Și în lipsa buruienilor, prașila este necesară

Uneori se consideră de către anumiți cultivatori că, dacă folosim erbicidele pentru reducerea gradului de îmburuienare, nu mai este necesară lucrarea de prășit. Dar trebuie avut în vedere că prașila contribuie cu multe alte îmbunătățiri pentru creșterea și dezvoltarea plantelor.

Prin prașilă se menține terenul fără crustă, se asigură afânarea și aerisirea solului, se îmbunătățește activitatea microbiologică din sol, se gestionează mai bine apa și elementele nutritive etc.

Din aceste motive, marele agronom, acad. Gh. Ionescu Sișești spunea că două prașile fac cât o udare.

Agronomii din Bărăgan arătau că factorul minim în stepă nu este apa, ci modul cum se aplică tehnologia de cultură, demonstrând că cu 1 mm precipitații la Stațiunea Mărculești s-au obținut 4,6 kg de grâu și 7,07 kg de porumb, pe când în terenurile vecine s-au obținut 2,24 kg de grâu și 4,54 kg de porumb.

Prezentăm principalele avantaje ale lucrării de prășit:

• Asigură controlul gradului de îmburuienare pe intervalul dintre rânduri, cultivatorul bine reglat și cu cuțite ascuțite lucrând la mica adâncime pentru a nu vătăma rădăcinile plantelor, taie toate buruienile din această zonă, fără a răscoli pământul și buruienile se usucă la suprafața solului, cu rol de protecție.
• Menține solul afânat, asigurând o bună acumulare și conservare a apei în sol. Experimental s-a dovedit că în parcela cu porumb prășită s-au pierdut prin evaporare 1,8 mm/zi, pe când în cea neprășită,
• 4,9 mm/zi. La floarea-soarelui prășită producția a fost 100%, la cea erbicidată 85%, iar la cea îmburuienată, 48%.
• Prin lucrarea de prășit se astupă crăpăturile din sol care favorizează pierderea apei din adâncime, pierderi care sunt cu 20% mai mari.
• Prașila asigură o aerare optimă a solului, favorizând accesul aerului și eliminarea CO2. Oxigenul creează energia necesară creșterii rădăcinilor și favorizează o intensă activitate microbiologică. S-a constatat că sistemul radicular la porumb, în terenul neprășit, s-a redus cu 45%.
• Prin prașilă se realizează o mai completă valorificare a îngrășămintelor. Prin aplicarea de îngrășăminte starter la semănat și concomitant cu prașila se asigură plasarea îngrășămintelor în apropierea sistemului radicular și nu în spațiul unde cresc buruienile. Folosind îngrășăminte cu eliberarea treptatã și controlatã se poate reduce doza la 1/3 sau chiar la ½.
• Prașila executată la timp și de calitate poate realiza reducerea sau renunțarea la erbicide. Gradul ridicat de îmburuienare a solurilor din țara noastră necesită aplicarea de măsuri integrate de reducere a gradului de îmburuienare, iar erbicidele se vor folosi numai după ce au fost epuizate celelalte metode și aplicate numai pe rândul de plante folosind 1/3 din doză.
• Terenul prășit are un grad de afânare favorabil infiltrării apei în sol și prin aceasta este evitat fenomenul de eroziune a solului.
• Pe solurile argiloase, grele, reci, prașila este cu atât mai necesară deoarece primăvara permite pătrunderea aerului și căldurii, crescând cu 5-6°C temperatura favorabilă creșterii plantelor și activității microbiologice.
• Pe suprafețele cu culturi leguminoase prașila asigură o bună aerare a solului, favorabilă procesului de simbioză.

S-a demonstrate că, de exemplu, producția realizată de cultura de soia a fost cu 24% mai mare când s-a efectuat prașila, deși terenul era neîmburuienat, ca urmare a intensificării procesului de simbioză.

Așadar, prin prașile se pot reduce dozele de îngrășăminte, se pot reduce sau suprima erbicidele, se reduc cheltuielile și sursele de poluare.

• Cultivatorul trebuie să aibă lățimea de lucru egală cu mașina de semănat și tractorul să se deplaseze pe aceleași urme.
• Să se respecte zona de producție și să fie evitată pătrunderea adâncă a cuțitelor pentru a nu vătăma rădăcinile.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU