Lumea satului 750x100

update 25 Nov 2020

Staţia de epurare de la Fălticeni: Cea mai mare problemă rămâne utilizarea nămolului rezidual

La Fălticeni, în judeţul Suceava, începând cu anul 2015 există cea mai bună staţie de epurare din judeţ. Staţia a fost construită prin intermediul unui proiect european finanţat prin POS Mediu. Compania care s-a ocupat de întregul proiect se numeşte Veolia Water Solutions & Technologies şi este liderul mondial în tot ceea ce înseamnă tratarea apelor şi presupune reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată din cinci aglomerări urbane din judeţul Suceava.

Nu există legislaţie bine pusă la punct

La Fălticeni totul este automatizat, staţia este mecano-biologică şi cu tratare terţială. Aici, monitorizarea se face non-stop şi se lucrează zi şi noapte, ne specifică ing. Alice Dulceanu, SC ACET SA Suceava. „Reducem azotul amoniacal şi fosforul, tratăm nămolul, mult mai complex şi mult mai evoluat decât o fac acum francezii. Staţia a fost modernizată de firma Veolia şi este o putere în domeniu deoarece montează, instalează, construiesc în toată lumea, sunt foarte bine văzuţi şi au reuşit extraordinar de bine ca pe partea de apă, să ieşim în parametri şi nu sunt probleme. Ce era bine înainte la staţia veche era faptul că noi, netratând nămolul, efectiv îl deshidratam pe paturi de uscare, în condiţii naturale. Acum, mai nou, marea noastră problemă este ce facem cu nămolul final, după deshidratare. În prezent nu există soluţii la nivel naţional, deci nu există legislaţie care să prevadă unde trebuie să se ducă acest nămol care este considerat deşeu, cu toate că nu este considerat ca fiind unul nociv sau agresiv. De altfel, problema noastră este să producem nămolul, să-l eliberăm din apă (...). În străinătate se foloseşte pentru infrastructuri, iar până să-şi facă străzi sau autostrăzi, în alte părţi, înalţă, îndreaptă şi refac drumurile forestiere; de exemplu, ungurii îl amestecă cu scoarţă de copac şi ni-l vând nouă ca pământ de flori. Deci, în acest sens, în cazul nostru, legislaţia nu este bine pusă la punct şi nu există nicio finalitate. Totodată, trebuie respectate normativele ca să ne putem încadra în legislaţia europeană. Noi ne încadrăm atât cu apa, cât şi cu nămolul. Nici în staţia veche, dar nici în aceasta nouă nu există mirosuri.“

 Specialistul staţiei de epurare de la Fălticeni, ne mai precizează faptul că este ultrasofisticat tratamentul la nămol şi presupune o serie de trepte de tratare a acestuia, respectiv nămolul brut şi activ se îngroaşă, apoi se omogenizează, după care se bagă la fermentaţie, apoi îl condiţionează şi îl deshidratează. „În schimb, noile metode pe care le aplică cei de la compania Veolia ni le-au prezentat în timp ce construiau staţia. De exemplu, în staţiile orăşeneşti din Franţa fac paturi de uscare, cum am avut noi cu deshidratare naturală, şi aplică papură deoarece este foarte bună, efectiv absoarbe metalele grele“, mai subliniază ing. Alice Dulceanu.

La staţia de epurare se produce şi biogaz, dar în cea mai mare parte excesul este ars în atmosferă. „Cu biogazul produs încălzim clădirea administrativă, atelierele de lucru, îl utilizăm pentru încălzirea nămolului la fermentaţie şi câteodată, dacă avem şi exces, este ars în atmosferă. În alte părţi se poate reutiliza şi transforma în energie şi ar putea să funcţioneze pentru o treaptă de pompare“, încheie ing. Alice Dulceanu, SC ACET SA Suceava.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Mediu

Mărul - un simbol al belşugului şi al muncii pomicultorilor

Cea mai mare manifestare dedicată mărului, organizată în Moldova, se desfăşoară în fiecare an în luna octombrie, la Fălticeni. Iniţiativa organizării Târgului Mărului o are administraţia locală, care îşi doreşte ca prin această manifestare să ajute pomicultorii să promoveze mărul, unul dintre cele mai importante branduri din această zonă. Un număr de 43 de pomicultori din bazinul pomicol Fălticeni – Rădăşeni, dar şi din alte localităţi ale judeţului au prezentat şi au oferit spre vânzare, în cadrul unei expoziţii, aproape 50 de soiuri de mere, pere, gutui, sucuri de mere.

