Kuhn GMx aprilie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Apr 2021

Comerțul illegal cu animale sălbatice, o crimă „măsluită“ cu miliarde de dolari (II)

Traficul de animale sălbatice este pe poziția a treia în topul comerțului ilegal din lume, după traficul de droguri și de persoane și este susținut cu până la 26 miliarde de dolari pe an. Rețelele de trafic dezvoltate în jurul faunei sălbatice nu țin cont de nimic în atingerea obiectivului pe care îl au. Animalele sălbatice vizate, indiferent de statutul lor, cad pradă braconierilor și odată cu ele și alte victime colaterale din lumea necuvântătoarelor. Medicina tradițională și valoarea de piață ridicată continuă să stimuleze cererea de produse ilegale de animale sălbatice. Asia este considerată epicentrul traficului cu animale sălbatice, dar fenomenul este de o amploare mult mai mare. Se pare că animalele sălbatice nu mai sunt în siguranță aproape nicăieri pe planetă.

Cifre negre

Organizația nonguvernamentală TRAFFIC (cu sediul central în Marea Britanie și peste 140 de filiale în toată lumea) monitorizează fenomenul comerțului ilegal cu animale sălbatice, iar cele mai recente cifre pe care le-a prezentat sunt peste limita oricărei închipuiri. Mai grav este faptul că acesta poate fi doar vârful aisbergului.

Pangolinii (există opt specii răspândite în Africa și Asia, toate interzise comerțului internațional) sunt, în momentul de față, cele mai braconate mamifere de pe pământ. Carnea lor este considerată o delicatesă, iar solzii sunt folosiți în medicina tradițională și remediile populare. Cea mai mare cerere vine din partea Chinei și Vietnamului. Cifrele confirmă realitatea din teren. Se estimează că în ultimul deceniu au fost braconați 1.000.000 de pangolini. Anual aproximativ 20 de tone de pangolini sau părți din corpul lor sunt comercializate ilegal. În 2019 aproximativ 195.000 au fost uciși doar pentru solzii lor. Între anii 2010 și 2015 traficanții au folosit 159 de rute de contrabandă diferite.

Conservarea rinocerilor africani este o problemă majoră de mai bine de un deceniu. Supraviețuirea lor în natură este condiționată de cererea de corn de rinocer de pe piață, venită în special din Asia. În prezent, există aproximativ 20.000 de rinoceri albi (Ceratotherium simum cottoni) pe continent, clasificați de IUCN ca fiind aproape amenințați.

Populația de rinoceri negri din Africa, cu trei subspecii care au supraviețuit (Diceros negri de est b. michaeli, South-central Black D. b. minor și sud-vest negru D. b. bicornis.) este estimată la cca 5.000 de exemplare și este considerată de IUCN ca fiind în pericol de extincție. Subspecia neagră occidentală D. b. longipes a dispărut în noiembrie 2011. Potrivit TRAFFIC, în prezent sunt braconați 3 rinoceri pe zi, iar Vietnam și China sunt principalele piețe de consum pentru cornul de rinocer. Se estimează că 96% din rinocerii negri au fost braconați între 1972 și 1996.  Între anii 2010 și 2017 au fost confiscate la nivel global 2.149 de cornuri de rinocer.

Elefanții africani sunt unele dintre cele mai puternice mamifere braconate din lume.

Se estimează că 20% din elefanții africani au dispărut în ultimul deceniu (doar 415.000 exemplare mai sunt în sălbăticie) și în fiecare zi aproximativ 55 de exemplare sunt braconate. În iunie 2020 braconierii au ucis cel puțin șase elefanți într-o singură zi în Etiopia. Această zi a rămas în memoria Africii de Est ca una în care a avut loc cel mai mare masacru asupra vieții sălbatice. În 2016, spre exemplu, au fost confiscate, doar din aeroporturi, 5 tone de colți de elefanți.

