Lumea satului 750x100

update 1 Dec 2020

Făbricuţa de brânzeturi La Izvorul Dornei

În drumul vostru prin comuna Poiana Stampei, judeţul Suceava, poposiți La Izvorul Dornei, făbricuța de brânzeturi ce vă va lăsa cu pofte în gând și gust bun pe buze!

Fonduri europene prin intermediul GAL-ului Bazinul Dornelor

Mezdrea Roman, din comuna Poiana Stampei, a încercat în anul 2018 să acceseze Submăsura 6.1 – „Instalarea tânărului fermier“ pentru a-şi face o fabrică de brânzeturi. „Din păcate, nu am reuşit, la punctajul de departajare mi se cereau studii superioare în domeniul agricol, iar eu nu aveam aşa ceva. Din fericire, am avut noroc cu M5/2A – Soluţii inovative pentru o agricultură competitivă; unul dintre criteriile de selecţie a fost ca solicitantul să combine cel puţin două operaţiuni care conduc la realizarea unui lanţ alimentar integrat, după cum urmează: producţie agricolă – primară – procesare – comercializare şi producţie agricolă primară – procesare, iar de aici a luat naştere făbricuţa noastră de brânzeturi, proiect nerealizabil, fără ajutorul GAL-ului Bazinul Dornelor“, adaugă producătorul.

Produse tradiţionale din lapte de vacă din Poiana Stampei

lactate

Făbricuţa de brânzeturi de la Poiana Stampei realizează produse tradiţionale, pe care orice gospodină le-ar putea prepara în propria gospodărie, ne pune suceveanul. „Singura diferenţă sunt echipamentele folosite de noi care au volume mai mari, sunt din inox şi conforme cu cerinţele europene (tanc de răcire a laptelui de 500 litri, kit de recepţie a laptelui dotat cu pompă de transvazare şi filtru de lapte, vană de închegare de 200 litri trifazată, crintă pneumatică şi separator de smântână).“

Mezdrea Roman mai adaugă faptul că are un total de 18 văcuţe cu lapte, din rasa autohtonă Bălţată cu Negru Râmânească, Pinzgau şi Brună de Maramureş. „Fiind o zonă de munte, văcuţele sunt pe stabulaţie liberă şi valorifică păşunile începând de primăvară şi până toamna târziu, atât timp cât permite clima. Pe perioada iernii văcuţele sunt la adăpost şi hrănite cu fân uscat şi tărâţe. Nu folosesc în hrana lor silozuri sau alţi stimuli care ar putea creşte lactaţia deoarece mi-ar afecta calitatea şi gustul laptelui. Văcuţele sunt mulse cu mulgătoarea acţionată de un generator transportat în bidoane de inox până la tancul de răcire. Trecerea laptelui în spaţiul de procesare se realizează printr-un furtun special alimentar cu ajutorul unei pompe şi, totodată, şi printr-un filtru dens care reţine impurităţile şi microorganismele. În mare parte, materia primă este asigurată din propria fermă şi suplimentată din fermele vecine, adică tot de pe raza comunei“, specifică antreprenorul.

Produsele obţinute sunt caşul afumat, smântâna, urda, telemeaua, untul, laptele acru şi chişleagul. Produsul principal este cașuțul obţinut după o reţetă cunoscută de dna Gabriela, cea care procesează laptele, reţetă folosită la fosta fabrică din Poiana Stampei. „Se scoate coagulul din zer, se introduce în crintă şi se lasă circa 30 minute pentru stoarcerea zerului. Ulterior, coagulul este scos, feliat şi introdus într-un vas cu apă fierbinte şi sare la topit. După ce topirea a avut loc 100% este pus în forme şi lăsat timp de câteva ore. Când formele sunt îndepărtate se poate pune la fum sau se poate servi ca şi cașuțul neafumat. Nu necesită maturare şi nu sunt adăugaţi alţi compuşi. Totodată, smântâna este extrasă cu ajutorul separatorului doar din lapte, în funcţie de grăsimea laptelui. Urda se obţine din zerul rămas de la coagul, fiind un produs dietetic, foarte slab în grăsimi. Laptele acru este un iaurt şi se obţine din laptele fiert pus la prins în cuib de smântână. Momentan, distribuţia produselor se realizează prin intermediul unui mic magazin instalat la poarta fabricii, lângă E85, prilej cu care reuşesc să încânt papilele gustative ale persoanelor care tranzitează comuna“, încheie producătorul.

Beatrice Alexandra MODIGA

Județul Suceava: Ferma de oi Breze de la poalele Pădurii Prodana

Petru Guia, un tânăr de 28 de ani pasionat de creşterea animalelor, în special a oilor, fiind strâns legat de locurile natale, a luat decizia de a-şi face propria fermă de oi în satul Lămăşeni, judeţul Suceava, de la poalele Pădurii Prodana.

Primele oi Breze de Valea Jiului

„Mica mea fermă este situată în apropierea satului meu natal Lămăşeni, chiar sub poala Pădurii Prodana, fiind şi locul copilăriei mele. Nu moştenesc oieritul, dar moştenesc ciobănitul de la tatăl şi bunicul meu care s-au ocupat cu această meserie. Astfel împreună cu tatăl meu am hotărât să ne facem propria fermă, chiar dacă aveam un efectiv redus de oi. Am vrut ceva de calitate, aşa că am vândut o parte din animale şi cu ceva economii am mers pe Valea Jiului şi am cumpărat primele 20 de oi Breze de Valea Jiului. Noi considerăm că ţurcanele varietatea Breaza de Valea Jiului sunt superioare celorlalte varietăţi din rasa Ţurcană. Apoi, încet-încet, cu mari sacrificii, am reuşit să ajungem la un efectiv de 200 de oi, dar în paralel creştem şi câteva vaci. Furajele le pregătim mecanizat, avem terenuri pregătite pentru cosit, dar avem şi suplimente cum ar fi porumbul şi orzul“, ne spune tânărul.

Suceveanul precizează că a cumpărat oi sau berbeci cu o valoare genetică ridicată pe care a plătit mult peste preţul pieţei; cu toate acestea, afacerea este în creştere, mai ales că livrările la domiciliu sau cele din fermă compensează munca depusă. „Multă lume întreabă cât costă o astfel de investiţie, dar sincer să fiu nu am făcut un calcul per total din cauza mai multor factori, uneori am cumpărat oi sau berbeci cu o valoare genetică ridicată, pe care am plătit cu mult peste preţul pieţei, dar cel mai important este faptul că noi suntem mereu pe plus, de aceea dorim să ne dezvoltăm. În ultimii 5 ani nu am vândut absolut deloc produsele noastre în pieţele alimentare din zonă (brânză, telemea, caş, urdă dulce, unt şi la cerere caşcaval) deoarece le vindem direct din fermă, uneori livrăm şi la domiciliu; avem livrări şi la câteva cabane şi pensiuni turistice din judeţul Suceava. Nu putem spune că avem un profit considerabil, dar sper că peste 5-10 ani vom fi dezvoltaţi îndeajuns“, adaugă Petru Guia.

Îngropăm sau ardem sute de kilograme de lână

În schimb, regretul cel mai mare al crescătorului rămâne valorificarea lânii. „Este trist să vezi cum suntem nevoiţi să îngropăm sau să ardem sute de kilograme de lână în fiecare primăvară deoarece nu există cerere pentru acest produs şi, chiar dacă ar fi, preţul oferit de samsari este mult sub costul tunsului. Vă dau un exemplu: mi s-au oferit 200 lei pentru lâna de pe 200 de oi, iar dacă aş fi plătit oamenii să tund oile ar fi trebuit să plătesc 5 lei pentru fiecare oaie tunsă“, mai adaugă Petru.


„Un alt regret este că văd foarte puţini tineri de vârsta mea ducând mai departe această frumoasă îndeletnicire moştenită de sute de ani, care ne face mândri că trăim şi avem şansa să ciobănim pe meleagurile ţării noastre.“


Beatrice Alexandra MODIGA

Primul EcoBrunch din Ţara Dornelor

La sfârşitul lunii septembrie, în satul sucevean Panaci a avut loc primul EcoBrunch din Ţara Dornelor, destinaţia de ecoturism a Bucovinei. Acesta a fost cel de-al doilea eveniment din seria EcoBrunch pusă la cale de Asociaţia My Transylvania în parteneriat cu Asociaţia de Ecoturism din România (AER) şi cu unităţile de management ale celor şapte destinaţii de ecoturism din ţară. Aceste evenimente îşi propun să sprijine conservarea patrimoniului local şi autenticitatea experienţei turistice în destinaţiile de ecoturism ale României prin intermediul gastronomiei locale.

Ţara Dornelor, destinaţie ecoturistică a Bucovinei certificată

Pe plan local, evenimentul a fost organizat de Asociaţia de Ecoturism Ţara Dornelor (AETD), un parteneriat între sectorul public şi cel privat ce reuneşte actori locali din Ţara Dornelor care activează în domeniile: turism, conservarea naturii şi dezvoltare locală. Maricica Cazimirciuc, managerul destinaţiei de ecoturism Ţara Dornelor, a precizat că eforturile întregii echipe construite în jurul evenimentului de la Panaci au avut succes, iar startul evenimentelor de tip brunch în Ţara Dornelor este o oportunitate nu doar pentru experienţa cu care vine fiecare partener, ci și pentru vizibilitatea naţională.

„Ţara Dornelor înseamnă râurile Dorna şi Bistriţa care se unesc în bine-cunoscutul oraş staţiune Vatra Dornei, înseamnă sate şi comune, unele mai mândre decât altele, străjuite de munţii falnici ai Bistriţei, Suhardului, Giumalăului şi Călimaniului, înseamnă Parcul Naţional Călimani, înseamnă oameni frumoşi, buni, care, ca şi cei care sunt prezenţi aici, abia aşteaptă să îşi pună pe masă tot ce au mai bun. Din anul 2019, Ţara Dornelor a primit certificarea de destinaţie ecoturistică a Bucovinei pentru că aici turiştii pot trăi experienţe în mijlocul naturii care se pot împleti extrem de armonios cu experienţe culturale și tradiţionale alături de localnici. Ne dorim să implicăm cât mai mulţi producători şi furnizori de servicii locale, să promovăm locurile frumoase de pe tot teritoriul destinaţiei de ecoturism cu oamenii locului astfel încât întreaga comunitate să aibă de câştigat, nu doar turiştii care ajung în zonă. Dacă am reuşit să aducem un strop de bucurie, un pic de fericire şi puțină frumuseţe în sufletele celor prezenţi înseamnă că toată strădania noastră a fost cu folos şi asta e tot ce contează“, ne-a spus Maricica Cazimirciuc, managerul destinaţiei Ţara Dornelor.

Ospăţ cu produse montane

EcoBrunch2

În prima parte a evenimentului, oaspeţii s-au arătat încântaţi de varietatea gusturilor incluse în meniu: de la preparate din carne de porc, vită sau oaie şi balmoş cu jumări, făcut în faţa turiştilor la buturugă de Liviu Bazarcă şi asortat cu lapte acru, brânzeturi proaspete şi maturate, din care nu puteau să lipsească şvaiţerul „Călimani“, produse care au obţinut, în anul 2019, dreptul de utilizare a menţiunii de calitate „produs montan“, fiind primele produse montane atestate şi certificate la nivel judeţean, până la borşul de păstrăv şi pasta de păstrăv cu nucă făcute de Andrei Chirilă. Nu au lipsit din meniu borşul de hribi cu smântână preparat de gazda evenimentului, pensiunea Eco Hunea din Panaci, scoverzi cu ciuperci, barabule la ceaun cu brânză de burduf şi cârnaţi de casă făcute de Cosmin Ţarcă, un talentat chef bucătar din vârful Rarăului; producătorii local au făcut sarmale, zacuscă cu ciuperci, pâine de casă. Au fost şi deserturi savuroase, precum ciocolata de casă cu afine, tartele cu fructe de pădure, plăcinta cu mălai, prăjitura cu mere, plăcinte cu urdă şi mărar sau dulceaţă de afine, căpşuni, merişoare, zmeură şi, în premieră, vinul „Sângele răzeşului“, un vin roşu fructat, din Fetească Neagră, căpşuni şi fragi. La toate acestea s-au adăugat standurile cu produse locale de unde participanţii la ecobrunch au putut achiziţiona o gamă largă de siropuri şi dulceţuri precum şi produse din păstrăv, cum ar fi celebrul păstrăv afumat în cobză de brad. Nu au lipsit nici suvenirurile realizate local, de către Ştefan şi mama sa Ema Chiriluş, cu scopul de a populariza şi mai mult brandul ecoturistic Ţara Dornelor.

„În Panaci am simţit într-un mod foarte natural legătura dintre teritoriu şi mâncare. Totul are gust şi poveste, totul are arome care se potrivesc cu munții care înconjoară Depresiunea Dornelor. Şi toate acestea, într-un fel foarte reprezentativ, au putut fi găsite la primul ecobrunch“, a mărturisit Cristian Valentin Cismaru, creator de evenimente gastronomice la Asociaţia My Transylvania.

Momente artistice şi drumeţie pe Tărâmul Izvoarelor

Cu acest prilej, cei aproape 100 de oaspeţi veniţi din întreaga ţară (Constanţa, Bacău, Iaşi, Brăila, Braşov, Neamţ, Cluj-Napoca, Suceava) s-au putut bucura, pe lângă cele mai alese bucate locale, de momente artistice puse în scenă de tinerii din comună şi de o drumeţie pe Tărâmul Izvoarelor. După acordurile de chitară ale trupei Călimani Folk din Panaci, momentul de folclor coordonat de profesorul de muzică Bogdan Negrea a demonstrat că în Ţara Dornelor tradiţia se transmite de la o generaţie la alta, câtă vreme elevi Şcolii Gimnaziale din Panaci mai fac din horă şi cântec popular un moment de sărbătoare ce merită împărtăşit.

Ospăţul şi dansul au fost urmate de o drumeţie pe Tărâmul Izvoarelor pe parcursul căreia drumeţi de toate vârstele au aflat povestea lui Panac, cel care a dat denumirea comunei, şi au luat contact cu natura locului într-un exerciţiu relaxant de identificare a celor mai prezente miresme ale pădurii.

În acelaşi cadru, la iniţiativa tinerilor din Clubul GreenIMPACT Panaci, participanţii au fost îndemnați să descarce aplicaţia Questo pentru a descoperi într-un mod inedit poveşti locale care nu se găsesc pe Internet.

EcoBrunch1

„Dacă veniţi la Panaci o să aveţi un colţ de rai de care vă puteţi bucura. Avem bucate alese şi gustoase, băuturi tradiţionale, toate provenite dintr-o zonă ecologică pentru că aici nu s-au dat îngrăşăminte chimice, pesticide, este o zonă naturală. Ne mândrim cu calitatea oamenilor, avem oameni ospitalieri, cu suflet mare, iar bucatele sunt făcute aici cu multă dragoste. Şi, dacă pui multă dragoste în ceea ce faci, iese cel mai bun lucru. O să vedeţi că avem de la Dumnezeu 17 izvoare cu cea mai bună apă din lume şi sperăm să avem certificate cât mai repede şi cele mai bune bucate“, a precizat primarul Vasile Cozan.

„Hai-Hui pe Tărâmul Izvoarelor de la Panaci“ cu aplicaţia Questo

Ema Gavriluţă, studentă în anul II la Facultatea de Comunicare din Cluj, a avut misiunea de a povesti în vârf de munte despre iniţiativele grupului de tineri GreenIMPACT Panaci şi Fundaţia Noi Orizonturi de a descoperi izvoarele de apă minerală şi despre traseul „Hai-Hui pe Tărâmul Izvoarelor de la Panaci“, înscris pe aplicaţia Questo.

„Proiectul este făcut prin Fundaţia «Noi Orizonturi». A pornit de la o chestie mică, fiecare să aibă grijă de izvoarele din zonă. Iniţial a fost vorba de trei izvoare, copiii au fost foarte entuziasmaţi de ceea ce se întâmpla şi aşa s-a extins la 5, apoi la 7 şi s-a ajuns la 17 izvoare pentru că în ajutorul copiilor au sărit şi adulţii; localnicii au venit cu propuneri arătându-ne unde mai sunt izvoare, ce frumos este acesta, ce apă bună are celălalt şi ce bine ar fi să le amenajăm. Aşa s-a ajuns la un proiect foarte mare, 17 izvoare, care cuprinde întreaga comună Panaci.

În centrul comunei avem şase izvoare, restul sunt în satele componente. Izvoarele au numele sfinţilor care ocrotesc zona şi  al căror nume îl poartă mănăstirile şi bisericile din zonă, dar şi numele copiilor care au participat la amenajarea lor.

Apoi am făcut o hartă pentru fiecare izvor, iar la intrare în comună am amplasat o hartă mare cu toate izvoarele, toate bisericile şi tot ce este de văzut în comună.

Aplicaţia Questo este un mod inedit prin care turiştii ar putea descoperi locuri din comuna Panaci şi lucruri pe care nu le pot afla de pe internet. Pe lângă izvoare, sunt incluse şi două biserici, fabrica de apă minerală, care este în inima Panaciului, legende, inclusiv povestea lui Panac, cel care a denumit comuna, care este ca un basm.

Questo este un joc de explorare a comunei, oferind tururi de tip misiune; este un fel de Asia Express, urmezi indicii și rezolvi ghicitori pentru a descoperi locurile de aici, în timp ce le afli poveștile ascunse. Aplicația seamănă și cu Treasure Hunt. Traseul «Hai-Hui pe Tărâmul Izvoarelor de la Panaci» include şi «Drumul lui Panac», iar poveştile și secretele locale vă vor duce să descoperiţi o mică comoară, Comoara lui Panac.

Pe viitor ne-am propus să facem un traseu de alergat pe drumul izvoarelor; îl vom amenaja tot cu copiii din club şi cu conducerea şcolii şi vom organiza un concurs de alergat «Să cunoaştem traseul izvoarelor prin alergare» în scop umanitar“, ne-a spus Ema Gavriluţă, ce care a coordonat implementarea aplicației Questo la Panaci.

Traista lui Panac, un ajutor pentru un copil cu leucemie

La întoarcerea din drumeţie, directoarea Şcolii Gimnaziale din Panaci, prof. Mirela Verdeşescu, a prezentat „Traista lui Panac“, un suvenir realizat local prin intermediul căruia, de această dată, banii obţinuţi din vânzări vor contribui la tratamentul foarte costisitor al unui copil din Panaci diagnosticat cu o formă foarte rară de leucemie, care în prezent este spitalizat în străinătate. Şi tot sub coordonarea acesteia, participanţii la eveniment au luat parte la atelierul de pictură pe rondele din lemn, unde creativitatea a avut şi ea undă verde.

„Traista lui Panac este un proiect de antreprenoriat, îi învăţăm pe copiii noştri că, rămânând să locuiască aici, pot să vândă frumuseţea locului, să îşi câştige existenţa şi să nu plece în căutarea unui loc de muncă în altă parte. Din banii pe care îi primim din vânzarea acestei trăistuţe cumpărăm diferite materiale şi susţinem cazuri sociale. Dacă plecaţi cu un suvenir de la noi, probabil îi va fi mai bine lui Iustinian”, a spus prof. Mirela Verdeşescu.

Ema Gavriluţă ne-a spus că trăistuţele sunt făcute manual şi reproduc la scară mică catrinţa tradiţională de Panaci, împodobită cu roşu de Panac şi negru, iar în ele găsim plante medicinale și un borcănel cu dulceaţă de afine. Trăistuţa costă 50 de lei şi împreună cu pachetul cu plante şi dulceaţă este 70 de lei.

„Eu zic că merită nu numai pentru munca noastră depusă în realizare trăistuţei, culesul plantelor şi realizarea dulceţei de afine, dar mai ales pentru faptul că este o cauză nobilă, încercăm să salvăm viaţa unui copil“, a precizat Ema Gavriluţă.

Natura îţi dă produsul, omul vine cu modul de preparare

Fără oamenii minunaţi de la Asociaţia de Ecoturism Ţara Dornelor, fără gazdele care au pus la dispoziţia participanţilor o locaţie superbă, fără oaspeţii veniţi cu drag aici, fără voluntari, sponsori şi parteneri, acest eveniment nu ar fi avut savoare.

„A fost combinaţia perfectă între mâncare grozavă, gazde primitoare, activităţi pentru copii la care nu s-au putut abţine să participe şi părinţii, drumeţie cu poveste şi stimulat toate simţurile, cântece şi voie bună. Bonus, treasure-hunt pe aplicaţie de telefon (Questo)“, au fost cuvintele de apreciere ale Ancăi Gaidoş, reprezentant al Fundaţiei „Noi Orizonturi“, care sprijină prin proiectele sale ecoturismul şi învăţarea prin experiență în rândul tinerilor.

„De 13 ani ne plimbăm prin sate din România în ideea de a vă atrage în tot felul de locuri unde ajungeţi mai greu sau nici nu vă gândiţi la ele. Astăzi suntem în Depresiunea Dornelor şi vă mulţumim pentru că aţi venit pentru a savura alături de noi ziua aceasta frumoasă de septembrie şi gusturile locurilor, printre care se numără mâncarea, apa minerală şi peisajul.

Într-o drumeţie de două ore am ajuns într-un loc de belvedere în care aţi înţeles de ce mâncarea are gustul pe care îl are, de ce oamenii fac lucrurile aşa cum ştiu ei mai bine într-o zonă în care partea de agricultură se limitează la creşterea animalelor. De câte ori vă gândiţi la gastronomie să ştiţi că este vorba, în principiu, de un joc între ceea ce îţi dă natura şi ceea ce face omul. Natura îţi dă produsul, omul vine cu modul de preparare, cu reţeta, gastronomia fiind studiul relaţiei dintre natură şi om“, ne-a spus Cristian Valentin Cismaru, creator de evenimente gastronomice la Asociaţia My Transylvania.


Producători locali și reprezentanți ai pensiunilor din zonă care au găzduit evenimentul cu partea de mâncare și băuturi răcoritoare: Păstrăvăria lui Andrei – sat Coverca, comuna Panaci – preparate din păstrăv; Anton Mihaela – dulcețuri și siropuri produse local; Casa Luș – sat Coverca, comuna Panaci –  deserturi; Pensiunea Eco Hunea din Panaci – mâncare gătită și desert; Casa Răzeșului – sat Drăgoiasa, comuna Panaci – balmoș, preparate din carne, dulcețuri; Cosmin Țarcă – sat Păltiniș, comuna Panaci – mâncare la ceaun, bere de casă;  familia Crucianu din satul Coverca, comuna Panaci – brânzeturi „Călimani“, certificate ca produse montane.


Silviu Buculei

Bucovina, o comoară (poate încă neexplorată cum se cuvine) a turismului românesc

Bucovina sau Țara Fagilor, care se suprapune în mare parte județului Suceava și apoi trece granița înspre Cernăuți, este poate cea mai frumoasă și completă zonă din România din punct de vedere turistic, cu o bogăție extraordinară oferită de natură, meșteșuguri și tradiții, istorie și religie, agrement și sporturi de iarnă. Practic, Suceava este un județ care livrează o mulțime de frumuseți și unicități, este ca un muzeu în aer liber, putând asigura fără probleme o vacanță încărcată până la refuz de vizite și drumeții memorabile.

Cadrul natural este favorizat de prezența pe două treimi din suprafața județului a masivelor muntoase: Munții Bârgăului, parțial Munții Călimani, Obcinele Bucovinei (Mestecăniș, Feredău, Obcina Mare), Munții Bistriței (Rarău, Giumalău, Bârnaru, Budacu) și Munții Stânișoarei (Sutra). În interiorul zonei montane s-a dezvoltat, printre altele, Depresiunea Dornei, cu compartimentele sale Dorna și Neagra Șarului, în care există lunci, terase, dealuri piemontane și un peisaj unic. Fie și doar mergând cu mașina pe cele mai importante rute, pretutindeni în zona montană se desfășoară un spectacol al naturii extraordinar, completat de farmecul gospodăriilor și al satelor venite parcă din altă lume: Broșteni-Crucea-Dorna Arini-Vadra Dornei (dinspre Neamț); Vatra Dornei-Poiana Stampei-Piatra Fântânele (înspre Bistrița Năsăud, prin Pasul Tihuța); Câmpulung Moldovenesc-Pojorâta-Valea Putnei-Mestecăniș-Iacobeni-Vatra Dornei; Mestecăniș-Ciocănești-Cârlibaba, cu variantele Fluturica (înspre Bistrița, prin Pasul Rotunda) și Gura Lalei (înspre Maramureș, prin Pasul Prislop); Pojorâta-Vatra Moldoviței-Ciumârna-Sucevița-Marginea; Marginea-Vicovu de Sus; Vatra Moldoviței-Brodina; Pojorâta-Moldova Sulița-Izvoarele Moldovei; Păltinoasa-Solca-Marginea; Frasin–Stulpicani-Ostra; Pojorâta-Cojoci; Vicovu de Sus-Putna etc.

Meșteșuguri populare

Fondul etnografic și folcloric al Bucovinei este de asemenea încărcat și generos pentru vizitatori. Putem vorbi fie și numai despre Marginea – renumit centru de ceramică neagră, lustruită cu piatră, tehnică preluată de la geto-daci, Ciocănești – celebră prin covoarele care se fac aici, Cacica – un alt important centru ceramic, Vama – confecționarea pieptarelor, Fundu Moldovei – centru de realizare a instrumentelor populare și de prelucrare artistică a lemnului, Cârlibaba și Straja – port popular și țesături de interior, Arbore, Mănăstirea Humorului, Rădăuți – localități renumite pentru scoarțe și ștergare, Vatra Moldoviței, Ciocănești, Brodina, Poiana Stampei – faimoase pentru arta de încondeiat ouă. De altfel, în Suceava sunt organizate câteva manifestări care se bucură de un mare succes: Crăciun în Bucovina (Suceava); Paște în Bucovina – cu un Târg al Meșterilor Populari, Drumul Ouălor Încondeiate, Festivalul Național al Ouălor Încondeiate; Pelerin în Bucovina, organizat anual, la data de 15 august, la Cacica și Putna etc.

Turism religios și cultural

Suceava este, dacă vreți, perla ctitoriilor religioase din România, cu mănăstiri unice zidite de Ștefan cel Mare și de alți domni ai Moldovei comparabile cu creațiile renascentiste italiene sau din Europa Occidentală, toate adăugate, în 1993, în Lista cu Moșteniri Culturale Internaționale a UNESCO: Sucevița, Moldovița, Voroneț, Humor, Putna, Dragomirna, Probota, Arbore, Pătrăuți, Biserica „Sf. Gheorghe“ a Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou“ din Suceava. Numai drumețiile spre aceste destinații de excepțională valoare istorică și artistică ar lua câteva zile. Dacă mai adăugăm în program și obiectivele culturale, probabil că ar rezulta cel puțin o săptămână de vizite extrem de intense și interesante: Cetatea Șcheia, Cetatea de Scaun a Sucevei și Cetatea Zamca, Curtea și Hanul Domnesc din Suceava, Muzeul de Istorie din Suceava, cu „Sala tronului“, unicat în România, Muzeul Obiceiurilor Populare din Gura Humorului, Muzeul „Arta lemnului“ din Câmpulung Moldovenesc, Muzeul de Științe Naturale din Vatra Dornei, Muzeul „Tehnici populare bucovinene“ din Rădăuți, Muzeul de Artă „Ion Irimescu“, „Galeria Oamenilor de Seamă“, Muzeul Apelor și Pădurilor din Fălticeni, Casa-muzeu de la Solca etc.

Ofertă generoasă în drumeții

Numai în masivul Rarău-Giumalău există 24 de trasee turistice amenajate și omologate. Practicarea turismului montan este favorizată de potențialul oferit de relieful munților Călimani, cu complexul vulcanic aferent, stâncile „12 Apostoli“, relieful carstic și rezidual al masivului Rarău, pădurea seculară de la Giumalău, gruparea cea mai întinsă de munți cristalini – Munții Bistriței Aurii și Bistriței Mijlocii –, precum și de Masivul Suhard și Obcinele Bucovinei. În afară de călătoriile prin munți, în județ se pot practica turismul călare (Parcul Național Călimani), escalada (Călimani, Rarău–Giumalău, Suhard), schiul (Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Gura Hunorului, Sucevița, Mălini și Cârlibaba), zborul cu parapanta (Vârful Oușorul, Prisaca Dornei, Pojorâta, Udești, Părhăuți).

Vatra Dornei, stațiunea inclusă în circuitul balneoclimateric internațional

Cu ape minerale carbogazoase, hipotone, atermale, bicarbonatate sodice, calcice și feruginoase, indiscutabil zona cea mai cunoscută este stațiunea balneoclimaterică de interes național Vatra Dornei, inclusă în circuitul internațional și recomandată în tratamentul unor afecțiuni ale aparatului cardiovascular, respirator, locomotor, boli ginecologice ori ale sistemului nervos etc. Dar cunoscute sunt și nămolul de turbă din Tinovul Mare și Poiana Stampei, apele minerale sulfuroase din zona Iacobeni, apele sărate de la Cacica. De asemenea, importanță prezintă și Solca, o fostă stațiune balneoclimaterică ce beneficiază de un climat de adăpost, foarte potrivit pentru convalescenți și anemici, ca și pentru cei care suferă de bronșită și de catar pulmonar. Proprietățile terapeutice deosebite sunt determinate de densitatea mare a stratului de ozon atmosferic; sub acest aspect, Solca deține primul loc în România și poziția secundă în Europa.

Farmecul nesfârșit al satelor bucovinene 

Zonele rurale din Suceva dispun, pe lângă un cadru natural fabulos, și de un valoros potențial cultural și istoric. O serie de localități – Sucevița, Vama, Moldovița, Putna, Ciocănești, Mănăstirea Humorului, Sadova, Lucina, Cacica, Neagra Șarului, Poiana Șarului, Poiana Negri, Dorna Candreni, Cârlibaba, Poiana Stampei, Șaru Dornei, Dorna Arini, Brodina, Râșca, Marginea, Argel, sunt deja consacrate în rândul turiștilor, ele devenind destinații turistice în sine. Fiecare localitate este unică în felul ei: Ciocănești – considerat cel mai frumos sat din România, cu casele frumos decorate, la fel ca ouăle încondeiate, adevărate bijuterii de artă; Brodina – centru de încodeiat ouă și cu un muzeu particular al huțulilor, Marginea – cu însemnul specific al ceramicii negre și case ce păstrează o arhitectură cu o vechime de mai mult de 100 de ani; Cacica – renumită prin salina cu același nume; Cârlibaba – cea mai mare comună din județ, cu rezervația geologică „Piatra Țibăului“ și „Lala“, pârtie de schi și locul unde, iată, s-a născut Huțulca din Cârlibaba etc.

Maria BOGDAN

GALERIE FOTO

  • Publicat în Turism

Ministrul Agriculturii s-a întâlnit cu fermieri suceveni

La finele lunii august, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Nechita-Adrian Oros, împreună cu Robert Chioveanu, preşedintele – secretar de stat al ANSVSA, Adi Croitoru, preşedintele Agenției Naţionale pentru Arii Naturale Protejate, Mihai Moraru, directorul general al AFIR, Alexandru Moldovan, prefectul judeţului Suceava, şi Gheorghe Flutur, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, au avut întâlniri cu fermieri, medici veterinari, procesatori de lapte, primari din zona Vatra Dornei, Gura Humorului şi Moara.

Discuțiile au vizat proiectele care pot fi elaborate de către localitățile cu arii naturale protejate şi nu numai pentru accesarea de fonduri guvernamentale şi europene în vederea înfiinţării sau a modernizării de fabrici pentru prelucrarea laptelui şi a cărnii, ciupercilor şi fructelor de pădure. De asemenea, au fost abordate şi alte teme cum ar fi cele legate de apicultură, drumuri de exploatare agricolă, forţa de muncă la fermele zootehnice, fiind vizitate şi două ferme zootehnice şi o fabrică de cașcaval.

În Bazinul Dornelor sunt absolut necesare noi investiții, cu atât mai mult cu cât grupul francez Lactalis a închis fabricile Dorna Lactate de la Floreni şi Vatra Dornei.

Fermierii care au participat la întâlnire au adus în atenţia ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale problemele specifice cu care se confruntă, printre care se numără stabilirea unei modalităţi corecte de acordare a dreptului de a păşuna către fermierii care deţin animale, fiind propusă ca soluţie licitarea păşunii de către primărie pe trupuri de păşune şi în funcție de numărul de animale; lipsa acută a forței de muncă, fiind solicitată sistarea sau direcţionarea foarte atentă a ajutoarelor sociale; accesul în supermarket a produselor locale şi a celor româneşti, fiind sugerată ca soluţie asocierea în scop economic a mai multor producători; imposibilitatea respectării prevederilor legale privind omologarea şi verificarea la Registrul Auto Român a utilajelor agricole, precum şi conducerea acestora doar cu categorii speciale; înfiinţarea perdelelor forestiere de protecție în interiorul parcelei, cu specii de salcâm şi tei ca bază meliferă; acordarea subvenţiei pe cap de animal şi nu doar pe teren fizic, fapt ce ar permite şi creșterea efectivului de animale.

