reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Sep 2019

Creșterea păsărilor de expoziție, mai mult o pasiune decât o afacere

În localitatea Comarnic locuiește Dragoș Oancea (foto), un tânăr inginer zootehnist care de mic a avut animale. Spune despre el că, atunci când era copil, prefera să stea în curte, printre păsări, nu să se joace cu jucării. Pasiunea lui s-a dezvoltat în timp, a achiziționat diverse rase de păsări de expoziție și de ornament și a ajuns să participe la expoziții de profil. Premiile nu au întârziat să apară, iar de la o simplă pasiune a ajuns să clădească o afacere. Însă nu crește doar păsări, ci și alte specii de animale din rasă pură.

cresterea pasarilor 1

De la păsări de curte obișnuite la exemplare de expoziție

Să vizitezi gospodăria unui tânăr pasionat de creșterea animalelor nu poate fi decât o încântare. Am observat îndeaproape cotețele și cuștile păsărilor, precum și adăposturile în care sunt crescute oile, dar și porcii din rasele Bazna și Mangalița. Nu am încetat în a-i adresa întrebări despre fiecare rasă și specie în parte, iar răspunsurile detaliate nu au întârziat să apară. Am aflat astfel că încă de la vârsta de 7 ani era interesat de păsările din curte, care, bineînțeles, nu erau de rasă. „Am mers cu un vecin și cu tatăl meu la o expoziție de păsări la Breaza și am rămas surprins de exemplarele expuse acolo, mai ales de rasa Brahma, pe care o cresc și acum. De 21 de ani cresc această rasă pentru că în acea perioadă am luat legătura cu un crescător, am vrut să cumpăram niște păsări, dar ni s-au părut scumpe, așa că am cumpărat 20 de ouă și am scos primii puișori. De atunci am început să creștem păsări de expoziție, să mergem la mai multe expoziții din țară, am achiziționat și alte păsări din alte rase – Orpington, Cochinchina, găini pitice din rasa Paduana, Phoenix și multe altele. Am menținut aceste rase de-a lungul timpului, am adus material genetic din străinătate și m-am dezvoltat treptat“, a precizat Dragoș Oancea.

Exemplare rare de peste hotare

La 14 ani, în 2015, a participat la prima expoziție atunci când a expus un cocoș din rasa Brahma Potârnichiu pe albastru, unde a obținut 94 de puncte. La astfel de expoziții punctajul maxim este de 95, chiar 96 de puncte, însă, dacă mai multe exemplare obțin punctajul maxim, se alege doar un campion. Între timp a mai participat și la alte expoziții, iar în 2009 a plecat în Germania pentru a vedea și alte păsări. S-a întors cu 11 varietăți de Brahma, dintre care unele nu existau în țară la acel moment. „Atunci a fost o investiție destul de mare, dar am recuperat banii în timp pentru că am adus animale valoroase. Astfel că în 2010 am participat la prima expoziție națională și am avut 8 campioni. Un exemplar a costat atunci între 80-100 euro, după care am obținut pui, pe unii am reușit să îi vând cu 100-150 euro; vorbim aici de vârfuri, acele animale foarte bune, restul costă între 100 și 150 lei. Acela a fost începutul participării mele la expozițiile importante“, a mai adăugat Dragoș.

cresterea pasarilor 10

În acest moment crește 10 varietăți de păsări Brahma, rasa lui de suflet după cum a specificat, iar despre îngrijirea lor tânărul inginer spune că se ocupă ca la carte. Le oferă spațiul de care au nevoie, adică un adăpost acoperit, pentru că nu trebuie să stea în noroi sau zăpadă, chiar dacă din grupa raselor grele Brahma este cea mai rezistentă. Un alt aspect de care are mai grijă este furajarea animalelor și le oferă hrana necesară în funcție de vârstă. „Puii din această rasă sunt foarte slabi până la 6-7 luni, în prima fază li se dezvoltă scheletul și astfel au nevoie de foarte multe minerale și de spațiu ca să alerge. După această etapă trec la finisarea pentru expoziții. Ce înseamnă acest lucru? O matcă o păstrez pentru următorul an și atunci o cresc în libertate pentru a-și întări imunitatea. Exemplarele pentru expoziție le cresc separat pe stat de talaj, le pun la dispoziție minerale, vitamine, deci furaj special“, a punctat crescătorul de păsări.

Întrebat cât de costisitoare este această activitate, a preferat să nu răspundă pentru că nici măcar nu a făcut un calcul exact de frica rezultatului. „Dacă nu aș avea și alte afaceri, nu aș putea să trăiesc din creșterea păsărilor de expoziție. Recuperez investiția din vânzarea exemplarelor de valoare pe care le obțin, dar nu este o activitate foarte profitabilă“, a mai precizat el.

Expoziții internaționale

cresterea pasarilor 12

La Leipzig, în 2012, a participat pentru prima oară la o expoziție internațională, unde a mers cu 4 păsări Brahma. A obținut o medalie, nu a reușit să aibă un campion, punctajul maxim pe care l-a obținut fiind de 94 de puncte. În 2018 a participat la o astfel de expoziție și în Danemarca, unde a expus o singură pasăre și a obținut același punctaj. „Astfel de competiții au loc din 3 în 3 ani, sunt foarte strânse, pentru că sunt peste 400 de păsări înscrise la o singură categorie. În rest, am participat la foarte multe concursuri naționale, unde am obținut multe diplome și medalii“, a punctat Dragoș.

Crește și alte specii de animale, multe de ornament, printre care păuni, rațe, fazani, porumbei, dar are și 10 rase de găini pitice, despre care ne-a spus că necesită un spațiu mai mic și sunt mai ușor de crescut pentru că nu sunt la fel de pretențioase precum găinile din rasa Brahma. Printre acestea se numără Mătase Japoneză, Paduana Aurie, Phoenix, Conchinchina Pitic, Winadot Pitic, Wyandotte Porțelan și a obținut cu unele păsări din acestea mai multe premii de-a lungul anilor. Nu uită nici de rasa autohtonă Gât Golaș de Transilvania, pe care o crește de ceva vreme; intenționează să mărească efectivul și consideră că subvenționarea acestei rase ar fi benefică. „N-ar trebui să uităm de această rasă pentru că este foarte rezistentă, ouă foarte bine și se pretează foarte bine în creșterea din gospodării. Din păcate, la noi este prea puțin crescută, iar ungurii au ajuns să aibă mai multe exemplare decât noi. Nu sunt exemplare atât de scumpe, un exemplar de elită este în jur de 100-150 lei, însă merită crescută“, a declarat tânărul fermier.

cresterea pasarilor 11

Întrebat cum reușește să vândă păsări, a precizat faptul că reclama e dată de rezultatele pe care le obține în competiții, așa vinde cel mai bine, însă și prin intermediul Internetului găsește clienți. Pentru a feri animalele de boli le face tratamente preventive, le vaccinează, nu prea merge la alți crescători de animale, iar dacă îi vizitează îmbracă costumul special, la el în curte nu prea intră alte persoane care au păsări, iar atunci când își achiziționează animale le ține mai întâi în carantină.

Fermă mixtă pentru necesarul familial

În gospodărie Dragoș are și porci Bazna și Mangalița, rase pe care le-a ales datorită faptului că se pot crește foarte ușor, dar și pentru că au carnea gustoasă și fragedă. „Scroafele din rasa Mangalița au avut anul acesta mai mulți purcei, una dintre ele fătând 8. Nu au probleme la fătare, niciodată nu am stat cu grijă că trebuie să le ajut. Doar după ce înțarcă purceii îi deparazitez și apoi le ofer mâncarea specială, adică furaj starter care conține toate elementele și vitaminele de care ei au nevoie, după care, treptat, îi scot în spațiu deschis unde au libertate, le dau iarbă, lucernă, cartofi și cresc foarte ușor. Cresc și rasa Bazna și am reușit să fac un metis între cele două rase care este foarte rezistent“, a mai specificat Dragoș.

În ceea ce privește ovinele a ales rasa Texel deoarece este o rasă de carne care are un spor foarte mare de creștere, nu le mulge și le ține în stabulație. Tot pentru consum propriu crește și o vaci, găini, rațe și alte păsări de curte.

Responsabilitatea cu care crește animalele ne-a convins că nu face această activitate pentru bani, ci din pasiune. Și tot din pasiune i-ar plăcea pe viitor să deschidă o minigrădină zoologică, în care să expună mai multe specii de fazani, păuni, rațe, găini, porumbei și alte păsări,

Larissa SOFRON

Acțiuni privind supravegherea și prevenirea bolilor transmisibile la păsări

Creşterea păsărilor, în general, este o preocupare importantă pentru un segment de populaţie, activitate care asigură crescătorului o sursă de hrană în gospodăria proprie, dar şi venituri substanţiale prin valorificarea de păsări vii sau ouă obţinute de la păsările existente în exploataţii nonprofesionale sau exploatații comerciale cu sistem de creștere ecologic sau industrial.

Rentabilitatea creşterii păsărilor este condiţionată în primul rând de modul în care crescătorii respectă normele de bunăstare (adăpostire, furajare, adăpare, microclimat, exploatare) şi în mod deosebit a normelor de protecţie sanitară veterinară, respectiv asigurarea statusului de sănătate.

Anual sunt stabilite programe judeţene, ca parte integrată a programelor naţionale, care cuprind măsuri specifice de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor transmisibile specifice păsărilor, precum şi asigurarea condiţiilor de igienă și calitate a produselor provenite de la acestea, destinate consumului uman, pentru protejarea intereselor consumatorilor.             

Dintre bolile transmisibile, cu un înalt grad de periculozitate pentru efectivele de păsări domestice şi sălbatice, boli care generează pierderi economice importante datorită mortalităţii ridicate și a restricţiilor privind mişcarea păsărilor vii şi a produselor provenite de la acestea, cele mai grave sunt Pseudopesta, Gripa Aviară, Salmonelozele, dar şi alte boli infecţioase, boli produse de paraziți, sau tehnopatii specifice păsărilor crescute în hale închise.

Cu referire la Pseudopesta aviară, de reţinut că este o boală contagioasă cauzată de un virus, care afectează majoritatea păsărilor de curte, sau de crescătorie (găini, curcani, bibilici, fazani, prepeliţe, struţ, porumbei)  sau sălbatice (ciori, vrăbii etc.).

Contaminarea păsărilor se realizează prin nerespectarea măsurilor de profilaxie generală, a normelor de igienă și microclimat, prin contact cu păsări domestice şi sălbatice bolnave, prin apă, furaje, secreţii fecale, sau prin îmbrăcăminte umană contaminată.

Prevenirea şi supravegherea bolii se realizează prin:

  • vaccinarea pe flux tehnologic a păsărilor crescute în exploataţiile comerciale, vaccinarea în campanii organizate, sau la solicitarea proprietarilor, a păsărilor din gospodăriile populaţiei, cu prioritate în zonele de protecţie a fermelor de profil;
  • administrarea corectă a medicaţiei specifice în funcţie de specie şi categorie de vârstă;
  • supravegherea bolii prin efectuarea examenelor de laborator din probele recoltate conform procedurilor stabilite;
  • efectuarea de controale periodice în exploataţiile comerciale şi la gospodăriile populaţiei, pentru verificarea stării de sănătate a păsărilor, a măsurilor de biosecuritate şi bunăstare;

Gripa aviară (Influenţa Aviară) este o boală infecţioasă a păsărilor cauzată de mutaţia virusului gripal de tip A, subtipurile H5 și H7. Boala a fost descoperită acum mai mult de 100 de ani în Italia şi s-a răspândit în întreaga lume, fiind predispuse la infecţie cu gripă aviară toate speciile de păsări domestice şi sălbatice.

Păsările migratoare (raţele sălbatice, în mod special) sunt sursa naturală de gripă aviară, ele fiind şi cele mai rezistente la infecţie. Păsările domestice, inclusiv găinile  și raţele, sunt deosebit de predispuse la această boală cu final fatal.