Tigrul (Pathera tigris) mai are aproximativ 3.800 de descendenți în sălbăticie, potrivit celor mai recente estimări. Cu un areal extins în toată Asia, din Turcia până în estul Rusiei, în secolul trecut tigrii au dispărut din sud-vestul și Asia centrală. O mare parte din habitatul rămas devine din ce în ce mai fragmentat ca o consecință a activității umane. Astăzi tigrii se găsesc doar în Bangladesh, Bhutan, Cambodgia, China, India, Indonezia, Lao PDR, Malaezia, Myanmar, Nepal, Rusia, Thailanda și Vietnam. Estimările arată că 93% din speciile de tigri au dispărut în ultimii ani. Între 2000 și 2015 au fost confiscate 758 de piei de tigru, iar specialiștii cred că acestea provin de la tigrii crescuți în captivitate. De fapt, aproximativ 30% dintre produsele confiscate provin din această zonă. Se crede că cca 7.000-8.000 de tigrii sunt păstrați în captivitate în toată Asia.

Europa și America, pe harta rețelelor de trafic

Deși, așa cum am precizat, cele mai dezvoltate rețele de trafic ilegal cu animale sălbatice sunt în Asia și Africa, Europa și America se află, de asemenea, pe harta extinsă a braconajului. Astfel, unele țări europene reprezintă o sursă de comerț ilegal al unor specii pe cale de dispariție (anghila europeană și sturionul sunt doar două exemple). Aceste două specii sunt, de regulă, exportate ilegal din Europa către China, Taiwan, Coreea și Japonia, state în care sunt utilizate pentru consumul uman sau pentru realizarea accesoriilor de modă. Scăderea populației de sturion sălbatic a devenit o preocupare permanentă deoarece cererea internațională și prețul ridicat au încurajat braconajul acestei specii până într-acolo încât este amenințat cu dispariția, inclusiv în România și Bulgaria.

Mai mult decât atât, Interpolul menționează țările europene drept regiuni majore de tranzit pentru produsele obținute de la animalele sălbatice precum fildeșul, cornul de rinocer și pangolini,  provenite, în principal, din Africa și Asia. Traficul ilicit în Europa nu se limitează doar la produsele menționate mai sus. Numai în 2015 au fost confiscate aproximativ 2.000 de reptile la frontierele europene, împreună cu corali și fildeș, precum și o listă lungă de mamifere și specii de păsări vii.

Potrivit informațiilor de pe website-ul Institutului Internațional pentru Dezvoltare Sustenabilă-IISD (cu sediul central în Canada), în septembrie 2020 autoritățile federale din SUA au destructurat o rețea de traficanți prin intermediul căreia au fost introduse în țară peste 10.000 de kilograme de aripioare de rechin. Acestea urmau să fie exportate în Hong Kong. Potrivit informațiilor publice ale aceleiași instituții, cu doar șapte luni mai devreme au fost confiscate aripioare în valoare de 1 milion de dolari în Miami, Florida.

Între august 2014 și februarie 2015 opt transporturi poștale din Bolivia, cu destinația China, au fost interceptate de autoritățile boliviene. Acestea aveau pentru contrabandă 186 de dinți de jaguar proveniți de la cel puțin 93 de jaguari. Dinții de jaguar sunt folosiți în Asia pentru a realiza bijuterii și medicamente. (D.Z.)

  • Publicat în Mediu

Comerțul ilegal cu animale sălbatice, o crimă măsluită cu miliarde de dolari

Imaginile brute ale animalelor schingiuite în cuști sau ale trofeelor de vânătoare puse alături de animalele care zac în bălți de sânge stârnesc revoltă și repulsie față de cei care au făcut asta. Comerțul cu animale sălbatice funcționează însă după aceleași reguli ca și alte afaceri. Există ofertă pentru că există cerere. Dincolo de imaginile dramatice surprinse la punctul zero al acțiunii se află, de fapt, un om, în general bogat sau foarte bogat, care își dorește pentru colecție un corn de rinocer, fildeș de elefant sau un animal de companie exotic. În mod paradoxal, acesta este poate admirat de oamenii care cer să se ia măsuri împotriva braconierilor. Tocmai pentru că el reprezintă acea imagine rafinată a mâinilor curate, a omului cizelat care, aparent, și-a educat toate simțurile primare și înțelege că trebuie să trăim într-o simbioză cu tot ce ne înconjoară. Metaforic vorbind, omul acesta este, de fapt, autorul moral al unei crime pentru care se „plătește“ anual cauțiune cu miliarde de dolari. O crimă care se săvârșește pentru a satisface două nevoi. Prima, a celor care ucid efectiv pentru bani, iar executanții cei mai de jos ai rețelelor de trafic, cei care își pătează la propriu mâinile cu sânge, sunt de cele mai multe ori oameni foarte săraci care fac asta doar pentru a trăi. Sunt cei care nu primesc nicio prezumție de nevinovăție pentru sărăcia pe care o poartă cu sine și pe care societatea modernă, în ipocrizia ei, ar prefera să îi vadă murind de foame decât ucigând animalele sălbatice. Și a doua nevoie, cea a omului aflat poate pe alt continent decât pe cel unde sunt sacrificate milioane de animale sălbatice. Una profund psihologică și care demonstrează nevoia de a-și reconfirma supremația absolută. Acesta din urmă este grațiat pentru că răspunde așteptărilor noastre superficiale.