Înfiinţarea de fabrici de prelucrare a produselor locale

Judeţul Suceava deţine peste 350.000 hectare de păşuni şi fâneţe, peste 10% din laptele României producându-se aici, Suceava este pe locul I pe ţară la producţia de lapte, cu 2,2 milioane de hectolitri de lapte, din 20 de milioane total, motiv pentru care s-au cerut măsuri concrete de încurajare a înfiinţării fabricilor, de dimensiuni mai mici sau mai mari pentru prelucrarea laptelui, sucevenii preferând să prelucreze materia primă pe plan local. Soluția propusă a fost de fructificare a ariilor protejate, care în județul Suceava se găsesc pe raza a 82 de unități administrativ-teritoriale, legislaţia oferind avantaje pentru procesarea produselor din ariile protejate.

Conducerea Consiliului Judeţean Suceava a avansat ideea că „70% din primăriile din Suceava vor înfiinţa o asociere, un cluster, în parteneriat cu Agenţia Ariilor Protejate pentru promovarea a ceea ce se produce aici, în care să intre şi Asociaţia Produs în Bucovina, prin care să se realizeze şi să se promoveze produse sănătoase, dintr-o zonă în care se respectă reţete tradiţionale, în care furajele au o anumită calitate, mai ales în flora spontană din zona de munte a judeţului Suceava.“

De asemenea, s-a propus derularea unui program de susţinere a zootehniei cu ferme – pepinieră care să furnizeze berbecuţi, purcei sau viţei pentru ferme ori gospodăriile individuale, animale care să fie crescute până la atingerea greutăţii pentru abatorizare. O altă solicitare făcută ministrului Adrian Oros a fost un program special de amenajare a drumurilor agricole cu bani europeni, prin pietruire, astfel încât tractoarele, utilajele agricole şi căruţele să nu mai circule pe drumurile europene şi naţionale. Fermierii suceveni îşi doresc promovarea produselor bio şi tradiţionale în Europa, dar şi posibilitatea încheierii unui acord cu Ucraina pentru aducerea de forță de muncă din zona Cernăuţi.

În cadrul întâlnirii cu medicii veterinari, care a avut loc la Gura Humorului, s-a clarificat problema unor contracte de concesiune deoarece nu erau efectuate unele plăți către medicii veterinari.

La întâlnirea de la Moara au participat fermierii din zonă,  îndeosebi cei din sectorul vegetal, care au adus în atenția ministrului Adrian Oros problemele specifice cu care se confruntă.

În cadrul vizitei în judeţul Suceava, ministrul Adrian Oros a vizitat Fabrica de caşcaval Danilili şi Ferma de vaci a fermierului Ionel Ţăran din localitatea Şaru Dornei şi ferma vegetală Prodaniuc din comuna Moara.

Silviu Buculei

Lactatele LaDorna nu se vor mai produce în județul Suceava

Începutul lunii iulie a însemnat un adevărat cutremur în piața produselor lactate din România. Grupul de firme Lactalis, din cadrul societății Dorna Lactate, a decis închiderea a două unități de producție, una situată în localitatea Floreni și cealaltă în Vatra Dornei. Cu alte cuvinte, celebrele lactate pe care le cunoaște orice român nu vor mai fi produse la origini, din laptele obținut local, ci brandul se va păstra, dar produsele vor fi procesate în alte zone din țară.

Peste 150 de șomeri

Zona de munte a județului Suceava are un potențial extraordinar din punctul de vedere al creșterii animalelor. Pășunile și pajiștile din zonă oferă habitatul perfect pentru obținerea unui lapte de calitate, poate chiar unic din punctul de vedere al calităților, după cum afirmă unii specialiști. E drept că zona a atras de-a lungul timpului și numeroși investitori, printre care și Jean Valvis, care în anul 1998 deschidea la Vatra Dornei prima fabrică de lapte UHT construită după anii ’90. Timpul a trecut, brandul a crescut în ochii cumpărătorilor, iar investitorul avea să vândă afacerea grupului Lactalis în anul 2008. Toate bune și frumoase, chiar dacă efectivele de animale scădeau drastic de la un an la altul, iar colectarea laptelui și prețul primit de localnici erau derizorii, măcar lucrurile funcționau. Totul până în iulie 2020, când, oricum sufocați de problemele anului în care pandemia de coronavirus a făcut ravagii în județ, peste 150 de localnici aveau să primească vestea că vor rămâne șomeri.

Printr-un comunicat de presă, compania anunță că va închide cele două fabrici și că va susține totuși angajații fie prin găsirea unui alt loc de muncă, poate chiar în cadrul altor societăți din cadrul grupului, fie vor primi compensații salariale.

„Am fost nevoiți să luăm această decizie după epuizarea tuturor încercărilor de eficientizare a activității în cele două fabrici, luând în considerare și noua realitate economică care ne determină să fim mai atenți la operativitatea business-ului nostru în România și să ne adaptăm planurile coerent, pentru a rămâne competitivi în industrie. A fost o decizie grea, însă cel mai important este că putem duce mai departe povestea brandului LaDorna în România, cu structurile moderne disponibile local. Este unul dintre angajamentele majore ale Grupului Lactalis în România, ne dorim în continuare să menținem business-ul și să-l creștem sănătos aici, în România, contribuind astfel la redresarea economică națională, prin noi investiții și noi locuri de muncă. În egală măsură, suntem preocupați să protejăm drepturile fiecăruia dintre colegii noștri afectați de concediere și să reducem cât de mult posibil impactul regretabil pe care acest proces îl va avea asupra lor“, preciza Giampaolo Manzonetto, directorul general al Grupului Lactalis România.

În același comunicat se specifică faptul că nu va fi afectată în niciun fel activitatea de colectare a laptelui din zonă și că producătorii locali vor avea parte de aceleași contracte, însă aceștia din urmă sunt destul de neîncrezători. Demersurile pentru închiderea fabricilor se va finaliza în decursul lunii august.

Și soluțiile de dezvoltare?

Neîncrezători în promisiuni, oamenii locului se tem că industria laptelui, asemenea altora, va avea de suferit pe termen lung în zonă, fapt ce va determina lumea să plece să muncească în străinătate, poate pe bani mai mulți, însă și aici s-ar putea să întâmpine probleme ținând cont de situația creată de pandemia de coronavirus.

Directorul Agenţiei de Ocupare a Forţei de Muncă (AJOFM) Suceava, Mirela Adomnicăi, a declarat că Grupul Lactalis a notificat instituţia în legătură cu o concediere colectivă a 158 de angajaţi, începând cu data de 1 septembrie. Potrivit Mirelei Adomnicăi, citată de Agerpres, angajații celor două fabrici de la Floreni şi Vatra Dornei ale grupului Lactalis vor primi informari și consiliere astfel încât să fie mereu la curent cu oferta locurilor de muncă.

Conform aceleiași surse, Gheorghe Flutur, președintele Consiliului Județean Suceava, consideră transferul producției de lactate LaDorna o jignire: „Judeţul Suceava este cel mai mare producător de lapte din ţară şi orice problemă care apare în acest domeniu trebuie discutată cât mai repede.(…) Transferul producţiei de lactate LaDorna este văzut ca o jignire.“


În prezent, grupul Lactalis deţine companiile Albalact, Covalact, Dorna Lactate, Rarăul, Lactate Harghita, Lactalis România, Parmalat România şi Lactalis Logistic. Are peste 2.300 de angajaţi şi 7 branduri româneşti – LaDorna, Albalact, Covalact, Zuzu, Fulga, Rarăul, Poiana Florilor, dar și mărci regionale cum este Friss, comercializat în judeţele Harghita şi Covasna, precum şi branduri internaţionale – President, Galbani, Santal.


Larissa SOFRON

Rezultate foarte bune la campania de împăduriri din 2020 în județul Suceava

Campania de împăduriri de primăvară, finalizată pe 15 iunie, a dus la plantarea a peste 27 de milioane de puieţi de arbori pe suprafeţele forestiere administrate de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva. Contribuţia Direcţiei Silvice Suceava la această campanie de împădurire este foarte importantă, aproximativ 7 milioane de puieţi de arbori fiind plantaţi de silvicultorii suceveni.

„Campania de împăduriri din primăvara 2020 s-a finalizat cu rezultate foarte bune. Au fost regenerate 2.220 ha, din care 2.020 ha în fond forestier proprietate publică a statului şi 200 ha în teren privat, administrat pe bază de contracte. Au fost împădurite 1.080 ha de teren forestier de stat, iar alte 940 ha au fost regenerate natural. Atât la împăduriri cât şi la regenerările naturale programul anual a fost depăşit cu câte aproape 100 ha la fiecare categorie de lucrări.

S-au folosit 7 milioane de puieţi forestieri din diferite specii, majoritatea fiind de răşinoase. Pe lângă lucrările de împăduriri, până la această dată au fost executate şi alte lucrări ce pregătesc producţia de puieţi pentru anii următori, cum ar fi instalarea unei serii de culturi în pepiniere pe o suprafaţă de 600 ari, din care: 110 ari semănături în câmp, 460 ari repicaje şi 30 ari butăşiri. De asemenea, au fost executate lucrări de completări ale puieţilor care s-au uscat în anii trecuţi şi care nu au mai putut vegeta. Lucrările s-au desfăşurat pe 170 ha“, ne-a spus ing. George Celsie, şeful Biroului Vânătoare şi Salmonicultură, purtător de cuvânt al Direcţiei Silvice Suceava.

Programul de regenerări artificiale, prin împăduriri, a fost depăşit datorită condiţiilor meteorologice favorabile, de 32 de direcţii silvice, cele mai mari suprafeţe împădurite peste program fiind înregistrate la direcţiile silvice Suceava, cu 90 de hectare, Bacău, cu 60 de hectare, Neamţ, cu 35 de hectare, şi Mureş, cu 33 hectare fond forestier. Direcţia Silvică Suceava administrează, prin intermediul celor 24 de ocoale silvice, peste 270.000 de hectare păduri de stat.

Romsilva a regenerat 10.065 hectare

Campania de împăduriri de primăvară s-a desfăşurat în cadrul proiectului „O pădure cât o ţară“, iniţiat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi derulat sub înaltul patronaj al Preşedinţiei României. În total, în fondul forestier de stat administrat Romsilva au fost regenerate 10.065 hectare, cu 11,8% mai mult peste programul campaniei, din care 6.449 hectare fond forestier au fost regenerate pe cale naturală, iar 3.616 hectare pe cale artificială, inclusiv 17 hectare perdele forestiere înfiinţate în proximitatea autostrăzii A2. În cadrul acestei campanii s-au mai realizat lucrări de completări pe 1.469 hectare şi de refacere a plantaţiilor calamitate pe alte 178 hectare. În fondul forestier privat, administrat pe bază de contract, Romsilva a regenerat, în această primăvară, 1.503 hectare.

Programul anual de regenerare a fondului forestier de stat administrat de Romsilva prevede, în cele două campanii de împăduriri, de primăvară şi de toamnă, regenerarea a 12.531 de hectare, din care 8.073 prin regenerări naturale şi 4.458 prin regenerări artificiale, cu o investiţie de 199,2 milioane lei.

În ultimii şapte ani, Romsilva a regenerat 111.554 hectare fond forestier de stat şi a plantat, în acest interval, peste 200 milioane de puieţi forestieri.

Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,13 milioane hectare fond forestier proprietatea publică a statului, aproximativ 48% din totalul pădurilor la nivel naţional.

Silviu Buculei

De vorbă cu Paul Torac, tânărul din Brodina care „scrie“ istoria huțulilor din Bucovina

Paul Torac are 25 de ani. După absolvirea studiilor pedagogice și de științe ale educației la Colegiul Național „Mihai Eminescu“, respectiv la Universitatea „Șefan cel Mare“ din Suceava, s-a întors acasă, la Brodina, unde a scris și scrie în felul său istoria huțulilor, acel grup de oameni ai munților care se lasă revendicat, când e vorba de poporul căruia i-ar aparține etnic, doar de păduri și crestele din Obcinile Bucovinei. Huțul din generație în generație și fascinat de istoria Brodinei, locul în care s-a născut Huțulca, cu o copilărie trăită sub magia încondeierii ouălor și a poveștilor străbunicii sale, Paul și-a legat numele de colecția etnografică amenajată într-una dintre casele familiei sale, un fel de muzeu care adună, în câțiva metri pătrați, secole de dăinuire pe aceste meleaguri a huțanilor.

Rep.: Paul Torac, să pornim și noi pe firul poveștii huțulilor și am vrea să aflăm cum s-a născut ideea organizării acestei colecții.

Paul Torac: Sunt născut la Brodina, mirificul tărâm dintre păduri, cum îmi place mie să spun, și am crescut într-o familie în care tradițiile au avut loc de cinste. În familia noastră se încondeiază ouă de patru generații. Străbunica mea a trecut la Domnul anul trecut, la 96 de ani; de la dumneaei și apoi de la bunica și mama am preluat dragostea pentru tradiție și meșteșuguri. După facultate am zis că e vremea să mă întorc acasă, să-mi cercetez etnia, să profit de faptul că încă mai avem bătrâni care ne pot povesti despre timpurile frumoase pe care le-au trăit. Mă gândesc uneori că, dacă am un regret în viață, e că nu m-am născut acum 100 de ani... Dar, probabil, nimic nu e întâmplător. Îmi zicea bunica: „Trebuie să înflorești unde ai fost sădit.“ Ideea unei colecții s-a născut în timp. Ea se leagă de Muzeul Obiceiurilor Populare de la Gura Humorului, unde noi eram frecvent invitați. În urmă cu vreo 20 de ani – eu și sora mea geamănă eram copii pe-atunci, dar însoțeam familia la toate manifestările din zonă – doamna fost director Vera Romaniuc a ținut neapărat ca toți cei care vin la expoziție să poarte costumul reprezentativ al zonei în care trăiesc. Domnia sa cumva ne-a îndemnat să căutăm în lăzile de zestre ale familiei sau ale celor din sat și să găsim portul specific Brodinei. Având-o alături și pe străbunica, am început să scotocim printre amintiri, am găsit costumele de miri ale străbunicilor și bunicilor, ni le-au dăruit ca să le putem îmbrăca la expoziții și apoi s-a născut pasiunea asta de a colecționa sau, cum îmi place mie să zic, de a da viață celor din trecut. Și așa, cu modernismul zilelor noastre, a cam început să se înlăture tradiționalul.

Rep.: Asta în sensul că tineretul nu mai păstrează bogăția tradiției înaintașilor?

P.T.: Eu dau mereu exemplul cu nora care nu se are bine cu soacra... După ce soacra se duce în lumea plină de dor, ea nu vrea să păstreze nimic și arde tot ce i-a aparținut. Aici am intervenit noi și am preluat cumva zestrea. Bătrânele spun așa: păi, decât să le arunce, mai bine luați-le voi și le găsiți o întrebuințare. Încet-încet am strâns din familie – noi avem foarte multe obiecte – și din sat sute de exponate. Colecția permanentă este organizată într-o casă de-a noastră situată la vreo 2 km de centrul comunei, la ieșirea înspre satul Sadău, iar de 6-7 ani este vizitată de turiștii care trec prin Brodina, dar acolo noi realizăm și ateliere de încondeiat ouă și tot acolo invităm oaspeții care vor să filmeze ori să scrie despre tradițiile de la noi.

Rep.: Facem un tur al colecției sau mai degrabă o scurtă incursiune în viața de ieri și de azi a huțulilor?

P.T.: Eu m-am raportat întotdeauna la vremea străbunicii mele, fiindcă ea mi-a fost călăuză în trecutul strămoșilor. Am amenajat așadar trei camere. Prima face referire la activitatea pe care o desfășurau femeile odinioară. Aici avem un fel de poveste a firului de lână, de la tunderea oii și până la caierul de tors; era și o vorbă în trecut, „oaia ține casa“, fiindcă ea oferea și produsele alimentare (lapte, brânză, carne), dar și materialul de bază pentru confecționarea obiectelor cu care se înfrumuseța casa ori se lucra vestimentația. Avem ustensile de prelucrat lâna, vârtelniță, furcă de tors, rășchitori, un război de țesut, o ladă de zestre din 1903, câteva costume huțule. A doua e o cameră a zestrei. În trecut, mirele avea casa, iar mireasa, tot ce trebuia ca să îmbrace... locuința. Când zestrea ajungea la tavan, atunci fata era bună de măritat. Tot ea cosea și costumul mirelui. Am expus aici scoarțe, covoare, costumul popular viu colorat al huțulilor, nelipsitele mărgele venețiene din portul femeilor, salbe, inele, o ladă de zestre a străbunicii și am creat și un soi de arbore genealogic, fotografii cu oameni care au confecționat straiele sau ustensilele din colecția noastră. În a treia cameră avem vase de care se foloseau în gospodărie, de la putineiul în care țineau merindele pentru iarnă și până la cofițe, untărițe, linguri, polonice, apoi un obiect specific zonei –păscărița – cu care mergeau huțulii în noaptea de Înviere la biserică. Tot aici avem ouă încondeiate în tehnici clasice (băi succesive în culoare) și până la cele mai noi (ceară gravată în relief), de la cele lucrate de străbunica și până la exemplarele realizate sau inovate de mama ori de femeile din sat. Brodina este unul dintre cele mai vechi centre de încondeiere a ouălor; la noi, 5 din 10 femei se ocupă cu această artă, căci încondeierea a devenit o operă de artă, iar ele fac asta din pasiune, dar și ca mijloc de existență.

foto hutuli

Rep.: Citesc așa: comunitatea de huțuli trăiește în zonele din nordul Sucevei (Moldova Sulița, Benia, Breaza, Izvoarele Sucevei, Cârlibaba, Moldovița, Vatra Moldoviței, Ciumârna, Brodina și Ulma) și în județul Maramureș (Bistra, Poienile de sub Munte, Repedea, Rona de Sus, Ruscova și Vișeu de Sus). Care este istoria huțulilor?

P.T.: Se spune că, nemaisuportând jugul austriac – birul mare, armata lungă și încercarea imperiului de a-i converti la catolicism, noi fiind prin tradiție ortodocși – huțulii s-au refugiat în munți. Există un hrisov al Mănăstirii Putna în care se consemnează că, prin anii 1700, nemaiavând cum se îngriji de avere, aceasta donează 8 munți unor oameni veniți din Galiția. Așa s-au stabilit huțulii pe cele mai înalte creste ale munților, practic s-au ascuns între păduri, să nu fie găsiți, și și-au întemeiat gospodării. În hrisov stă scris și numele primilor refugiați, iar printre ei se află și un Toma Torac, despre care noi credem că e un strămoș. Multă lume îi aseamănă cu ucrainenii, dar până și Mihai Eminescu spunea că huțulii ar fi daci slavizați în decursul istoriei. Acum, știți, fiecare popor ține să-i asimileze, dar huțulii spun că numai munții și doar munții au dreptul să îi revendice, nu popoarele lumii. Între timp, în comunitate sunt și persoane cu nume românești, fiindcă s-au făcut căsătorii mixte. La Brodina, din cele 10 sate ale comunei, 8 sunt cu populație majoritar huțulă.

Rep.: Care era ocupația de bază în trecut și cu ce se ocupă oamenii astăzi?

P.T.: Bărbații se ocupau cu creșterea animalelor, lucrul în pădure, cu agricultura de pe lângă casă, iar femeile încondeiau ouă; de altfel, acest obicei a fost adus în Bucovina de huțuli. În trecut, femeile țeseau și coseau straie populare. Din păcate, azi nu se prea mai confecționează costume populare huțule, care sunt și extrem de dificil de realizat, dată fiind compoziția bogată în motive și culori. Noi suntem la interferență cu satul Straja, unde s-a păstrat foarte bine tot ceea ce ține de costumul popular, iar huțulii nu și-au mai păstrat neapărat portul lor, l-au împrumutat pe cel de la Straja. Așadar, astăzi femeile mai lucrează costume, dar cu specific românesc.

Rep.: Și care era felul lor de a trăi deunăzi vreme?

P.T.: Păi în așa ceva constă unicitatea și farmecul comunității noastre. Îmi povestea străbunica că existau perioade în care nu aveau posibilitatea să ajungă la biserică și atunci oamenii se rugau în fața unui... brad! Era un cult al bradului în viața huțulului, pentru că l-a însoțit de la naștere până la moarte. Pe timpuri, a doua zi de la nașterea copilului, se făcea o scălduță, iar apa se arunca la rădăcina unui brad, pentru ca pruncul să crească drept ca bradul și să fie sănătos așa cum bradul e verde tot timpul. Apoi – obicei păstrat și azi – la construirea unei case, pe scheletul acoperișului se pune un vârf de brad împodobit cu ațe colorate, care să arate comunității că locuința e spre final. La nuntă, de asemenea, la porțile mirelui și miresei se prinde bradul, împodobit cu hârtie colorată. La fel și la înmormântare, pe căruța cu care este dus huțulul la cimitir se așază vârfuri de brad împodobite cu fire negre, în cele patru colțuri. Ei aveau în general respect și dragoste față de pădure că aceasta i-a adăpostit și i-a încălzit. Tot străbunica îmi povestea că tatăl ei, când mergea să taie un copac, îngenunchea în fața lui și îi cerea iertare pentru fapta ce va fi săvârșită, dar cu ideea că lemnul – că era un stâlp la cerdac, că era lemn pentru casă – va dăinui toată viața lui alături de el. Cât despre credință, huțulii erau printre singurii ortodocși care își etalau religia purtând la gât cruci mari de bronz sau alamă – bărbații, iar femeile aveau salbă din cruci. Așa își arătau și credința, dar și bogăția, în funcție de mărimea crucii.

Rep.: În afară de colecție, am văzut, Paul Torac, că lucrezi la alte două proiecte.

P.T.: La noi în zonă, la evenimente frumoase sau mai puțin frumoase, întotdeauna oamenii se înconjurau de cântece. Le-am înregistrat oarecum, pe unele le-am și scris, dar acestea nu erau înțelese de toată lumea. Venind prietenul meu Paul Anania prin Brodina, m-a îndemnat să le traduc în română și să le prind pe toate într-o carte. Am ales așadar cele mai frumoase cântece, le-am scris cu caractere chirilice, în dialect, și le-am tradus și în română. S-a născut astfel o culegere pe care am închinat-o Centenarului. Mai apoi, neavând cum să stau degeaba, am strâns undeva la vreo 350 de fotografii din toate satele. Aceste imagini sper eu să le putem cuprinde într-un album intitulat sugestiv Chipuri de huțuli.

Maria Bogdan

Performanţă în legumicultură la Bursuceni, Suceava

Vasile Mătrăşoaie, unul dintre cei mai cunoscuţi legumicultori din judeţul Suceava, iniţiatorul manifestării Ziua câmpului în legumicultură, prin care, în fiecare an, la ferma sa de la Dumbrăveni se întâlnesc, pentru a vedea la faţa locului cum arată legumele ajunse la maturitate din seminţele puse la dispoziţie de firmele de profil sau staţiunile legumicole, fermieri, cercetători, specialişti de la direcţiile agricole, reprezentanţi ai producătorilor naţionali şi internaţionali de seminţe, fertilizatori şi substanţe de combatere a dăunătorilor din gama bio, este un exemplu de urmat pentru a avea pe masă produse mai bune şi mai curate.

Noi provocări pentru legumicultori în condiţiile pandemiei de COVID-19

Nimic nu ar fi fost posibil fără foarte multă muncă, credinţă, colaborare şi dialog, mai ales că anul 2020 este unul dificil pentru întreaga agricultură românească, iar pandemia COVID-19 şi consecinţele sale dramatice au scos în evidenţă importanţa lanţurilor scurte de aprovizionare cu alimente, mai ales în cazul municipiului Suceava şi al celor opt comune din zona de carantină. În situaţia creată producătorii au rămas cu legumele timpurii nevândute fie din cauza fricii de a merge la piaţă, fie din lipsa cumpărătorilor care au evitat pieţele şi zonele aglomerate, dar şi a faptului că o mare parte din marile magazine îi evită pe producătorii locali, preferând importul. În situaţia cea mai dificilă au fost fermele mici, care întâmpină în continuare probleme în comercializarea producţiei din cauza perturbărilor în comerţ şi consum.

„La piaţă nu am mai comercializat legume în perioada carantinei pentru că nu se vindea nimic, cumpărătorii erau foarte puţini, trebuia să consum motorină cu maşina, să plătesc taxele aferente, iar marfa, dacă nu se vinde, se degradează și eram în pierdere. Nici cu pensiunile şi restaurantele care se aprovizionau cu legume proaspete de la mine nu ştiu cum va fi, când se vor redeschide, câţi clienţi vor avea. Ce am vândut a fost direct de acasă, acum îmi fac şi un mic spaţiu comercial la poartă în care voi comercializa legumele produse de mine, pentru că mulţi cunosc calitatea şi preferă să vină să le cumpere direct de acasă sau să le culeagă ei din câmp sau din solar. Dragostea pentru legume mă determină să muncesc, dacă ar fi posibil, chiar şi 25 de ore pe zi. Am muncit pentru a da gust acestor legume şi de aceea nu am folosit hormoni de creştere, iar de aici apare şi gustul aparte şi sunt căutate în tot judeţul“, ne-a spus Vasile Mătrăşoaie. 

Viitorul legumiculturii este în spaţii protejate

În contextul provocărilor multiple pentru agricultură şi securitatea alimentară, conform prognozelor şi condiţiile meteo afectează culturile agricole. 

Bursuceni 19

„Anul 2020 se anunţă unul foarte dificil pentru agricultură, cu o primăvară în care au fost dese schimbări de temperatură şi cu diferenţe foarte mari, care au dăunat în special legumelor. Ardeiul, vânăta, roşia sunt plante termofile, le place căldura şi lumina, iar schimbările bruşte de temperatură, la sfârşitul lunii mai având 10-11 grade Celsius ziua şi 3-4 grade Celsius noaptea, cam le-a dăunat, plantele sunt supărate. Având în vedere prognoza pentru perioada următoare, dar mai ales pentru anii următori, legumicultura cam trebuie să se mute în spaţii protejate. Mergem şi anul acesta cu culturi de legume în câmp deschis, dar fără mari speranţe pentru ardei, gogoşari şi roşii, mai ales că în ultimele luni am avut vânturi foarte puternice, iar, dacă va fi la fel şi în perioada următoare, nu va fi bine. Când bate vântul tare plantele care nu sunt viguroase se rup, dar există şi un risc foarte ridicat ca virozele să ajungă la plante şi să le îmbolnăvească, iar în cazul legumiculturii bio combaterea este mai dificilă. Viitorul legumiculturii este în spaţii protejate. Mă ocup de legumicultură de peste 40 de ani pentru că mi-a plăcut, toată ziua o petrec în câmp sau în solarii, plantele nu mă trădează, ele se bucură când stau şi vorbesc cu ele, dar nu am prins până acum asemenea condiţii, care se înrăutăţesc de la an la an. S-au tăiat pădurile, clima s-a schimbat şi asta se simte“, ne-a spus Vasile Mătrăşoaie.

Solar nou şi bani luaţi de vânt

Legumicultorul sucevean spune că în momentul de faţă există solarii şi sere inovative, care duc la un cost mai scăzut de producere şi întreţinere a legumelor prin sisteme de irigaţii încorporate şi diverse automatizări, cu o eficienţă a exploatării pentru o largă varietate de specii, dar trebuie găsite firme serioase cu care să colaborezi pentru achiziţionarea şi montajul lor.  Deşi a angajat o firmă specializată să îi construiască un solar cu o suprafaţă utilă de 30 de ari, la primul vânt puternic Vasile Mătrăşoaie a rămas fără solarul cel nou şi acum contabilizează pagube de zeci de mii de lei. Dintr-un solar pe structură din metal, a rămas un morman de fiare şi franjuri de folie. Fermierul răsuflă totuşi uşurat pentru că celelalte solarii vechi, cu o suprafaţă de 70 de ari, cu structură de lemn, au scăpat neavariate şi legumicultorul aştepta roade peste mai puţin de două luni.

„Îmi pare rău că am făcut un solar pe o suprafaţă de 30 de ari, cu o firmă specializată în construcţia de sere şi solarii din judeţul Botoşani, dar nu au fost meseriaşi. Un vânt mai puternic a rupt şi a luat aproape toată folia. Am muncit şi am dat toţi banii din casă unor oameni care nu au lucrat corespunzător. În loc să toarne pilonii de 40 de centimetri, i-au turnat la 15-20 cm. Firma de asigurări a venit la faţa locului, a măsurat, a constatat că pilonii de susţinere nu au fost îngropaţi în pământ corespunzător, acum aştept să văd cine mă despăgubeşte. Firma care a făcut solarul a luat câteva miliarde (bani vechi – n.r.) şi m-a lăsat cu botul pe labe, am pierdut şi prima tranşă prin Programul „Tomate“, acum trebuia să am roşii coapte.

Am investit bani, am oprit băiatul acasă, absolvent al Facultăţii de Silvicultură, să nu plece să muncească în alte ţări, ca să fac legumicultură la un standard ridicat de calitate şi producţie, el ocupându-se de ferma zootehnică pentru a putea astfel să ne asigurăm necesarul de îngrăşăminte naturale“, spune cu năduf Vasile Mătrăşoaie.

Bursuceni 15

Răsaduri alese special pentru oamenii vârstnici

„Anul acesta am pregătit pentru cei care doresc să cultive răsaduri din 14 soiuri de roşii provenite de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău. Sunt soiuri alese pentru a veni în sprijinul oamenilor bătrâni, roşii care se cultivau în urmă cu  60-70 de ani, care se lasă pe pământ, nu trebuie copilite, nu le trebuie araci şi au o producţie foarte bună, de 50-60 tone la hectar. Este vorba de Darsirius pentru bulion, un soi românesc foarte productiv, peste 50 de fructe de 80-100 grame, nu se copilesc, dar se susţin cu un tutore pentru ca fructele să nu ajungă pe pământ, soiurile Florina, Măriuca, Chilimbar, un soi de roşii de culoare galben-potocaliu, Siriana – un soi timpuriu, Aurora, şi alte sortimente de tomate produse de cercetătorii de la Buzău.

Au apărut acum tot felul de comercianţi de răsaduri, de la care nu ştii ce iei, te duci în piaţă şi nu îţi spun dacă e hibrid sau soi. Comerciantul de răsaduri scoate o plantă din sămânţă, ea creşte, dar producţia e mică sau uneori e zero. Eu tot ce produc, toate răsadurile sunt din seminţe de la staţiuni şi institute de cercetare, am şi câteva de la firme străine, doar toate sunt certificate, sunt probate de mine, ştiu ce producţie dau, ştiu ce gust au, ştiu ce trebuie folosit la fiecare plantă pentru un randament maxim. Cine cumpără răsaduri trebuie să primească şi sfaturi pentru întreţinerea plantelor pentru că acum s-a ajuns în situaţia ca, după ce ai plantat, trebuie să aplici şi tehnologie pentru a avea producţiile recomandate de cei care au creat soiul şi de aceea anul acesta răsadurile le vând de acasă. Aşa încerc să dau omului cât mai bun, să îi explic ce are de făcut, nu vreau ca cel care pune în grădină o legumă de la mine să muncească în zadar.

Oamenii nu investesc în sămânţă, de multe ori folosesc sămânţa obţinută din leguma crescută în grădină, dar fără o selecţie atentă a plantei, a fructului, pentru ca acesta să fie perfect sănătos. Fiecare trebuie să fie foarte atent de unde cumpără şi ce cumpără, pentru a avea pe cine trage la răspundere, pentru a valorifica aşa cum trebuie terenul pe care cultivă şi, nu în ultimul rând, pentru a nu munci în zadar şi în toamnă să nu recolteze nimic sau foarte puţin faţă de cât ar fi fost normal“, este sfatul legumicultorului Vasile Mătrăşoaie.

La Bursuceni continuă cercetarea în legumicultură şi plante medicinale

În solariile familiei Mătrăşoaie de la Bursuceni şi pe cele două hectare de teren, pe lângă producţia de legume continuă şi munca de cercetare şi aclimatizare de noi soiuri de legume provenite de la mai multe staţiuni de cercetare legumicolă din ţară. Sunt cultivate tot felul de ciudățenii, printre care roşii negre, castraveţi albi, pepeni cu gust de pară, bureţi vegetali, fructe şi condimente comestibile, dar şi plante cu rol de a înlocui sau completa tratamentele farmaceutice. Soiurile de roşii cultivate sunt din Olanda, Israel, Spania, Italia, Bulgaria, dar mai ales de la staţiunile legumicole de la Bacău, Vidra, Buzău.

„La Buzău s-au creat sute de soiuri de roşii, de gogoşari, iar prin colaborarea pe care o am, de peste 20 de ani, cu dr. ing. Costel Vînătoru, cel care a coordonat Laboratorul de genetică şi conservare ameliorativă din cadrul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură din Buzău, în fiecare an pun câte 20 de fire din fiecare soi primit, văd cum se aclimatizează, cum creşte, cum fructifică, ce producţii dau în câmp sau în spaţii protejate, calitatea obţinută şi transmit toate datele dumnealui. În urma colaborării cu

dl Vînătoru, contribui şi eu foarte puţin la cercetarea în domeniul legumiculturii, anul acesta, pe lângă tomate, având în studiu 10 sortimente de vinete, 30 de soiuri de ardei iuţi, dintre care se distinge ardeiul iute din linia 80 care se cultiva acum 80 de ani, un ardei crocant, foarte bun.

Am strâns sămânţă de la toate staţiunile legumicole din ţară. Este o concurenţă între institutele de cercetare şi staţiunile legumicole româneşti şi marile companii care importă seminţe din străinătate, care angajează ingineri români, pe care îi plătesc foarte bine şi fac lobby în favoarea acestor firme. Dar trebuie să fim conştienţi că, într-o situaţie critică, dacă nu se importă seminţe, ţăranul nu va mai avea ce pune în pământ pentru că nu se pune bază pe producţia autohtonă“, a conchis Vasile Mătrăşoaie.

