cemrom iulie 2018
update 22 Feb 2019

Workshop pentru îmbunătățirea gestionării apei în sectorul agricol

Marți, 5 februarie 2019, Daniel BOTĂNIOIU, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a participat la workshop-ul “Water and Agriculture - Investment Needs”, eveniment organizat de către Comisia Europeană și Ministerul Apelor și Pădurilor. Manifestarea a ajuns la cea de-a doua ediție   dintr-o serie de trei workshop-uri regionale organizate la nivelul Uniunii Europene, în perioada 2018-2019 de către Grupul de Coordonare al Comisiei Europene privind “Apa și Agricultura”.

Inițiativa a urmărit sporirea gradului de conștientizare cu privire la importanța unei abordări trans-sectoriale privind gestionarea acestor două domenii vitale pentru populație, dar și crearea unor noi modalități de integrare a cercetării și inovării cu analiza nevoilor de investiții și a experiențelor privind buna guvernanță, pentru a îmbunătăți gestionarea apei în sectorul agricol.

Cu peste 60% consum mondial, agricultura este sectorul economic cu cel mai mare consum de apă. De la începutul secolului XX, suprafața de teren cultivată în general, dar și cea irigată, în special, a crescut pentru a face față creșterii populației și a nevoilor alimentare. Consumul mondial de apă al agriculturii a crescut de șase ori până în 1975. Irigațiile, fie cele utilizate de civilizațiile egiptene și mesopotamiene, sau până în zilele noastre, beneficiază de tehnici noi. Prin tehnicile standard de irigare, între 30% și 60% din apa utilizată se evaporă, ea neajungând să fie încorporată în plantă. Apa potabilă este cel mai important ”aliment”, iată de ce trebuie să avem un “respect profund” față de aceasta, să ne gândim că milioanele de oameni ai planetei nu se pot bucura de această resursă inestimabilă, pe care noi o risipim”, a declarat Daniel BOTĂNIOIU, secretar de stat la Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Workshop-ul “Water and Agriculture - Investment Needs” urmărește utilizarea resurselor financiare inovatoare și asigurarea fondurilor pentru a crea noi sinergii pozitive pentru apă și agricultură.

Totodată, factorii de decizie se axează pe necesitatea investițiilor în sectorul agricol și asocierea dintre instrumentele de planificare a mediului și proiectarea mecanismelor de finanțare relevante în cadrul PAC – Politica Agricolă Comună, inclusiv a unei soluții inovatoare pentru pilonii I și II, în cadrul propus.

Sursa: madr.ro

  • Publicat în Mediu

Peste 21.000 ha în catalogul pădurilor virgine și cvasivirgine

Ministerul Apelor și Pădurilor a publicat ediția 2018 a Catalogului național al pădurilor virgine și cvasivirgine din România. Până în luna octombrie erau înscrise în această categorie 21.091,52 ha, din care 5.898,92 ha păduri virgine și 15.192,6 ha păduri cvasivirgine. La noul catalog se lucrează din anul 2012, o primă ediție – să-i zicem interimară – fiind publicată în 2016. Nici baza de date de acum nu este definitivă, dat fiind faptul că în continuare sunt depuse solicitări de avizare și încadrare a unor suprafețe în această categorie protejată prin lege. În afară de cele peste 21.000 de hectare încadrate, România mai are 17.000 ha de pădure neincluse încă în catalog, dar care fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, 4.000 ha avizate în amenajamentele silvice, dar necuprinse în catalog, și 23.000 ha în diferite faze de avizare la autoritățile din teritoriu. Cei mai mulți codri neatinși sau rar atinși de mâna omului (în fine, în ultima vremea au intrat prin anumite zone drujbele, dar asta e o altă poveste) sunt în parcurile naționale Semenic-Cheile, Retezat, Grădiștea Muncelui – Cioclovina, Cindrel, Apuseni, Defileul Jiului, Buila – Vânturarița, Cozia, Piatra Craiului, Bucegi, Cheile Nerei – Beușnița, Domogled – Valea Cernei, Munții Maramureșului și Munții Rodnei.

