reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Feb 2020

RNP-ROMSILVA a demarat în acest an acțiunea de delimitare în teren, prin semne specifice, a zonării interne pentru cele 22 de parcuri naționale și naturale pe care le administrează

Pentru educația turiștilor și pentru o mai bună înțelegere a diferențelor privind limitele zonării interne a celor 22 de parcuri naționale și naturale aflate în administrarea sa, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva a inițiat materializarea lor în teren prin marcarea acestora cu semne specifice.

Semnele distinctive pentru zonarea internă a parcurilor naționale și naturale, precum și pentru rezervațiile naturale și monumentele naturii, au fost stabilite de către Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române și agreate de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, acestea având dimensiunile standard stabilite prin HG nr. 230/2003 pentru limitele parcurilor naționale și naturale, astfel:

- Zona cu protecție strictă (ZPS) - un pătrat galben, înconjurat de o bandă roșie;

- Zona de protecție integrală (ZPI) - un pătrat albastru, înconjurat de o bandă albă;

- Rezervație naturală/monument al naturii - un pătrat galben, înconjurat de o bandă albă.

Limitele parcurilor naționale şi ale parcurilor naturale sunt marcate în teren, în conformitate cu HG nr. 230/2003, prin aplicarea unui semn distinctiv, stabilit de către Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române, respectiv un pătrat roșu cu laturile între 10 şi 15 centimetri, înconjurat de o bandă albă având laturile între 2 și 4 centimetri. Acest semn este aplicat de către administrațiile parcurilor naționale și naturale la distanțe între 50 și 200 metri.

Vă prezentăm, mai jos, un vizual cu marcajele specifice ariilor naturale protejate. Este important de menționat că acestea sunt diferite de marcajele specifice traseelor turistice.

Referitor la zonarea internă a parcurilor naționale și naturale, realizată în baza art. 22 din OUG 57/2007, republicată, pentru o mai bună informare a opiniei publice, facem următoarele precizări privind categoriile de zonare și activitățile permise în interiorul acestora.

Zona cu protecție strictă (ZPS) are statut de ,,rezervație științifică” și in interiorul acesteia sunt permise doar desfășurarea activităților de cercetare, educație ecologică și ecoturism.

Zona de protecție integrală (ZPI) cuprinde cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul parcului, iar aici sunt permise activități științifice și educative, ecoturism, utilizarea rațională a pajiștilor pentru cosit/pășunat, localizarea și stingerea operativă a incendiilor, reconstrucția ecologică a ecosistemelor naturale, reabilitarea unor ecosisteme necorespunzătoare/degradate, înlăturare a efectelor unor calamități, prevenirea înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri și acțiunile de monitorizare a acestora; combaterea înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri.

Zonele – tampon sau zonele de conservare durabilă în cazul parcurilor naționale permit, pe lângă activitățile permise în ZPS și ZPI, menționate mai sus, desfășurarea activităților tradiționale de utilizare a unor resurse regenerabile, lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor, lucrări de conservare în vederea promovării regenerării naturale și fără extragerea lemnului mort, activități tradiționale de utilizare a resurselor regenerabile.

Zonele – tampon sau zonele de management durabil în cazul parcurilor naturale permit, pe lângă activitățile permise în ZPS și ZPI, menționate mai sus, activități tradiționale de cultivare a terenurilor agricole și de creștere a animalelor, lucrări de îngrijire și conducerea arboratelor, lucrări de conservare, aplicarea tratamentelor silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboratelor, activități de vânătoare cu avizarea cotelor de recoltă, activități de pescuit sportiv.

Zone de dezvoltare durabilă a activităților umane (ZDD) permite desfășurarea activităților de investiții/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversității. În plus, cu respectarea prevederilor din planurile de management, mai sunt  permise activități de vânătoare (parcuri naturale), cultivarea terenurilor agricole, activități de creștere a animalelor, pescuit sportiv, pescuit industrial și piscicol, exploatarea resurselor minerale neregenerabile dacă reprezintă activitate tradițională și este prevăzut în planul de management al parcului, tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor, activități specifice modului de producție ecologic de cultivare a terenului agricol și creșterea animalelor, alte activități tradiționale efectuate de comunitățile locale, activități de construcții/investiții – conform planurilor de urbanism legal aprobate.