Bursuceni 10

Vasile Mătrăşoaie are colaborări şi cu Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultura Iernut, județul Mureş, de unde a obţinut capia orange şi varza Mocira, un soi de toamnă caracterizat printr-o căpăţână semiîndesată, cu frunza foarte subţire şi care se păstrează foarte bine peste iarnă.

„Prin bunăvoinţa doamnei dr. ing. Aurelia Diaconu, de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni, anul acesta voi cultiva în câmp vestiţii pepeni de Dăbuleni. Am în observaţie 10 soiuri de pepene galben zemos cu o aromă extraordinară şi 10  soiuri de pepene verde. Pentru că sunt rezultate bune în zona noastră şi este tot mai căutată, voi continua cu varza Silviana, un soi de toamnă foarte rezistent la crăpare, cu un potenţial de producţie ridicat şi foarte bună pentru sarmale, rodul a 11 ani de muncă de cercetare a unei întregi echipe de specialişti, coordonaţi de cercetătorul Silvica Ambăruş, de la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Legumicultură Bacău. Este un soi foarte bine adaptat pentru zona noastră, motiv pentru care îl recomand şi celor care vor să-şi asigure necesarul de varză din cultura proprie“, consideră Vasile Mătrăşoaie. 

Plante aromatice şi medicinale

Alături de răsaduri de tomate şi de ardei gras, ardei iute, capia sau gogoşari, Vasile Mătrăşoaie oferă celor interesaţi numeroase soiuri de busuioc aclimatizat cu arome mai speciale, cele mai căutate fiind cele cu aromă de trandafir, de lămâie sau de scorţişoară, dar şi plante medicinale sau legume cu scop terapeutic.


„Pe lângă castravetele amar, considerat o plantă miracol care produce insulină vegetală, fiind soluţia naturală şi eficienta în diabet, am început cultivarea castravetelui pentru prostată, un castravete de mari dimensiuni, care ajunge la 4-5 kg. Încerc acum şi un alt sortiment, care ajunge până la 20 kg bucata, trebuie să crească şi să se dezvolte în saci, creşte sus, pe sârme. Mai am spanacul urcător, Basella rubra, aclimatizat la noi în ţară de SCDL Buzău. Chiar dacă planta preferă climatul umed şi altitudini de până la 500 m, iar la temperaturi scăzute are vigoare redusă şi producţia slabă, primele rezultate privind aclimatizarea şi cultura în spaţii protejate din nordul ţării par încurajatoare, la fel cum sunt şi cele pentru castravetele alb, Brâncuş.

Continui optimizarea a opt sortimente de busuioc cu diverse arome, lămâie, mir, trandafir, cuişoare, alături de Lophantus Anisatus, a patra plantă medicinală din lume, şi Sideritis scardica, cunoscută în popor sub denumirea de Mursalski chai, originară din zona Balcanilor, care, în urma analizelor efectuate, s-a demonstrat că are o compoziţie chimică deosebită, conținând cupru, zinc, magneziu, cobalt, fier, seleniu, calciu, sodiu şi potasiu; planta este folosită cu succes ca remediu natural în bolile cardiace, renale, digestive, în prevenţia bolii Alzheimer“, susţine legumicultorul sucevean.


Silviu BUCULEI

Campania de primăvară, debut excelent în județul Suceava

Campania agricolă de primăvară a debutat cu dreptul la nivelul județului Suceava. Vremea favorabilă, cu temperaturi optime, i-a determinat pe mulți dintre fermierii din nordul țării să semene mult mai devreme terenurile cu porumb, floarea-soarelui, rapiță sau cartofi.

Datorită condițiilor climatice favorabile, care au dus la o creștere a temperaturii solului, campania de primăvară a început anul acesta mult mai devreme, încă din luna martie, cultivatorii lucrând pământul în condiţii destul de dificile. Principalele probleme au fost legate de secetă, judeţul fiind ocolit complet de precipitaţii în această perioadă, iar zăpada din timpul iernii a fost foarte puțină.

Campania de însămânțări de primăvară a fost încheiată la 1 mai

Directorul executiv al Direcţiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Suceava, Haralampie Duţu, ne-a declarat că actuala campanie de însămânţări a trebuit accelerată pentru toate culturile din cauza temperaturilor ridicate și pentru a valorifica foarte mica rezervă de umiditate din sol. Până la începutul lunii mai au fost însămânțate pe 105.186 de hectare, singurele culturi pe care fermierii le mai aveau de însămânțat fiind fasolea boabe (însămânțată pe 76% din suprafață până pe 6 mai) și legumele de câmp, unde din cele 6.940 hectare erau însămânțate până la aceeași dată 5.800 hectare. În județul Suceava, cea mai mare suprafață însămânțată în această primăvară este cu porumb, 37.853 hectare, urmată de cea cu plante de nutreț (20.601 hectare), cartofi (17.794 hectare), ovăz (7.948 hectare).

„Pentru prima dată în cei 40 de ani de activitate în domeniul agricol, campania de însămânțări de primăvară a fost încheiată la 1 mai. Culturile din prima fază sunt deja răsărite și aș da ca exemplu cerealele de primăvară, mazărea, floarea-soarelui, chiar și porumbul, vegetația fiind avansată cu 15 zile. Deși deficitul de apă din sol este încă foarte mare, ploile din ultimele zile au creat condiții pentru o dezvoltare corespunzătoare a culturilor de porumb, soia, cartofi și nu numai“, ne-a spus directorul DADR Suceava, Haralampie Duţu.

Chiar dacă este secetă, în județul Suceava nu se poate vorbi de un an prost în agricultură. Culturile de primăvară sunt abia la început şi au tot timpul de a se dezvolta, în timp ce culturile de toamnă au trecut cu bine peste iarnă, se prezintă deocamdată bine, chiar dacă nu au avut parte de umiditate suficientă în sezonul rece şi nici în această primăvară.

Pe lângă secetă, fermierii suceveni sunt afectați și de carantină

Criza sanitară generată de COVID-19 a lovit puternic și în agricultura județului Suceava. Pe lângă secetă, fermierii suceveni din zona de carantină instituită pe perioada stării de urgență prin Ordonanța Militară nr. 6 din 30 martie 2020, zonă formată din municipiul Suceava, orașul Salcea și comunele Adâncata, Ipotești, Bosanci, Moara, Șcheia, Pătrăuți și Mitocu Dragomirnei, s-au confruntat, la începutul lunii aprilie, cu imposibilitatea de a ajunge la terenurile situate pe raza altor localități. Abia pe 9 aprilie, în urma discuțiilor purtate cu prefectul județului Suceava, Alexandru Moldovan, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Suceava a aprobat ca persoanele care locuiesc în zona de carantină, dar activează în domeniul agriculturii, pomiculturii, creșterii animalelor și apiculturii, să poată intra și ieși din zona de carantină, pe baza documentelor justificative certificate de autoritățile competente, care să confere natura activității. În favoarea acestei derogări au fost transmise mai multe sesizări, venite atât din partea agricultorilor care solicitau derogarea pentru deplasarea din interiorul zonei carantinate, în vederea executării unor lucrări care nu suportă amânare în domeniile agriculturii, pomiculturii și creșterii animalelor, cât și a oamenilor de afaceri. Demersuri similare au făcut Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Suceava, care a informat Prefectura asupra riscurilor care există asupra stării de sănătate a familiilor de albine și a animalelor din fermele zootehnice, în situația în care apicultorilor le este interzis să părăsească zona carantinată.

Fiind o perioadă în care se fac lucrări agricole au fost și situații în care magazine cu piese de schimb pentru tractoare și utilaje agricole sau care comercializeză semințe și îngrășăminte au fost închise pentru că angajații nu au primit derogare de a intra sau ieși din zona carantinată.

Fonduri europene și ajutoare de minimis

Și conducerea Consiliului Județean a discutat cu reprezentanţii agriculturilor, ferme vegetale şi crescători de animale, şi ai industriei alimentare sucevene despre problemele cu care se confruntă şi modalităţile în care pot depăşi criza actuală, agravată şi de secetă, concluzii specifice judeţului Suceava urmând a fi trimise şi la Guvern.

Ca o primă soluție, pentru fermele mici şi mijlocii, peste 30.000 în judeţ, care deţin, fiecare, suprafeţe cuprinse între 1 și 5 hectare, ar fi bine-venite agregate de irigat, cu pompe şi coloane de irigat, care ar costa în jur de 30.000 euro și pentru care fermierii au la dispoziţie fonduri europene de 40 de milioane de euro care ar putea să fie atrase şi pentru combaterea secetei.

În urma discuțiilor s-a tras concluzia că pentru zootehnie sprijinul ar putea veni prin ajutoare de minimis pentru achiziţia de juninci pentru carne şi lapte, purcei şi berbecuţi. În pomicultură este importantă continuarea finanţărilor cu fonduri europene pentru reconversia livezilor îmbătrânite.

Fermierii din legumicultură resimt cel mai tare problema accesului la piață pentru desfacerea mărfii. Chiar dacă acum pot să iasă din zona de carantină, ei nu reușesc să desfacă cantitățile de legume pe care le produc în sere și solarii pentru că nici cumpărătorii nu se mai înghesuie în piețe. ​Marii retaileri au promis că vor încerca să primească produse de la fermieri, dar motivează lipsa de asociere a agricultorilor, lipsa de viziune pentru o perioadă determinată în ceea ce privește asigurarea unui anumit sortiment și a unei anumite cantități de produse, așa încât doar câțiva au decis să se aprovizioneze de la fermele legumicole. Un alt segment de fermieri suceveni care au mari probleme sunt cei care aveau contracte și produceau legume, brânzeturi sau asigurau produse de carmangerie pentru industria HoReCa, inclusiv produse bio. O parte dintre ei s-au orientat către comerțul on-line cu legume și produse lactate, cu livrare la domiciliu, dar spun că cheltuielile cu ambalarea și transportul nu acoperă de multe ori costurile și nu știu dacă își vor recupera pierderile atât timp cât o parte din producția timpurie nu este valorificată, iar în solarii trebuie să pună răsadurile de roșii, ardei etc.

Fermierii suceveni spun că multe probleme vor fi și în sectorul zootehnic pentru că, din cauza secetei, furajul va fi mai puțin și mai scump, iar creșterea costurilor per angajat, scăderea eficienței muncii și declinul vânzărilor sunt doar câteva dintre schimbările prin care trece industria alimentară în acest moment ca urmare a restricțiilor impuse de pandemie. Marea majoritate a agenților economici din industria alimentară au fost nevoiți să scadă numărul de angajați prezenți în fabrici pentru a păstra distanța socială între posturile de lucru, motiv pentru care societăți care lucrau într-un singur schimb acum lucreză în două, iar altele fie au renunțat la schimbul trei, din cauza scăderii vânzarilor, cum este cazul mai multor producători din domeniul panificației și al procesării laptelui, dar care au costuri pentru funcționare și pe timpul nopții, pentru cuptoare care trebuie menținute calde, autoclave de pasteurizare etc., ceea ce ridică prețul produsului alimentar.

Silviu Buculei

În plină pandemie de coronavirus, Corteva Agriscience sprijină agricultorii și Spitalul Județean Suceava

Perioada dificilă prin care trecem ridică multe semne de întrebare din partea tuturor. Fiecare dintre noi are temeri, mai mari sau mai mici, nelămuriri cu privire la viitor, la hrana pe care o vom pune pe masă, la ce va fi mâine. Pandemia de coronavirus ne pune pe toți la grea încercare, însă fermierii sunt acum cei care nu au timp de astfel de îngrijorări, ei merg pe câmp și se asigură că acest sector extrem de important nu va avea de suferit în România. Asta nu înseamnă că nu au și ei temeri, nu întâmpină dificultăți cu privire la furnizarea de produse de care au nevoie, însă companiile distribuitoare de inputuri fac eforturi pentru a la distribui al timp tot ceea ce au nevoie pentru a-și desfășura munca. În acest sens am stat de vorbă cu doamna Maria Cîrjă, directorul de marketing al companiei Corteva Agriscience România și Republica Moldova.

Foto Maria Cirja

  • Unii dintre fermieri susțin că au sau au avut întârzieri în livrarea de sămânță sau produse pentru protecția plantelor. În acest moment, care este situația fermierilor care se bazează pe produsele Corteva, au ei produsele în ferme?
  • Este adevărat că traversăm o perioadă foarte dificilă, știm cu toții că agricultura este și ea în linia întâi, iar Corteva răspunde la nivel global tuturor cerințelor fermierilor. În România pot să vă spun că am pregătit sezonul 2020 încă de anul trecut. O mare parte a cantității de sămânță a fost livrată, iar în momentul de față 99% din sămânță a fost livrată, iar în ceea ce privește produsele de protecția plantelor, peste 70% din comenzi sunt deja la agricultori și urmează să livrăm conform planurilor de distribuție, dar și a planului de tratamente în culturi. Este adevărat că am avut și câteva probleme, pentru că o parte dintre hibrizi, care au fost livrați cu întârziere din fiind produși la stația noastră din nordul Italiei, acolo unde știm că au existat probleme în ceea ce privește răspândirea coronavirusului cu mult timp înaintea României. A fost o întârziere de două săptămâni, dar am reușit să le livrăm si acesta cantitate. Trebuie să spun că stația noastră de la Afumați lucrează la foc continuu și în fiecare zi zeci de tiruri pleacă cu marfă către fermieri.
  • În unele zone din țară fermierii trebuie să întoarcă culturile de toamnă și atunci trebuie să reînsămânțeze cu porumb sau floarea-soarelui. Aveți sămânță pentru a acoperi cerințele fermierilor?
  • Dispunem de sămânță de porumb și de floarea-soarelui astfel încât să suplinim fermierilor care au fost afectați de secetă și sunt nevoiți să întoarcă culturile. Vreau doar să reamintesc faptul că în ceea ce privește floarea-soarelui, este obligatorie respectarea unui asolament de cel puțin 3 ani.
  • Știm că echipa Corteva din teritoriu are o legătură strânsă cu fermierii, îi vizitează în ferme, le răspund întrebărilor și oferă soluții. Care este situația în acest moment, în care iată, se impune o distanțare socială?
  • Așa este, avem grijă să păstrăm o legătură strânsă cu fermierii, iar acest lucru nu se întrerupe în aceste momente dificile. Este adevărat că nu ne putem deplasa în ferme, însă colegii mei din țară, avem peste 100 de agenți de vânzări, răspund solicitărilor fermierilor la telefon, oferă consultanță și îi îndemn pe colaboratorii noștri să facă acest să apeleze reprezentantul din zonă atunci când au întrebări sau nevoie de o recomandarile nostre.
  • Dincolo de distribuirea de produse, informații și recomandări către fermieri, compania pe care o reprezentați se implică și în ceea ce privește situația dificilă prin care trecem, respectiv stoparea pandemiei de coronavirus?
  • Sigur că nu putem sta deoparte. La nivel global compania Corteva a început să ia măsuri încă din luna ianuarie. Aici, am respectat recomandările autorităților încă de la început. Unii dintre colegi au lucrat și lucrează de acasă, însă suntem mereu în legătură prin teleconferințe, între noi, colegii din țară, și bineînțeles cu cei din străinătate. Avem impuse anumite restricții și încercăm să ne luăm toate măsurile posibile de precauție pentru a avea grijă de noi și cei dragi nouă.
  • Conform unor surse de încredere, am înțeles că nu ați rămas impasibili la ceea ce se întâmplă acum în județul Suceava, respectiv la Spitalul de Urgență “Sfântul Ioan cel Nou”.

Așa este. Nu putem rămâne nepăsători la tot ceea ce se întâmplă în lume. La nivel global, compania Corteva Agriscience va ajuta comunitățile și persoanele afectate de COVID-19 și va dona peste 1.5 milioane de dolari în acest an. Noi am făcut deja o donație spitalului județean Suceava în primul rând pentru că este spitalul cu cele mai multe cadre medicale infectate cu COVID-19, iar numărul localnicilor infectați crește alarmant de la o zi la alta. În al doilea rând, sunt suceveancă, provin din comuna Mălini și cred că fiecare dintre noi are datoria morală de a sprijini locurile natale, indiferent de situație, dar mai ales în cea de față când pandemia de coronavirus afectează întreaga populație a țării. Profit pe această cale să îi îndemn pe toți cei care au posibilitatea de a ajuta autoritățile în demersul lor de a opri răspândirea coronavirusului să facă acest lucru, pentru că doar împreună vom reuși.