Pădurile virgine (cele care s-au format și dezvoltat exclusiv sub acțiunea factorilor naturali și în care procesele ecosistemice în dinamica lor se produc fără nicio influență antropică directă sau indirectă) se regăsesc în 7 județe: Bihor: Pădurea Aleu și Galbena; Caraș-Severin: Olteana, Gâsca, Petroasa, Șes, Valea Craiului,  Valea Mare, Valea Morii; Maramureș: Corha, Preluci, Paulic, Gura Socolou, Gropșoara, Răoaia și Ciormolina, Izvorul Negru, Izvorul Alb, Văratec, Pr. Ulmului, Cisma Mare, Cisma Mică, Pițigoi, Prisăcele, Petreasa, Poetaua, Sălătrucoasa; Suceava: Hlibochi, Stujinoasa, Mieluşoaia, Ciribuc, Pr. Calului, Fața Gardului-Răchitiș, Curmătura Tihului; Hunedoara: Valea Buții; Sibiu: Joagăre-Dobrei, Arpașu Mare, Arpășel, Tr. Mare; Mehedinți: Obrejeru.

Pădurile cvasivirgine (pădurea din trecut care, între timp, a suferit modificări antropice observabile, nesemnificative asupra structurii, stațiunii și proceselor ecosistemice) dominate se regăsesc în: Bacău: pădurile Dobrele – Fata Moartă și Păcura; Bihor: Boceasa, Iadolina, Valea Iadului; Caraș-Severin: Og. Ursului, Manioasa, Izv. Mehadicii, Halisag, Boii Mici, Covașa Mică, Covașa Mare, Nerganița, Varcipolea, Străneac, Pârgu Mare, Culmea Varniței – Dealul Negrii; Hunedoara: Meleia, Valea Mică, Lacurel, Tabla, Scheiu, Gaieru; Prahova: Glodeasa; Sibiu: Contu, Rindibou, Piatra Craiului, Sebeșu de Jos, Pleașa de Sebeș; Suceava: Curmătura Tihului și Fața Gardului-Răchitiș; Brașov: Ciucaș, Doftana, Bărc, Culmea Banciului, Stânișoara, Pr. Calului, Belia Mare, Pr. Laptelui, Pr. Gongu, Culmea Izvorului, Pr. Strâmbișoara; Argeș: Valea Vâja, Valea Oboarelor, Valea lui Coman, Valea Marginea Domnească, Mușeteica; Dâmbovița: Negrița; Mehedinți: Vârful lui Stan; Maramureș: Frasinului, Dosul Gutinului, Mingheț, Oușoru Mare, Izv. Șurii, Izv. Halaurilor, Izv. Zimbrului, Izv. Negru, Izv. Alb, Paltinului, Văratec, Prisăcele, Fundu Roii, Câmpul Măriuchii; Neamț: Dobreanu; Gorj: Cerna, Ivanu, Mocirliu, Olănelu, Olanul, Rădoteasa, Scurtu, Valea Cărbunelui; Vâlcea: Fața Bună, Valea Curpănului; Covasna: Pr. Șoimului.

• Păduri în Patrimoniul Mondial UNESCO: Izvoarele Nerei, Cheile Nerei-Beușnița, Domogled-Valea Cernei (Caraș-Severin), Masivul Cozia, Lotrișor (Vâlcea), Codrul secular Șinca (Brașov), Codrul secular Slătioara (Suceava), Groșii Țibleșului și Strâmbu Băiuț (Maramureș).

Maria BOGDAN

„Apele Române“ pregătesc albiile pentru iernat

Administrația Națională Apele Române se pregătește pentru ploile de toamnă. Pentru că aproape în fiecare an, de ceva vreme încoace, toamna, dar mai ales primăvara s-au produs inundații repetate în anumite zone, conducerea ANAR, împreună cu Ministerul Apelor și Pădurilor, a demarat lucrări de reparații și consolidare pe mai multe sectoare de cursuri de apă.

Mare parte dintre aceste lucrări ar fi trebuit deja făcute de ceva vreme, dar nu au existat fondurile necesare. Pe de altă parte, o altă lucrare la fel de necesară este și curățirea albiilor unor râuri. Cu ocazia Zilei Curățeniei, mii de voluntari din toată țara au venit în sprijinul celor de la ANAR, reușind adunarea unei cantități impresionante de gunoaie. Dar să le luăm pe rând!