Pentru protejarea efectivelor de păsări receptive, acţiunile de supraveghere a bolii, se asigură prin:

  • stabilirea zonelor de risc pe culoarul râurilor, în localităţile cu gospodării care au contact cu luciul de apă şi în jurul exploataţiilor comerciale cu păsări;
  • supravegherea clinică a stării de sănătate a păsărilor domestice şi sălbatice din zonele ţintă;
  • efectuarea de examene de laborator din probe recoltate de la păsările moarte afluite din zonele de supraveghere.
  • inspecţia permanentă, prin examen de laborator pe probe de sânge, tampoane traheale şi tampoane cloacale la păsările migratoare din Delta Dunării, la păsările domestice din exploataţiile aflate în localităţile din judeţe cu risc crescut de contaminare, din zona trans-frontalieră şi a păsărilor din import aflate în perioada de carantină;
  • supravegherea comerţului intracomunitar şi a importului cu păsări vii provenite din statele membre ale Uniunii Europene sau ţări terţe;
  • stabilirea de măsuri pentru limitarea circulaţiei păsărilor de curte în perimetrele gospodăriilor populației, informarea și instruirea fermierilor asupra condiţiilor de circulaţie a păsărilor în și din exploataţiile comerciale;

Salmonelozele la păsări sunt boli infecto-contagioase produse de numeroase serotipuri de salmonele mobile (S. Enteritidis, S. typhimurium etc) care cauzează pierderi prin mortalitate, infecunditate şi scăderea producţiei de ouă la toate speciile de păsări domestice şi sălbatice (raţe, găini, curci, fazani, canari, porumbei, etc)

Diagnosticul prezumtiv în salmoneloze se pune pe baza semnelor clinice şi a datelor epidemiologice şi se confirmă numai prin examene complexe de laborator.

Carnea şi ouăle (mai ales cele de raţă) provenite de la păsările infectate cu salmonele mobile constituie un permanent pericol pentru sănătatea publică, putând să producă toxiinfecţii alimentare grave la om.

Programul de prevenire şi combatere a salmonelozelor la păsări este canalizat pe două direcţii, respectiv găini ouătoare şi pui de carne broiler, prin:

  • supravegherea clinică a efectivelor de găini ouătoare şi a efectivelor de pui de carne crescute în exploataţiile comerciale;
  • supravegherea prin examene bacteriologice efectuate în laboratorul de diagnostic acreditat, stabilite pe un procent de probe recoltate din cadavre de la păsări moarte şi fecale, conform programului stabilit prin programul anual;

Coordonarea şi implementarea eficientă a măsurilor stabilite prin programele specifice pentru fiecare boală specifică păsărilor, se realizează în baza strategiilor stabilite, la nivelul autorităţilor sanitare veterinare centrale şi locale, prin:  

  • Colaborarea permanentă cu crescătorii de păsări, organizaţi ca persoane fizice, juridice, sau în asociaţii de profil, prin întâlniri periodice cu caracter informaţional, pentru cunoaşterea legislaţiei şi a obligaţiilor ce le revin în implementarea măsurilor stabilite;
  • Supravegherea bolilor transmisibile prin prelevarea de probe pentru examene de laborator şi alte operaţiuni specifice la efectivele de păsări din exploataţiile comerciale şi exploataţiile individuale ale populaţiei;
  • Monitorizarea modului de implementare a normelor de biosecuritate în exploaţiile comerciale cu păsări, protecţia şi bunăstarea pe specii şi categorii de exploatare;
  • Monitorizarea efectuării acţiunilor de dezinfecţii, dezinsecţii şi deratizări în adăposturile destinate pentru creşterea păsărilor;
  • Controlul calităţii, a surselor de aprovizionare şi a modului de administrare a furajelor, medicamentelor și furajelor medicamentate;
  • Informarea medicului veterinar, arondat, privind suspiciuni sau semne clinice de boală de către deţinătorii de exploataţii cu păsări;

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

APIA autorizează la plată beneficiarii Măsurilor 14 şi 14T

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că începând cu data de 20.03.2019, a demarat autorizarea la plată a beneficiarilor Măsurilor 14 şi 14T (fosta Măsura 215) – Plăți privind bunăstarea animalelor - pachet a) porcine și pachet b) păsări, Campania 2018.

Suma totală autorizată la plată este de 91.428.112,49 euro, din care 53.182.296,68 euro pentru bunăstare păsări şi 38.245.815,71 euro pentru bunăstare porcine și este finanțată în procent de 100% FEADR.

Plata sprijinului financiar se efectuează în lei la un curs de schimb valutar de 4,6585 lei pentru un euro, stabilit de Banca Centrală Europeană la data de 29 decembrie 2017, aplicabil cererilor depuse în anul 2018.

Sprijinul pentru bunăstarea animalelor are forma unei plăţi anuale fixe pe unitate vită mare (UVM) şi reprezintă o plată compensatorie pentru pierderile de venit şi costurile suplimentare suportate de fermieri care isi asuma voluntar angajamente in favoarea bunastarii animalelor.

Simptomele, prevenirea și tratamentul bolilor bacteriene la păsări de rasă (II)

Examenul clinic zilnic al păsărilor (vitalitate, numărul de păsări cu semne de boală, numărul de păsări moarte, procentul de ouat etc.), verificarea consumului de furaj și apă oferă indicii crescătorului despre prezența eventualelor boli. 

Aplicarea măsurilor preventive generale și speciale, efectuarea de tratamente rapide în urma unui dignostic de certitudine duce în final, la obținerea de rezultate pozitive în exploatarea acestei categorii de păsări.

Salmonelozele aviare

Sub această denumire se reuneşte un grup mare de boli primare prezente la numeroase specii de păsări domestice şi sălbatice, produse de germeni din genul Salmonella.

Salmonelozele pot fi grupate în două categorii: infecţii determinate de salmonele imobile (tifoza şi puloroza) proprii galinaceelor; și infecţii produse de salmonele mobile comune tuturor speciilor de animale.

La păsările adulte, salmonelozele afectează organele de reproducere de unde trec în ouă, asigurând în acest fel, transmiterea verticală a bolii, adică prin ou.

Puloroza

Boală infecţioasă a puilor de găină şi, mai rar, de curcă şi fazan produce mortalitate ridicată embrionară şi la pui în primele zile de viaţă.

Simptome sunt diaree cu fecale de culoare albă cretoasă, urât mirositoare. Găinile adulte prezintă evoluţie subclinică cu localizări genitale (ovarită, salpingită, peritonită). Producţia de ouă scade, iar multe dintre acestea rămân nefecundate şi deformate.

Tifoza

Boala este frecventă la găinile ouătoare, dar şi la alte specii (curcă, bibilică, păun, prepeliţă, fazan etc.). Are mare difuzibilitate în focar, dar are un pronunţat caracter staţionar. Simptomele sunt hipertermie, diaree cu fecale lichide de culoare verzuie sau galben-portocalie, urât mirositoare.

La necropsie, se constată hipertrofia şi congestia ficatului, splinei şi rinichiului. În contact cu aerul, ficatul capătă un aspect verzui (ficat „bronzat“).

Ca tratament, este activă o gamă largă de antibiotice. Controlul bolii se efectuează prin vaccinări periodice (TIFOROMVAC).

Paratifoza

Boala apare la toate speciile de păsări domestice şi sălbatice. Receptivitatea maximă este la tineret.

Simptomele sunt asemănătoare cu cele din puloroză şi tifoză. Embrionii pot muri în ou. Puii prezintă abatere, diaree cu fecale de culoare galben-verzui, uneori cu sânge. Unele păsări prezintă conjunctivite, dispnee, rinite, artrite, uneori tulburări nervoase (convulsii, incoordonări în mers, pareze şi paralizii).

Particularităţi clinice: artritele aripilor la porumbei care fac zborul dificil sau imposibil, motiv pentru care infecţia este cunoscută şi sub denumirea de boala zborului. Tulburările digestive şi fenomenele nervoase (pareze, paralizii, convulsii) apar şi la păsările de agrement (canari, peruşi).

Tratament: agenţii bacterieni sunt sensibili la o gamă largă de antibiotice (COLISTIROM, ENROFLOXAROM, FOSFOTILROM, ROMIGAL, AMOXINEOVIT, AMPICILINĂ, OXIROM, DOXIROM, AVIANPROTECT, ENTEROGUARD).

Controlul bolii se realizează prin vaccinări cu vaccinuri vii şi inactivate (SALMOVACOL) periodice. La porumbei, se practică și vaccinarea cu vaccin mixt contra salmonelozei și paramixovirozei (COLUMBOPOLIVAC S). Un rol important în controlul acestei boli, îl au măsurile de igienă corespunzătoare printre care și eliminarea vectorilor (căpușe, păduchi, purici, țânțari, păsări sălbatice etc.) care au rol de permanentizare a bolii în efectiv.

Dr. Ion IACOB

Laboratorul de Diagnostic, Romvac Company SA

Colistirom I

Enrofloxarom 1

Tiforomvac

Folosirea fitoaditivilor în hrana puilor broiler pentru menținerea echilibrului microflorei intestinale

Spre deosebire de rumegătoare, păsările nu au o floră bacteriană naturală capabilă să degradeze toate substanțele nutritive, având o imunitate limitată împotriva infecțiilor datorate colonizării intestinului cu microorganisme patogene. Utilizarea pe scară largă a antibioticelor ca promotori de creștere a condus la creșterea rezistenței agenților patogeni la antibiotice și acumularea de reziduuri ale acestora în produsele de origine animală și în mediu. Ca urmare, s-a impus interzicerea utilizării antibioticelor pentru stimularea creșterii animalelor de către UE (2006). Perioada care a urmat a reprezentat o perioadă critică pentru sectorul zootehnic și mai ales cel avicol, conducând la afectarea performanțelor de producție, stimularea reapariției agenților patogeni care au cauzat boli și pierderi economice în ferme. Acest lucru a impus dezvoltarea alternativelor la antibiotice pentru menținerea sănătății și a performanței monogastricelor.

Fitoaditivii proveniți din ierburi, condimente sau plantele aromatice sunt clase relativ tinere de aditivi destinați hranei animalelor care au câștigat o atenție considerabilă în ultimii ani ca alternativă la antibioticele ca promotori de creștere (AGP) la păsări. Compușii fitogenici sunt definiți ca fiind compuși bioactivi naturali derivați din plante cu efecte pozitive asupra creșterii și sănătății animalelor și sunt adesea uleiuri esențiale ale plantelor si extractelor din plante (Puvaca și colab., 2013). Modul principal de acțiune al fitoaditivilor este modularea microbiotei intestinale benefice prin controlul agenților patogeni. Uleiul esențial prezent în fitoaditivi conține majoritatea substanțelor bioactive ale plantei care includ carvacrol, eugenol, timol, capsaicina, cineole sunt bine cunoscute pentru proprietățile antibacteriene, antifungice, antivirale și anticoccidiale (Windisch și colab., 2008; Dragan și colab., 2014; Patil și Patil, 2016). Folosirea compușilor fitogeni ca aditivi furajeri în rațiile puilor are în vedere mai ales acțiunile antioxidante și antimicrobiene revendicate, cu efecte benefice asupra palatabilității și funcțiilor intestinale și asupra eficienței creșterii în greutate. Aceștia acționează ca promotori de digestibilitate, stimulând secreția enzimelor digestive endogene (Lee și colab., 2003). A fost raportat faptul și că fitoaditivii adăugați în dieta puilor cresc performanța, rata de conversie a hranei, siguranța și calitatea cărnii (Dhama și colab., 2014, 2015). Eficacitatea includerii fitoaditivilor în nutriția broilerilor depinde de mai mulți factori, cum ar fi compoziția și nivelul de incluziune, genetica păsărilor și compoziția generală a dietei.