 LARISSA SOFRON

Poiana Stampei - locul unde copiii sunt păstrătorii tradițiilor bucovinene

Aflată la hotarul dintre Moldova și Ardeal, în lungul Drumului Național 17, Vatra Dornei – Bistriţa, comuna Poiana Stampei este amintită documentar încă din anul 1593, de pe vremea domniei lui Aron Vodă. Poziţia geografică, frumuseţea peisajului și Rezervaţia Naturală Biologică „Tinovul Mare“, unică în ţară, fac ca această localitate să se afle printre atracţiile turistice din zona Bucovinei. Casa-Muzeu, amplasată în centrul comunei, oferă vizitatorilor o imagine inedită despre arhitectura zonei, frumuseţea portului popular, tradiţii şi obiceiuri păstrate până astăzi. În incinta acesteia, dar și în Casa de Cultură „Elisei Todașcă“ se desfășoară periodic activități care marchează diferite evenimente din viața comunității, punând în valoare potențialul local. Formațiile artistice, din care fac parte în primul rând elevii școlii, participă la manifestări cultural-artistice zonale și naționale, expoziții, concursuri, concerte, spectacole, promovând zestrea spirituală și valorile specifice localității și Bucovinei. Printre acestea se numără și Cercul ,,Micii meșteșugari“, îndrumat de prof. drd. Dorina Paicu, directoarea Școlii Gimnaziale Poiana Stampei.

Zestrea unei naţiuni o constituie graiul, portul, obiceiurile şi religia

Cercul ,,Micii meşteşugari“, a apărut la inițiativa unei iubitoare a tradițiilor din această zonă, profesoara Dorina Paicu, din necesitatea familiarizării tinerilor cu activităţile cu caracter folcloric din zonă: şezători, hore, clăci, descântece, nunţi, botezuri, înmormântări, formarea deprinderilor de a practica meserii tradiţionale cum ar fi ţesut, cusut, lemnărit, cojocărit şi de a se iniţia în tainele meşteşugurilor, precum încondeierea ouălor de Paşti, pictura religioasă pe lemn sau pe sticlă, sculptură în lemn. Un alt obiectiv al cercului a fost și a rămas cunoașterea și culegerea de folclor autentic din zonă, formarea simţului estetic şi a dragostei pentru tot ce înseamnă folclor şi tradiţii, recunoaşterea portului popular şi a obiectelor tradiţionale locale prin caracteristicile de autenticitate, dar și cunoaşterea etapelor de lucru pentru a obţine obiectele populare finite.

„Zestrea unei naţiuni o constituie valorile sale culturale şi tradiţionale: graiul, portul, obiceiurile şi religia. Când acestea sunt pe cale de dispariţie putem vorbi de un proces ireversibil de degradare a naţiunii şi chiar de dispariţie a acesteia.

Astăzi, când facem parte din familia unită a ţărilor europene, când relaţiile dintre aceste state, bazate pe încredere şi într-ajutorare, sunt mult mai prietenoase, când graniţele devin treptat doar imaginare, naţiunile pot dăinui în timp prin ce au mai trainic şi mai valoros.

Pentru ca generaţiile care ne urmează să cunoască rădăcinile poporului şi evoluţia sa pe treptele istoriei, este de datoria noastră, a celor cu misiunea de educatori, să le lăsăm cât mai puţin alterată zestrea de care vorbeam, pentru a ne recunoaşte şi a nu uita că am fost şi că suntem români.

Oriunde, în Europa şi în lume, oricâtă unitate în diversitate ar exista, ceea ce ne păstrează identitatea sunt graiul, portul şi obiceiurile.

Această preocupare de transmitere spre viitor a tradiţiilor şi obiceiurilor locale s-a păstrat de-a lungul timpului şi în localitatea noastră prin activităţi de ţesut, cusut, cojocărit, cântece transmise prin viu grai, dansuri populare, obiceiuri etc.“, ne-a spus prof. drd. Dorina Paicu.

Cercul ,,Micii Meşteşugari“, locul de familiarizare a tinerilor cu activităţile cu caracter folcloric

Întâlnirile periodice ale membrilor Cercului „Micii Meşteşugari“ au făcut posibilă organizarea şezătorii tradiţionale și a obiceiului de nuntă prezent în repertoriul formaţiei „Flori de merișor“, colecţionarea de la bătrâni a unor elemente de folclor: strigături, cimilituri, ghicitori, zicători, proverbe, legende etc., adunarea obiectelor vechi pentru activităţile proprii şi pentru Casa-Muzeu, participarea la festivaluri naţionale şi internaţionale de folclor.

În prima lună a acestui an, în cadrul activității „Din bătrâni se povesteşte…“ copiii au avut o întâlnire cu bătrânii din sat pentru a investiga date despre istoria localităţii, datinile şi obiceiurile locale, iar până în luna mai, pe lâgă atelierele de încondeiat ouă, pictură pe hârtie/lemn/piatră/sticlă, cusut, sculptat, micii meșteșugari și-au propus să participle la numeroase activităţi organizate în programul Consiliului Județean Suceava, „Paştele în Bucovina“, dar și la festivaluri și concursuri naționale dedicate meşteşugurilor artistice tradiţionale.

„Aceste activităţi s-au practicat şi se mai practică încă în grupuri mici, pe familii.

În rândul copiilor, ca forme de manifestare liberă a aptitudinilor şi deprinderilor însuşite în familiile cu tradiţii, s-au creat Cercul «Micilor meşteşugari», formaţiile «Flori de pe Dorna» și «Flori de merișor» care au în repertoriu un obicei de nuntă din zonă, o şezătoare tradiţională, colinde şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou.

Printre obiectivele propuse cele mai importante ar fi: promovarea culturii şi tradiţiilor locale şi zonale; dezvoltarea abilităţilor practice în materie de confecționare de obiecte de artă populară/gastronomie locală; interpretarea folclorului autentic; aplicarea criteriilor estetice şi morale în aprecierea valorilor“, consideră profesoara Dorina Paicu.

Premii naționale și internaționale în cei 10 ani de activitate

La nici un an de la înființare, în 2010, Cercul „Micii meșteșugari“ obține Premiul I, apoi Premiul Special în 2011 și în 2012, precum și Marele premiu al Festivalului Național al Ouălor Încondeiate, Ciocănești. Începând cu anul 2012, cel puțin un membru al cercului este prezent la faza națională a Olimpiadei „Meșteșuguri artistice tradiționale“ de la Sibiu, aducând premii importante județului Suceava: Czutka Alina, la ouă încondeiate (premii I și Premiul special al Muzeului „Astra“ pentru păstrarea tradiției), Chiperi Geanina (pentru cusături), Pentelescu Ionela, Chiforescu Medeea, pentru ouă încondeiate. Membrii cercului obțin în fiecare an numeroase premii la Concursul Interjudețean „Tradiție – valoare sacră“ și sunt laureați la Festivalul Internațional „Cătălina“, Iași, Festivalul Național „Cocoșul de Hurez“, Vâlcea, Concursul Național „Târgul copiilor meșteșugari”, organizat la Vatra Dornei, Concursul  Interjudețean „Paștele din sufletul copiilor“ de la Vlădeni, Botoșani, „Paștele în Bucovina – Culorile credinței“. O mare parte dintre membrii cercului au devenit meșteri populari foarte talentați. 

Silviu BUCULEI


GALERIE FOTO

Producții agricole bune în anul 2019, perspectivă rezervată pentru anul acesta

Județul Suceava este cunoscut ca o zonă de excelență pentru cultura cartofului, pomicultură, în special măr, fiind renumit pentru murăturile din bazinul Milişăuţi – Iaslovăţ, dar și pentru partea zootehnică din zona montană. Suprafața agricolă a județului este de 354.820 ha (41,47%), structurată astfel: pajiști permanente – 171.456 ha (din care 93.052 ha pășuni, restul fiind fânețe); livezi – 3.140 ha; teren arabil – 180.224 ha (pe culturi: 60.230 ha plante de nutreț; 39.189 ha cereale păioase; 37.759 ha porumb; 21.053 ha cartofi; 21.993 ha alte culturi (legume, floarea-soarelui, rapiță, soia).

Conform specialiștilor din cadrul Direcției pentru Agricultură a Județului Suceava, pierderea majoră, ca suprafață, în structura culturilor județului o înregistrează cultura cartofului, cauzele fiind multe și greu de rezolvat pe termen scurt.

Agricultura suceveană, influențată de trei factori

Realizările în agricultura suceveană sunt determinate, în principal, de trei factori importanți, respectiv: factorul tehnologic, factorul genetic și factorul mediu. Primii doi factori sunt factori controlabili de către producătorii agricoli, în schimb intervențiile asupra celui de-al treilea factor sunt reduse.

„Caracterizate pe scurt, condițiile meteorologice pentru anul agricol 2018-2019 au fost cât se poate de grele. Afirmația este susținută de faptul că la înființarea culturilor de toamnă am avut o secetă puternică, cu efecte negative asupra procesului de germinație și răsărire la culturile de rapiță și cereale păioase de toamnă. Au fost situații în care, pe anumite suprafețe, rapița nu a răsărit, iar cerealele păioase au răsărit pe parcursul iernii sau chiar în primăvară. Pentru culturile de primăvară campania de semănat a fost lungă, cu temperaturi scăzute mai ales în timpul nopților, fapt ce a determinat înființarea culturilor până aproape la sfârșitul lunii mai. A urmat apoi o perioadă lungă cu precipitații care au îngreunat mult executarea lucrărilor de întreținere a culturilor. Reușita fiecărui producător agricol la executarea lucrărilor de întreținere a fost cuantificată prin prisma producțiilor realizate. Perioada cu temperaturi scăzute din primăvară, urmată de cea cu precipitații de durată și în cantități mari, a afectat toate speciile cultivate, dar a avut efecte negative semnificative în producție la cartofi, legume și pomicultură, în special la cireș și vișin. Trebuie adăugate aici și pierderile la culturile furajere la care în multe cazuri prima coasă a fost compromisă. Cu toate acestea, la sfârșit de an, analizând producțiile realizate la nivelul județului Suceava, se poate sublinia faptul că bilanțul este unul pozitiv“, ne-a spus ing. Haralampie Duțu, director executiv Direcția Agricolă Suceava.

Rezultatele bune obținute în agricultura județului Suceava în anul 2019

Anul trecut, pe cele 21.176 ha cultivate cu grâu, producția medie a fost de 3.958 kg/ha, la secară – 3.900 kg/ha, la triticale – 3.922 kg/ha, la ovăz – 2.051 kg/ha, rapiță – 2.016 kg/ha, cartofi – 12.188 kg/ha, floarea-soarelui – 2.705 kg/ha, porumb – 6.081 kg/ha, sfeclă de zahăr – 46.339 kg/ha.

Analizat prin prisma producțiilor medii realizate, se poate evidenția faptul că anul agricol 2018-2019 a fost unul bun pentru producătorii agricoli din județul Suceava. Trebuie menționat faptul că în ultimii ani se constată o creștere semnificativă a producțiilor și asta nu numai la nivelul marilor cultivatori, dar și la micii producători.

„Creșterile sunt ca urmare a abordării cu mai multă atenție a celor doi factori determinanți controlabili, respectiv factorul genetic = soi sau hibrid și factorul tehnologic.

În anul 2017 condițiile meteorologice au favorizat realizarea unor producții deosebite la cultura grâului, fiind o creștere medie de 2.500-3.000 kg/ha în condițiile în care factorii controlabili s-au menținut la același nivel ca în anii anteriori. În condițiile în care s-a utilizat același soi, s-a aplicat aceeași tehnologie de cultivare, iar pe anumite parcele s-a realizat și 10 tone de grâu pe hectar (SC Nordintermed Dornești).

În anul 2018 cultura favorizată de condițiile meteorologice a fost porumbul. Sunt mulți producători agricoli, mari și mici, care au realizat producții de peste 10 tone porumb boabe pe hectar.

În anul 2019 speciile în top, cu rezultate bune ca producție și eficiență financiară, au fost sfecla de zahăr, cultivată doar pe 675 ha, floarea-soarelui, care a ocupat o suprafață de 5.206 ha, și soia, care a fost recoltată de pe 2.052 ha. În legumicultură rezultatele sunt la un nivel mediu ca urmare a condițiilor meteorologice nefavorabile din primăvară și de la începutul verii. În pomicultură 2019 a fost anul cu producții la nivel mediu pentru pruni, dar cu producții foarte bune la mere, ponderea celorlalte specii fiind mică“, a precizat directorul Haralampie Duțu.

Perspectivă rezervată pentru anul agricol 2019-2020

Perspectiva anului agricol 2019-2020, analizată prin prisma condițiilor meteorologice înregistrate până la această dată, este una rezervată, dar cu o pornire mai bună față de anul agricol încheiat datorită faptului că toamna anului 2019 „a fost și bună, și rea“. A fost o toamnă de excepție din punctul de vedere al temperaturilor înregistrate, dar săracă în precipitații. Au existat condiții deosebite pentru recoltarea culturilor și satisfăcătoare pentru înființarea culturilor de rapiță și cereale păioase și destul de grele pentru executarea arăturilor. Cu toate acestea, suprafețele semănate cu rapiță arată bine la această dată, iar cele semănate cu cereale păioase sunt în stadii de vegetație diferite, în funcție de data și condițiile în care s-a executat semănatul. Pentru a avea siguranța unor rezultate sunt necesare precipitații pentru echilibrarea regimului hidric în sol, nivelul de umiditate în sol fiind destul de scăzut.

Agricultorii suceveni speră ca scăderea temperaturilor cu mult sub zero grade să nu găsească culturile însămânțate în toamnă fără stratul protector de zăpadă. Și livezile sunt în pericol, perioada de repaus vegetativ fiind perturbată. Pomicultorii din Bazinul pomicol Fălticeni–Rădășeni spun că temperaturile ridicate din lunile decembrie și ianuarie influențează negativ formarea mugurilor, care nu se află complet în repaus vegetativ și încep să se dezvolte mai devreme, existând riscul înghețării lor în cazul unor temperaturi foarte scăzute la începutul primăverii. Temperaturile ridicate din această iarnă vor afecta și producția de miere, remarcă apicultorii. Potrivit lor, albinele trebuiau să stea în cuib în această perioadă, în stare de anabioză, dar în zona de șes, acolo unde este mai cald, au ieșit prea devreme din hibernare și au consumat deja hrana din stupi.

Silviu BUCULEI

La Suceava, ziua şi incendiul din cauza coşurilor de fum care nu sunt curăţate

În ciuda numeroaselor campanii de prevenire susținute de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Bucovina“ al județului Suceava, pompierii militari se confruntă în continuare cu incendii specifice sezonului rece. Din nefericire, unele dintre ele s-au soldat și cu pierderi de vieți omenești.

Statisticile Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Suceava arată că, de la începutul lunii decembrie şi până pe 8 ianuarie, s-au înregistrat 45 de incendii din cauza coşurilor de fum care nu au fost curăţate. Cu toate că în toate cazurile, majoritatea produse în mediul rural, pompierii militari suceveni şi cei de la serviciile voluntare pentru situații de urgență au intervenit prompt la faţa locului cu autospeciale cu apă și spumă și cu ambulanțe SMURD și cu toate eforturile depuse, din păcate, aceste incendii nu doar că provoacă pagube materiale însemnate, fiind mistuite de flăcări gospodării întregi, dar sunt şi cazuri în care s-a ajuns la pierderi de vieţi omeneşti. La fiecare incendiu pagubele materiale sunt foarte mari, aici adăugându-se o altă problemă, aceea că familiile afectate trebuie să-şi găsească un acoperiş deasupra capului, mai ales pe timp de iarnă.

Curățarea unui coș de fum costă cel puțin 150 de lei

Potrivit legislaţiei, verificarea coşurilor de fum trebuie făcută anual, înainte de începerea sezonului rece. Curăţarea hornurilor se face în general mecanizat şi foarte rar manual, cu sârma și cu peria. La Suceava costurile de curăţare a unui horn pleacă de la 150 de lei, dar suma finală depinde de lungimea coşului, materialul din care acesta este construit, dar şi de grosimea depunerilor de pe pereţii coşului.

Curățarea mecanică este obligatorie, fiind prevăzută de legislație. Prin această curățare se îndepărtează depunerile și se verifică dacă au apărut probleme structurale la horn și care necesită reparare. Coșarii recomandă și o inspecție video la care se poate vedea dacă este afectat coșul de fum la interior. Există și curățarea catalitică, dar care nu o exclude pe cea mecanică, când se folosesc produse chimice care pot curăța coșul sau pot reduce depunerile. Aceste produse se pun direct pe jăratec, când hornul este cald. Întreţinerea periodică a coşurilor de fum are ca scop asigurarea unui tiraj corespunzător, necesar funcţionării la randament optim a sobelor și a centralelor termice pe combustibili solizi și asigură exploatarea în siguranţă a instalaţiilor termice bazate pe arderea diferitor tipuri de combustibil.