Reparații și modernizări în Bihor

La începutul lunii septembrie, mai exact pe 6 și 7, Directorul general al Administrației Naționale „Apele Române“ (ANAR), Victor Sandu, directorul general adjunct al ANAR, Dorel-Marcel Dume, alături de reprezentanți ai Administrației Bazinale de Apă (ABA) Crișuri și ai Sistemului de Gospodărire a Apelor (SGA) Bihor, l-au însoțit pe ministrul Apelor și Pădurilor, Ioan Deneș, într-o vizită de lucru în județul Bihor. În timpul vizitei s-a inspectat șantierul în care se lucrează la amenajarea malului stâng al râului Crișul Repede, în zona centrală a municipiului Oradea.

După aceea a urmat o vizită la Barajul Leșu (comuna Bulz), unde au fost inspectate lucrările hidrotehnice aflate în plină desfășurare la acest baraj. În continuare, delegația s-a deplasat la Meziad (comuna Remetea) pentru inspectarea zonei în care se efectuează lucrările de regularizare a Văii Meziadului. În aceeași zi, spre seară, înalții responsabili au constatat la fața locului și zona în care se efectuează lucrările de regularizare a Văii Nimăiești, la Beiuș.

În dimineața următoare, la sediul Prefecturii Bihor, au fost analizate datele culese din teren. Concluzia a fost că lucrările vor fi încheiate la timp și conform proiectelor aprobate.

Amenajări de albie în Teleorman

În acest an, malurile pârâului Valea Copacilor, afluent de dreapta al râului Teleorman, au fost erodate din cauza viiturilor puternice. Din această cauză, în zona orașului Costești mai multe clădiri din apropierea cursului de apă au fost puse în pericol, iar cimitirul localității Costești risca să se prăbușească în albia pârâului. S-a impus astfel realizarea unor lucrări de protecție a malurilor în regim de urgență.

Administrația Națională „Apele Române“, prin Administrația Bazinală de Apă Argeș – Vedea (ABA), a propus aprobarea lucrării de amenajare a albiei pârâului Valea Copacilor în zona localității Costești, amonte de confluența cu râul Teleorman. Obiectivul de investiții a fost aprobat prin HG 582/2018, cu o valoare de 700.000 lei cu TVA.

A fost întocmit proiectul tehnic, s-a semnat contractul de lucrări construcții și montaj, iar la data de 10 septembrie a.c. ABA Argeș – Vedea a predat amplasamentul constructorului pentru începerea lucrărilor în vederea realizării obiectivului de investiții.

Până la acest moment a fost curățat amplasamentul de vegetație, deșeuri și arborii purtați de ape și se lucrează la excavarea pământului din albie, confecționarea și montarea saltelelor, precum și a cutiilor de gabioane.

În continuare, lucrările ce urmează a fi efectuate constau în recalibrarea albiei pe o lungime de 1.000 de metri (prin realizarea unei secțiuni  trapezoidale cu lățimea la bază de 3 metri, defrișarea copacilor din albie, decolmatarea depozitelor de aluviuni), consolidarea ambelor maluri cu ziduri de gabioane (150 + 150 metri de ziduri de gabioane, filtru de geotextil, umplutură din material local, placare cu beton) și 2 praguri de fund îngropate.

Dacă lucrurile se vor desfășura conform graficului de execuție, termenul de finalizare a lucrărilor este luna octombrie 2018.

Curățenie în toată țara

Salariați ai Administrației Naționale „Apele Române“ (ANAR), prin Administrațiile Bazinale de Apă (ABA) și Sistemele de Gospodărire a Apelor (SGA), au organizat și au participat pe 15 septembrie la o amplă operațiune de strângere a deșeurilor aflate în albiile și luciurile de apă administrate de ANAR. Lor li s-au alăturat și 2.219 voluntari proveniți din alte domenii de activitate.

La acțiune au fost folosite și utilaje pentru ridicarea și transportul deșeurilor colectate și sortate.