Ușurința în achiziționare, proprietățile antimicrobiene, antioxidante ale fitoaditivilor fac ca utilizarea acestora în hrana puilor broiler să reprezinte o alternativă eficace atât pentru producătorii din sectorul avicol cât și pentru respectarea cerințelor consumatorilor.

Mihaela SĂRĂCILĂ, Teodor GAVRIȘ

44,3 milioane de lei pentru monitorizarea păsărilor din România

Începând cu luna septembrie, timp de 36 de luni, Ministerul Mediului va aplica proiectul european în valoare de 44,351 milioane de lei denumit „Completarea nivelului de cunoaștere a biodiversității prin implementarea sistemului de monitorizare a stării de conservare a speciilor de păsări de interes comunitar din România și raportarea în baza articolului 12 al Directivei Păsări 2009/147/CE“. Dacă denumirea vi se pare oarecum sofisticată, aflați că este vorba despre monitorizarea păsărilor care trăiesc în România. De altfel, acesta este o continuare a unui alt proiect derulat între 2012-2015 de către Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă București, în parteneriat cu Ministerul Mediului, denumit „Sistemul național de gestiune și monitorizare a speciilor de păsări din România, în baza articolului 12 din Directiva Păsări“, în valoare de 24,448 milioane de lei (19,95 mil. lei finanțare nerambursabilă din Fondul European de Dezvoltare Regională). Respectivul demers s-a finalizat și cu publicarea unui Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România (2015) în 3.000 de exemplare și a unui Ghid standard de monitorizare a speciilor de păsări de interes comunitar din România, în 1.000 de exemplare.

Revenind la contractul semnat recent de ministrul Mediului Grațiela-Leocadia Gavrilescu, obiectivul general al proiectului îl constituie realizarea monitoring-ului speciilor de păsări de interes comunitar din România prezente pe lista de referință, estimarea mărimii populațiilor, a distribuției acestora și a tendințelor pe termen scurt și pe termen lung, asigurând în același timp și pregătirea necesară elaborării raportului național conform prevederilor articolului 12 al Directivei Păsări (Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind conservarea păsărilor sălbatice). Proiectul va contribui la îndeplinirea obiectivelor Cadrului de Acțiuni Prioritare pentru Natura 2000, Strategiei Europene pentru Biodiversitate 2020 și Strategiei Naționale și Planului de Acțiune pentru Conservarea Biodiversității 2014-2020, aprobată prin H.G. nr. 1081/2013. Comisia Europeană solicită statelor membre ale UE, la fiecare 3 ani, un raport care să conțină informații generale cu privire la punerea în aplicare a Directivei. Prima raportare a României a fost realizată în anul 2013.

În lume, marea familie a păsărilor, clasa Aves, numără peste 10.000 de specii, grupate în 27 de ordine și 155 de familii. În UE trăiesc peste 500 de specii, iar în România Societatea Ornitologică Română pune la dispoziție o listă cu aproximativ 390 de păsări. Conform celor mai recente studii, 43% din speciile de păsări din Europa sunt amenințate sau se confruntă cu scăderi grave ale efectivelor din următoarele cauze: extinderea limitelor așezărilor umane urbane și a transportului care au fragmentat și redus habitatele de păsări; agricultura intensivă, silvicultura și pescuitul (prin utilizarea pestici­delor s-au diminuat sursele de hrană); vânătoarea (reglementată, între timp, în sensul limitării ei, nu știm dacă și la noi, pentru a evita diminuarea drastică a populațiilor de păsări).

Maria BOGDAN

  • Publicat în Mediu

Ce trebuie să plantezi ca să atragi păsările în grădina ta

Cum ar trebui să arate grădina dvs. pentru a fi considerată un paradis de către păsări? În primul rând trebuie să aveți în vedere ca vegetația să fie variată și structurată pe mai multe nivele. Este important să aveți laolaltă copaci bătrâni, tufișuri, specii de plante verzi, decorative și chiar pajiște, acolo unde dimensiunea curții o permite. Specialiștii de la Societatea Ornitologică Română recomandă plantarea unor pomi și arbuști autohtoni precum socul, măceșul sau mărul care au o valoare mult mai mare decât speciile decorative deoarece toamna și iarna le oferă păsărilor care iernează aici fructe. În plus, aceștia reprezintă un habitat ideal pentru o mulțime de insecte care devin sursă de hrană pentru păsări în special în perioada de creștere a puilor.

Arbuști

Unul dintre arbuștii îndrăgiți de păsări este scorușul (Sorbus aucuparia). Acesta este un arbust cu flori mici și albe, cu fructe roșii de dimensiunea bobului de mazăre, prinse în ciorchine. Fructele sale, care se coc în lunile august și septembrie, sunt preferate de sturzi, mierle, mătăsari și codroși. Păsările găsesc în scoruș și un alt tip de hrană. Este vorba despre unele specii de fluturi de noapte care caută scorușul pentru a se hrăni cu omizile de pe frunzele lui. Scorușul preferă locurile cu soare sau semiumbră și se poate planta solitar sau în grupuri. Are avantajul de a fi un arbust rezistent la ger și la secetă.

Păducelul (Crataegus monogyna) este un alt  arbust care atrage un număr mare de specii de păsări. Poate și datorită faptului că peste 150 de specii de insecte colonizează acest arbust. Raportat la acest lucru, meniul păsărilor este unul variat dacă poposesc în păducel. Mierlele, sturzii, cintezele, graurii și presurele galbene consumă fructele lui. Păducelul preferă zonele uscate, ferite de vânt și fără expunere directă în lumină, de aceea este recomandat să fie plantat la umbra unor copaci mai mari, dar cu suficient spațiul liber în jurul lui. Se dezvoltă foarte bine pe solurile calcaroase și fertile, bine drenate

Tot din categoria arbuștilor îndrăgiți de păsări face parte și socul (Sambucus nigra) care este căutat de înaripate – mierle, sturzi – și de unele mamifere mici mai ales pentru fructele sale negre. Acesta preferă solurile umede și zonele ușor umbrite. Este recomandat să fie plantat în zone aerisite, unde să își dezvolte coroana fără a fi înghesuit de alți copaci.

Un alt arbust pe care cei de la SOR îl recomandă este piracanta (Pyracantha coccinea). Din ghivece acesta poate fi plantat în orice perioadă a anului, mai puțin în lunile geroase, când pământul este înghețat. Preferă solurile uscate. Piracanta are rol decorativ, dar pentru păsări este o adevărată comoară datorită încrengăturilor sale dese și spinoase. În special vrăbiile de casă sunt cele care se ascund aici, dar piracanta reprezintă un loc de cuibărire și pentru alte specii de păsări precum măcăleandru sau mierla. Florile sale sunt albe, iar fructele sunt galbene, portocalii și roșii. Este foarte important că aceste fructe rezistă peste iarnă și sunt o sursă de hrană pentru păsările care iernează la noi – mierle, sturzi, florinți, mai rar mugurari.

Plante decorative

Iedera (Hedera helix) este o adevărată comoară pentru viețuitoarele din grădină. Aceasta are și rol de refugiu pentru păsările de talie mică, dar este și o sursă de hrană pe timp de iarnă. Fructele ei mici și negre rezistă chiar până în primăvară și fac parte din meniul mierlelor și sturzilor cântători.

Caprifoiul (Lonicerea sp) este o plantă cățărătoare apreciată de un număr mare de specii datorită beneficiilor variate pe care le oferă.

O altă plantă pe care o recomandă specialiștii de la SOR este caprifoiul. Parfumul florilor sale se răspândește în așa fel încât atrage și fluturii de noapte aflați la 500 de metri distanță. Fluturii de zi și molia colibri sunt alte insecte care iubesc caprifoiul. Biologii spun că peste 19 specii de insecte se hrănesc cu nectarul florilor de caprifoi și, mai mult, pentru 10 dintre ele acest nectar este singura hrană. Frunzele sale sunt consumate de mai multe specii de omizi care ajung în meniul păsărilor. Mierlele, sturzii, cintezele, mugurarii se hrănesc cu fructele sale roșii. Mai mult decât atât, mierlele folosesc foliajul dens al caprifoiului pentru a-și construi cuibul.

Floarea-soarelui (Helianthus annus) este de asemenea o plantă care nu ar trebui să lipsească din grădina dumneavoastră. În afară de faptul că nectarul său atrage foarte multe insecte, uneori chiar și fluturi, semințele de floarea-soarelui reprezintă hrană pentru foarte multe specii de păsări. Și avem câteva exemple: pițigoi, florinți, botgroși, scatii.

Pe lângă faptul că va atrage o multitudine de bondari, albine și fluturi în grădina dvs., echinacea este o plantă îndrăgită și de păsări. Este recomandat ca după uscare florile sale veștejite să nu fie îndepărtate pentru că semințele lor fac parte din meniul sticleților.

Alte plante ale căror fructe sunt consumate de păsări sunt măceșul, tisa, porumbarul, drăcila.

Tăierile se realizează iarna târziu. Dacă se taie florile sau fructele se elimină și beneficiile aduse viețuitoarelor. Nu trebuie tăiate ramurile pe care au fost construite cuiburi și nici cele din jurul lor. Se evită folosirea insecticidelor pentru că acestea decimează insectele și astfel dispare sursa de hrană a păsărilor.

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Mediu

Transformă-ți grădina într-un paradis pentru păsări

Imaginea, oricât de frumoasă ar fi, dacă nu este însoțită de sunet nu pare vie. Nu transmite aceeași emoție. Doar încercați să vă închipuiți o grădină superbă, cu arbori, mii de flori și verdeață, dar în care este liniște deplină. Acum adăugați acestei imagini sunetul unei mierle sau ciripitul unor vrăbiuțe. Da!! Parcă peisajul se reîntregește. Specialiștii de la Societatea Ornitologică Română spun că ne putem transforma grădina într-un paradis pentru păsări. Și pentru a face asta ai nevoie doar de patru lucruri: apă, hrană, vegetație și locuri pentru adăpostit și reproducere. Vorbim în numărul acesta despre apă și hrană.

Apă

Dacă vei amenaja o adăpătoare în grădină, cu siguranță păsările vor veni să bea apă și să se îmbăieze. Și nici măcar nu ai nevoie de ceva sofisticat, este suficientă o farfurie mare de ghiveci. Aceasta poate fi fixată de tufișuri, copaci sau pervaz. Adăpătoarea poate fi pusă și direct pe sol. Dacă alegeți să o lăsați pe pământ, specialiștii de la Societatea Ornitologică Română vă recomandă să puneți adăpătoarea în imediata apropiere a unor tufișuri, copaci sau vegetație abundentă. După îmbăiere, din cauza penajului ud păsările sunt vulnerabile și au nevoie de un refugiu apropiat în cazul în care apare un prădător. O altă recomandare este ca împrejurul adăpătorii iarba să fie cosită. Astfel păsările au mai multă vizibilitate și se pot retrage în timp util în cazul unui atac.

Adăpătoarea, spun specialiștii SOR, trebuie să permită îmbăierea unei păsări de talia mierlei, deci diametrul ar trebui să fie de minimum 30-40 cm, iar adâncimea de 5-10 cm. Nu se recomandă adăpători cu adâncime mai mare pentru că se pot îneca păsările.Chiar și în această adăpătoare cu adâncimea de 10 cm este recomandat să se pună niște crenguțe sau pietre plate.

Adăpătoarea trebuie alimentată constant. Iarna trebuie pusă apă călduță (nu foarte caldă sau fierbinte), iar pe fundul ei se poate pune o piatră încălzită în prealabil.