Preţuri mici, fructe de calitate

În cadrul târgului s-au găsit soiuri noi de mere care abia au intrat pe piaţă, soiuri clasice prezentate de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iași, Centrul de Dezvoltare Fălticeni, cum ar fi soiurile Rădăşeni, Fălticeni, care şi-au găsit menirea în sortimentul zonei, mai ales pentru calităţile deosebite ale acestora evidenţiate prin productivitate şi calitatea deosebită a fructelor, dar şi pentru o anumită rezistenţă în câmp la bolile specifice, soiuri rezistente genetic la boli, în special la rapăn, care îşi dovedesc viabilitatea în cultura pomilor în sistem biologic şi ecologic, dar şi mere din soiuri foarte vechi, care au fost uitate, dar care sunt extrem de valoroase, păstrate până astăzi într-o livadă din Solca administrată de Hildegard Eisenhauer Strugariu.

Pe lângă producătorii de mere, la a XV-a ediţie a târgului de mere de la Fălticeni au mai participat producători de material săditor certificat şi autorizat pentru înfiinţarea de livezi sau pentru plantarea în gospodărie, producători de siropuri, dulceţuri şi băuturi alcoolice obţinute din fructe, apicultori, meşteri populari.

Cei care au dorit să cumpere mere au avut de ales dintr-o diversitate extrem de mare de soiuri, printre care Ionathan, Idared, Golden, Delicios, Generos, Florina, Wagner, Red Delicious sau Ionagold, Rădăşeni, Fălticeni. Preţurile au variat în funcţie de soi şi calitate, de la 1,5 lei la 2 lei kilogramul, cele mai cumpărate fiind merele Idared, Golden şi Golden delicios. Pentru cantităţi mari preţurile s-au negociat, pornind chiar şi de la 1-1,2 lei/kg.

Renet şi Rădăşeni, soiuri care se pretează consumului pentru diabetici

Cele mai scumpe, 3 lei/kg, au fost merele Renet şi Rădăşeni. Merele Renet, deşi sunt mai puţin atrăgătoare şi lumea nu se înghesuie să le cumpere, sunt recomandate a fi consumate de persoanele cu diabet datorită conţinutului scăzut de zahăr, dar şi pentru plăcinte şi prăjituri cu mere. Şi soiul Rădăşeni este un măr care se pretează consumului pentru diabetici. Este mărul care are cea mai mare cantitate de vitamina C, în timp ce Fălticeniul este un soi neîntrecut din punctul de vedere al calităţilor gustative.

Soiurile Fălticeni şi Rădăşeni au o rezistenţă mare de câmp, necesită mai puţine tratamente, fiind rezistente la rapăn şi făinare şi se pretează pentru producţia ecologică. Într-un an bogat în precipitaţii în perioada verii pe aceste două soiuri s-au aplicat maximum 12 tratamente într-un an de producţie, merele obţinute apropiindu-se de merele ecologice.

Performanţa în pomicultură se face cu livezi tinere şi cu soiuri noi

Pomicultorii fălticeneni susţin că anul 2018 este unul dintre cei mai buni din punctul de vedere al producţiei în unele livezi, în funcţie de soi, sistem de irigaţii, sol, aceasta fiind dublă faţă de media anuală. Cu o producţie de mere cuprinsă între 30 şi 70 tone la hectar, proprietarii de livezi susţin că anul acesta este un blocaj pe piaţă. Chiar dacă există două forme locale de asociere, Asociaţia Pomicultorilor din Bazinul Pomicol Fălticeni şi Cooperativa „Livezile” Fălticeni, lupta pentru a intra pe piaţa marketurilor este una foarte grea anul acesta din cauza producţiei mari din ţară şi a preţurilor mici cu care vin merele din Polonia.

marul 1

Preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor din Bazinul Pomicol Fălticeni, Mircea Costişevschi, ne-a explicat că pentru a face performanţă în pomicultură trebuie înfiinţate livezi tinere cu soiuri noi, mult mai productive şi rezistente la dăunători și să se asigure irigarea prin picurare şi plase antigrindină.

„Din cele peste 300 de hectare pe care le deţin membrii asociaţiei, o parte din livezi sunt înfiinţate înainte de 1989 şi în momentul de faţă trebuie înlocuite cu noile soiuri pentru a avea o producţie bună. S-au înfiinţat livezi noi cu material săditor adus din Olanda, cum ar fi soiurile Golden Riders, Idared Est, Gala, iar producţiile sunt foarte bune“, ne-a declarat Mircea Costişevschi.

Mulţi pomicultori cu suprafeţe mici nu găsesc depozite unde să lase cantităţile mari de fructe în perioada sezonului rece. În bazinul pomicol Fălticeni–Rădăşeni mulţi fermieri au construit din bani europeni sau din resurse proprii depozite cu instalaţii automate pentru climă şi umiditate, dar care, spre deosebire de alţi ani, sunt deja pline şi nu mai este loc pentru micii fermieri.