Echipele au intervenit în următoarele zone:

  • râul Nicolina (municipiul Iași);
  • râul Delea (județul Vaslui);
  • râul Valea Seacă (municipiul Bârlad);
  • malul lacului Brațeș (județul Galați);
  • acumulările Mileanca, Cal Alb, Iezer, Drăgășani, Curtești și Negreni (județul Botoșani);
  • râul Șușița;
  • râul Jiu, la Bucovat, Podari și Breasta;
  • râul Amaradia (pod Ișalnița);
  • malul stâng al râului Bistrița, în zona podului Șerbănești (Lacul de Agrement Bacău);
  • lacul Poiana Uzului;
  • râul Mureș, la Toplița și Gheorghieni;
  • râul Belerna;
  • râul Târnava Mare, la Odorheiul Secuiesc și Acumularea Zețea;
  • râul Târnava Mică, la Praid;
  • râul Arieș, la Câmpia Turzii și Turda;
  • râul Mureș, la Turda;
  • râul Mureș (Acumularea Cinciș și Orăștie);
  • râul Mureș, la Arad și Lipova;
  • pârâul Trotuș, la Săvârșin;
  • râul Galbena, la Hațeg;
  • pârâul Hința amonte zonă Ștrand;
  • pârâul Pesceana, zona Valea Caselor și Momotești;
  • pârâul Luncăvicioara, pod DN lângă Stația Hidro;
  • pârâul Lotus amonte confluență Olt.

Deșeurile, după ce au fost sortate (plastic, sticlă, metal, lemn etc.), au fost depozitate în locuri special amenajate.

Voluntarii au folosit 6.124 de saci menajeri și 3.271 de perechi de mănuși de protecție. Totodată, au fost utilizate 64 de utilaje pentru colectarea și transportul deșeurilor colectate. Separat, angajații ANAR au strâns 3.636 de saci de gunoi și 85 de tone de deșeuri, acestea din urmă fiind transportate cu basculante.

Alexandru GRIGORIEV

  • Publicat în Mediu

Codul Silvic s-a modificat iarăși. Și ce dacă?

Indiferent cât de aproape sau de departe de pădure se situează locuințele lor, pentru cel puțin o treime dintre români codrul reprezintă un subiect de primă importanță pentru că aproximativ patru milioane de gospodării folosesc drept sursă de încălzire lemnul de foc. Teoretic, un consum decent ar fi de aproximativ cinci metri cubi pe an, conform standardelor europene. Standarde care pentru majoritatea celor care se încălzesc cu lemne rămân doar un vis îndepărtat, din mai multe motive. Primul, și cel mai important, este că nu își pot permite să plătească atâta lemn. Celălalt motiv este că pădurile României nu pot da o asemenea cantitate de combustibil.

Standarde europene doar în vis

„Printr-o exploatare rațională, putem obține aproximativ 18 milioane metri cubi de lemn, în fiecare an“, spunea recent dl Ioan Deneș, ministrul Apelor și Pădurilor. „Din această cantitate jumătate este lemn de lucru, iar cealaltă jumătate lemn de foc“, mai arăta domnia sa. Așadar, acel standard european nu ar putea fi atins nici măcar pe jumătate.

Pe de altă parte, chiar și în aceste condiții nici măcar ceea ce ar trebui exploatat nu se folosește în totalitate. „Neexploatarea aceasta nu face bine nimănui, nici măcar pădurii“, a atras atenția ministrul Deneș. Într-adevăr, de cele mai multe ori subexploatarea se traduce prin neefectuarea la timp a lucrărilor de curățare, întreținere și întinerire. În timp, efectele sunt dezastruoase. Aceasta contrar a ceea ce unele organizații ecologiste vehiculează în spațiul public.

Pentru cititorii revistei noastre – care sunt, în mare parte, cunoscători într-ale agriculturii – e suficient să spunem că pădurea este o grădină la o scară mai mare. Ca atare, are nevoie de îngrijire pentru o dezvoltare armonioasă. În lipsa acesteia, devine un fel de pârloagă, la scară mare. Desigur că și aceasta are rolul ei ecologic, dar numai într-o proporție rezonabilă. Altfel, așa cum spunea ministrul Apelor și Pădurilor, „pădurea este o resursă strategică, pe care nu ne permitem să nu o exploatăm“. Până la urmă, ce gospodar înțelept își lasă pășunea sau livada să se sălbăticească?

Însă modul de exploatare a pădurilor, naște vii controverse. Dincolo de cele legate de principii, reale sau imaginare, legate de mediu, sunt unele, mai puțin expuse cu sinceritate, pornind de la aspectele economice. Și, de fapt, acestea sunt cele care primează, căci banii fac Pământul să se învârtă. În acest caz este vorba despre o avere uriașă, căci nu degeaba i se spune pădurii „aurul verde“!