Hrană

În anotimpurile calde păsările găsesc suficiente resurse de hrană în natură, însă iarna hrana devine o problemă pentru păsările care rămân în țară. Este cu atât mai solicitant cu cât temperaturile scăzute forțează păsările să consume și mai multă energie. Cele mai dificile luni sunt noiembrie-aprilie când, spun specialiștii SOR, este vitală amplasarea hrănitorilor. Acestea sunt de mai multe feluri, și anume:

  • tip căsuță. Aceasta este fixată pe un suport înfipt în sol și are toate laturile deschise. Poate fi amplasată într-un spațiu mai mare, cu vegetație mai înaltă (tufe sau copaci);
  • tip tavă. Acestea pot fi folosite în special de cei care locuiesc la bloc și se amplasează pe pervaz sau balcon;
  • hrănitorile suspendate pot fi realizate din materiale noi sau reciclate și pot fi fixate pe trunchiul copacilor sau al pereților. Se pot improviza hrănitori din recipiente din plastic, cutii de lapte sau de conserve.

Se pot face hrănitori și din dovleac ornamental uscat. Coaja lignificată are o durată de viață mare. Hrănitorile pentru pițigoi pot arăta diferit. Așa-numitele bile de pițigoi se pun într-o plasă și se suspendă în copaci.

Pentru a ne asigura că hrana nu este consumată de porumbei putem amplasa hrănitori cu cel puțin un perete format din plasă de sârmă. Orificiile plasei trebuie să fie suficient de mici încât să nu curgă semințele.

Important de reținut! Hrănitorile trebuie să fie inaccesibile pisicilor și să se afle la 3-4 metri de un pom sau o tufă în care păsările să se retragă la nevoie. Alimentarea acestor hrănitori se face doar în perioada menționată, noiembrie-aprilie, în funcție și de condițiile climatice La sfârșitul iernii, începutul primăverii apar primele insecte, iar resursele de hrană pentru păsări cresc. Dacă se continuă aprovizionarea cu semințe a hrănitorilor, păsările care au cuibărit își vor hrăni puii cu semințele din hrănitori. Inițial, sistemul digestiv al puilor nu este suficient dezvoltat pentru a digera semințele, iar dacă se întâmplă acest lucru șansele lor de viață scad. De aceea trebuie hrăniți cu insecte.

Tipuri de hrană recomandate:

  • semințe uleioase de floarea-soarelui, dovleac, in, cânepă, miez de nuci sau alune. Acestea trebuie să fie crude;
  • hrană vegetală, mai exact legume fierte sau fructe (mere, pere etc.);
  • grăsimea animală precum osânza sau slănina crudă;
  • bilele pentru pițigoi sunt practic un amestec de untură cu semințe uleioase.

Nu hrăniți păsările cu:

  • alimente sărate sau condimentate precum semințe sărate, prăjite, slănină condimentată, afumată etc.;
  • alimente procesate;
  • pâine;
  • paste și orez;
  • cereale (grâu, ovăz, tărâțe) sau porumb.

În numărul următor al revistei vom vorbi despre plantele pe care trebuie să le plantați pentru a vă transforma grădina într-un paradis al păsărilor.

Laura ZMARANDA

Histomonoza sau boala capului negru, la păsări

Histomonoza sau histomoniaza este o boală infecto-parazitară care afectează, în principal, curcile, dar și păunii, fazanii și găinile.

Forma acută a bolii este asociată cu diareea galbenă „ca sulful“ și este fatală. Câteodată apare cianoza capului, de unde și denumirea de boala capului negru. Caracteristic acesteia este apariția de leziuni cazeo-necrotice în cecum și ficat.

Infestarea

Agentul patogen este un protozoar flagelat: Histomonas meleagridis, care se transmite prin ouăle nematodului Heterakis gallinarum, care sunt foarte rezistente în mediul exterior.

În cecum histomonadele se replică cauzând o necroză severă, iar pe calea sângelui ajung în ficat. Ouăle embrionate de Heterakis care conțin histomonade sunt ingerate de râme, care le transportă în mediu.

Transmiterea bolii se face pe cale orală, direct sau prin cloacă, în momentul defecării, particular curcilor, când poate avea loc un transfer de protozoare.

Semnele bolii

Perioada de incubație este de 7-10 zile. Devreme apare o diaree galbenă sulfuroasă. Din a douăsprezecea zi curcile sunt toate slăbite, iar capul acestora poate fi roșu sau negricios. Evoluția poate fi mortală începând din a 14-a zi, cu vârful în a 17-a zi, fapt ce persistă până la sfârșitul celei de-a 4-a săptămâni post infestare.

Apar complicații respiratorii secundare și scăderea dramatică în greutate. Leziunile hepatice tipice apar între a 9-a și a 10-a zi post infestație și pot fi variabile ca mărime (de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri în diametru).

Diagnosticul se bazează pe datele epidemiologice și semnele clinice. Necropsia relevă leziunile cecale uni sau bilaterale, asociate cu leziunile hepatice care sunt specifice bolii.

Tratament

Când vine vorba de tratament trebuie ținut cont de faptul că derivații de nitrinidazol (dimetridazol, metronidazol, ipronidazol, ronidazol etc.) apar mult mai activi decât nitrofurani (nifursol).

La păuni, fazani, potârnichi și curci prevenția histomonozei se va face lunar, toată viața, 4-5 zile/lună cu ENTEROGUARD M pulbere (5 g/1 kg de uruială) sau ROMETRONIDAZOL pulbere (1,5 g/10 kg greutate vie/zi, în uruială). De asemenea, deparazitarea internă trimestrială se va realiza cu ROMBENDAZOL F (1 cpr/1 kg greutate vie/zi, timp de 2 zile) sau ROMOXIBENDAZOL (1 comprimat sau 1 g/10 kg greutate vie/zi).

rometronidazol plic Romvac

Se recomandă tratamentul cu METRONIDAZOL, în caz că boala clinic manifestă ține 7-10 zile.

Se administrează în apă hepatoprotectoare BEDGEN sau/și HEPATOPROTECT asociate cu VITA B COMPLEX (1-1,5 ml/litru de apă/zi, timp de 10 zile).

Se va acorda o atenție maximă profilaxiei cu respectarea normelor de biosecuritate în sensul că: nu se vor crește împreună puii de găină cu cei de curcă și nici tineretul cu curcile bătrâne. Se va păstra așternutul uscat pentru a reduce contaminarea prin cloacă. Se vor face dezinfecții profilactice curative cu DECONTAMINOL/ PURSEPT/CATIOROM.

De asemenea, trebuie realizată și acțiunea de combatere a muștelor, tânțarilor, păduchilor, ploșnițelor și puricilor cu ROMPARASECT sau TETRACIP.

Dr. Cătălin TUDORAN, șef Laborator de Diagnostic, Romvac

Bolile hepatice la păsări

Ficatul la păsări este implicat în aproape toate procesele vitale ale organismului şi, implicit, în evoluţia a numeroase boli.

Bolile hepatice (BH) la păsări sunt cele mai frecvente fie ca entitate separată, fie ca parte din alte boli sistemice.

Tipuri

Bolile hepatice pot fi încadrate în 5 categori:

  • Infecţioase – adenovirus, reovirus, herpesvirus s.a.; chlamidia, bacilul TBC, paraziţi, atoxoplasmoza etc.
  • Metabolice – lipidoza hepatică este cea mai întâlnită: inactivitatea, excesul de calorii consumate şi raţii alimentare dezechilibrate.
  • Toxice – aflatoxicoza este cea mai frecventă şi gravă hepato-toxină naturală; iatropatiile (foarte frecvente şi constau în greșelile de medicaţie).
  • Neoplazice – adenocarcinomul hepatic este cel mai comun neoplasm asociat, în general, cu herpesvirusul.
  • Degenerative – fibroza cronică hepatică este sechela (urmarea) tuturor bolilor hepatice cronice.

Diagnosticul bolilor hepatice

În general, diagnosticul se stabileşte prin evaluarea biochimică a sângelui: enzimele hepatice (AST, GGT etc.), proteina, glucoza, acidul biliar etc.; şi hematologică sau biopsii hepatice, ecografie etc.

Tratamentul constă în echilibrarea dietei alimentare şi adminis­trarea de furaje salubre d.p.d.v. micotoxicologic.

Hepaprotect Romvac

Se poate administra periodic: HEPATOPROTECT (pulbere hidrosolubilă cu metionină, tiamină/vitamina B1 şi glucoză) asociat cu VITA B COMPLEX, inclusiv în cazul apariţiei şi evoluţiei Sindromului Ficatului Gras la broileri sau/şi găini ouătoare.

Vita B Complex Romvac

În furajul combinat, se recomandă adăugarea de ROMZEOFORT (pulbere cu zeoliţi cu efecte absorbante).

La porumbei, se recomandă CARNICOL (comprimate cu carnitină şi polivitamine), BEDGEN, FITOLIV, MYCOLIV etc.

Dr. Cătălin TUDORAN, Laboratorul de Diagnostic Romvac

Cele mai frecvente afecțiuni ale păsărilor în sezonul cald

De regulă, la începutul sezonului cald, ne confruntăm cu factori meteorologici de intensitate mare, cum sunt precipitațiile abundente, care generează îmbolnăvirea păsărilor și, automat, scăderea producțiilor zootehnice.

Prin urmare, umiditatea excesivă afectează sănătatea animalelor (mamifere și păsări), ca și consumul furajelor verzi umede, ambele putând provoca diferite tulburări digestive, cu toate consecințele care decurg de aici.

În al doilea rând, umiditatea ridicată în mediul extern, asociată cu vânt sau cu alte fenomene meteorologice, asigură condiții favorabile pentru dezvoltarea unor microorganisme, a unor paraziți sau a gazdelor intermediare pentru unii dintre aceștia (melci, râme, coleoptere etc.). Bolile care apar la păsări (găini, curci, bibilici, prepelițe, palmipede, porumbei) mai frecvent în această perioadă sunt bolile parazitare, determinate de paraziți interni: coccidiozele – produse de paraziți aparte care nu se văd cu ochiul liber și se dezvoltă intracelular în epiteliile aparatului digestiv, în ficat sau rinichi. Boala evoluează frecvent la puii cu vârste cuprinse între 14-90 de zile și se manifestă prin abatere, lipsa poftei de mâncare. Puii beau multă apă, prezintă diaree alb-văroasă și sangvinolentă. Mortalitatea poate fi până la 100% din efectiv.

Prevenția și tratamentul coccidiozelor se face cu SULFACOCCIROM în asociație cu Vitamina K3.

Singamoza (viermele roșu al gâtului) este o parazitoză care afectează galinaceele, provocată de un vierme care se localizează în trahee și se manifestă prin respirație zgomotoasă, cu gâtul întins, ciocul întredeschis, plin cu mucus, înghițiri repetate, accese de sufocare, inapetență și mortalitate ridicată.

Ascaridiozele sunt boli parazitare determinate de helminți care se localizează în aparatul digestiv. Această parazitoză produce îmbolnăviri la tineret, caracterizate prin apetit capricios, abatere, diaree, parezia aripilor uneori cu mortalități. La puicuțe și la găinile adulte se întâlnește diminuarea producției de ouă.

Cestodozele sunt boli parazitare determinate de viermi lați (tenii).

Pericolul reprezentat de paraziții externi

Căpușele se hrănesc cu sânge și, odată cu înțepătura, le pot transmite păsărilor boli de natură bacteriană sau virală, dar în același timp le provoacă anemie sau chiar toxicoză.

Păduchii malofagi sunt paraziți care neliniștesc păsările. Acestea ajung să se ciugulească în permanență, provocându-și răni. Astfel apar picajul (ciugulirea penelor, ingerarea ouălor) și canibalismul (ciugulirea pielii, în special la nivelul cloacei).

Prevenirea afecțiunilor

Pentru prevenirea acestor afecțiuni recomandăm o deparazitare suplimentară a păsărilor, în această perioadă, cu ROMBENDAZOL F, pentru deparazitarea internă; cu ROMPARATOX (pulbere) pentru deparazitarea externă. Pentru porumbei se va folosi ENDECTOCID, un produs special formulat atât pentru combaterea paraziților externi (căpușe, păduchi), cât și a unor paraziți interni.

Menținerea igienei în adăposturi este necesară și se realizează cu DECONTAMINOL pentru distrugerea microbilor și cu ROMPARASECT 5%, pentru distrugerea paraziților.

Rația de hrană se va suplimenta cu vitamine sau premixuri proteino-vitamino-minerale: COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL ROMVAC 3, ROMSTARTER 9+1 A, OVOPLUS, CAVITROM, ROMZEOFORT etc.

Prin urmare, este necesar să se folosească padocuri sau tabere de vară fără umiditate, iar găinile adulte trebuie să fie separate de pui și tineret. De asemenea, găinile și curcile nu trebuie cazate împreună, din cauza posibilități transmiterii unor agenți patogeni între aceste specii.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Complex polivitaminic buvalic Romvac3 suspenie

Sulfacoccirom Romvac

Rombendazol Romvac

Vitamina K3 Romvac

Concursul Național de Nutriție Animală la USAMV Iași

În data de 26 aprilie 2018, BIOMIN România, a organizat sub egida Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Sișești“, a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași, a Facultății de Zootehnie din cadrul U.S.A.M.V. Iași, și a Societății Române de Zootehnie, în colaborare cu marile companii: Agricola Internațional Bacău, Avi-Top Iași, Avicola Focșani și TCE 3 Brazi, a V-a ediție a „Concursului Național de Nutriție Animală“, unde au fost 153 de înscriși.

Tema principală: nutriția și alimentația animală, la pasări și la suine

IMG 1811

Concursul a fost axat pe probleme de nutriție și alimentație a animalelor de fermă, fiind organizat pentru studenții din centrele universitare de profil din țară și a fost creat pentru dezvoltarea cunoștințelor studenților și pentru aplicarea lor în cadrul unui concurs anual: „Scopul acestui concurs, la momentul 2013 când am lansat acest proiect, care aparține în totalitate Biomin România, ne-am pus și noi întrebarea de ce CNNA, și nu un simpozion de prezentare firmă și produse? Deoarece ne-am propus să punem umărul la promovarea viitoarei generații de specialiști ai agriculturii zootehnicizate din România. Iar, cel mai potrivit ni s-a părut să promovăm viitorii specialiști încă de pe băncile facultății, dând șansa studenților să-și verifice cunoștințele în condiții de concurs, participând la o manifestare științifică de acest gen, în fața profesorilor și a specialiștilor prezenți la acest concurs de nutriție animală în comisii sau ca invitați. Bibliografia de concurs s-a axat mai mult decât în alți ani, pe nutriția și alimentația animală, atât la pasări cât și la suine. Subiectele de concurs au fost în așa fel concepute, încât să atingă principalele puncte ale alimentației și nutriției, prin prisma cunoașterii produselor promovate de Biomin pe piața românească, din categoria de Premixuri (o linie nouă de produse numită Profi Line, adaptată la orice cerere din fermă), dar și de Aditivii Furajeri aflați la a 5-a generație (cum ar fi produsele Mycofix, Poultry Star, Biotronic sau Biozym ). Astfel, avem și noi ocazia de a promova produsele biomin în 90% din fermele din țară. Studiul statistic a relevat faptul că 20% din absolvenții facultăților de profil ajung să lucreze în producție, în ferme, fiind în cele din urmă factori de decizie sau conducători de unități zootehnice. Anul acesta s-au înscris mai mulți studenți, iar interesul acestora a fost mai mare comparativ cu anii anteriori. În alți ani a fost mai greu cu înscrierea. De exemplu, la Timișoara s-a făcut o preselecție a studenților pentru a avea acceptul participării la concurs. De asemenea am mers mai mult pe calitate decât pe cantitate“, ca să spunem așa. Ca sfat le recomand „Să învețe!“, deoarece o fac pentru dezvoltarea lor personală, având mai multe șanse la încadrarea în producție la finalul facultății. De asemenea au șansa de a lucra în țară, și nu în afară, în ferme foarte bune, cu condiții de lucru bune“, a precizat  dr. ing. Radu Marti, general manager BIOMIN România SRL.

Premii în valoare de 3.800 euro

IMG 1815

Concursul Național de Nutriție Animală 2018, ediția a V-a, de la Iași, are participare internațională, participând pe lângă centrele universitare de profil din țară, Universitatea Agrară de Stat din Moldova din Chișinău, Republica Moldova, Universitatea Agrară de Stat din Odessa, Ucraina și Universitatea de Stat din Cernăuți, Ucraina.

În cadrul concursului s-au acordat premii în valoare de 3.800 euro, după cum urmează:
Premiul 1 = Matei Andrei Cristian (USAMV Iași) = 30 puncte = 1.500 Euro
Premiul 2 = Rus Mihaela (USAMVB Timișoara) = 26 puncte = 1.000 Euro
Premiul 3 = Bacusca Fabian (USAMV Iași) = 26 puncte = 700 Euro

Mențiune 1 = Mirutoi Catalina (USAMV Iași) = 25 puncte = 100 Euro
Mențiune 2 = Hazapariu Stefan Razvan (USAMV Iași) = 25 puncte = 100 Euro
Mențiune 3 = Miloserdova Irina (UAS Chișinău) = 25 puncte = 100 Euro
Mențiune 4 = Curmei Sonia Ana Maria (USAMVB Timișoara) = 24 puncte = 100 Euro
Mențiune 5 = Ionica Claudiu Nicușor (USAMV Cluj Napoca) = 24 puncte = 100 Euro

Mențiune Specială 1 = Patrascan Simona (USAMV București) = 200 Lei
Mențiune Specială 2 = Valu Catalin (Valahia Târgoviște) = 200 Lei
Mențiune Specială 3 = Pinteak Dragos (UAS Odessa) = 200 Lei
Mențiune Specială 4 = Dzhuravets Yulia (UAS Cernăuți) = 200 Lei
Mențiune Specială 5 = Simionescu Radu (ULBS Sibiu) = 200 Lei

Beatrice Alexandra MODIGA

Controlul microorganismelor prezente în ouăle păsărilor

Atȃt ȋn ouăle păsărilor domestice, cȃt și ȋn ale celor sălbatice se pot ȋntȃlni diverse microorganisme ce apar ca urmare a infecțiilor din cursul formării oului, a infecțiilor oviductului sau/și contaminării cojii oului, ȋnainte și/sau după ouat, cu materii fecale infectate. Infecțiile cauzate de materiile fecale penetrează coaja oului ȋn cursul pasajului oului, prin cloacă sau după ce oul a fost depus în cuib.

Paleta de microorganisme ce se poate găsi ȋn ou este largă: virusuri (tabelul nr. 1), bacterii (tabelul nr. 2), micoplasme (tabelul nr. 3), chlamydia (tabelul nr. 4) și fungi (tabelul nr. 5), care pot conduce la moarte embrionară sau la moartea prematură a puilor.

Tabelul nr. 1 – Virusuri prezente în ou

tabel 1

Tabelul nr. 2 – Bacterii prezente în ou

tabel 2

Tabelul nr. 3 – Mycoplasme prezente în ou

tabel 3

Tabelul nr. 4 – Chlamydii prezente în ou

tabel 4

Tabelul nr. 5 – Fungi prezenți în ou

tabel 5

Controlul acestor microorganisme se poate realiza prin dezinfecții profilactice ale volierelor (cu DECONTAMINOL, CATIOROM, PURSEPT etc.) și prin evaluarea stării de sănătate a părinților efectuată prin examen de laborator, ȋnainte de sezonul de ouat.

În cazul infecțiilor bacteriene patogene decelate după examene de laborator se vor administra antibiotice cu spectru larg și efect sistemic, inclusiv micoplasmocid conform antibiogramei (FOSFOTILROM, ENROFLOXAROM, DOXIROM, AVIANPROTECT TEN), care se pot regăsi la nivelul ovarului, respectiv oului ȋn concentrații terapeutice.

Pentru controlul bolilor produse de virusuri, se poate administra antiviralul din plante ANTI-AI (1-2 ml/litru de apă, dimineața și seara, timp de 5 zile), urmat de imunostimulatorul natural IMMUNO PLUS (1-2 ml/litru de apă/zi, 3-4 zile).

Recomandările medicului veterinar

Ȋn concluzie: la debutul și în timpul sezonului de ouat, păsările reproducătoare trebuie să fie ȋn cea mai bună stare de sănătate pentru ca progenii lor să se dezvolte armonios și să fie apți de performanță.

Ȋn cazul apariției unor afecțiuni patologice la puii tineri, pȃnă la efectuarea unor analize de laborator, puii pot fi tratați individual cu ENROFLOXAROM comprimate sau AVIANPROTECT TEN de la vârstă fragedă sau vor fi tratați părinții cu doze mărite de FOSFOTILROM, ENROFLOXAROM etc.

Ȋncepȃnd cu vȃrsta de 10-15 zile, dacă apar probleme de sănătate, se poate administra individual ENTEROGUARD (1/4-1/2 comprimate/zi, 2-3 zile) sau ENTEROTRAT (antidiareic natural, 0,2-0,3 ml/zi, 2-3 zile) asociat cu polivitamine (COMPLEX POLIVITAMINIC BUVA­BIL, NUTRI VITA-MIN-AMINO etc.).

Puii vor fi hidratați oral sau pe cale subcutanată cu lichide electrolitice (spre exemplu PERFUZOL, preparat steril administrat oral/injectabil subcutanat, care conține vitamine, glucoză, electroliți sau chiar banalul SER FIZIOLOGIC, 1-3 zile, după caz).

Dr. Cătălin TUDORAN Romvac Company SA

„Producătorii români sabotați prin spionaj economic“

Cred că ideea enunțată în titlu nu vă este necunoscută și nici nu vă surprinde. De data aceasta, cel care spune că România și-a pierdut dreptul de a mai produce hrană pentru locuitorii ei este un crescător de păsări pentru carne de la marginea orașului Bragadiru. Nicolae Ursu este un fost campion național la box, care la finalul carierei de pugilist și-a folosit toată forța pentru a pune în mișcare câteva afaceri în zootehnie. A aflat astfel că lupta în ringul afacerilor este la fel de dură ca cea purtată într-o repriză de box, cu diferența că aici nu există un arbitru corect și că fairplay-ul din partea competitorului, ei, bine,... nu există.

Afacerea cu porci a picat într-o noapte

Pentru Nicolae Ursu, interacțiunea cu agricultura și cu afacerile care o susțin a început destul de devreme. Își amintește că avea doar 19 ani când tatăl său i-a cumpărat 20 de porci și i-a spus să transforme acest început într-un business. Și așa a făcut. A folosit tenacitatea dobândită în timpul antrenamentelor de box și cunoștințele pe care le avea prin prisma muncii într-un FNC și a pus pe picioare o afacere unică în România la aceea vreme. A înființat primul abator privat din țară și o fabrică de mezeluri.

„Acest abator era unic în România, iar proiectul său era inspirat după un model elvețian. Implementasem o linie tehnologică germană, cu ajutorul căreia se sacrificau cca 500 de porci pe zi. Era o afacere extraordinară. A picat însă într-o singură noapte, după ce subvențiile au fost ridicate și s-a dat liber la vamă. De atunci a început să vină în România carne subvenționată din UE și din momentul ăla am mai tăiat doar 8 porci în 10 luni. Atunci s-a terminat cu porcul românesc. Mai târziu, am înțeles că țara noastră nu putea să intre în UE cu efectivele mari de porci pe care le avea. România era printre cei mai mari exportatori de porci din Europa de Est.“

A fost un knock-out serios, însă s-a ridicat și a luat-o de la început. Cu o afacere de pe urma căreia nu te îmbogățești, dar nu ieși în pierdere.

De la capăt, dar cu păsări de carne

Nicolae Ursu crescator de pasari

În curtea restrânsă din Bragadiru a construit câteva hale de creștere a păsărilor pentru carne și spune că cel care l-a susținut în acest proiect a fost inginerul Florin Pricop, un prieten foarte apropiat al său.

