Sfânta Ecaterina, sufletul oglindit al fecioarelor creștine

Chip angelic, creștină și fecioară, Sf. Ecaterina s-a născut în Alexandria din Egipt în anul 287. Cu o minte sclipitoare, tânăra Ecaterina a dat dovadă în anii studenției de o capacitate extraordinară de învățare mai ales în domeniul filozofiei. Ea a devenit creștină pe când avea 14 ani, a fost martirizată la vârsta adolescenței și este prăznuită la data de 24 noiembrie de Biserica Ortodoxă.

Sf. Ecaterina provenea dintr-o familie de seamă. Tatăl său, Constus, era guvernator al Alexandriei în vremea împăratului Maximian de la începutul anilor 300. Ea s-a convertit la creștinism după ce a avut o viziune cu Maica Domnului și Iisus; apoi i-a convins și pe cei mai elevați filozofi să se declare creștini, fapt ce a adus ura împăratului Maxentius. Adept al credinței păgâne, împăratul i-a condamnat la moarte.

Curtată de mulți tineri care mai de care mai iscusiți, Ecaterina îi refuza pe motiv că trebuie să fie bogați, frumoși, înțelepți, să depășească criteriile obișnuite ale unui om de rând. Greu de explicat în cuvinte, fapt ireal a fost atunci când Sf. Ecaterina i-a cerut Maicii Domnului să-L vadă pe pruncul său, lucru ce s-a înfăptuit după ce Iisus a fost de acord că aceasta este demnă de el. Apoi, a urmat momentul când Fecioara Maria i-a dăruit un inel de aur Ecaterinei, ceea ce semnifica ascunsa căsătorie cu Iisus.

Torturată, biciuită și ținută închisă, Ecaterina a adus simpatia și susținerea a peste două sute de oameni ce au venit să-i fie alături, printre aceștia și împărăteasa Valeria Maximilla. Toți au fost martirizați după ce au trecut la creștinism. Împăratul nu a avut sorți de izbândă cu Ecaterina în a reuși să o facă să renunțe la alegerea sa creștină, ceea ce l-a determinat să mai încerce o dată, cerând-o în căsătorie. Însă acesta s-a lovit de un categoric refuz, fiindcă Ecaterina susținea că ea este sortita lui Iisus și pentru El și-a păstrat virginitatea.

Plin de invidie și ură, Maxențiu a ordonat ca fecioara să fie trasă prin roata cu vârfuri, dar aceasta s-a împrăștiat în toate direcțiile în momentul contactului cu corpul Ecaterinei. Ulterior, Sf. Ecaterina a fost decapitată de împărat. Se spune că din corpul ei nu curgea sânge, ci un lichid precum laptele.

Se pare că trupul martirei a fost purtat de îngeri la Muntele Sinai, acolo unde a fost construită Mănăstirea Sf. Ecaterina de către împăratul Iustinian cel Mare în secolul al IV-lea; 500 de ani trupul ei a rămas neîngropat, până când într-o zi a fost zărit de un călugăr.

În partea de jos a Muntelui Horeb se afla Mănăstirea creștină consacrată Sf. Fecioare Maria, care a fost redenumită după Sf. Ecaterina. După 1.700 de ani, mâna martirei Ecaterina se află aici intactă, iar cine pășește în acest loc i se oferă cadou un inel cu monograma prințesei ce semnifică inelul primit de Sf. Ecaterina de la Hristos la mistica lor căsătorie.

Sfânta Bisericii Catolice, Ioana d’Arc, a recunoscut-o pe Ecaterina drept sfânta ce a protejat-o și a îndrumat-o în clipele de răscruce ale vieții sale. Numele Sf. Ecaterina este prezent în multe colțuri ale lumii, printre acestea Insula Santa Catarina din Brazilia, Golful Santa Catalina din Oceanul Pacific, Univ. Santa Catherine din St. Paul (Minesotta), Școala de Fete St. Catharine (Hong Kong).

Purtătorii numelor Cătălina, Catrina, Cati, Cătălin își aniversează ziua de Sf. Ecaterina. Conform tradiției populare din România, Ecaterina era sora Sf. Nicolae. Ecaterina este sfântă lecuitoare de boli mintale și de alte afecțiuni grele ale corpului, este rugătoarea elevilor și a celor ce iubesc cărțile, a copiilor săraci și a mamelor, este protectoarea medicilor, teologilor și avocaților. De ziua sa nu se muncește pentru a nu primi foc distrugător de la aceasta.

Focul semnifică și binele, astfel că la sate se sare peste flăcări pentru chemarea soarelui pe porțiunile de pășunat ale vitelor, iar fumul trebuie îndreptat către grajduri pentru înlăturarea strigoilor. Fetele necăsătorite este bine să postească în ziua Sfintei Ecaterina pentru a-și găsi sufletul pereche, iar cele măritate de asemenea. Dacă au probleme cu soțul, acestea se vor rezolva.

Moaștele Sf. Ecaterina le găsim pe meleagurile românești în București, la Biserica Sf. Ecaterina și Mănăstirea Mihai Vodă, Bisericile Belvedere și Precupeții Noi și la Biserica Voidenia din Botoșani.

Cu ochii înmărmuriți o privesc acum: stă zugrăvită cu chip tânăr și în putere pe zidul bisericii, unde liniștea s-a amestecat cu o rază de soare pătrunsă printr-o fereastră, îmbrăcămintea-i înzestrată cu broderie și imprimeuri fine demnă de o împărăteasă, iar crucea strălucește în mâna sa stângă, căci nu a lepădat-o nicicând, ci i-a fost cale dreaptă până la ultima suflare pentru numele Domnului.

Aurora GRIGORE