Coșurile sobelor pe gaz metan, degradate de condensul acid

Și cei care își montează centrale sau sobe cu gaze trebuie să își verifice hornurile. În timpul funcționării centralei sau a sobei racordată la gaze naturale se produc depuneri pe interiorul coșului de fum. În plus, gazele rezultate în urma arderii provoacă un condens acid care macină treptat interiorul coșului de fum tradițional, din cărămidă. Și unele specii de păsări obișnuiesc să își facă cuib în hornurile caselor deoarece aici fumul aduce și căldură.

Legislaţia prevede şi amenzi pentru proprietarii de imobile care nu îşi curăţă hornurile. Amenda este cuprinsă între 500-1.000 de lei şi poate fi aplicată în baza HG 357/2007, în virtutea articolului 1, aliniat i, care prevede sancţiuni pentru „neexecutarea verificării, reparării şi curăţării periodice, cel puţin o dată pe an, a coşurilor pentru evacuarea fumului, precum şi nerealizarea elementelor de izolare termică a acestora“.

Recomandările pompierilor trebuie tratate cu maximă seriozitate

Purtătorul de cuvânt al ISU Suceava, slt. Alin Găleată, roagă cetăţenii să trateze recomandările pompierilor militari cu maximă seriozitate pentru a se proteja şi pentru a transforma propria locuinţă în cel mai sigur şi confortabil loc atât pentru ei, cât şi pentru întreaga familie. Recomandările pompierilor militari pentru sobe cu şi fără acumulare de căldură sunt: sobele vor fi obligatoriu verificate, curăţate şi reparate de persoane specializate şi autorizate; pardoseala combustibilă din faţa uşilor sobelor va fi protejată cu o tablă de dimensiunile 50x70 centimetri, asigurând astfel protecţia faţă de căderea accidentală a jarului sau a lemnelor aprinse; focul din sobe va fi supravegheat în permanenţă; nu lăsaţi copiii să alimenteze soba; evitaţi supraîncălzirea sobelor; nu se va încărca soba cu lemne pe parcursul nopţii; cenuşa şi jarul provenite de la sobe vor fi depozitate într-un loc special amenajat şi se vor stinge cu apă; aprinderea focului la sobele alimentate cu gaze naturale se va face pe principiul „gaz pe flacără“.

Pentru coșurile de evacuare a fumului recomandările sunt: coşurile, burlanele şi canalele vor fi curăţate obligatoriu cel puţin o dată pe an; în podul casei coşul de fum va fi obligatoriu tencuit pentru a nu prezenta fisuri prin care scânteile să se răspândească şi să constituie surse de aprindere; coşurile, burlanele şi canalele de fum vor fi izolate faţă de elementele combustibile ale pereţilor, planşeelor şi acoperişurilor.

Silviu BUCULEI

  • Publicat în Social

După apariția gripei aviare în Maramureș și Suceava interzice comercializarea păsărilor în târgurile de animale

Comercializarea păsărilor în târgurile de animale din județul Suceava a fost interzisă, după apariția unui focar de gripă aviară în județul vecin, Maramureș. Pe 14 si 15 ianuarie s-a întrunit Centrul Local pentru Combatere a Bolilor cu scopul de a prezenta măsurile de prevenție/intervenție necesare pentru gestionarea în condiții corespunzătoare a prevenirii introducerii și răspândirii virusului influenței aviare (gripa aviară) pe teritoriul județului Suceava.

Prefectul județului Suceava, Alexandru Moldovan, a dispus activarea și implementarea Planului actualizat  de prevenire a introducerii și combatere a influenței aviare și a bolii Newcastle pe teritoriul județului Suceava prezentat de Dănuț Corneanu, directorul executiv al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor în cadrul ședinței Comitetului Local de Combatere a Bolilor, care instituie următoarele măsuri de prevenire a apariției focarelor de influență aviară și de boala Newcastle. Astfel, s-a dispus interzicerea comercializării păsărilor în târgurile de animale; comunicarea efectivă între autoritățile sanitar-veterinare, practicienii veterinari și crescătorii de păsări; respectarea perioadei de carantină profilactică; verificarea respectării regulilor de biosecuritate în exploatațiile comerciale de tip A de păsări din județul Suceava; controlul riguros al mișcărilor de păsări pe teritoriul județului Suceava; continuarea campaniilor de informare/avertizare destinate crescătorilor de păsări din toate sistemele de creștere; limitarea contactului păsărilor de curte cu păsările sălbatice.

Informarea operativă asupra evoluției situației

Centrul de intervenție în teren al Direcției Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Suceava, coordonat de dr. Viorel Gașpar, este responsabil pentru implementarea Planului de acțiune și are rolul de a raporta imediat și nemijlocit activitățile legate de evoluția și controlul bolii către Comitetul Local de Combatere a Bolilor.

În județ au fost instituite „toate măsurile oportune, menite să asigure cel mai scăzut risc posibil de pătrundere și răspândire a virusului pe teritoriul județului“.

Totodată, Instituția Prefectului din județul Suceava va menține o legătură permanentă cu instituția similară din județul Maramureș, pentru informarea operativă asupra evoluției situației în județul Maramureș – unde a fost diagnosticată prezența virusului – astfel încât să fie asigurată o reacție imediată a autorităților responsabile din județul Suceava, în cazul în care aceasta poate avea consecințe negative asupra efectivelor de păsări din județ.


Gripa aviară a fost diagnosticată la o fermă de tip comercial din localitatea Seini, județul Maramureș, la păsările staționate într-o hală a societății. Virusul nu afectează oamenii, neexistând risc de îmbolnăvire, dar acesta poate avea un impact social din punct de vedere economic.

Silviu BUCULEI

  • Publicat în Social

Staţia de epurare de la Fălticeni: Cea mai mare problemă rămâne utilizarea nămolului rezidual

La Fălticeni, în judeţul Suceava, începând cu anul 2015 există cea mai bună staţie de epurare din judeţ. Staţia a fost construită prin intermediul unui proiect european finanţat prin POS Mediu. Compania care s-a ocupat de întregul proiect se numeşte Veolia Water Solutions & Technologies şi este liderul mondial în tot ceea ce înseamnă tratarea apelor şi presupune reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată din cinci aglomerări urbane din judeţul Suceava.

Nu există legislaţie bine pusă la punct

La Fălticeni totul este automatizat, staţia este mecano-biologică şi cu tratare terţială. Aici, monitorizarea se face non-stop şi se lucrează zi şi noapte, ne specifică ing. Alice Dulceanu, SC ACET SA Suceava. „Reducem azotul amoniacal şi fosforul, tratăm nămolul, mult mai complex şi mult mai evoluat decât o fac acum francezii. Staţia a fost modernizată de firma Veolia şi este o putere în domeniu deoarece montează, instalează, construiesc în toată lumea, sunt foarte bine văzuţi şi au reuşit extraordinar de bine ca pe partea de apă, să ieşim în parametri şi nu sunt probleme. Ce era bine înainte la staţia veche era faptul că noi, netratând nămolul, efectiv îl deshidratam pe paturi de uscare, în condiţii naturale. Acum, mai nou, marea noastră problemă este ce facem cu nămolul final, după deshidratare. În prezent nu există soluţii la nivel naţional, deci nu există legislaţie care să prevadă unde trebuie să se ducă acest nămol care este considerat deşeu, cu toate că nu este considerat ca fiind unul nociv sau agresiv. De altfel, problema noastră este să producem nămolul, să-l eliberăm din apă (...). În străinătate se foloseşte pentru infrastructuri, iar până să-şi facă străzi sau autostrăzi, în alte părţi, înalţă, îndreaptă şi refac drumurile forestiere; de exemplu, ungurii îl amestecă cu scoarţă de copac şi ni-l vând nouă ca pământ de flori. Deci, în acest sens, în cazul nostru, legislaţia nu este bine pusă la punct şi nu există nicio finalitate. Totodată, trebuie respectate normativele ca să ne putem încadra în legislaţia europeană. Noi ne încadrăm atât cu apa, cât şi cu nămolul. Nici în staţia veche, dar nici în aceasta nouă nu există mirosuri.“

 Specialistul staţiei de epurare de la Fălticeni, ne mai precizează faptul că este ultrasofisticat tratamentul la nămol şi presupune o serie de trepte de tratare a acestuia, respectiv nămolul brut şi activ se îngroaşă, apoi se omogenizează, după care se bagă la fermentaţie, apoi îl condiţionează şi îl deshidratează. „În schimb, noile metode pe care le aplică cei de la compania Veolia ni le-au prezentat în timp ce construiau staţia. De exemplu, în staţiile orăşeneşti din Franţa fac paturi de uscare, cum am avut noi cu deshidratare naturală, şi aplică papură deoarece este foarte bună, efectiv absoarbe metalele grele“, mai subliniază ing. Alice Dulceanu.

La staţia de epurare se produce şi biogaz, dar în cea mai mare parte excesul este ars în atmosferă. „Cu biogazul produs încălzim clădirea administrativă, atelierele de lucru, îl utilizăm pentru încălzirea nămolului la fermentaţie şi câteodată, dacă avem şi exces, este ars în atmosferă. În alte părţi se poate reutiliza şi transforma în energie şi ar putea să funcţioneze pentru o treaptă de pompare“, încheie ing. Alice Dulceanu, SC ACET SA Suceava.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Mediu

Tradițiile de Sărbători sunt păstrate cu sfințenie de străjerii din Dolheștii Mici

Visăm tot mai mult la acel sat idilic, cu oameni calzi și primitori, cu ulițele pline de zăpadă, cu hornurile caselor din care iese fumul gros în zilele geroase, satul acela care, în preajma Sărbătorilor de iarnă, să devină, dintr-o comunitate, o mare familie. Ei bine, aș putea spune despre satul Dolheștii Mici din județul Suceava tocmai acest lucru.

Tradiții de peste 150 ani

Dolheștenii sunt oameni credincioși care știu cât de important este să păstrezi tradițiile și portul popular. Încă de cum începe postul Nașterii Domnului, sătenii se pregătesc de marea sărbătoare. Își pregătesc sufletul prin post, casele și curțile cum știu mai bine și repetă pentru obiceiurile de iarnă. Glumind, aș spune că poștașul Gherghiță Ciocîrlan are o baghetă magică cu ajutorul căreia adună întreaga suflare dolheșteană pentru a pune la punct fiecare detaliu al spectacolului pe care-l oferă ansamblul Străjerii în preajma Sărbătorilor. Bagheta magică este de fapt cuvântul în cazul dumnealui, pentru că doar auzindu-l vorbind despre tradițiile și oamenii locului îți dai seama cum reușește să facă atâtea lucruri minunate.

traditii Bucovina

„La noi Sărbătorile de iarnă sunt mirifice iar trăirile sunt extraordinar de puternice. Practic, din ziua de 5 decembrie, atunci când la noi în sat este hram și se arvonește muzica, și până după Anul Nou suntem într-o sărbătoare continuă. Ansamblul a fost înființat în 2006, însă obiceiurile de iarnă nu au încetat niciodată. Spectacolul pe care noi îl oferim are o vechime de peste 150 ani, noi nu facem altceva decât să ducem mai departe ceea ce strămoșii noștri au născocit“, spune nenea Gheorghiță.

Ansamblul este invitat peste tot în țară pentru a oferi spectacole, însă în sat fiecare sătean are parte de această prestație în propria curte. Dacă ajungi în Dolhești în această perioadă te poți considera un om norocos pentru că una este să vezi pe scenă jocul țiganilor, de exemplu, și alta este în curtea unei case, acolo unde poți observa reacțiile oamenilor și mai ales ale copiilor. Și chiar dacă unii dintre ei au văzut spectacolul de zeci de ori, încă așteaptă cu nerăbdare să-l privească.

De prin munți și de prin văi, adunați-vă flăcăi…

Este de fapt strigătura care, acompaniată de muzică, dă startul spectacolului. Ce înseamnă până la urmă acest spectacol? Aș îndrăzni să spun că este o reprezentare a unei piese de teatru, un alt fel de teatru tradițional în care umorul ocupă rolul principal.

Primele interpretate sunt colindele, care, rostite de copiii din ansamblu, transmit acea emoție pură a bucuriei nașterii lui Hristos. De fapt, ei asta fac și în seara de Ajun, când străbat fiecare uliță din sat și intră pe fiecare poartă deschisă cu dorința de a încânta gazdele.

Nici urăturile nu sunt mai prejos, au versurile culese din popor și sunt rostite cu tâlc de străjeri. Însă acestora li se adaugă ideile pe care membrii ansamblului le pun laolaltă pe parcursul anului, atunci când se întâlnesc la clacă, iar aceste noi versuri țin cont și de gazda în curtea căreia are loc reprezentația.

„Gâscă, rață, câine, pui
Sfântă-i urma plugului
Tăți mâncăm în urma lui…“.

Adevărate piese de teatru

20181207 153351

Un moment deosebit îl constituie jocul caprei. Poate ați fi tentați să spuneți că ați mai văzut, că mai toate-s la fel, însă nu-i chiar așa. Nu sunt doar strigături, ci o întreagă scenetă, care printr-un text cu iz caragialian stârnește rumoare. Capra, baba și moșneagul, acompaniați de membrii ansamblului, transmit pe linia melodică unică în țară o scenă care arată ce se întâmplă atunci când, din vina babei, capra se îmbolnăvește, iar moșneagul apelează la așa-zisele leacuri băbești pentru a o face bine.

20181207 153847

„Melodia pe care o avem la jocul caprei și a căluților este unică. Este energică, emană bucurie și ți-e mai mare dragul să privești spectacolul. Jocul căluților este interpretat de 6 tineri, 4 îmbrăcați în căluți și doi comedianți care conduc momentul“, a mai punctat Gheorghiță Ciocîrlan.

Un moment unic în spectacolul dolheștenilor îl ocupă jocul țiganilor. Este inspirat din traiul coșarilor, adică cei care curățau hornurile. Și înfățișarea lor aduce aminte de coșari: pe față au funingine, pe cap au o podoabă confecționată din strujeni de porumb, adică planta uscată, iar în mână au un fel de „instrument“ confecționat tot din porumb. În mijlocul curții se aprinde un foc mic, tot din pănuși de porumb, iar țiganii joacă-n jurul lui. Au costume amuzate, nu neapărat tradiționale, dar atrag atenția prin sunetul clopoțeilor cusuți pe haine.

20181207 154210

După jocul țiganilor urmează jocul măștilor. Ce înseamnă acest lucru? Domni îmbrăcați în straie populare, cu măști confecționate în stil tradițional, au strigături specifice pe care le rostesc într-un mod comic pentru a le atrage atenția gazdelor. Rămânem în același stil pentru că în spectacolul străjerilor urmează jocul babei și al moșului, un moment amuzant, plin de umor, care reflectă în primă fază cererea în căsătorie, însă baba are și alți pretendenți, dar totuși răspunde afirmativ. Scena continuă cu afișarea femeii „cochete“ care are și parfum, iar jocul își păstrează nota comică inclusiv în momentele de tandrețe dintre protagoniști.

Nu lipsește din program nici jocul urșilor sau hora de final în care gazdele sunt invitate să se prindă în jocul dolheștenilor, care este de fapt o horă a prieteniei și a bucuriei în care fiecare este îndemnat să cânte.

Sub bagheta poștașului

Așa arată spectacolul ansamblului în zi de sărbătoare. El este coordonat de nenea Gheorghiță de la un capăt la altul. El nu se sfiește să-i certe pe cei care greșesc; chiar dacă-i vorba despre un ansamblu mic, cu oameni simpli, dar iubitori de tradiții, profesionalismul trebuie să fie literă de lege. Sunt susținuți și de primărie, însă nu le este ușor, de cele mai multe ori pleacă în țară pe banii lor, dar fac totul din dragoste pentru tradiție și locul natal. Iubirea pentru tradiție se citește și în ochii copiilor care așteaptă cu entuziasm fiecare moment artistic.

20181207 154525

20181207 154823

20181207 155218

Pentru mine a fost o experiență unică. Chiar dacă văzusem acest ansamblu și la București, acasă, pe Valea Șomuzului, transmit o altfel de bucurie. Și pentru că de multe ori cuvintele scrise nu pot transmite întru totul emoția și trăirile, vă invit să urmăriți spectacolul pe canalul de YouTube LUMEA SATULUI TV.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

  • Publicat în Traditii

Livada lu’ Costică din Brădăţel, județul Suceava

Constantin Cozma din satul Brădăţel, comuna Horodniceni, judeţul Suceava, se ocupă de o bună perioadă de timp de cultivarea fructelor seminţoase şi sâmburoase, pe o suprafaţă de 4 ha. La o astfel de suprafaţă, producţia este una consistentă, de aceea s-a gândit să realizeze şi sucuri naturale, din mai multe sortimente, prin pasteurizare.

O parte din livada lui Constantin este în Brădăţel, iar restul în împrejurimi, ne spune suceveanul. „O suprafaţă considerabilă din livadă a fost înfiinţată în urmă cu 6 ani, iar restul de până la 4 ha, în timp, până în prezent. Ca soiuri de meri avem (Jonathan, Idared, Florina, Golden Delicious şi Jonagold), pruni (Stanley şi Centenar), cireş (Stella) şi peri de vară şi de toamnă“, ne prezintă bărbatul soiurile pe care le are în portofoliu. Plantarea a avut loc manual, iar întreţinerea mecanic, adică cu tractorul şi utilajele aferente. Tratamentele fitosanitare sunt administrate şi ele la timp, mai adaugă Constantin. „Administrăm tratamente pe bază de cupru, toamna târziu şi primăvara devreme, utilizând insecticidele şi substanţele pentru rapăn şi făinare. În schimb, în perioada de iarnă le pun gunoi de grajd, îngrăşământ natural sau bio. Numărul stropirilor pe sezon nu trece de 4 sau 5.“

mere Bradatel Suceava

Ca producţie, anul acesta la prun Constantin a avut în jur de 5 tone, iar la măr cca 40 de tone. Acesta mai spune că depozitarea fructelor o realizează în beci, urmând ca în primăvară să construiască un depozit. Dar, până a ajunge fructele pe piaţa liberă, acesta realizează sucuri. „Distribuţia fructelor o realizăm pe piaţa liberă, completând piaţa şi cu sucuri naturale, mai multe sortimente, de exemplu: suc natural de măr şi gutui; măr, morcov şi sfeclă de zahăr, cât şi măr, morcov şi ţelină, pasteurizate la 90°C. Pentru a ajunge la aceste sortimente de sucuri, merele trec prin procesul de tocare, apoi merg spre presare, urmând mustul amestecat cu gutui şi astfel ajung în bazin; apoi o pompă îl trage prin utilajul de pasteurizare, urmând a fi introdus în pungi prin staţia de umplere. Aşa procedez cu toate cele trei reţete“, adaugă bărbatul.


În ceea ce priveşte accesarea de fonduri europene, Constantin Cozma a accesat unul în urmă cu 6 ani, iar acum are trei proiecte depuse. Investiţia este atât cu fonduri proprii, cât şi europene.

Beatrice Alexandra MODIGA

Fermierii campioni la floarea-soarelui din județele Suceava, Botoșani și Iași

Pentru agricultorii din nordul și nord-estul țării, 2019 a fost un an cu producții îmbucurătoare la cultura de floarea-soarelui. Atât în județul Suceava, cât și în Botoșani sau Iași, fermierii fideli hibrizilor Pioneer® au avut de câștigat la proba cântarului, motiv pentru care vor continua să aleagă genetica Pioneer®.

Domnul George Rotari din localitatea Dănila, județul Suceava, a ales în acest an  hibridul de floarea-soarelui P64LE99 și a obținut o producție de 4.496 kg/ha. “Lucrez o suprafață de  460 ha, iar floarea-soarelui a ocupat în acest an 92 ha. Am semănat și pe sole unde am întors rapița, dar și pe terenuri unde plantă premergătoare a fost porumbul. Terenul a fost arat, apoi pregătit cu combinatorul, în două treceri, am semănat la jumătatea lunii aprilie, densitatea a variat între 65.000 – 70.000 b.g/ha și tot atunci am aplicat 350 kg/ha de îngrășământ triplu 15. Am erbicidat doar cu Express® 50 SG, am tratat floarea cu fungicidul Tanos® 50 WG până la apariția butonului floral și am mai administrat un îngrășământ foliar pe bază de bor. Nu am mai aplicat nimic altceva și nici nu a fost cazul să prășesc. Am recoltat la începutul lunii septembrie, cred că anul viitor voi semăna în jur de 100 ha și sigur voi alege tot hibrizi Pioneer®”, a declarat fermierul campion.

rotari george

În județul Iași cea mai bună producție a obținut-o fermierul Plumbu Spiridon din localitatea Movileni, care a ales hibridul P64LE99 și a obținut 4.400 kg/ha.

plumbu spiridon

În localitatea Bivolari din județul Iași își desfășoară activitatea și următorul fermier campion - Ionuț Rusu. Acesta lucrează 800 ha, dintre care 300 ha au fost semănate în acest an cu floarea-soarelui, iar hibridul P64HE118 i-a oferit 4.100 kg/ha. “Respectăm rotația culturilor, de aceea au avut și diferite plante premergătoare. Arăm întotdeauna și pregătim terenul în primăvară  dintr-o singură trecere. În acest an am fertilizat înainte de semănat cu 400 kg/ha de îngrășământ triplu 16, am semănat apoi la jumătatea lunii aprilie, 65.000 - 67.000 b.g/ha. Am aplicat 2 erbicide, în două treceri și am prășit cultura. Recoltatul a avut loc în perioada normală, astfel că am început la finalul lunii august. Pentru anul viitor voi alege hibrizii P64LE99 și P64HE118, pentru că oferă producții stabile”, a precizat fermierul.

rusu ioan

Un alt fermier campion din județul Suceava este domnul Petre Atomulesei, care a obținut 4.033 kg/ha cu hibridul P64LE99. “Lucrez 336 ha, floarea-soarelui am avut pe 47 ha, iar rezultatul acesta foarte bun l-am obținut pe un teren care nu a fost arat în jur de 30 de ani. Am aplicat aici și gunoi de grajd, de aceea cred că a fost producția așa mare. Am arat, am intrat cu combinatorul și freza, după care am semănat până în data de 20 aprilie. Am mai fertilizat cu   250 kg/ha de îngrășământ complex 18.46.0 și am administrat îngrășământ foliar în două faze. Am erbicidat în 3 treceri și am prășit cultura, cam aceasta a fost tehnologia. Am recoltat pe data de 27 septembrie și chiar a fost îmbucurătoare producția pe care am obținut-o”, a punctat fermierul.

atomulesei petru

Nicolae Zamoșteanu este agricultorul cu cele mai bune performanțe la cultura de floarea-soarelui din județul Botoșani. Acesta lucrează 136 ha, pe 45 ha a avut în acest an  floarea-soarelui, iar hibridul P64LE25 i-a oferit 4.020 kg/ha. “Am întors rapiță în primăvară, pentru că nu a avut densitatea corespunzătoare și am semănat floare. Am mai semănat și pe parcele unde plantă premergătoare a fost grâul, însă producția acesta am obținut-o pe solele unde a fost întoarsă rapița. Noi scarificăm și apoi pregătim terenul pentru semănat. În acest an am semănat 65.000 b.g/ha la începutul lunii aprilie. Am administrat erbicidul Express® 50 SG și fungicidul Tanos® 50 WG, iar în ceea ce privește fertilizarea am aplicat inițial la rapiță 200 kg/ha de îngrășământ 18.46.0 și atunci când am semănat am mai dat 150 kg/ha de îngrășământ complex 20.20.0. A fost un an fără probleme, nu am prășit cultura, dar hibridul s-a comportat foarte bine. Am recoltat la sfârșitul lunii august, iar anul viitor voi semăna circa 50 ha cu floare și cred că voi alege același hibrid”, a specificat agricultorul.

zamosteanu nicolae

În comuna Miroslava din județul Iași, Adrian și Ionel Voinescu  lucrează 80 ha, iar cu floarea-soarelui au avut 15 ha, semănate cu hibridul P64LE99, iar producția pe care au obținut-o a fost de 4.000 kg/ha. “Am semănat floarea-soarelui după grâu, astfel că terenul l-am pregătit foarte bine cu discul, am fertilizat cu azot apoi am încorporat uree, în total 300 kg/ha. Am semănat la finalul lunii martie 75.000 b.g/ha, am aplicat un fungicid și un îngrășământ foliar, precum și erbicidul Express® 50 SG. Cultura a mers foarte bine și am recoltat la începutul lunii septembrie”, a punctat Adrian Voinescu.

voinescu ioan

Andrei Amariei este un alt fermier campion din județul Iași. Acesta a mizat pe hibridul P64LE99 și a obținut 4.000  kg/ha.

amariei andrei

Din Maramureş la Suceava cu o căruţă „omologată“ conform unei legi din 1939

Căruţa la români este autentică, românească şi veche „de când lumea“, după expresia bătrânilor. Existenţa acestui mijloc de transport se duce mult către popoarele tracice sau în preistorie, Bătălia de la Termopile din anul 480 î.Hr., cele mai populare sporturi din acele vremuri, cursele carelor de luptă din Grecia antică, Imperiul Roman şi Imperiul Bizantin, fiind doar câteva exemple despre existenţa acestui mijloc de transport din cele mai vechi timpuri. Astăzi, România rămâne una dintre puţinele ţări din lumea civilizată în care căruţele sunt întâlnite pe drumurile publice, ca mijloc de transport, sau pe trasee turistice, pentru a-i duce pe vizitatori în zone de o frumuseţe rară.

De la căruţa obişnuită la cea standard

În anul 1939, România a fost printre primele ţări în care s-a dat o lege care să reglementeze construcţia căruţelor. Decretul – Lege şi Regulament „Căruţa românească standardizată“, standardizarea dimensiunile şi construcţia căruţelor ţărăneşti din întreaga ţară, nevoia venind din motive militare prin participarea la al Doilea Război Mondial. În motivarea emiterii acestui decret, un exemplar original aflându-se în Muzeul Satului „Ion Grămada“ din Capul Satului, Câmpulung Moldovenesc, stă scris: „Căruţele în uz la noi în ţară nu pot fi folosite ca vehicule de povară deoarece ori sunt prea grele, ori prea uşoare şi puţin solide şi deteriorează şosele, având şinele prea înguste. În ceea ce priveşte nevoile apărării naţionale, parietatea tipurilor de căruţe şi lipsa lor de soliditate au provocat totdeauna mari neajunsuri, atât pe timpul concentrărilor dar mai ales pe timpul mobilizărilor“.

Arsenalul Armatei a experimentat diferite modele de căruţe, ajungându-se la tipul „ţărănesc model 1939“, folosite de unităţile armatei în concentrări şi care „au dat foarte bune rezultate la toate întrebuinţările la care au fost supuse dovedindu-se a fi uşoare, rezistente şi proprii la orice treburi“.

Pentru asigurarea dotării armatei pe timp de război cu acelaşi tip de căruţe, „pentru trebuinţele populaţiei civile, ale autorităţilor, instituţiilor, întreprinderilor“ s-a emis Decretul lege prin care se putea construi doar un model – MD.1939, suportând următoarele încărcături: Tipul nr. 1 – până la 700 Kg, Tipul nr. 2 – până la 1.500 kg, Tipul nr. 3 – până la 2.000 kg“. Vehiculul era construit din fier şi lemn, pe patru roţi, fără arcuri, detaliile de construcţie fiind stabilite prin planurile din Regulament. Toate fabricile şi atelierele care construiau componente au fost obligate să respecte planurile de detaliu autorizate prin acest act normativ. Alte vehicule cu tracţiune animală pentru întrebuinţări speciale (în special pentru pompieri, transportul răniţilor şi al bolnavilor) s-au putut construi doar cu autorizaţie de construcţie eliberată de către prefecturile din judeţ sau poliţie.

Mai rezistentă, mai încăpătoare şi mai bine lucrată

„Până atunci atât gospodarul cât şi meşterul făceau căruţa cum doreau ei. Mai mare, mai mică, cu roţi mai late sau mai înguste, folosind şi elemente de metal sau nu. În preajma celui de-al Doilea Război Mondial a apărut acel Decret – Lege şi Regulament pentru căruţa standard, prin care aceasta trebuia să corespundă acestor noi nevoi, să fie cât mai suplă pentru a se putea strecura pe front, să ducă muniţie, armament şi tot ce era nevoie. Vedeţi cum evenimentele istorice modifică şi unele lucruri pe care gospodarul şi meşterul le făceau pentru gospodărie. Este o carte veche din 1939, este o dovadă cum au evoluat lucrurile, de la căruţa obişnuită la cea standard. Oamenii au fost nevoiţi să respecte aceste standarde, iar în preajma războiului au trebuit să dea frontului, pe lângă căruţă, caii sau boii. Câteva atuuri ale căruţei standard: mai bună decât căruţele ţărăneşti de până atunci pentru că era mai rezistentă, mai economică, mai încăpătoare, mai bine lucrată şi era mai ieftină. În plus, componentele fiind impuse prin standard, căruţele se puteau repara mult mai uşor şi repede de către meşteri.

În carte sunt precizate şi probele finale la care erau supuse căruţele: constructorii de căruţe sunt obligaţi a anunţa Primăria care va delega pe notar sau pe specialistul angajat în acest scop să verifice orice căruţă construită încheind un proces verbal din care un exemplar se va păstra la Primărie, al doilea de către constructor şi al treilea de către proprietarul căruţei. Acest proces verbal se va face pe un formular tip, tipărit, şi nu se va încasa nicio taxă. Fiind vorba de un decret lege nu s-a lăsat la îndemâna meşterului să facă căruţa după cum doreşte. Era supus unui control minuţios şi, neavând încotro, a trebuit să se conformeze.

Această căruţă fiind mai mică – nu încăpea acelaşi volum de recoltă cu care era obişnuit agricultorul – a fost privită cu rezervă, dar decretul i-a obligat pe oameni să se conformeze“, ne-a spus Ion Grămadă, proprietarul uneia dintre cele mai interesante colecţii etnografice din Moldova, cu peste 10.000 de exponate.

Aceste modele de căruţă au fost folosite aproape nemodificate până în anii ’70 atât în gospodăriile ţărăneşti cât şi în CAP-uri.

din Maramures 3

Pe urmele voievodului Bogdan

Pentru a reînvia frumoasele tradiţii ale schimburilor comerciale, când Baia era traversată zilnic de zeci de căruţe ale comercianţilor, dar şi pentru a marca 660 de ani de legături dintre Transilvania şi Moldova, la mijlocul lunii august a ajuns la Baia, judeţul Suceava, un convoi de căruţe care, cu o săptămână înainte, a pornit din satul Bogdan Vodă, Maramureş, pe Drumul Voievozilor Maramureşeni, unul dintre aceştia fiind Bogdan. Pe parcursul drumului, maramureşenilor li s-au alăturat căruţaşi din zona de munte a judeţului Suceava.

La Biserica Albă, ctitorită de Ştefan cel Mare în secolul al XV-lea în satul Baia, după bătălia de la Baia din 14-15 decembrie 1467 dintre oştile moldoveneşti conduse de domnitorul Ştefan cel Mare şi oştile ungureşti conduse de regele Matia Corvin, primarul comunei Maria Tomescu, împreună cu preoţii din sat şi câţiva copiii îmbrăcaţi în costume populare i-au întâmpinat, cu pâine şi sare, pe oaspeţii de peste munţi care s-au „îmbarcat“ în opt căruţe: Ioan Doru Dancuş, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, primarul comunei Bogdan Vodă din judeţul Maramureş, Ana Enea – Bizău şi viceprimarul aceleiaşi comune, Maria Saplontai, Gheorghe Fron, primarul comunei Cornu Luncii, dar şi una din cele mai cunoscute familii care cântă muzică populară maramureşeană, Florentina şi Petre Giurgi. Pe drumul până la primărie s-au alăturat şi căruţele localnicilor, spectatorii putând admira frumuseţea cailor, a căruţelor, ce „au bătut“ în negura timpului drumurile de dincolo de Baia, până în Polonia, Turcia sau portul Odesa, pentru negoţul ce a adus belşug oraşului Baia. De la vizitii maramureşeni am aflat că o parte dintre ei au parcurs anul trecut, în luna noiembrie, distanţa de 300 de kilometri până la Alba Iulia pentru refacerea simbolică a traseului străbătut de maramureşenii care au participat la Marea Unire din 1918, un omagiu adus înaintaşilor maramureşeni care au înfăptuit Unirea.

Baia este una dintre localităţile judeţului Suceava atestată din Evul Mediu, fiind cea mai veche reşedinţă domnească a ţării Moldovei. Oraşul Baia, prima capitală a voievodului Dragoş, a servit ca loc de popas pentru comercianţii care circulau între porturile de la ţărmul Mării Negre şi oraşele din nordul Transilvaniei. În secolul al XIV-lea scaunul Moldovei era la Baia, pe sigiliul oraşului Baia/Moldavia fiind scris în latină „Sigiliul oraşului Moldavia, capitala Ţării Moldoveneşti“. Localitatea era situată la răscrucea a două artere comerciale mari, care făceau legătura între Ţaratul Vlaho-Bulgar, Transilvania, Polonia şi Imperiul Otoman, şi avea statut de vamă, fapt care a determinat evoluţia locului, fiind unul dintre cele mai importante centre economice, strategice şi administrative medievale ale Moldovei.

  • Căruţa este vehiculul medieval ce a dus civilizaţia imperială în zona dintre Siret şi Nistru. Bogdan şi Dragoş au colonizat şi creştinat zona Jijiei şi Ozanei.

Silviu BUCULEI

  • Publicat în Social
Abonează-te la acest feed RSS