Astăzi totul funcționează pe principiul circuitului închis. Are propriul incubator, cu o capacitate de aproximativ 4000 de ouă, o matcă de reproducție, hale pentru pui și pentru tineretul de creștere și o mică moară folosită pentru realizarea furajelor pentru păsări. Totul se încheie cu valorificarea directă către clienți. Pentru a evita pierderile prin mortalitate, dl Ursu spune că și-a luat măsuri de precauție prin montarea în hale a unui sistem de încălzire la podea. Astfel, nu există umiditate la sol și implicit și incidența bolilor este mai mică. Păsările crescute de el, spune crescătorul din Bragadiru, sunt apreciate și pentru faptul că au aspectul unor găini de curte.

„Inginerul Florin Pricop a realizat pentru mine o metisare care are pe fond 12 rase. Păsările rezultate din acest proces seamănă foarte mult cu găinile de curte. Cocoșii, spre exemplu, ajung la o greutate de 6 kg, deci peste medie. Am avut și cocoși de 8 kg, pentru că ulterior am mai făcut infuzii și cu alte rase grele. O altă rasă pe care o cresc are la origine Cornish, iar caracteristica definitorie care o departajează de alte găini de carne este că nu ologește. În cazul altor rase acest lucru se întâmplă după 3-4 luni de viață și niciun fel de vitamine nu le ajută. În plus, această rasă depășește cu vreo două kilograme exemplarele din rasa Rock.“

Supermarketul, „binele“ venit din afară

Numărul de pui scoși la incubator este adaptat de fiecare dată la cererea existentă pentru că, spune crescătorul din Bragadiru, „în afaceri este bine să fii maleabil.“

Așadar, flexibilitatea este cheia succesului, iar când ai o afacere mică este bine să nu fi nevoit să valorifici imediat producția. Puii, spre exemplu, îi poți ține fără probleme. Dacă nu îi vinzi zburați, îi poți vinde mai târziu pentru carne. În cazul crescătorilor de păsări impedimentele sunt altele, potrivit dlui Ursu. „Se pare că problemele sunt foarte grave și asta pentru că în România se face spionaj economic. Și nu spun eu asta, ci oameni calificați. Am lucrat o viață la FNC Sabaru și pe atunci rar se auzea de boli la păsări. Se mai descoperea când și când o boală gen bursită, cocidioză sau o salmonella, dar nicidecum nu existau atât de multe boli la păsări. Astăzi există o serie de virusuri, cu tulpini evoluate, pentru care trebuie să aplici o schemă complexă de tratamente. După părerea mea, aceste virusuri sunt arme biologice făcute în laborator cu scopul de a distruge definitiv producătorii români și de a ne determina să cumpărăm tot de la supermarket, «binele» ăsta veniți de afară. Românii nu au voie să fie producători“.

Se va confirma această teorie? Poate. Între timp, producătorii români rămân pe metereze. Iar Nicolae Ursu este unul dintre ei. Deocamdată este fericit cu faptul că munca sa este apreciată și că nu duce lipsă de clienți. Este conștient însă că „din muncă nu se îmbogățește nimeni.“

Laura ZMARANDA

Drept la replică pentru natură

Permiteți-mi să încep anul 2018 cu o confesiune. Sunt îndrăgostită iremediabil de natură. Și sper că și voi. Pentru că în asta stă șansa de a proteja ultimele bastioane ale sălbăticiei. Prin interviul de față natura primește dreptul la replică. Ovidiu Neculai Bufnilă, purtător de cuvânt al Societății Ornitologice Române ne-a vorbit despre proiectele anului 2018. Îmi ridic pălăria în fața muncii oamenilor care pledează pentru protecția păsărilor.

„Constituții“ pentru ariile protejate

— Ce priorități are Societatea Ornitologică pentru anul 2018?

— Primele două mari priorități sunt planurile de management pentru ariile naturale protejate care se află în custodia noastră și care sunt deja implicate în proiecte europene. Realizăm „constituțiile“ pentru aceste arii. Biologii identifică măsurile de conservare necesare pentru tot ce mișcă în aceste arii, de la plante la păsări, amfibieni, reptile și mamifere și apoi le discutăm cu factorii implicați. Este vorba de armo­nizarea protecției naturii cu dezvoltarea propusă de comunitățile locale, ne dorim ca natura să fie protejată în timp ce oamenii prosperă. Fie că vorbim de agricultori, de piscicultori, vânători sau autorități locale, specialiștii SOR vor avea discuții cu toți aceștia. Iar acest lucru va umple agenda pentru câteva sute de biologi cu ore de teren, concluzii, dezbateri. Vor urma seminare, tabere pentru copii, vor fi acțiuni pentru toți angajații.

Bugariu s

Școli prietenoase cu natura

— Știu că sunteți implicați și în proiecte care au o componentă extrem de importantă, și anume educarea copiilor.

— Legat de cei mici, continuăm două proiecte destinate lor. Primul este Școli Prietenoase cu Natura, program în care avem de la an la an tot mai multe școli, grădinițe și palate ale copiilor. În cadrul lui, realizăm și monitorizarea primăverii, prin programul Spring Alive, când cei mici ne semnalează sosirea a cinci specii de păsări în România: barza albă, rândunica, drepneaua neagră, cucul și prigoria. Un alt proiect permanent care li se adresează lor, dar și celor care sunt la început de drum în pro­tecția naturii și a păsărilor este Expediția Națională SOR. Peste 120 de persoane merg anual alături de specialiștii SOR în Delta Dunării, pentru a învăța ce specii de păsări sunt aici, dar și pentru o adevărată școală de biologie. Participanții au ocazia să vină și să învețe tainele Deltei de la biologii SOR prin tot felul de activități: de la plimbări pe canale la observațiile unor păsări precum codalbii.

România prinde aripi

fLORIN chirila

— Proiectele anterioare vor avea continuitate și anul acesta?

— Proiectul „România Prinde Aripi“, pe care l-am extins plecând de la București, devine ușor-ușor tradiție. Amplasăm hrănitori de iarnă pentru păsări, cuiburi artificiale și panouri informative în orașele din România. Am ajuns deja la un număr de 14 orașe, dar căutăm finanțare și pentru altele, am vrea să fim prezenți în toate parcurile din orașele reședințe de județ. Măcar aici. În același timp, instruim proprietarii de grădini cum să le amenajeze pentru a fi mai prietenoase cu natura, de la arici la păsările sălbatice. Nu am uitat nici de prima aplicație mobilă destinată păsărilor. „Uite Barza“ va intra în al doilea an, iar cu sprijinul Enel vom face un nou recensământ al berzelor albe. Alături de voluntari vom reuși să monitorizăm cele mai cunoscute păsări din România, astfel încât să le putem proteja mult mai eficient. Nu e ușor, dar ne-am asumat și misiunea de a schimba mentalități, de a educa. De aceea pagina de Facebook și site-ul SOR rămân un punct de educație. Vrem ca lumea să știe că bufnițele nu aduc ghinion și nu ucid pe nimeni, iar cei care iau un pui de pasăre acasă trebuie să conștientizeze că nu fac bine, ci îi fac un rău. Nu avem un centru de reabilitare a păsărilor sălbatice rănite, dar le vom oferi mereu consultanță celor care au găsit o pasăre cu probleme și care vor să o ajute.

bUGARIU

„Din toate activitățile de mai sus, la un moment dat apar și aspecte pe care ni le dorim tot mai des: descoperirea unor noi specii de păsări pentru fauna României, plante care se credeau pierdute sau a unor specii noi. Cât timp vom fi pe teren, vom lucra și sperăm să avem tot mai des întâlniri de acest gen. Iar, dacă tot vorbim de teren, vom discuta mereu și de combaterea unui flagel – braconajul. Echipele de biologi de la SOR vor raporta mereu autorităților ce se întâmplă când întâlnim braconieri, vom arăta aceste cazuri opiniei publice. Fie că discutăm de pițigoi confundați cu ciocârliile, fie că discutăm de sticleți capturați pentru colivii, SOR va combate aceste practici“ – Ovidiu Neculai Bufnilă

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Mediu

Micotoxicozele la păsări

Micotoxicozele se referă la toate bolile cauzate de efectul toxinelor produse de mucegaiuri (miceți). Micotoxicozele evoluează în general, subclinic și pot fi dificil de diagnosticat; apar peste tot în lume, indiferent de climat, dar în special în zonele (sau anotimpurile) cu temperaturi și umiditate crescute sau în zonele unde cerealele au un conținut mare de apă la recoltare.

Sunt recunoscute diverse tipuri de micotoxine: aflatoxinele produse de Aspergillus flavus; fusariotoxina produsă de Fusarium spp. (provoacă leziuni orale și înmuierea cojii ouălor); ochratoxina produsă de Aspergillus ochraceus (afectează rinichii, proventricolul și pipota) și rubratoxina produsă de Penicillium rubrum (interferează metabolismul tiaminei, implicit deficiențe / carențe în vitamina B1).

Mortalitatea este variabilă, dar toate afectează starea de sănătate; sunt rezistente la inactivarea prin caldură.

Cele mai sensibile specii sunt rața, curca, gâsca, fazanul și puii de găină.

Păsările se infectează prin ingestia de cereale contaminate cu spori patogeni, inclusiv pe cale aerogenă.

Umiditatea crescută a cerealelor, prezența insectelor dăunătoare și a condițiilor necorespunzătoare de stocare a furajelor sunt factori favorizanți ai apariției micotoxinelor.

Sporii miceților din furaje și micotoxinele sunt foarte rezistente, mărind, printre altele, susceptibilitatea la bolile bacteriene.

Aflatoxinele inhibă sinteza și transportul lipidelor în ficat, fiind implicate în apariția Sindromului ficatului gras, având inclusiv efect carcinogenic.

Tabloul clinic variază în funcție de speciile afectate de tipul micotoxinei, doza ingerată și perioada de expunere: diareea, paralizia sau / și incoordonarea, reducerea ingestiei, greutății corporale și a ouatului / eclozionabilității, paliditatea crestelor, barbițelor și măduvei osoase.

Modificările anatomopatologice sunt: leziuni ale mucoaselor, peteșii și hemoragii în diverse țesuturi; ficatul și rinichii măriți în volum, cu aspect slăninos, hidropericard, enterite grave, regresia bursei lui Fabricius și eroziuni ale cuticulei pipotei. 

Diagnosticul prezumtiv se bazează pe istoric, semne clinice și leziuni; identificarea și cuantificarea toxinelor în probele de furaje și, eventual, examen histopatologic.

Tratamentul constă în eliminarea surselor de micotoxine, administrarea de antifungice și absorbante de micotoxine (de exemplu, ROMZEOFORT, 1 kg / 10 kg furaj), vitamine solubile și seleniu (ROMSELEVIT, 1 ml / litru de apă / zi) și COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL / NUTRI VITA-MIN-AMINO), hepatoprotectoare (BEDGEN sau / și HEPATOPROTECT pulbere).

Se mai poate utiliza SULFAT DE CUPRU (1 kg / tona furaj, 7 zile, bine omogenizat în furaje). 

Prevenția micotoxicozelor se face prin alegerea de materii prime de calitate, uscate și prin stocarea lor în condiții corespunzătoare.

Adăugarea de aditivi furajeri este indicată (inclusiv inhibitori de micotoxine).

Furajele care conțin făină de pește nu vor fi stocate (depozitate) mai mult de 3 săptămâni.

Peletizarea furajelor poate reduce încărcătura fungică, dar nu inhibă micotoxinele.

Se vor utiliza biocide eficace cu efect antimicotic, bactericid și virulicid în decontaminarea silozurilor și fermelor (de exemplu, DECONTAMINOL / PURSEPT / CATIOROM).