Merele pentru industrie merg la sucuri şi ţuică

Pomiculturii sunt nemulţumiţi de preţurile primite din partea unităţilor de procesare. Spre comparaţie, în 2017, când recolta a fost cu mult mai mică, pentru kilogramul de mere livrat la industrializare se plătea chiar şi 70 de bani, pe când acum, când pomii sunt plini de fructe, preţurile pornesc de la 25 de bani/kg. „La acest preţ nici nu merită să le mai culegi, pentru că nu se justifică. Cu banii primiţi nu plăteşti salariul culegătorilor pe care şi aşa îi găsim foarte greu“, susţin oamenii livezilor.

Pe lângă cazanele de ţuică care cu greu vor mai face faţă la atâta marfă, o soluţie sunt fabricile de suc de mere. Fraţii Onea, cunoscuţi producători de mere din Fălticeni prin prezenţa cu fructe şi cu suc de mere în marile lanţuri de hypermarketuri din ţară dar şi pe rafturile magazinelor din străinătate, recunosc că există un blocaj în piaţă din cauza producţiei mari, dar problema merelor de industrie au rezolvat-o. În urmă cu câţiva ani au achiziţionat o linie de procesare modernă pe care fac sucuri pentru care au contracte cu câteva lanţuri de supermarketuri din ţară, dar şi la export în ţările Uniunii Europene. Ca ei procedează tot mai mulţi pomicultori, numai în Fălticeni existând trei fabrici de suc de mere.

Cinci secole de pomicultură

Bazinul pomicol Fălticeni-Rădăşeni era cunoscut încă din secolul al XV-lea, când se făcea comerţ de fructe cu polonii, ca, mai apoi, să apară informaţii în cronica lui Dimitrie Cantemir, „Descrierea Moldovei“, despre livezile de la Rădăşeni şi Fălticeni. În 1908 a fost înfiinţată Pepiniera de stat Fălticeni-Rădăşeni, care a avut un rol deosebit în organizarea şi dezvoltarea bazinului pomicol. Între anii 1933 şi 1935, în zonă au luat fiinţă încă opt pepiniere particulare, iar în 1939 Pepiniera Fălticeni-Rădăşeni a fost transformată în Staţiunea Experimentală Pomicolă, care în anul 1957 a devenit Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă. Statul a acordat o deosebită atenţie dezvoltării şi modernizării acestei unităţi; în anul 1989 staţiunea  dispunea de 850 ha teren, dar din cei peste 120.000 de hibrizi creaţi de la înfiinţare au fost selectate 28 de „elite“ şi un număr însemnat de portaltoi la măr, păr, vişin. Tot în domeniul pomiculturii s-a înființat în 1945, prin unirea unor suprafeţe de pământ (expropriate în baza Legii agrare din 22 martie 1945) Gospodăria Agricolă de Stat Şoldăneşti, care şi-a mărit patrimoniul cu suprafeţele confiscate în 1948, care aparținuseră Casei Regale. În anul 1974 a fost înființată Asociaţia Economică Intercooperatistă Pomicolă, care în 1981 devine a treia unitate pe ţară într-un clasament al unităţilor similare. La sfârşitul secolului al XIX-lea, Bazinul pomicol Fălticeni se situa printre primele opt centre pomicole din ţară, cu o suprafaţă de circa 1.500 de hectare.

Silviu BUCULEI

Elevii din Fălticeni au reprezentat cu succes România la Paris

La cea de a 50-a ediţie a Salonului Internaţional de Agricultură, care a avut loc la Paris în perioada 26-28 februarie, au participat şi patru elevi de la Colegiul „Vasile Lovinescu“ din Fălticeni, coordonaţi de prof. Monica Creţu. Tinerii au participat la două concursuri: „Concursul tinerilor evaluatori profesionişti de vinuri“ şi „Concursul european de evaluare a animalelor“.

Larisa Zaharia, elevă în clasa a XII-a, profilul tehnician controlul calităţii produselor alimentare, a urcat pe treapta a doua a podiumului de premiere la concursul tinerilor evaluatori de vinuri, iar Oana Bradu, elevă în clasa a XII-a la profilul tehnician în industria alimentară, a ocupat locul 8.

Acest succes a fost posibil graţie unui interes deosebit manifestat de concurenţi, datorită celei care îi coordonează pe aceşti elevi, respectiv profesoara Monica Creţu, dar mai ales faptului că la Colegiul „Vasile Lovinescu“ din Fălticeni există aceste specializări. Dacă acestea nu ar fi existat nu ar fi fost posibilă participarea la această competiţie internaţională.