Romsilva nu e totul

Vorbind despre dimensiunile acestei laturi economice, trebuie să spunem de la început că doar în depozitele și rampele RNP Romsilva, la jumătatea acestui an, se aflau aproximativ 500.000 m.c. lemn de foc rămas nevândut. Asta deși pe piață este criză de lemn de foc. Pe de altă parte, există riscul ca încă două milioane de metri cubi să rămână neexploatate pentru că nu este posibil accesul în zonele de exploatare. Pentru că una este să te duci cu calul în pădure și să tai trei copaci și alta este să faci o exploatare industrială, ce presupune drumuri de acces și fronturi de exploatare. Or, trebuie să o spunem, de câțiva ani încoace Romsilva nu a mai avut aprobate fonduri pentru investiții decât în limita a câteva procente din profit. Asta cu toate că a înregistrat un profit frumușel. Dar probabil că Guvernul a gândit o altă destinație pentru acești bani... Și, așa cum atrăgea atenția unul dintre membrii echipei manageriale a RNP, în asemenea condiții se poate doar supraviețui pe termen scurt. Pe termen mediu și lung încep să apară probleme!

Dar Romsilva nu administrează decât 3,14 milioane ha de pădure proprietate publică a statului, adică ceva mai puțin de jumătate din totalul pădurilor românești, și încă un milion de hectare de pădure proprietate privată sau a administrațiilor locale. În total, cam două treimi din păduri. Restul se află în diferite forme de administrare, o parte dintre ele reunite sub egida Asociației Administratorilor de Păduri Ocoale de Regim din România.

Însă ceea ce este cel mai grav, este că un milion de hectare de pădure nu au niciun fel de administrator. Acestea sunt cele mai expuse tăierilor ilegale, bolilor și abuzurilor. Și, ca și cum toate acestea nu ar fi de ajuns, multe dintre aceste păduri incluse în ultima categorie nu au încă niciun proprietar cert. Fie se află în litigiu, fie proprietarul nu este încă identificat cu certitudine, oricât ar părea de paradoxal.

Legat de aceste situații vom aminti că Juriștii Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva au reușit, în ultimii doi ani și jumătate, să mențină sau să reintroducă în proprietatea publică a statului, în urma proceselor, 230.514,25 ha de pădure. Cel mai cunoscut caz este cel de anul trecut, când 166.813 hectare de păduri revendicate de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei au rămas în proprietatea statului și în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva. Un alt caz, cel mai recent, este cel în care Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și Instituția Prefectului județului Mureș au câștigat, definitiv și irevocabil, procesul cu urmașii baronului Daniel Banffy, menținând astfel în proprietatea statului 9.323,8 ha de pădure din județul Mureș, pe raza comunelor Stânceni, Răstolița și Lunca Bradului.

Modificări doar pentru operatorii economici

În cursul lunii iunie, Codul Silvic a fost modificat pentru a nu știu câta oară în ultimii ani. Principala modificare a fost făcută la articolul 59, aliniatul 5, care suna astfel: „Lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor, tăierile de igienă, precum și tăierile de produse accidentale dispersate sau realizate pe suprafețe compacte de maximum 3 ha, executate în fondul forestier proprietate publică a statului, se realizează de către administratorii prevăzuți de lege, prin exploatare în regie proprie, cu forțe proprii sau prin prestări servicii cu operatori economici atestați pentru lucrări de exploatare forestieră.“ Acestei prevederi i s-a adăugat posibilitatea exploatării lemnului „la picior“ (adică direct din pădure) de către agenții economici.

Despre fondul problemei, nicio vorbă. După cum se vede, s-a rezolvat doar problema accesului unor agenți economici la lemnul pe picior. Ce se întâmplă însă cu pădurile neaflate în proprietatea publică a statului, despre protecția suplimentară a personalului silvic (împotriva căruia atacurile se înmulțesc exponențial), despre garantarea unui preț maxim al lemnului de foc, nicio vorbă. Sau cum spunea nemuritorul Caragiale, „să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic!“

Din acest motiv Federația Sindicatelor din Silvicultură „Silva“ a pichetat în cursul lunii iulie Parlamentul. Una dintre principalele revendicări este elaborarea de legi coerente și aplicabile, conforme cu realitățile și necesitățile sectorului silvic. Altfel, rămânem în domeniul vorbăriei de paradă!

Alexandru GRIGORIEV

Abonează-te la acest feed RSS