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

Trei rase de găini ornamentale pentru propria curte

În lumea satului este firesc ca în fiecare gospodărie să existe găini. Creșterea lor asigură întregii familii ouă și carne, însă de multe ori gospodarii aleg să aibă în propria curte și exemplare care să încânte ochiul, deci să aibă un penaj deosebit. Adesea, cocoșul din curte este ales cu mare atenție, tocmai pentru a avea în următoarea primăvară pui tot mai frumoși, chiar dacă de cele mai multe ori nu sunt de rasă pură. Așa s-a întâmplat ca treptat să apară în gospodării și găinile de ornament, fie ele pitice, moțate sau pur și simplu cu un penaj deosebit. Din acest motiv vă prezentăm o serie de rase pe care le puteți crește și dvs. și, poate cine știe, veţi participa și la expozițiile de profil din țară și străinătate.

Găina de porțelan sau Mii de Flori

Dezvoltată de Michael Van Gelder în anii 1890, rasa de porțelan sau mii de flori a devenit tot mai apreciată în cadrul expozițiilor și tot mai achiziționată de cei care aleg să crească păsări de curte. Găinile din această rasă au picioarele scurte și acoperite cu pene până la gheare, corpul plin și gâtul bine dezvoltat, iar coada este deschisă și stă ridicată. Un exemplar cântărește între 0.5 - 1 kg și are media de viață cuprinsă între 8 și 12 ani. În prezent se cunosc mai multe varietăți ale acestei rase, printre care găinile cu gâtul auriu, cele negre, multicolore sau mii de culori și albe.

Aparținând unei rase ornamentale, găinile depun aproximativ 3 ouă pe săptămână și pot fi hrănite cu produse din comerț, adică furaje combinate sau nu, dar trebuie ținut cont și de faptul că, în condițiile în care sunt crescute în spațiu deschis, beneficiază și de hrană din natură – insecte, semințe, iarbă etc., iar un lucru care nu trebuie să îi lipsească, ca și altor păsări de altfel, este apa.

Faptul că au picioarele scurte reprezintă un dezavantaj deoarece păsările dezvoltă acarieni mai ușor, dar greu de observat, iar iarna, dacă sunt lăsate în aer liber, penele adună noroi și/sau zăpadă, care trebuie îndepărtate deoarece pot suferi repede degerături. Un alt dezavantaj al mărimii găinilor, este faptul că poate fi o pradă ușoară pentru păsările răpitoare.

Moțata olandeză

gaina motata olandeza

Găinile moțate se regăsesc și ele tot mai des în curțile oamenilor gospodari. Una dintre aceste rase este moțata olandeză. Moțul apare atât la găini, cât și la cocoși, diferența fiind faptul că la femele este rotund, în timp ce la masculi este sub formă de umbrelă. În ceea ce privește penajul, culorile pe care le poate avea această rasă sunt variate; printre cele mai cunoscute sunt cele cu corpul negru și moțul alb sau cele albe. Ochii sunt adesea acoperiți cu pene și adesea pot rămâne blocate în locuri strâmte, tocmai pentru că au vederea blocată. Moțatele olandeze pot fi de talie standard, de 2-3 kg, sau pitice, de 600-800 grame.

În ceea ce privește ouăle, în primul an acestea sunt destul de mici și nu se recomandă să fie puse la incubat. Aceste găini nu clocesc, de aceea, dacă vreți să obțineți pui, trebuie să incubați ouăle sau să le puneți unei alte cloști, din altă rasă.

Din punctul de vedere al îngrijirii, moțatele trebuie ferite de ploaie deoarece umezeala le poate îmbolnăvi ușor, în special efectele văzându-se la nivelul ochilor și al capului deoarece moțul reține mai multă apă, de aceea el ar trebui uscat. Tot la nivelul moțului se pot ascunde și acarieni mai greu observabili, motiv pentru care se impune deparazitarea în mod regulat.

Chabo

gaina chabo 1

Una dintre cele mai apreciate rase de găini pitice este Chabo. Originare din Asia, găinile sunt albe, pestrițe sau negre, însă există și varietăți cu pene ondulate și ciufulite, care combină mai multe culori. De fapt, în japoneză chabo înseamnă pitic, iar greutatea femelelor ajunge la 400-500 g, în timp ce a cocoșului atinge maximum 600 g. În general, păsările au talia mică, pieptul bine dezvoltat, bombat înspre anterior, putând depăși extremitatea ciocului, gâtul scurt și gros, iar creasta este ridicată în permanență și are 5-6 lobi. Găinile și cocoșii au picioarele foarte scurte, aripile bine dezvoltate, cu două rânduri de pene. Cocoșii au coada abundentă, formată din pene lungi în formă de seceră și pene mai scurte, care oferă volum înspre lateral, iar găinile prezintă același penaj, însă mult mai mic și au o producția în jur de 200 ouă/an.

În ceea ce privește întreținerea, trebuie știut că nu rezistă la temperaturi scăzute, de aceea au nevoie pe timp de iarnă de adăpost cât mai călduros, cu așternut curat pentru a nu le se murdări pieptul, iar penele să nu absoarbă umezeală. Un lucru care nu trebuie să le lipsească, indiferent unde sunt crescute și de sezon, este spațiul de cocoțat.

Găinile din această rasă pot cloci, iar puii ies din ou după 20 de zile, cresc repede, iar după 14 zile sunt apți chiar să zboare.

Larissa SOFRON

Păsările, indicatorul sănătății Planetei Albastre

Pe Planeta Albastră totul este într-o ordine ierarhică incredibilă. Fiecare ființă, indiferent cât de infimă ar părea în ochii stăpânitorului absolut al pământului, are rolul ei. Este o verigă din lanțul fragil al biodiversității. Și noi, oamenii, suntem o verigă din acest lanț. Ultima și, contrar tuturor percepțiilor, nu cea mai importantă. Natura poate supraviețui fără noi. Însă noi fără natură suntem sortiți pieirii. Ca să ne salvăm trebuie să învățăm mai mult despre natură și despre necuvântătoarele ei extraordinare. Știați, spre exemplu, că păsările sunt un indicator al sănătății mediului înconjurător? Mai multe despre splendidele înaripate ale României aflăm de la Ovidiu Bufnilă, reprezentant comunicare Societatea Ornitologică Română.

„România are între 380 și 400 de specii de păsări sălbatice. Există trei categorii, și anume păsări sedentare, care nu pleacă niciodată (spre exemplu, pițigoii și vrăbiile), cuibăritoare (spre exemplu, egretele mici) și specii de pasaj precum cocorii. Speciile cuibăritoare vin în România pentru a cuibări, iar apoi pornesc în migrație spre țări mai calde. Gâsca cu gât roșu, cea mai mică și cea mai periclitată specie de gâscă sălbatică din lume, cuibărește în Siberia și parcurge 9.000 de kilometri pentru a ierna în România, în Dobrogea. Spre finalul perioadei de iernare ajunge către zona Deltei Dunării și chiar pe apele Mării Negre. Apoi se reîntoarce în Siberia. Speciile de pasaj trec în migrația lor prin România și au nevoie să găsească aici „halte“ cu apă, resurse de hrană și locuri pentru odihnă. Delta Dunării și Dobrogea sunt ideale. Păsările se opresc aici, își refac rezervele de grăsime care le asigură energie și apoi pleacă. Cât timp vom avea aceste zone naturale protejate va fi foarte bine.“ – Ovidiu Bufnilă

Vanellus vanellus reprezintă 50% din populația cuibăritoare globală și este considerată o specie vulnerabilă amenințată de pierderea habitatelor propice în favoarea agriculturii. În România specia numără între 65.000 și 130.000 de perechi.

„Când vorbim despre biodiversitate, vorbim despre un lanț trofic. Dacă dispare o verigă, cu siguranță vor dispărea și celelalte. Vă dau exemplul banal al ciorilor, păsări pe care nu mulți le îndrăgesc. Cioara este un sanitar, o pasăre omnivoră care se hrănește și cu gunoaiele din orașe. Ciorile își fac cuiburile în copaci destul de înalți. Foarte puțină lume știe că aceste cuiburi sunt folosite și de șoimi. Aceștia nu își construiesc propriile cuiburi, ci le ocupă pe cele ale ciorilor. Așa că, dacă distrugem o colonie de ciori, cu siguranță vom distruge și cel puțin unul sau două cuiburi de șoim. “

„Egreta mică este pasărea de la care a pornit adevărata mișcare de protecție a mediului și a păsărilor. În perioada anului 1900 moda impunea ca doamnele să poarte la pălărie o pană de egretă. Era singurul motiv pentru care aceste păsări erau vânate. În momentul în care femeile au decis să nu mai folosească pene naturale la pălărie, egreta mică a fost salvată de la dispariție. Mișcarea a pornit din Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Cu această pasăre a început totul.“

Potrivit SOR, populația europeană de pelican creț este estimată la un efectiv de până la 2.000 de perechi cuibăritoare. Din cauza efectivelor reduse și a degradării continue a condițiilor de cuibărit, această specie este amenințată cu dispariția.

„Biosfera Deltei Dunării este forma supremă de protejare a păsărilor sălbatice. Acolo toată viața este protejată, vânătoarea este interzisă, iar gradul de protecție este foarte mare. Cea mai mare colonie de pelicani din Europa este în Delta Dunării, în zona Roșca – Buhaiova. Doar foarte rar acolo intră biologii pentru a face studii științifice. Noi, spre exemplu, în fiecare an numărăm pelicanii din Delta Dunării alături de specialiștii Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării. Însă nu facem acest lucru mergând cu barca și intrând în colonie, ci zburând pe deasupra lor la o înălțime care să ne permite totuși să facem o fotografie pe care să putem identifica punctele albe. Fiecare punct alb este un pelican. Așa se face monitorizarea. Nu intervenim absolut deloc. În momentul în care nu intervenim și lăsăm natura să își urmeze cursul nu se pot întâmpla decât lucruri bune. Este cea mai bună metodă de conservare.“

„Să vorbim despre vulturi. Contrar a ceea ce se crede, aceștia nu vânează, ci sunt păsări necrofage. Se hrănesc cu hoituri, deci elimină boli. Sunt echipa de curățenie a naturii pentru că se hrănesc cu hoituri și astfel elimină pericolul răspândirii bolilor. Din păcate, la ora actuală, în țara noastră nu mai există nicio specie de vultur. Accidental mai apare uneori câte un exemplar. Anul trecut, spre exemplu, am avut prima oară după 83 de ani un zăgan în România. Era un pui ieșit dintr-un ou de la o grădină zoologică. După dispariția vulturilor și a dropiilor, care apar accidental în țara noastră, pelicanul creț a ajuns cea mai mare pasăre din România. Și această specie este însă periclitată. Anul trecut coloniile de pelicani creți au primit o lovitură foarte grea. Aproape 200 de păsări au murit în urma unei epidemii de gripă aviară.“

„Unele specii sunt hulite pe nedrept pentru că avem prea puține cunoștințe despre ele. Cucuveaua cuibărește în apropiere de casele oamenilor și se hrănește cu rozătoare. Ciuful de pădure – iarna își face dormitoare și se strâng cu zecile – se hrănește tot cu rozătoarele din sate și orașe. Oamenii se tem de aceste păsări și le strică de multe ori cuiburile. Cucuveaua și-a câștigat un nume rău famat din Evul Mediu. Atunci când murea cineva se organiza un priveghi și, pentru că atunci nu existau geamuri, se deschideau obloanele. Lumina de veghe atrăgea insectele și moliile. Molia mare este o delicatesă preferată de cucuvele. Deci unde erau un priveghi, o lumină și o molie apărea și o cucuvea. De aici a apărut legenda conform căreia cucuvele prevestesc ceva rău și chiar moartea cuiva.“

„Pentru protejarea biodiversității se poate face întotdeauna mai mult și totul ar trebui să pornească de la omul simplu. Situl Natura 2000 este o zonă în care biodiversitatea este conservată și în care anumite activități sunt interzise. Măsurile de conservare trebuie să se ia în acord cu toți factorii implicați, și anume custozii (fiecare zonă protejată are un custode care face un plan de management), agricultorii, societățile comerciale (cele piscicole, spre exemplu), gestionarii fondului cinegetic. Ideea este să nu se creeze un conflict. Atunci când te duci și tai o pădure vei distruge vizuini, cuiburile de pasăre, mediul pentru insecte și habitatele mamiferelor. Este o situație în care impactul antropic este extrem de puternic și de negativ. Toți trebuie să respecte planul de management care ține seama și de activitățile umane, dar și de biodiversitate.“ – Ovidiu Bufnilă

Piciorongii sunt prezenți pe cea mai mare parte a continentului european, cu excepţia zonelor nordice. Astăzi Himantopus himantopus este periclitat. În România specia numără între 1.500-6.000 de exemplare.