Romsilva administrează, pe bază de contracte încheiate cu autoritatea publică responsabilă, 22 de parcuri naționale și naturale care au o suprafață cumulată de peste 850.000 hectare, din care 68% reprezintă fond forestier. Din acest total, 245.000 hectare reprezintă zone cu protecție strictă și integrală, unde activitățile umane sunt restricționate conform legislației specifice.

  • Publicat în Mediu

Modificări legislative - ariile protejate, în pericol?

La jumătatea lunii iulie, Guvernul a adoptat o Ordonanță de Urgență prin care noțiunea de custode al ariilor naturale protejate a fost eliminată din lege. Ca urmare, responsabilitatea managementului acestora a fost transferată către Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate. Aparent, nimic în neregulă. Doar că cei care cunosc în profunzime acest sistem spun că în spatele Ordonanței sunt gânduri mai puțin ortodoxe.

Ce spune Ordonanța discordiei

Dintr-un fragment extras din Ordonanța de Urgență aflăm că:

„În prezent, ariile naturale protejate care nu necesită structuri de administrare sunt atribuite în custodie unor entități (ONG-uri, societăți comerciale, instituții de învățământ – cercetare etc.), conform Ordinului nr. 1447/2017 privind aprobarea Metodologiei de atribuire în administrare și custodie a ariilor naturale protejate. Astfel, ariile naturale protejate sunt gestionate în mod neunitar de către aceștia, apărând astfel proiecte blocate, avize eliberate cu întârziere, avize neconforme cu legislația în vigoare, interpretări excesive și neunitare ale legislației. Astfel:

‒ având în vedere situația extraordinară creată prin blocajele rezultate dintr-o legislație neadaptată, care necesită îmbunătățiri și actualizări, precum și a urgenței care reclamă adoptarea măsurilor propuse necesare deblocării proiectelor de infrastructură care întâmpină dificultăți în derulare, precum și a proiectelor aprobate și care sunt în imposibilitatea demarării datorită dificultăților în obținerea avizelor;

‒ și luând în considerare că majoritatea termenelor de realizare a proiectelor de infrastructură sunt blocate din cauza amânării sau prelungirii nejustificate a emiterii avizului de către custozii actuali, inclusiv a neemiterii avizului în cadrul procesului de obținere a actului de reglementare, de comunicare și cooperare cu custozii actuali, a lipsei de obligativitate de transmiterea a informațiilor privind situația din teren, justifică modificarea legislativă în sensul preluării atribuțiilor custozilor de către Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate.

În vederea eficientizării realizării proiectelor de infrastructură este necesară preluarea custodiei ariilor naturale protejate care necesită custode de către Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate, în vederea unei administrări unitare a acestor arii naturale protejate și a realizării proiectelor de infrastructură cu finanțare europeană în cadrul financiar 2014-2020.“

Cum o contrazic activiștii de mediu

De cealaltă parte a baricadei, activiștii de mediu acuză faptul că această Ordonanță de Urgență a fost aplicată fără o consultare în prealabil a celor implicați în acest domeniu și că scopul ei este acela de a da frâu liber unor acțiuni menite să distrugă ariile protejate. Cum? Prin dezvoltarea, spre exemplu, a unor proiecte imobiliare sau exploatări miniere. Activiștii de mediu spun că, dacă până acum managementul ariilor protejate nu le-ar fi revenit ONG-urilor (pentru orice intervenție în aceste zone fiind nevoie de avizul lor), paradisul acesta verde pe care România îl mai are ar fi dispărut demult. De aceea, transferul atribuțiilor către Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate ar putea fi o pavăză pentru altfel de interese decât cele de menținere și conservare a patrimoniului natural protejat. Până în momentul de față responsabilitatea managementului ariilor protejate le revenea ONG-urilor, primăriilor, consiliilor județene, diferitelor universități care în calitate de custozi gestionau aceste zone cu resurse proprii.

Activiștii care susțin că în spatele Ordonanței se află ceva murdar spun că formula inițială de protejare a ariilor protejate a fost agreată de statul român tocmai pentru că acesta nu putea să le gestioneze singur. În completare aceștia spun că, în momentul de față, mai bine de jumătate din totalul ariilor protejate, adică peste 300 de astfel de zone, nu au un custode și că prioritatea Guvernului ar fi fost să găsească o soluție pentru această problemă mai degrabă decât să refacă un sistem deja funcțional.

Justificarea Ministerului Mediului

Ca urmare a discuțiilor iscate pe marginea Ordonanței, Ministerul Mediului s-a văzut nevoit să dea explicații.

„La data operaționalizării structurilor teritoriale ale Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate, atribuțiile custozilor ariilor naturale protejate vor fi preluate de către Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate, în vederea realizării unei administrări eficiente a ariilor naturale protejate și asigurării unui proces unitar de evaluare și emitere a avizelor în cadrul procedurilor de reglementare. Astfel, vor fi evitate situațiile de depășire a termenelor de realizare și blocajele în realizarea proiectelor de infrastructură cauzate de lipsa de cooperare și comunicare cu custozii în ceea ce privește transmiterea informațiilor reale, din teren. Vom avea garanția obiectivității și a respectării tuturor normelor legale privind măsurile de conservare impuse încă din faza realizării studiilor de fezabilitate, a evaluării corecte a termenelor de execuție și a costurilor, care nu vor mai fi încărcate, pe parcurs, cu lucrări suplimentare, neprevăzute. De asemenea, din perspectiva necesității corelării dezvoltării spațiale a localităților din ariile naturale protejate cu nevoile de mobilitate și transport ale persoanelor și mărfurilor, devine posibilă identificarea unor măsuri suplimentare pentru realizarea unei infrastructuri ecologice mai extinse, respectiv crearea unei rețele planificate în mod strategic de zone naturale și seminaturale și alte elemente de mediu, concepută și gestionată pentru a oferi o gamă largă de servicii ecosistemice.“ Și iată că din momentul adoptării acestei Ordonanțe de Urgență a început proba timpului. Să se confirme oare teoria potrivit căreia „drumul spre iad este pavat cu bune intenții“?

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Mediu

Ariile naturale protejate, date pe mâna structurilor teritoriale ale ANANP

Guvernul României a adoptat, pe 31 octombrie, o hotărâre prin care s-a aprobat înființarea structurilor teritoriale ale Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate în 41 de județe. Fără a specifica numărul nou de posturi și impactul bugetar al acestei decizii, actul normativ statuează două elemente: structurile vor fi organizate, la nivel teritorial, ca servicii fără personalitate juridică; rolul lor este de a administra ariile natu­rale protejate. Anterior, în luna iulie 2018, Guvernul a mai emis o ordonanță de urgență prin care a scos din legislația de mediu noțiunea de custode al ariilor naturale protejate. Până atunci, rolul de custode l-au jucat ONG-urile, primăriile, consiliile județene, anumite universități sau centre de cercetare ori societăți comerciale, gestionarea realizându-se inclusiv din surse financiare proprii.

După înființarea structurilor teritoriale ale ANANP, atribuțiile custozilor vor fi preluate în integralitate de acestea, ceea ce înseamnă că statul român va controla exclusiv politicile din perimetrele protejate. Vicepremierul și ministrul Mediului, Grațiela Gavrilescu, a declarat, după adoptarea hotărârii: „Până în acest an, România era singura țară din Europa care își administra ariile protejate prin intermediul unor entități neguvernamentale și nu așa cum este normal, printr-o autoritate a statului. Prin înființarea structurilor teritoriale ale ANANP vom pune practic ordine în acest sistem și ne vom asigura că statul român, prin instituțiile sale, își asumă aplicarea unitară a legislației de mediu pe întreg teritoriul României. Astfel vor dispărea toate sincopele, cazurile de proiecte blocate, de avize eliberate cu întârziere, de avize neconforme cu legislația în vigoare sau de interpretări excesive și neunitare ale legislației.“

În România există 1.572 de arii naturale protejate (peste 23% din suprafața țării). Noile structuri teritoriale din cadrul ANANP, a mai spus oficialul, vor avea atribuții și în ceea ce privește refacerea a peste 2.000 ha de ecosisteme degradate și îmbunătățirea stadiului de conservare a 60.000 ha teren aflat în arii naturale protejate, în acest scop existând linii de finanțare din fonduri europene prin intermediul POIM și POCA.

Maria BOGDAN

  • Publicat în Mediu

ONG-urile acuză: Parlamentul se pune cu securea pe pădurile virgine

Senatul României a adoptat, pe 21 februarie 2018, un act normativ pentru modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006. Deși la prima vedere documentul pare inofensiv, ba chiar ar contribui la dezvoltarea comunităților locale, el a suscitat o vie dezbatere în rândul activiștilor pentru protecția mediului. Subiectul central de la care a plecat controversa se referă la pădurile virgine și ariile protejate. Actul normativ votat de senatori ar da voie să fie scoase din fondul forestier național suprafețe incluse în rezervații naturale și pădurile naturale (virgine), chestiune pe care militanții pentru protecția naturii o găsesc inacceptabilă. Ei susțin că, la adăpostul acestei inițiative, s-ar afla de fapt unele interese obscure. Camera Deputaților este for decizional în acest caz.

Pe 24 octombrie 2017, mai mulți parlamentari au depus la Senat un proiect de lege privind modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006. Documentul a parcurs etapele procedurii legislative (avize de la Consiliul Consultativ, Guvernul României, comisiile de specialitate, dezbatere în comisii și plen, vot) într-un timp record, astfel că, la nici patru luni, Senatul a adoptat actul normativ, sub forma Legii nr. 52/2018. Aceasta modifică, așa cum spuneam, Legea nr. 51/2006, dar va impune, pe viitor, pentru a putea fi aplicată, schimbări și în cazul Legii nr. 46/2008, republicată a Codului silvic, eventual și a documentelor care se referă la ariile protejate. Documentul a primit acordul tuturor formațiunilor politice, mai puțin Uniunea Salvați România. Parlamentarii USR susțin că este de netolerat ca legiuitorul să ofere un fel de libertate pentru distrugerea pădurilor virgine din România, un bun de patrimoniu de o valoare extraordinară. Acest punct de vedere a fost însușit și argumentat ulterior de organizațiile non-guvernamentale pentru protecția și conservarea mediului.

Legiuitorii cred că-n calea utilităților publice stau ariile naturale protejate

Cum s-a ajuns totuși, de la o simplă utilitate publică, la riscul de a interveni în ariile naturale strict protejate? Totul a plecat de la nevoia, spun inițiatorii, de dezvoltare a localităților prin crearea infrastructurii de utilități publice (apă, canalizare, iluminat public, drumuri) sau pentru întreținerea acestora, dacă facilitățile primare există. Ei bine, în calea acestei cerințe stăteau fix ariile naturale protejate sau pădurile virgine și cvasivirgine. Adică, mai pe românește, primăriile nu puteau duce sistemul de alimentare cu apă, canalizare sau energie electrică într-o localitate fiindcă legea nu permitea trecerea lui, trecere însoțită de scoaterea suprafeței afectate de lucrări din fondul forestier național, prin arii naturale cu regim strict de protecție. Și-atunci legiuitorul a venit cu un amendament motivat de „sănătatea oamenilor“ care spulberă această interdicție (alineat 15): „scoaterea definitivă și ocuparea temporară a terenurilor din fondul forestier național necesare (...) sistemelor de utilități publice (...) este permisă inclusiv pentru suprafețele cuprinse în zona de protecție strictă, zona de protecție integrală și zona de conservare durabilă a ariilor naturale protejate, rezervații naturale, precum și pentru suprafețele incluse în Catalogul național al pădurilor virgine sau cvasivirgine din România ori care împlinesc criteriile pentru a fi incluse în catalog“. Terenurile vor fi apoi cedate gratuit proprietarului utilității publice dezvoltate, fără ca acesta să plătească ori să ofere teren la schimb.

paduri harta paduri potential virgine

Ce acuzații aduc ONG-urile

Organizațiile pentru ocrotirea naturii și parlamentarii USR spun că, dincolo de trebuința ime­diată o comunităților locale, s-ar afla interese de altă natură (gen case sau baze turistice ale unor proprietari, fie ei politicieni sau nu, care n-ar avea acces la anumite servicii). Cu alte cuvinte, legea ar fi doar un paravan la adăpostul căruia se ascund cu totul și cu totul alte interese. Contestatarii își susțin acuzațiile cu următoarele argumente:

– în ceea ce privește pădurile virgine, este o aberație să se creadă că ar fi vorba despre binele oamenilor pentru simplul motiv că, în aceste arii protejate dispuse în zone greu accesibile, nu prea există sate;

– dacă există, este greu de crezut că statul ar dori să investească sute de milioane de euro pentru două-trei gospodării situate în vârf de munte. Dacă ar fi avut această intenție, ar fi făcut-o până acum, de exemplu, cu celelalte 284.434 de case fără curent electric și care nu se află în rezervații naturale și nici în păduri cvasivirgine;

– dacă statul chiar este preocupat de comunități, ar putea să grăbească racordarea la apă a celor 3 orașe și 1.672 de comune care nu dispun de apă în sistem centralizat. Sau să se îngrijească de cele 7 orașe și 2.310 de comune care nu au sistem de canalizare etc. Și puține dintre aceste localități s-ar afla dispuse în inima rezervațiilor naturale!

De la apă și iluminat, la pârtii de schi sau baze turistice

De unde până unde s-a ajuns la ideea că „utilitate publică“ poate însemna și altceva, de exemplu pârtie de schi sau loc de agrement? Simplu: Legea nr. 51/2006 stabilește, la articolul 1, alineat 2, ce utilități sunt asigurate de către serviciile comunitare de utilități publice. Iar acestea sunt: alimentarea cu apă, canalizarea și epurarea apelor uzate și pluviale, producția, transportul și distribuția agentului termic, salubrizarea, transportul public local, iluminatul public și „administrarea domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale, precum și altele asemenea (litera g)“. Această din urmă sintagmă, așa cum se găsește definită în alt act normativ, respectiv, OUG 71/2002 (art.3), vorbește clar că „utilitate publică“ înseamnă, prin asimilare, o mulțime de alte lucruri, nu doar alimentare cu apă sau energie electrică: „amenajarea și întreținerea zonelor verzi, a parcurilor și grădinilor publice, a terenurilor de sport, a locurilor de agrement și a terenurilor de joacă pentru copii (litera b); amenajarea, întreținerea și exploatarea lacurilor, a ștrandurilor și a bazelor de odihnă și tratament (litera c); înființarea, organizarea și exploatarea terenurilor de sport, a patinoarelor, pârtiilor și instalațiilor de schi și transport pe cablu, a campingurilor (litera l)“. Dacă la acestea mai adăugăm și ce prevede Legea nr. 46/2008 a Codului Silvic, la articolul 37 („pot fi scoase definitiv din fondul forestier național terenurile necesare realizării sau extinderii următoarelor categorii de obiective: b) structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, obiective sociale, sportive și medicale; c) locuințe sau case de vacanță, numai în fondul forestier proprietate privată“), avem o oglindă foarte clară despre tot ceea ce poate să însemne o nevinovată schimbare de lege.

România este citată în literatura de specialitate cu 280.000 ha de păduri naturale și seculare. În noul Catalog al pădurilor virgine și extravirgine au fost înscrise, până acum, 10.565 ha, dar potențialul este mult mai mare, păduri virgine fiind identificate în Brașov – 49.601 ha, Caraș Severin – 39.513 ha și Argeș – 38.918 ha. Cea mai mare densitate se află în situl Natura 2000 Făgăraș.

Maria Bogdan

Fermierii nu trebuie să se teamă de ariile protejate!