A doua amenințare directă după distrugerea habitatelor

Comerțul ilegal cu animale sălbatice amenință speciile din întreaga lume întrucât braconierii, traficanții și rețelele de trafic organizate urmăresc cu orice preț să satisfacă cererea consumatorilor cu scopul de a obține profit. Traficul și comerțul ilegal cu  produse obținute de la animalele sălbatice, cum ar fi fildeșul de elefant, cornul de rinocer, solzii de pangolin, osul de tigru, bila de urs cauzează scăderi fără precedent în unele dintre cele mai carismatice specii din lume, dar și mai puțin cunoscute.

Potrivit https://www.traffic.org/about-us/legal-wildlife-trade/produse obținute de la animalele sălbatice, cu o valoare de aproximativ 160 de miliarde de dolari, au fost importate, începând cu anul 1990, în fiecare an în întreaga lume. Dimensiunea comerțului ilegal poate fi însă mult mai mare pentru că implică sute de milioane de plante și animale sălbatice din zeci de mii de specii. Pentru a avea o perspectivă cât mai reală legată de amploarea traficului de animale sălbatice, este suficient să spunem că anual sunt capturate peste 100 de milioane de tone de pești, 1,5 milioane de păsări și sunt culese aproximativ 440.000 de tone de plante medicinale.

În momentul de față comerțul cu animale sălbatice este a doua amenințare directă asupra supraviețuirii speciilor, după distrugerea habitatelor. Populațiile de specii au scăzut cu o medie de 40% între 1970 și 2000. Cea mai evidentă problemă asociată comerțului cu animale sălbatice este supraexploatarea până la punctul în care supraviețuirea unei specii este periclitată. Cele mai recente și mai mediatizate  exemple în acest sens sunt cele ale tigrilor, rinocerilor, elefanților, dar, dincolo de vizibilitatea asigurată de presă, multe alte specii sunt afectate.

Supraexploatarea speciilor se va resimți la nivelul întregii planete

Animalele sălbatice și, în general, ecosistemele cu toate plantele lor sunt vitale pentru un procent important al populației mondiale, în special dacă vorbim despre oamenii săraci. Unele gospodării rurale depind de animalele sălbatice locale pentru asigurarea cărnii și de copacii locali pentru combustibil, iar atât animalele sălbatice, cât și plantele oferă componente ale medicamentelor tradiționale utilizate de majoritatea oamenilor din lume. Oamenii din țările dezvoltate, majoritatea lor cel puțin, nu sunt afectați de o potențială reducere a aprovizionării cu un anumit obiect de uz casnic, dar în țările în curs de dezvoltare mulți oameni depind în continuare în totalitate de disponibilitatea resurselor naturale locale.

În plus, dincolo de impactul asupra mijloacelor de trai umane, vorbim și despre faptul că supraexploatarea speciilor se va resimți într-un sens mult mai larg la nivelul întregii planete. De exemplu, pescuitul în exces nu doar că afectează comunitățile individuale de pescari și amenință anumite specii de pești, ci provoacă dezechilibre în întregul sistem marin. Și acesta este doar un exemplu din multitudinea celor care demonstrează de ce este necesară utilizarea atentă a speciilor de animale sălbatice și a habitatelor acestora pentru a evita nu numai disparițiile, ci și perturbările serioase ale rețelei complexe a vieții.

Efecte secundare ale fenomenului

Comerțul ilegal cu animale sălbatice este de obicei determinat de cererea de specii rare, protejate, care trebuie contrabandate sau din dorința de a evita plata taxelor. Din nefericire, unele dintre speciile vizate sunt deja pe lista viețuitoarelor periclitate, condițiile de transport pentru animalele vii sunt inadmisibile, iar modalitățile prin care animalele sălbatice au fost obținute dăunează implicit și mediului. Existența comerțului ilegal este, de asemenea, îngrijorătoare, deoarece subminează eforturile țărilor de a-și proteja resursele naturale. Un efect secundar este introducerea speciilor invazive (accidental sau voit) care apoi prădează sau concurează cu speciile native. Este cazul nurcii americane, un prădător feroce care la începutul secolului 20 era intens comercializată pentru blana sa. Așa a ajuns în multe dintre țările europene și în anumite regiuni ale Asiei și Americii de Sud.  Aceasta a devastat ecosistemele naturale ale țărilor native prin reducerea gravă a numărului de păsări, broaște și rozătoare mici. Țestoasa cu urechi roșii, originară din Spania, este una dintre cele mai cunoscute specii de țestoase (sute de milioane de exemplare au fost vândute începând cu anul 1980 ca animale de companie) și este astăzi inclusă pe lista celor 100 cele mai invazive specii. Sunt doar două exemple care confirmă faptul că introducerea speciilor invazive reprezintă o amenințare la fel de mare pentru echilibrul naturii ca și supraexploatarea directă de către oameni a unor specii. În comerțul ilegal cu animale există și victime colatorale, cum sunt delfinii și păsările marine care rămân prinse în plasele de pescuit. Se estimează că peste un sfert din capturile globale de pescuit marin sunt accidentale, nedorite și implicit aruncate. Uciderea accidentală a animalelor are loc, de asemenea, atunci când sunt instalate capcane brute, de exemplu pentru căprioarele mosc. Acestea cauzează răni foarte serioase și moartea unei varietăți mari de animale, în afară de cele vizate. (D.Z)

Va urma

  • Publicat în Mediu

Cum să îți protejezi stâna de prădători

În 2015 scriam pentru prima oară despre proiectul Wolflife derulat de Agenţia Pentru Protecţia Mediului Vrancea. A fost primul proiect de amploare dedicat lupilor din România. Pe lângă studiile și cercetările din teren care au avut ca scop evaluarea și monitorizarea haitelor de lupi, s-a început atunci și o campanie de promovare a acestui prădător prin excelență. Persuasiunea echipei Wolflife de a arăta lumii și un alt chip al lupului, unul mai puțin mitic, a scos la iveală un animal extraordinar prin prestanța și tabieturile sale. Prin intermediul proiectului Wolflife, oamenii au aflat că lupul este indispensabil pădurii. De aceea și eu am gravitat permanent în jurul acestui subiect. Nu am vrut ca lupul să fie uitat, sau ostracizat pentru conflictele inerente cu omul. Proiectul derulat de Agenția pentru Protecția Mediului Vrancea are mai multe componente. În afara campaniilor de conștientizare, s-au prezentat și variante concrete pe care ciobanii le pot aplica pentru a-și proteja stânele. Opțiuni care nu implică uciderea prădătorilor, ci care mizează pe o coexistență naturală și, firește, asumată de cei care trăiesc pe același teritoriu cu lupii și urșii. Articolul de față are ca sursă de inspirație Ghidul celor mai bune practici pentru reducerea pagubelor produse de lup în sectorul zootehnic elaborat de APM Vrancea.

În mintea lupului

Psihologia acestui prădător ne arată că, în pofida tuturor aparențelor, lupul nu preferă oile sau caprele în locul animalelor sălbatice. De fapt, spun experții, lupii atacă animalele domestice numai când le consideră o pradă mai uşoară faţă de cerb sau mistreţ. În ghidul APM, într-o scurtă descriere psihologică a acestui prădător, lupul este prezentat ca un animal foarte precaut, care se teme de orice obiect necunoscut care se mișcă sau care face zgomote neobişnuite. Mirosul de om îl sperie, de asemenea. Din aceste considerente, în opinia biologilor lupul nu este deloc periculos pentru oameni fiindcă nici măcar în cele mai grele perioade ale iernii, nu îi atacă pentru a-i mânca. Există o singură situație excepțională în care acest prădător devine periculos pentru om, și anume atunci când lupul suferă de turbare. Atunci acesta își pierde frica naturală faţă de om, însă atacurile făcute sub imperiul acestei boli sunt extrem de rare. Atunci când este constrâns de condițiile din habitatul său natural sau intuiește în șeptelurile de animale o șansă de a-și procura hrana mai ușor, lupul renunță la conduita sa de justițiar și se transformă într-un oportunist. Așa apar conflictele și așa s-a creat impresia că lupul este un prădător care trebuie ucis până la ultimul exemplar. Prin proiectul Wolflife, APM Vrancea și-a asumat misiunea de a arăta că nu este imposibilă conviețuirea între lupi și oameni și că, mai mult, omul își poate desfășura activitatea, fără să intervină în cursul firesc al naturii.

Montarea gardurilor electrice

Una dintre variantele propuse de APM Vrancea este împrejmuirea stânelor cu gard electric. Potrivit lui Silviu Chiriac, expert în carnivore mari și reprezentant al APM Vrancea, „putem folosi gardul electric practic oriunde, acesta putând fi alimentat de la acumulator sau panou solar, nefiind necesară reţeaua de curent electric. Gardul electric eficient este format din cel puţin 4 fire, plasate la o distanţă de maximum 30 cm între ele, şi are o înălţime de cel puţin 1,2 m. Curentul produs de generatorul de impuls trebuie să fie suficient de puternic (peste 4.500 V) pentru a preveni atacul lupului sau ursului. Trebuie să avem grijă ca firele să nu atingă nimic în afară de izolatorii de pe stâlpi și să tăiem crengile arborilor care sunt prea aproape de fire.“ Este recomandat ca generatorul care pune în funcțiune gardul electric să fie montat cât mai aproape de casa de stână, de preferat în interiorul zonei îngrădite la care animalele să nu ajungă, prevenind astfel deteriorarea acestuia.

În cazul în care la stână sunt crescute și alte specii de animale este important ca ţarcurile lor să fie, de asemenea, amplasate în interiorul incintei protejate de gard electric. Mentenanța și verificarea gardului electric se face periodic. Este important să verificăm permanent starea împământării, iar solul în jurul acestuia trebuie să fie umed în permanenţă.

  • Dacă un prădător a reuşit să ucidă un animal la stâna sau gospodăria noastră există o şansă mare ca el să se întoarcă în zilele următoare. Trebuie să ţinem cont de acest lucru şi să întărim măsurile de prevenire şi protecţie.
  • Raportat la pierderile economice cauzate de atacurile prădătorilor într-o stână, costurile realizate cu montarea unui gard electric sunt recuperate în două sau trei sezoane de păşunat.
  • Și atunci când animalele sunt scoase din incinta stânei la pășunat există măsuri de prevenție a atacurilor prădătorilor. Turma trebuie însoțită de câini de pază cu statură impozantă care să inhibe asaltul lupilor și urșilor. Aceștia au o aversiune înnăscută faţă de câine, astfel că de foarte multe ori este suficient ca aceștia să fie alături de turmă pentru ca prădătorii să renunțe la atac. Câinii buni rămân în jurul animalelor, în poziţii cu vizibilitate bună, pentru a putea interveni imediat în caz de nevoie. Este recomandat de asemenea ca alături de turmă să fie cel puțin un măgar pentru că acesta se dovedește extrem de vigilent în a detecta prezența prădătorilor. O regulă de aur este aceea ca animalele bolnave, șchioape sau cele care urmează să fete să fie lăsate la stână în locuri sigure pentru că prădătorii le vor considera ținte sigure.

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Mediu

Parteneriat USAMV Cluj-Napoca și VFU Brno cu universități din Somaliland. Specialiștii vor activa și la un adăpost de feline sălbatice confiscate

USAMV Cluj-Napoca și VFU Brno (Cehia) au semnat acorduri de parteneriate cu două universități din Somaliland – Universitatea din Hargeisa și Universitatea din Burao -, evenimentul având loc în urma vizitei pe continentul african a prorectorului pentru Relații Internaționale, Prof. dr. Andrei Daniel Mihalca, în intervalul 15-23 septembrie 2018.

Colaborarea se va derula începând cu luna noiembrie prin vizita unor cercetători ai USAMV Cluj-Napoca, care vor efectua la cele două universități activități de predare cu studenții Facultăților de Medicină Veterinară și Medicină Umană, vor contribui la înființarea unor laboratoare de diagnostic parazitologic, vor efectua activități de pregătire a personalului didactic și de laborator și vor iniția o nouă disciplină de medicină veterinară a animalelor sălbatice și medicina conservării speciilor, cu scopul protejării mamiferelor periclitate.

Acest din urmă deziderat se va implementa în colaborare cu organizația non-guvernamentală Vétérinaires Sans Frontières Cehia, cu care USAMV Cluj-Napoca are o lungă istorie de colaborare.

Mai concret, pe durata vizitelor în Somaliland, cercetătorii USAMV Cluj-Napoca vor oferi și consultanță veterinară de specialitate unui adăpost de animale sălbatice confiscate, care deține în principal feline (gheparzi, caracali) și diverse specii de antilope și păsări răpitoare, victime ale traficului ilegal de animale exotice.

La ora actuală, Somaliland nu dispune de specialiști în medicina animalelor sălbatice și nici de personal pentru astfel de adăposturi, iar prezența veterinarilor români și cehi este esențială pentru supraviețuirea acestor animale. Prin VSF Cehia și prin specialiștii celor două universități europene implicate, se va realiza și instruirea de specialitate a unui veterinar local la un centru de reabilitare a carnivorelor sălbatice din Iordania.

Fiind vorba despre o țară cu posibilități financiare limitate, activitățile caritabile (donații de echipamente, consumabile medicale și de laborator, produse farmaceutice, kituri de diagnostic, cărți de specialitate) vor fi sprijinite de partenerii implicați prin atragerea de donații care sunt binevenite.

Repelsel ține dăunătorii și animalele sălbatice departe de proprietatea ta

Fie că ești un simplu gospodar, fie un fermier cu mii de hectare, cu siguranță ai avut cel puțin o dată daune provocate de dăunători și animalele sălbatice. Știm cu toții că cele mai frecvente pagube sunt provocate de șoareci și șobolani, care apar atât pe câmp, cât și în gospodării și spații de depozitare. Însă în ultima perioadă, pe lângă aceștia, proprietățile și culturile sunt tot mai des „vizitate“ de animale sălbatice, cum ar fi urșii și porcii mistreți, iar în acest caz pagubele devin cu mult mai însemnate. Și nu numai aceste animale creează probleme, ci și păsările, vulpile, reptilele, viespile sau gândacii.

Să cauți soluții pentru a ține astfel de dăunători la distanță de bunurile tale se poate dovedi o adevărată provocare, iar asta din mai multe cauze. În primul rând pentru că trebuie să alegi un produs care să fie prietenos cu mediul înconjurător și să nu îți afecteze de exemplu culturile sau producțiile depozitate în diverse spații, dar să fie și suficient de eficient astfel încât să nu mai facă posibilă apariția animalelor nedorite.

Ce îți propunem noi? Repelsel, un produs inovativ, natural și mai ales eficient. Sub forma unor granule colorate, Repelsel conține ingrediente speciale, al căror miros și gust deranjează animalele sălbatice și dăunătorii, rezultatul fiind îndepărtarea acestora dimprejurul suprafeței unde a fost aplicat. Pentru că nu conține produse chimice periculoase, produsul nu este dăunător pe oameni, animale de companie sau plante.

Ce îl diferențiază față de alte produse? În primul rând formula din care este compus produsul acționează și împotriva animalele mari, urși și mistreți, care au distrus în campaniile agricole trecute suprafețe întregi de culturi. În al doilea rând, datorită formei și compoziției sale, produsul este eficient chiar și în cazul în care plouă imediat după aplicare.

Cum se utilizează? Se aplică direct pe sol, pajiști sau gazon, la apariția dăunătorilor sau preventiv pe tot parcursul anului, în cantitate de 70-100 grame/metru, creând astfel bariere olfactive care vor împiedica accesul dăunătorilor. Dacă doriți să vă protejați culturile, tot ce trebuie să faceți este să aplicați produsul la distanță de plante pentru a nu intra în contact direct cu ele. Astfel, porcii mistreți nu vor mai distruge culturile de porumb, nici cerbii, vulpile ori rozătoarele și nici ciorile, graurii sau vrăbiile.

Repelsel este un produs nontoxic, a cărui eficiență se observă la câteva zile de la administrare, în funcție de infestare. Aplicarea se poate repeta la intervalul de 30 de zile.

Pentru informații și comenzi

Producător: Selenit – Str. Santaului nr. 15 C, Oradea, județul Bihor

Telefon – 0359.462.787;  0746.594.313

E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Angajații ROMSILVA hrănesc animalele sălbatice din fondurile cinegetice

Angajații Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva sunt implicați în perioada rece a anului în acțiunea de hrănire a animalelor sălbatice din fondurile cinegetice gestionate, suplimentând hrana naturală, puțină și sărăcăcioasă pe perioada iernii.

Romsilva gestionează la nivelul întregii țări 254 de fonduri cinegetice, în care animalele sălbatice sunt atent monitorizate de specialiști.

Pentru asigurarea necesarului de hrană, aceștia administrează în fiecare an cantități substanțiale de furaje, numai anul trecut fiind asigurate, de exemplu, 2.284 de tone de porumb, 1.430 de tone de fân, 230 de tone de cereale, 266 de tone de plante furajere, 197 de tone de rădăcinoase și suculente și 42,1 de tone de hrană granulată, în special pentru cervide și mistreți. De asemenea, au mai fost furnizate 234 de tone de frunzare, 202 de tone de fructe și semințe și 321 de tone de sare.

În 2016, pe fondurile cinegetice gestionate de Romsilva au fost construite 75 de observatoare noi, 230 de hrănitori pentru cervide, 60 de hrănitori pentru mistreți și 570 de sărării.

Anual, în medie, Romsilva cheltuie peste 1,93 de milioane de lei pentru asigurarea hranei suplimentară a animalelor sălbatice din fondurile cinegetice gestionate.

Îngerii păzitori ai animalelor sălbatice

Probabil că titlul vi se pare supradimensionat, dar dacă invocăm îngerii păzitori ai oamenilor, de ce să nu vorbim atunci și despre îngerii animalelor sălbatice? Vă îndoiți că există? Eu cred cu tărie în existența lor și am argumente pentru a-mi susține credința. Ce-i drept, aceştia nu au aripi diafane, nu devin invizibili și nu zboară. Au în schimb cursuri de medicină veterinară și o iubire incomensurabilă pentru natură și viețuitoarele ei. Sunt dispuși să renunțe la timpul lor liber pentru a se dedica vindecării și reabilitării animalelor sălbatice, iar atunci când le eliberează simt că au reîntregit paradisul destrămat al sălbăticiei. Este poate singurul moment în care omul gustă cu adevărat din libertate. O par­te din legiunea acestora este formată din cei 90 de medici veterinari care fac parte din Rețeaua na­țională pentru salvarea animalelor sălbatice rănite, o structură unică în țara noastră. Am aflat mai multe despre proiect de la Iulia Vizi, reprezentant Milvus Group.

Primul pas

România a pornit, prin înființarea acestei rețele, într-o călătorie inițiatică prin care poate descoperi cum să își protejeze biodiversitatea. O comoară care este vie, nu îngropată în legende sau născociri ale istoriei. O comoară întrupată în păsări ce poartă în penele lor parfumul migrațiilor, în animale ale căror ochi scânteiază a sălbăticie. Prin existența Rețelei naționale pentru salvarea animalelor sălbatice rănite, țara noastră a făcut un pas spre ceea ce poate fi numită normalitate într-o civilizație modernă care ar trebui să ştie cum să păstreze un echilibru între evoluție și conservare. Și chiar dacă primul pas a fost făcut, România mai are multe criterii de îndeplinit până să își împlinească misiunea. Potrivit dnei Vizi, „există mai multe inițiative din sfera civilă, dar nimic din partea statului român. Mai mult, Grupul Milvus a trimis o solicitare Ministerului Mediului prin care sublinia necesitatea unui cadru legislativ clar, simplificat și încurajator. Sperăm în tot ce e mai bine!“ Ideologia Milvus Group s-a concretizat în unificarea asociațiilor pro natură într-o singură rețea națională de prim-ajutor, salvare, reabilitare și eliberare a animalelor sălbatice în natură.