Produsele alimentare, apreciate de europeni

„Pentru un colegiu agricol este important să aibă aceste domenii în programa de învăţământ. România se pare că se va evidenţia în Europa prin alimentele pe care le produce, prin produsele agricole pe care le va exporta. În urma «Serii româneşti» pe care am organizat-o am observat că produsele noastre din carne şi din lapte sunt foarte apreciate. Standul românesc a fost asaltat de către ceilalţi studenţi şi elevi împreună cu profesorii lor şi cu greu am făcut faţă cererii de a degusta produsele noastre“, ne-a spus profesoara Monica Creţu.

Larisa Zaharia, câştigătoarea premiului II la Concursul tinerilor evaluatori profesionişti de vinuri din cadrul Salonului Internaţional de Agricultură de la Paris, ne-a spus că, pe lângă satisfacţia de a participa la o competiţie internaţională, a învăţat şi multe aspecte noi ale meseriei de degustător de produse alimentare.

„Rolul meu a fost atât de a analiza senzorial cât şi de a recunoaşte 10 tipuri de vin. Ea s-a remarcat şi anul trecut într-o competiţie internaţională de analiză senzorială a produselor lactate, unde a obţinut premiul II la evaluarea caşcavalului şi premiul III la evaluarea brânzei Gouda.

Fălticeneanca spune că este foarte important ce învăţă la şcoală ca teorie, dar profesoara Monica Creţu, cu care se pregăteşte pentru diverse competiţii, spune că eleva sa are şi o calitate specială, pe care nu o putem noi explica, aceea de a recunoaşte atât de uşor şi repede calităţile produselor. „Este vorba de memorie gustativă, care se educă prin antrenament şi pe care nu toţi o avem atât de dezvoltată, iar Larisa se pare că este un copil deosebit în această privinţă“, a precizat Monica Creţu.

Copiilor talentaţi le lipseşte baza materială

„Este ceva înnăscut să descopăr calităţile produselor. Doamna profesoară Creţu m-a descoperit prima dată la brânzeturi, apoi mi-a spus că trebuie să merg şi mai departe şi m-am descurcat în celelalte competiţii. Am reţinut caracteristicile, m-a ajutat cultura generală şi bagajul de informaţii despre vinuri de la şcoală şi mi-a fost foarte uşor.

Chiar dacă nu avem baza materială pe care o au alţi colegi din ţările Uniunii Europene, faptul că suntem atât de bine pregătiţi din punct de vedere teoretic pentru aceste competiţii internaţionale poate fi un avantaj în alegerea viitoarei meserii“, a precizat Larisa. Pentru că a constatat că are această calitate, de a recunoaşte un produs după anumite proprietăţi gustative, Larisa crede că va avea un viitor în domeniu şi speră ca, după absolvirea liceului şi a facultăţii, să se descurce foarte bine peste hotare sau în România.

Elevii români tânjesc după condiţiile concurenţilor francezi

Pe durata şederii în Franţa, elevii din Fălticeni au făcut şi o comparaţie între învăţământul agricol francez şi cel românesc. Franţa este cel mai mare producător agricol al Uniunii Europene, în care lucrează 5% din totalul forţei de muncă al ţării, cu producţii mari obţinute în ferme de tip familial. Majoritatea agricultorilor francezi au un nivel mediu de pregătire, dar, spre deosebire de România, tehnicienii francezi sunt consiliaţi continuu, pentru a ţine pasul cu noile tehnologii.

Fermierii francezi se perfecţionează prin asistenţa tehnică oferită de institutele tehnice sau prin camerele agricole sau, cei mai performanţi, sunt în permanentă legătură cu un specialist prin sistemul CETA, în care un grup format din 5 până la 15 fermieri plătesc pe cel care le oferă consultaţiile de specialitate. Aşa cum am aflat de la profesoara Monica Creţu, şcolile agricole din Franţa sunt în subordinea Ministerului Agriculturii şi nu în subordinea Ministerului Educaţiei. Este o apropiere între domeniul în care copiii se pregătesc şi instituţia din ţara respectivă.

Mai mult decât atât, ministerul sprijină şcolile respective, unele şcoli au ferme de vaci Charolaise pentru carne, alte şcoli au în dotare ferme de vaci Holstein pentru lapte şi sunt şcoli agricole cu minifabrici de prelucrare a laptelui. În renumitele zone viticole Languedoc, Bordeaux, Côte d`or de lângă Dijon şi în Champagne sunt şcoli agricole care au vii, elevii lucrând efectiv în podgorii, dar tot instituţiile de învăţământ au minifabrici în care procesează producţiile obţinute.

„Asta înseamnă un învăţământ modern. Elevul să aibă şi baza materială să-şi poată face practica pe timpul celor patru ani de liceu la şcoală. Sperăm că se va întâmpla şi la noi aşa pentru că nu putem face agricultură modernă, industrie alimentară modernă doar teoretic. Avem nevoie de bază materială“, a spus prof. Monica Creţu.

Silviu BUCULEI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS