construit două platforme comunale de depozitare a gunoiului de grajd în satele Brăteşti şi Dumireşti, dotate cu 182 de europubele pentru separarea gunoiului menajer de cel de grajd, 2 tractoare, 4 remorci, un încărcător frontal, o vidanjă şi o maşină de împrăştiat gunoi. Cel mai costisitor proiect (6,8 milioane de lei) a fost câştigat de Primăria Târgşoru Vechi - Prahova, pentru înfiinţarea reţelei de canalizare în satul Strejnic. În total, s-au realizat ori sunt în curs de construire 12 platforme comunale pentru gunoiul de grajd, trei proiecte de extindere/înfiinţare reţea de canalizare şi două acţiuni de împădurire, în şase comune.

Platformă pentru depozitarea gunoiului de grajd

Insistăm asupra platformelor comune de depozitare a gunoiului de grajd dată fiind problema majoră a infestării apelor freatice cauzată inclusiv de depozitarea haotică a gunoiului, care nu-i totuşi cea mai importantă sursă de poluare. La Târgşoru Vechi, aşa cum ne spunea primarul Nicolae Drăgan, depozitul este alcătuit dintr-o platformă cu dimensiunea de 32 x 28 m, o înălţime a pereţilor de 3 m, trei boxe din beton armat, un bazin semiîngropat de stocare, cu capacitate de 2.000 tone/an, drum de acces, containere pentru depozitarea deşeurilor menajere, cabină pentru administratorul/paznicul platformei, gard de împrejmuire, aparatură (piezometre) pentru monitorizarea calităţii apei, perdea vegetală de protecţie. Au fost aduse şi utilajele pentru deservire: tractor cu două remorci, vidanjă, încărcător frontal, maşină de împrăştiat gunoi. Ideea este dacă fermierii vor înţelege să nu mai arunce gunoiul, lucru valabil pentru mai toate localităţile rurale din România, pe cursul apelor, la marginea satului ori să nu-l mai depoziteze, direct pe pământ, în platformele individuale neautorizate. Primarul ne spunea că va încerca să controleze toate aceste aspecte, mai ales că acum chiar există soluţia legală alternativă, iar, dacă va fi nevoie, se va trece şi la sancţiuni.

Maria Bogdan

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti