Se discută deja de câțiva ani despre ursul brun din România și despre faptul că populațiile din această specie s-ar fi înmulțit atât de mult încât sunt nevoite să părăsească habitatul natural pentru a găsi resurse de hrană în altă parte. În contextul acesta, întâlnirile dintre oameni și urs au devenit tot mai frecvente și mai periculoase și de multe ori s-au soldat cu rănirea gravă sau moartea oamenilor. Aceasta este varianta pe care Ministerul Mediului își susține decizia de a da liber la vânătoarea a 426 de urși. Pe de altă parte, activiștii de mediu susțin că această mișcare a ministerului implicat în problemă sugerează mai degrabă o înțelegere tacită cu asociațiile de vânătoare care vor să încaseze niște bani pe această cale. Redăm în continuare punctele de vedere ale ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor, Tancsoz Barna, și ale reprezentanților GreenPeace România. Cine are dreptate?

Tanczos Barna: „Am spus și repet, viața umană este mai presus de orice!“

Într-o postare pe pagina sa de Facebook, ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, Tanczos Barna, a făcut recent precizări cu privire la strategia pe care ministerul pe care îl conduce intenționează să o aplice pentru gestionarea problemei ursului brun în România.

„Avem cele mai sănătoase și valoroase păduri din Europa și cea mai numeroasă populație de urs brun din UE. Sunt comori naturale inestimabile, dar, în același timp, înseamnă și o responsabilitate uriașă, care necesită o gestionare complexă. Am avut ocazia să prezentăm delegației Comisiei pentru Petiții din cadrul Parlamentului European progresele făcute privind managementul pădurilor și combaterea tăierilor ilegale, dar și pachetul de măsuri privind gestionarea conflictelor om-urs și conservarea speciei. În privința urșilor, în doi ani și jumătate de când UDMR și-a asumat un management activ al speciei, de la zero acțiuni ale autorităților centrale am ajuns la un pachet de măsuri complex. Am spus și repet: viața umană este mai presus de orice! De aceea, implementăm planul de acțiune pentru specia urs brun, bazat pe o abordare științifică, rațională și responsabilă, protejând viața umană. Am reglementat intervenția imediată în situații de urgență, finanțăm garduri electrice, estimăm populația de urs brun prin probe genetice, iar următorul pas este aprobarea cotelor de prevenție, bazate pe un studiu științific și împărțite printr-un mecanism matematic. Ascultăm argumentele activiștilor de mediu, dar nu ne lăsăm intimidați de acuzații nefondate. Gestionăm pădurile României pe baza principiilor de transparență sporită și responsabilitatea tuturor actorilor implicați. Avem un sistem de trasabilitate a lemnului unic în Europa, SUMAL 2, care ar putea fi un model de urmat pentru celelalte state membre. În prezent, oricine poate urmări drumul lemnului în România și oferim organelor de specialitate un instrument împotriva tăierilor ilegale. Continuăm să dezvoltăm sistemul informatic, prin imagini stelitare și camere video. Am înăsprit legile, lucrăm la un Noul Cod Silvic, refacem pădurile degradate și împădurim noi suprafețe de păduri în cea mai amplă campanie de împădurire din România. Sunt convins că deputații europeni, care vor vizita județele Covasna și Suceava, vor înțelege mai bine problemele la fața locului, își vor forma o imagine mai clară, iar toate acestea ne pot aduce mai aproape de soluții pe termen lung.“

„Nu gestionați urșii cu pușca!“

Într-un comunicat de presă, activiștii Greenpeace solicită parlamentarilor europeni să acționeze pentru protejarea biodiversității, nu în beneficiul industriei vânătorii.

„Greenpeace cere autorităților să efectueze o analiză cuprinzătoare a situației și să implementeze soluții pe termen lung care să prioritizeze conservarea, în loc să satisfacă cererile vânătorilor, care pretind «cote preventive» de împușcare a urșilor de trei ori mai mari și derogări de la Directiva Europeană pentru Habitate.

Membrii Comisiei pentru Petiții a Parlamentului European vin în România pentru a evalua cota triplă de ucidere a urșilor propusă de Ministerul Mediului din România, autoritățile locale și asociațiile de vânători.

În conformitate cu Directiva Europeană privind Habitatele și alte patru Convenții Internaționale, urșii sunt incluși în Anexa II ca specie strict protejată. Asta înseamnă că statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a menține sau restabili populațiile de urși în arealul lor natural.

În loc să protejeze urșii, eforturile de lobby ale industriei vânătorii încearcă să impună «cote preventive» pentru a reintroduce practicile comerciale ale vânătorii la trofeu și ale turismului de tip safari, înlocuind gestionarea durabilă a interacțiunilor dintre om și urs cu o strategie crudă și ineficientă: uciderea aleatorie a urșilor.

Ministerul Mediului din România încă nu a realizat un recensământ oficial al populației de urși din țară și nu face mare lucru pentru a preveni tăierile ilegale și nesustenabile de păduri care distrug habitatele vieții sălbatice. Urșii sunt astfel împinși mai aproape de comunitățile umane, unde găsesc adesea hrană ușor accesibilă la puncte de hrănire amplasate în scopuri turistice și, în multe alte cazuri, din pricina gestionării deficitare a deșeurilor. În loc să implementeze «cote preventive» ca o măsură ineficientă, barbară și dăunătoare, autoritățile ar trebui să se concentreze pe soluții dovedite, cum ar fi gardurile electrice și o mai bună gestionare a deșeurilor și, mult mai important, să abordeze cauzele principală: defrișările, distrugerea habitatelor, supraexploatarea pădurilor.“

Laura ZMARANDA

Nu toți înțelegem arta, cum nu toți înțelegem efectele schimbărilor climatice pe termen lung. Nu toți putem privi cu aceiași ochi frumusețea și nu putem înțelege valoarea unui tablou, dar ne alăturăm specialiștilor și considerăm anumite lucrări ca fiind adevărate opere de artă. Ce facem atunci când în presă apar știri cu privire la acțiunile anumitor activiști de mediu care vandalizează tablouri semnate de pictori celebri? Încercăm să observăm substratul acțiunii?

Ar trebui să încercăm, cel puțin. Însă de unde această idee? Ce legătură este între schimbările climatice, creșterea costului vieții și artă? Ei bine, în ultimul an ne-au fost prezentate tot felul de acțiuni menite a atrage atenția, iar unul dintre cele mai recente incidente, dacă le putem numi așa, a avut loc la Muzeul Barberini din Potsdam, Germania, și i-a avut în prim-plan pe membrii unui grup ecologist care au aruncat cu piure de cartofi în tabloul lui Monet „Les Meules“ (n.r. – „Căpiţe de fân“), evaluat la 110 milioane de euro. Mai mult decât atât, aceștia au filmat întreaga acțiune și au distribuit materialul pe rețelele de socializare, tocmai pentru a trage un semnal de alarmă în privința a tot ceea ce se întâmplă în lume.

„Oamenii mor de foame, oamenii îngheață, oamenii mor (…) Ne aflăm într-o catastrofă climatică și tot ce vă este frică este supa de roșii sau piureul de cartofi pe un tablou. Știți de ce mi-e frică? Mi-e frică pentru că știința ne spune că nu ne vom putea hrăni familiile în 2050.

Este nevoie de piure de cartofi pe un tablou pentru a vă face să ascultați? Acest tablou nu va valora nimic dacă va trebui să ne luptăm pentru mâncare. Când veți începe în sfârșit să ascultați?“, reiese din postarea unuia dintre activiști.

Ce semnal de alarmă! Cu siguranță vă întrebați însă și ce s-a întâmplat cu tabloul. Ei bine, reprezentanții muzeului au declarat că tabloul nu a fost deteriorat, fiind protejat de sticlă.

Acest exemplu nu este singular, ci vine la mai puțin de două săptămâni de la acțiunea unor alte activiste de mediu care au aruncat supă de roșii pe o pictură semnată de Vincent Van Gogh. Expus la Londra, tabloul „Floarea Soarelui“, în valoare de 84 de milioane de euro, a fost murdărit pentru a trage un semnal de alarmă asupra costului vieții, după cum reiese din postările din social media ale protestatarilor. Aceștia au mai precizat: „Valorează arta mai mult decât viața? Mai mult decât mâncarea? Mai mult decât dreptatea? Criza costului vieții și criza climatică sunt determinate de petrol și gaze.“ Mai mult decât atât, activiștii susțin faptul că protestul a fost făcut pentru a demonstra că mulți cetățeni din Marea Britanie nu își permit să încălzească o cutie de supă din cauza creșterii costului vieții.

Nici acest tablou nu a avut de suferit deoarece era protejat de sticlă, însă cei implicați direct sunt cercetați pentru acțiunile lor. Acestea sunt doar două dintre exemplele care au făcut înconjurul continentului pentru că, pe parcursul acestui an, din Regatul Unit până în Italia și Germania activiștii pentru mediu au avut tot felul de acțiuni menite să atragă atenția asupra noilor proiecte de extracție a gazelor și petrolului.

Și acum probabil ne întrebăm dacă este vandalism ceea ce s-a întâmplat în cele două muzee sau doar o modalitate conștientă de a atrage atenția, știind că operele de artă nu pot fi afectate. Cert este că nu susținem niciun fel de comportament agresiv ori gesturi care pot pune în pericol patrimoniul cultural, însă costul vieții tot mai ridicat determină oamenii să facă tot felul de gesturi. Nu mai este vorba doar despre încălzirea globală, luată prea puțin în serios de unii, nici de așa-zisele mofturi ale iubitorilor naturii, ci de imposibilitatea de a ne asigura traiul și masa zilnică. Ce-i de făcut? E destul de dificil să răspundem în calitate de simplu cetățean, însă poate ar trebui să devenim mai responsabili și mai conștienți de tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru pentru că viitorul depinde și de noi.

Larissa DINU