Pentru mulți dintre fermierii români vestea că pământurile pe care le lucrează vor fi incluse în cadrul unor arii protejate apare ca una dintre cele mai proaste. În general, fermierii o asociază cu interzicerea majorității activităților și cu o sumă de dezavantaje. Dar lucrurile nu stau chiar așa. Includerea unor terenuri în harta siturilor „Natura 2000“, fie că este vorba despre zone care reprezintă habitate pentru specii de importanță deosebită (SPA), fie de zone importante pentru înmulțirea, migrația sau hrănirea unor păsări (SPA) nu reprezintă un dezavantaj. Prin programul privind Politica Agricolă Comună (CAP), Comisia Europeană a elaborat o serie de măsuri având ca scop compensarea neajunsurilor pe care acești fermieri le-ar putea avea. Activităţile economice pot continua într-un sit „Natura 2000“, cu condiţia evitării celor care ar putea afecta speciile sau habitatele specifice sitului. Sunt recunoscute şi protejate interesele localnicilor, căci „Natura 2000“ nu înseamnă scoaterea din uz a terenurilor, ci păstrarea practicilor tradiţionale agropastorale şi silvice care nu dăunează patrimoniului existent. Dezvoltarea turismului şi agroturismului, etichetarea de produse naturale locale ce pot deveni mărci recunoscute, preferate în locul preparatelor artificiale sunt încurajate, inclusiv prin posibilitatea de a atrage cu prioritate fonduri europene.

Avantaje în zonele defavorizate

Astfel, în România a fost implementată începând cu anul 2007 Măsura 211 – zona montană defavorizată, iar începând cu anul 2008 au fost implementate Măsura 212 – zone defavorizate (altele decât zona montană) şi Măsura 214 – agromediu. Prin aceste măsuri s-a asigurat atât compensarea utilizatorilor de terenuri agricole situate în zone unde activităţile agricole sunt afectate de condiţii naturale nefavorabile, cât şi compensarea pierderilor de venituri şi a cheltuielilor suplimentare înregistrate de fermierii care adoptă în mod voluntar practici agricole extensive, cu impact redus asupra mediului, în scopul menţinerii valorii de mediu ridicate a terenurilor agricole (protecţia biodiversităţii, protecţia apei, protecţia solului, reducerea emisiilor poluante şi adaptarea la efectele schimbărilor climatice). Aceste măsuri au atras interesul fermierilor români, în perioada 2008-2015 fiind efectuate plăţi în volum de cca. 3,47 mld. euro în cadrul angajamentelor încheiate în cadrul celor 3 măsuri, ceea ce reprezintă cca. 42% din întreaga alocare a PNDR 2007-2013 şi 98% din alocarea măsurilor Axei 2 care au fost adresate sectorului vegetal.

Sume importante pentru agromediu și agricultură ecologică

Pentru perioada de programare 2014-2020, a fost pus un accent deosebit pe promovarea utilizării eficiente a resurselor, precum şi pe creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în agricultură și zonele rurale, în concordanță cu obiectivele stabilite prin Strategia Europa 2020. Unul din instrumentele puse la dispoziţia Statelor Membre pentru atingerea acestor obiective este noul pachet de măsuri de mediu şi climă ale PNDR 2014-2020, adresate practicilor de agromediu şi climă (Măsura 10), agriculturii ecologice (Măsura 11) şi zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale (Măsura 13), acestea fiind implementate în România începând cu anul 2015. Alocările acestor măsuri sunt unele consistente, fermierii putând accesa angajamentele în cadrul cărora sunt disponibile sume de cca. 2,66 mld. euro (Măsura 10 – 1,071 mld. euro, Măsura 11 – 236,42 mil. euro, Măsura 13 – 1,355 mld. Euro).

Informaţiile relevante privind condiţiile aplicabile măsurilor de mediu şi climă în anul 2017 se pot consulta la toate Centrele Locale şi Centrele Judeţene APIA, Oficiile Judeţene şi Centrele Regionale ale AFIR, la Compartimentele de Dezvoltare Rurală Judeţene şi la sediul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Aceste informaţii sunt disponibile şi în mediul online, pe paginile web ale MADR (www.madr.ro, www.pndr.ro), pe site-ul AFIR și pe site-ul APIA. Suprafaţa totală a siturilor „Natura 2000“ în România, reprezintă 17,84% din suprafaţa ţării. SCI-urile reprezintă 13,21 % din suprafaţa ţării, iar SPA-urile reprezintă 11, 89% din suprafaţa ţării.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 34-35

Vești bune de prin lume

Ariile marine protejate sunt în expansiune ca urmare a eforturilor depuse de țări de pe tot globul. Astăzi în toată lumea există 40 de parcuri marine protejate, a căror suprafață concurează cu cea a Statelor Unite ale Americii. Munca de conservare trebuie totuși să continue pentru că, spre exemplu, în momentul de față mai puțin de 3% din recifele de corali ale lumii sunt protejate.