Stârcul cenușiu, cea mai mare specie de stârc din țara noastră, cuibărește în aproape toată Europa și se întâlnește în preajma lacurilor, râurilor, iazurilor și mlaștinilor, dar uneori și în iazurile de grădină din zonele urbane. În România specia numără între 4.500-6.000 de perechi. În trecut, declinul populațiilor a fost pus pe seama pesticidelor, care au ucis adulții, au cauzat moartea embrionilor și au făcut ca toată coaja ouălor să fie subțire și casantă.

„Deși suntem în anul 2017, ornitologia este la început în România. Deocamdată facem monitorizări pentru a ști linia de trend la foarte multe specii de păsări sălbatice. După 27 de ani putem spune că populația de pelicani comuni este în creștere. În schimb, populația de pelican creț este în declin. O dată la 10 ani facem un recensământ al berzelor albe și calculăm linia de trend nu doar în România, ci și în Europa. Suntem implicați în 17 custodii la ora actuală, ceea ce înseamnă că avem 17 arii naturale protejate în care avem grijă să nu fie luate alte măsuri decât cele de conservare a biodiversității, dar ținem cont și de comunitățile locale. Suntem implicați în proiecte de monitorizare a păsărilor din zonele umede și a terenurilor agricole pentru că acolo se înregistrează cel mai mare declin. Din păcate, și banala vrabie de casă a început să intre într-un declin ușor. Putem să ajungem la un moment dat în situația londonezilor. În Londra mai sunt la ora actuală doar trei locuri unde mai pot fi văzute vrăbiile de casă și se organizează tururi pe bani. Dacă vrei să vezi o vrabie de casă vine un ghid pe care îl plătești, te duce, vezi, faci poze și ai plecat.“– Ovidiu Bufnilă.

GALERIE FOTO

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Turism

Suceava și Bacău, în topul celor mai mari crescători de bovine și păsări

Două lucruri semnificative s-au întâmplat în zootehnia județelor Suceava, Neamț, Bacău și Vrancea: la Bacău, efectivul de păsări din 2015 este mai mare decât cel din 1990; în Vrancea, la putere ar fi creșterea suinelor, efectivul din 2015 fiind mai mare decât cel de acum 27 de ani. La acestea s-ar mai adăuga un fapt pozitiv: în Neamț a crescut, în 2015, față de 2007, numărul de ovine și de păsări, iar în Suceava, cel de ovine. Și ar mai fi un amănunt: chiar dacă numărul este la jumătate față de 1990, județul Suceava este cel mai mare crescător de bovine din țară. În rest, lucrurile se întâmplă ca peste tot în țară, cu o diminuare de 30-70% a numărului de animale față de perioada de referință 1990. Poate că nici n-ar mai trebui să facem comparație între o agricultură centralizată și una liberă. Sau cine știe?

Chiar dacă au întindere (Suceava este al doilea cel mai mare județ din România, după Timiș), populație și putere economică (cel mai mai PIB/cap de locuitor – în Bacău) diferite, cele patru județe din Subcarpații Orientali au o similitudine: relieful etajat în câmpie (est), dealuri și piemonturi, precum și munți. Exceptând Vrancea, celelalte județe au suprafață de pășune și fânețe suficientă cât să permită cel puțin dezvoltarea a două sectoare, creșterea bovinelor și a ovinelor. Ca suprafață arabilă (materie primă pentru furajare) nu sunt diferențe extrem de mari între zone, deci baza cerealieră ar fi cât de cât apropiată. Cu toate acestea, veți vedea, sunt evoluții diferite de la județ la județ și de la specie la specie.

Suceava – cel mai puternic județ în sectorul taurine

Dintre cele patru zone analizate, și-n 1990 și astăzi cel mai mare crescător de bovine este Suceava. De altfel, județul deține locul I pe țară la efectivul de taurine. Vrancea a avut și are unul dintre cele mai mici efective din România. Ca notă comună, în 2015 numărul de bovine a scăzut în toate cele patru județe și în raport cu anul 1990, și cu 2007. Altfel spus, nicio modificare după ce au fost posibile investițiile cu fonduri europene. Cea mai puternică prăbușire a sectorului de creștere a bovinelor se înregistrează în Bacău, iar din 2007 și până astăzi acest sector și-a revenit cel mai bine în Suceava.

Vrancea: efective de suine mai mari în 2015 decât în 1990

În privința creșterii suinelor, comparativ cu taurinele, să zicem că Suceava face schimb cu Vrancea. Adică: Vrancea a reușit performanța de a dezvolta acest sector mai mult decât în 1990, iar Suceava înregistrează o scădere dramatică (minus 73% în 2015, față de 1990) a efectivului. Nici măcar oportunitățile după anul aderării României la UE n-au modificat lucrurile, tendința fiind de constantă scădere a numărului de porcine. Și în Bacău lucrurile stau la fel: efectivul din 2015 este mai scăzut cu aproape 67% față de 1990 și cu 31% față de 2007 (procentul este egal cu cel de la Neamț; și în acest județ numărul de animale a scăzut cu 31,5% în 2015, față de 2007.

Creșterea ovinelor, o afacere cât de cât constantă

Ovinele sunt pesemne o bună afacere, indiferent de sistemul economic, centralizat sau după regula economiei de piață. Este sectorul care n-a avut în niciunul dintre cele patru județe o diminuare mai mare de 50% (2015 față de 1990), iar în Suceava și Neamț efectivul din 2015 îl depășește pe cel din 2007, ceea ce e un semn bun. Nici în Bacău sau Vrancea lucrurile nu stau foarte rău, numărul de oi fiind, e adevărat, mai mic decât în 2007, dar diferența nu depășește minus 11%.

Bacău, al doilea mare producător de carne de pasăre din țară

În România sunt cinci județe în care efectivul de păsări este mai mare de 3 milioane de capete: Buzău (3,974 mil. capete), Bacău (3,696 mil. capete), Vaslui (3,512 mil. capete), Călărași (3,438 mil. capete) și Prahova (3,436 mil. capete). Așadar, Bacăul și-a păstrat tradiția în creșterea păsărilor, plasându-se pe poziția a doua în țară. Unitățile avicole construite înainte de 1990 nu au fost, ca mai peste tot, demolate, ci conservate și, mai apoi, modernizate. Afacerea (în special cu carne de curcan) este atât de profitabilă încât efectivul din 2015 este mai mare decât cel din 1990. O redresare a sectorului se observă și în Neamț, unde numărul de păsări a crescut cu 23% în 2015, comparativ cu 2007, la fel și în Vrancea.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 32-33

În Mihăilești, o fabrică de ouă lichide așteaptă inaugurarea

După 1990 avicultura românească a devenit un simbol al rezistenţei. Noile condiții de existență economică au făcut ca multe dintre unitățile de top să-și închidă porțile. Foarte puține avicole românești au asimilat schimbarea și și-au rescris identitatea. Este și cazul Avicolei București care, după o serie de transformări, a reușit să își continue activitatea și după 1990.

Exportul va fi în creștere

Avicola București este în prezent o societate publică pe acțiuni, listată la Bursa de Valori București, 99% din acțiuni aparținând SIF Muntenia. Din cele 16 ferme câte avea avicola în 1990 au mai rămas trei ferme specializate pe producția de ouă în care sunt implementate sisteme de creștere la sol (10%) și în baterii (90%). Pentru că acest ultim sistem este mai economic este posibil ca pe viitor să se investească mai mult în această direcție. Avicola București activează pe raza a trei județe Butimanu (Dâmbovița), Codlea (Brașov) și Mihăilești (Giurgiu). În Codlea există ferma de părinți-reproducători rase ușoare Lohman Brown (din 2005 Avicola București a devenit unic importator al acestei rase). Acolo se obțin puicuțe hibride de o zi care sunt livrate la societăți din România, din țările membre UE și extracomunitare. În Codlea există un efectiv de 30.000 de părinți reproducători și se obțin 1,5 milioane puicuțe hibride. La nivelul avicolei există un efectiv de peste 300.000 de găini ouătoare, iar tineretul de înlocuire pentru societate, cât și pentru partenerii avicolei este de cca 400.000 de exemplare. Anual se obțin 70-75 milioane de ouă, producție care este valorificată în marile lanțuri de magazine din țară și 30% pe piața externă, dar se speră ca acest procent să crească. În lunile mai și iunie exportul este o variantă mai avantajoasă pentru că în această perioadă pe piața internă prețurile scad. În cadrul avicolei se obțin atât ouă standard, cât și ouă îmbogățite în omega și vitamina E, în seleniu, minerale și cu conținut redus de colesterol. Toate aceste rezultate au în spate proiecte de cercetare. De altfel, 5% din investițiile societății sunt direcționate către segmentul de cercetare.

Cifra de afaceri spre care se țintește, 10 milioane de euro

Până la intrarea în Uniunea Europeană, posibilitatea de a realiza investiții a fost limitată, însă din momentul în care a fost posibilă accesarea fondurilor europene Avicola București a început un amplu program de modernizare. În 2006 au fost accesate fonduri prin programul SAPARD în valoare de 2 milioane de euro, iar în 2010, prin Fondul European de Dezvoltare Rurală, a fost implementat un proiect în valoare de 1,5 milioane de euro. Datorită acestor surse de finanțare a fost posibilă modernizarea fermelor și înființarea unei fabrici de ouă lichide. Acest ultim proiect, al fabricii de ouă lichide, a fost depus în 2010, iar inaugurarea va avea loc anul acesta, după ce vor fi obținute toate autorizațiile. În această unitate, construită pentru a deservi cerința de pe piața Uniunii Europene (dacă va exista cerere pe piața din România produsele vor fi valorificate și aici), se vor obține diverse ovoproduse destinate industriei de procesare precum gălbenuș și albuș separate sau mixate, produse cu adaos de zahăr sau sare în funcție de solicitări. Cert este că, în pofida turbulențelor de pe piața ouălor de consum cauzate de concurența neloială, supraproducție și uneori preț de valorificare sub costul de producție, Avicola București și-a propus să continue marșul spre performanță și să ajungă la o cifră de afaceri de 10 milioane de euro.

Cum va funcționa fabrica

mihailesti avicola30

Fluxul tehnologic în fabrica de ouă lichide va fi structurat în trei etape. Ouăle ajung în unitate pe la punctul de recepție. De aici pleacă spre mașina de spargere, unde sunt separate de coji și sunt, în funcție de comenzi, separate în diferite proporții. După partea de recepție și spargere începe o altă etapă, cea a pasteurizării. La ieșirea din pasteurizator produsele vor fi răcite într-un răcitor cu plăci. În cazul în care se dorește adăugarea anumitor aditivi există tancuri speciale în acest sens. Fabrica este dotată și cu tancuri de reținere, unde produsele pot fi agitate în mod constant. Ultima etapă a fluxului tehnologic presupune ambalarea. Ouăle lichide sunt ambalate în recipiente la fel în funcție de solicitări și ajung în depozit, acolo unde temperatura și umiditatea sunt controlate. Având în vedere că produsele sunt pasteurizate, pot rămâne mai mult timp în unitate.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 38-39

Abonează-te la acest feed RSS