„Există câteva organizații nonguvernamentale care se ocupă cu salvarea animalelor sălbatice, dar acestea sunt zonale sau specializate pe anumite specii: berze, urși, drepnele etc. Rețeaua inițiată de noi este mult mai largă, acoperind toate județele. Evident aceste asociații fac acum parte din rețea și ne ajutăm reciproc. Practic, acum încercăm să funcționăm sub aceeași pălărie. Ne-am dorit să conectăm medici veterinari, organizații nonguvernamentale de profil, voluntari, grădini zoologice pentru a interveni rapid în orice situație semnalată de oameni. Mai mult, proiectul ne-a ajutat să dezvoltăm infrastructura deja existentă, să dezvoltăm Centrul de Reabilitare de la Sânsimion prin construcția de noi voliere, extinderea celor vechi, construcția de spații noi pentru țestoase etc. Astăzi rețeaua, aflată în extindere, funcționează cu sprijinul a 90 de medici veterinari.“

Un telefon la care se răspunde oricând

Proiectul „Înființarea unei rețele naționale pentru salvarea animalelor sălbatice rănite“, implementat în perioada martie 2015 – aprilie 2016 și finanțat cu 116.971,08 euro, a fost conceput pe baza experienței și colaborării între Grupul Milvus și Asociația „Vets4Wild“ din Târgu-Mureș.

Practic, prin acest proiect toți cei care vor găsi animale sălbatice rănite vor putea apela numărul de telefon 0722.533.862. Specialiștii care vor răspunde la telefon vor oferi sfaturi sau vor redirecționa apelul. În plus, există un site http://www.wildliferescue.ro unde voluntarii din rețea se pot contacta direct sau pot lua legătura cu cei mai apropiați medici veterinari. Cei care vor suna la acest număr vor trebui să ofere informații despre specia animalului, dacă au fost găsite urme în jurul lui, alte semne de accidentare etc. În funcție de locul unde se află animalul, sunt contactați medicii veterinari care sunt în zona de apel pentru a acorda primul ajutor. Dacă animalul are nevoie de recuperare înainte de a fi eliberat, acesta va fi transportat în județul Mureș la Sînsimion, un sat retras printre dealuri. Aici monitorizarea este continuă, iar animalele trăiesc în semisălbăticie pentru a trece peste stresul provocat de contactul uman. În funcție de evoluția lor, vor fi ulterior eliberate.

Vă îndoiți că există îngeri păzitori ai animalelor sălbatice?

Eu cred cu tărie în existența lor!

Deocamdată această activitate este susținută din fondurile Milvus Group, însă cei care vor să ajute la dezvoltarea acestei rețele pot redirecționa 2% din impozitul pe venit. „Vom încerca să strângem fonduri prin campanii, sperăm ca oame­nii să înțeleagă că biodiversitatea este o comoară ce are nevoie de conservare, de prețuire, de dragoste. Fără ea vom fi mult mai săraci!“

Cele mai comune situații pe care sunt nevoiți să le gestioneze medicii veterinari din rețea sunt păsările otrăvite, animalele accidentate sau electrocutate, țestoasele malnutrite și părăsite etc. Speciile cele mai vulnerabile sunt berzele, ciufii de pădure și cioara de semănătură. De la momentul validării telefonului, în ianuarie 2016, au fost preluate peste 150 de apeluri, în 60% din cazuri fiind implicate animale sălbatice.

Rețeaua națională pentru salvarea animalelor sălbatice rănite este în dezvoltare și este posibil ca în viitor, dacă legislația va permite, să existe mai multe centre autorizate care să poată prelua și gestiona apelurile.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 44-45

  • Publicat în Mediu
Abonează-te la acest feed RSS