Costa Rica este țara energiilor regenerabile. De ce spunem asta? Pentru că în momentul de față 50% din rețeaua de electricitate se bazează pe resurse regenerabile. Mai exact, apă. Apogeul a fost atins în 2015, când 99% din rețeaua electrică s-a bazat pe resurse regenerabile. În 2016 procentul a scăzut la... 98%, anunța Institutul de Electricitate, dar pentru anul acesta Costa Rica și-a propus să păstreze cadența. De data aceasta va folosi vânturile pentru a produce energie, iar „pânzele“ vor fi patru noi centrale eoliene.

Revista Lumea Satului nr. nr. 6, 16-31 martie - pag. 58

  • Publicat în Magazin

Vă rugăm, plătiți natura pentru serviciile oferite!

România a fost jefuită constant și premeditat de bogățiile pe care le avea. Și totuși nu au fost irosite toate comorile țării. Natura dăruită de Providență nu a putut fi luată. Din cele nouă bioregiuni ale Europei, cinci se află aici: bioregiunea alpină, panonică, pontică, stepică și continentală. Aproximativ 7,5% din suprafața țării este ocupată de arii protejate constituite în parcuri naționale și naturale, rezervații științifice și naturale, monumente ale naturii. Însă conservarea și protecția lor trebuie să fie o preocupare permanentă, pentru că, spune Mircea Vergheleț, președintele Asociaţiei Administraţiilor de Arii Naturale Protejate şi director al Administraţiei Parcului Naţional Piatra Craiului, lumea se află într-un proces intens de schimbare. O schimbare care poate mutila natura. Este important să reamintim oamenilor că ariile protejate sunt o bogăție inestimabilă, dar și că destinul lor depinde de sistemul de administrare financiară, de promovarea și conștientizarea valorii lor. România are 28 de parcuri (Parcul Natural Maramureș este cel mai mare cu 120.000 de ha), din care 13 sunt declarate parcuri naționale. O parte a grădinii sălbatice a Europei este ocrotită prin Reţeaua de Arii Naturale Protejate din Munţii Carpaţi, alcătuită din 285 de arii protejate care se întind pe o suprafaţă de 31.978 km2. Acești munți colosali prin importanța lor pentru Europa au fost incluşi de WWF în lista celor mai importante 200 de ecoregiuni din lume. Având granițele întinse pe o suprafață de 210.000 km2 – România deţine 54% din lanţul muntos carpatic de altitudine – Carpații sunt acoperiți de cele mai întinse suprafeţe de pădure montană, cele mai mari ecosisteme naturale montane intacte de păduri de fag, de păduri mixte de fag şi brad. Europa a reușit să păstreze aici cea mai mare suprafaţă de păduri virgine. În plus, peste 80% din sursele de alimentare cu apă ale României (fără Dunăre) şi 40% din sursele de alimentare cu apă ale Ucrainei se găsesc în Munţii Carpaţii.

România regresează

În perioada comunistă România a fost probabil unica țară din estul Europei care nu a avut înființate administrații pentru parcuri. Acest lucru s-a realizat abia după anul 1990, primul consiliu de administrație fiind creat în Delta Dunării, ca urmare a vizitelor lui Jacques-Yves Cousteau, oceanograf, cercetător și explorator francez. Astfel a luat ființă, prin desemnarea internațională UNESCO, Rezervația Biosferei Delta Dunării, o zonă protejată cu 500.000 de hectare. A fost o premieră urmată de înființarea altor trei administrații de parcuri în Carpați la Piatra Craiului, Retezat și Vânători Neamț. Astăzi aceste trei administrații au planuri de management după un model aprobat, replicat ulterior și de către administrația celorlaltor parcuri. Acum există și o versiune nouă de management realizată de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului în cadrul unui proiect POS, motiv pentru care se încearcă îmbinarea celor două tipuri de plan de management. În 2004 a fost abrogată și prima lege a ariilor protejate. Potrivit dlui Vergheleț, după anul 1990 s-au făcut pași importanți spre protecția naturii, au fost create arii protejate și au fost înființate administrații de parcuri. Însă în momentul de față România regresează. În ultimul timp au fost alocate fonduri importante pentru implementarea unor programe de dezvoltare (microhidrocentrale, pensiuni, infrastructură etc.), dar din păcate această expansiune creează o presiune extraordinară asupra naturii, inclusiv asupra ariilor protejate. Rolul administrațiilor este de a încerca să găsească mijloace de contracarare a acestei dezvoltări sau de a o permite într-o măsură care să afecteze cât mai puțin aria protejată. Prevenirea pierderii ireversibile a biodiversităţii este însă o misiune dificilă care mizează, printre altele, pe promovarea parcurilor naturale și pe impactul conștiinței colective.

Ariile protejate, o comoară la propriu

Este o afirmație deloc forțată pentru că aceste arii, exploatate rațional și în mod durabil, pot aduce venituri extrem de importante. Această teorie este confirmată și de studiul „Evaluarea contribuţiei ecosistemelor din ariile naturale protejate la dezvoltarea economică şi bunăstarea umană în România“ realizat în cadrul proiectului UNDP/GEF „Îmbunătățirea sustenabilității financiare a rețelei de arii naturale protejate din Munții Carpați“. Realizat în cinci parcuri-pilot (Parcul Natural Apuseni, Retezat, Piatra Craiului, Vânători-Neamţ şi Parcul Natural Munţii Maramureşului), studiul a arătat că, deși cele cinci arii protejate au fost finanţate cu aproximativ 950.000 de euro în 2010, este nevoie de 1.600.000 de euro pentru acoperirea nevoilor de bază şi de 2.550.000 de euro pentru administrarea optimă a siturilor (PNUD 2011). În schimb, valoarea serviciilor de aprovizionare forestieră a celor cinci arii protejate pilot este estimată la aproximativ 9,1 milioane de euro pe an. Însă activităţile forestiere ar putea aduce economiei româneşti încă 2,8 milioane de euro în următorii 25 de ani. În 2010 valoarea activităţilor turistice şi recreative în cazul celor cinci parcuri a fost estimată la puţin peste 109,5 milioane de euro. Această sumă ar putea crește însă cu aproape 42 de milioane de euro pe an pentru că există multe oportunităţi turistice şi de agrement neexplorate, care ar putea fi dezvoltate pentru a creşte veniturile din ariile protejate.

• Pentru a-și mări bugetul de administrare unele parcuri au instituit o taxă de vizită, iar banii sunt folosiți pentru întreținerea traseelor și refugiilor, pentru derularea unor programe educaționale cu copiii etc. Este o măsură care, deși nu influențează în mod extraordinar bugetul administrațiilor, este justă în raport cu ce ne oferă natura.

• Regia Națională are în administrare 22 de parcuri, dintre care 12 naționale și 10 naturale, iar bugetul anual pentru ele este de aproximativ 3 milioane de euro. Ar fi nevoie de mai mulți bani care să fie redirecționați în special pe partea de marketing și promovare.

• Regia Națională a Pădurilor și alte Administrații silvice private care au în grijă arii protejate sunt obligate să plătească către Fondul de Mediu 2% din masa lemnoasă pe care o vând.  Potrivit dlui Vergheleț, s-a încercat modificarea Legii mediului, astfel încât celor care cheltuiesc pentru susținerea administrației parcurilor să li se scadă această datorie. Din păcate, nu s-a reușit acest lucru.

• În jur de 70% dintre bazinele hidrografice din ariile protejate sunt împădurite. Apele Române beneficiază de pe urma acestui lucru, dar nu returnează nimic înapoi naturii. Mircea Vergheleţ a avut o discuție cu cei de la Apele Române, în care a propus ca o mică parte a tarifului încasat pentru fiecare m³ de apă distribuit să revină proprietarilor de terenuri din aceste arii protejate. În final nu s-a concretizat nimic.

Laura ZMARANDA

Abonează-te la acest feed RSS